The Old Testament of the Holy Bible

Geneza 1

1.1 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. 1.2 Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. 1.3 Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina. 1.4 Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. 1.5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai. 1.6 Dumnezeu a zis: Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape. 1.7 Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost. 1.8 Dumnezeu a numit intinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua. 1.9 Dumnezeu a zis: Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul! Si asa a fost. 1.10 Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 1.11 Apoi Dumnezeu a zis: Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor pe pamant. Si asa a fost. 1.12 Pamantul a dat verdeata, iarba cu samanta dupa soiul ei, si pomi care fac rod si care isi au samanta in ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 1.13 Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia. 1.14 Dumnezeu a zis: Sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii; 1.15 si sa slujeasca de luminatori in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul. Si asa a fost. 1.16 Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapaneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapaneasca noaptea; a facut si stelele. 1.17 Dumnezeu i-a asezat in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul~ 1.18 sa stapaneasca ziua si noaptea, si sa desparta lumina de intuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 1.19 Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra. 1.20 Dumnezeu a zis: Sa misune apele de vietuitoare, si sa zboare pasari deasupra pamantului pe intinderea cerului. 1.21 Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare inaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune. 1.22 Dumnezeu le-a binecuvantat, si a zis: Cresteti, inmultiti-va, si umpleti apele marilor; sa se inmulteasca si pasarile pe pamant. 1.23 Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea. 1.24 Dumnezeu a zis: Sa dea pamantul vietuitoare dupa soiul lor, vite, taratoare si fiare pamantesti, dupa soiul lor. Si asa a fost. 1.25 Dumnezeu a facut fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune. 1.26 Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant. 1.27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. 1.28 Dumnezeu i-a binecuvantat, si Dumnezeu le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul, si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant. 1.29 Si Dumnezeu a zis: Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. 1.30 Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde. Si asa a fost. 1.31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.

Geneza 2

2.1 Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul, si toata ostirea lor. 2.2 In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. 2.3 Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse. 2.4 Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute. 2.5 In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri, nu era inca pe pamant nici un copacel de camp si nici o iarba de pe camp nu incoltea inca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era nici un om ca sa lucreze pamantul. 2.6 Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului. 2.7 Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu. 2.8 Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. 2.9 Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului. 2.10 Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate. 2.11 Numele celui dintai este Pison; el inconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. 2.12 Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix. 2.13 Numele raului al doilea este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. 2.14 Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rau este Eufratul. 2.15 Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. 2.16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; 2.17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit. 2.18 Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el. 2.19 Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. 2.20 Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor, care sa i se potriveasca. 2.21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. 2.22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. 2.23 Si omul a zis: Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru ca a fost luata din om. 2.24 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup. 2.25 Omul si nevasta lui erau amandoi goi, si nu le era rusine.

Geneza 3

3.1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: Sa nu mancati din toti pomii din gradina? 3.2 Femeia a raspuns sarpelui: Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. 3.3 Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti. 3.4 Atunci sarpele a zis femeii: Hotarat, ca nu veti muri: 3.5 dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul. 3.6 Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. 3.7 Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. 3.8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. 3.9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: Unde esti? 3.10 El a raspuns: Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns. 3.11 Si Domnul Dumnezeu a zis: Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci? 3.12 Omul a raspuns: Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat. 3.13 Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai facut? Femeia a raspuns: Sarpele m-a amagit, si am mancat din pom. 3.14 Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana. 3.15 Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul. 3.16 Femeii i-a zis: Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine. 3.17 Omului i-a zis: Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: Sa nu mananci deloc din el, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; 3.18 spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp. 3.19 In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce. 3.20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: caci ea a fost mama tuturor celor vii. 3.21 Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i-a imbracat cu ele. 3.22 Domnul Dumnezeu a zis: Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci. 3.23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat. 3.24 Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.

Geneza 4

4.1 Adam s-a impreunat cu nevasta sa Eva; ea a ramas insarcinata, si a nascut pe Cain. Si a zis: Am capatat un om cu ajutorul Domnului! 4.2 A mai nascut si pe fratele sau Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. 4.3 Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului. 4.4 Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui; 4.5 dar spre Cain si spre jertfa lui, n-a privit cu placere. Cain s-a maniat foarte tare, si i s-a posomorat fata. 4.6 Si Domnul a zis lui Cain: Pentru ce te-ai maniat, si pentru ce ti s-a posomorat fata? 4.7 Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti. 4.8 Insa Cain a zis fratelui sau Abel: Haidem sa iesim la camp. Dar pe cand erau la camp, Cain s-a ridicat impotriva fratelui sau Abel, si l-a omorat. 4.9 Domnul a zis lui Cain: Unde este fratele tau Abel? El a raspuns: Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu? 4.10 Si Dumnezeu a zis: Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine. 4.11 Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau! 4.12 Cand vei lucra pamantul, sa nu-ti mai dea bogatia lui. Pribeag si fugar sa fii pe pamant. 4.13 Cain a zis Domnului: Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 4.14 Iata ca Tu ma izgonesti azi de pe fata pamantului; eu voi trebui sa ma ascund de Fata Ta, si sa fiu pribeag si fugar pe pamant; si oricine ma va gasi, ma va omori. 4.15 Domnul i-a zis: Nicidecum; ci daca va omori cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de sapte ori. Si Domnul a hotarat un semn pentru Cain, ca oricine il va gasi, sa nu-l omoare. 4.16 Apoi, Cain a iesit din Fata Domnului, si a locuit in tara Nod, la rasarit de Eden. 4.17 Cain s-a impreunat cu nevasta sa; ea a ramas insarcinata si a nascut pe Enoh. El a inceput apoi sa zideasca o cetate, si a pus acestei cetati numele fiului sau Enoh. 4.18 Enoh a fost tatal lui Irad; Irad a fost tatal lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatal lui Metusael; si Metusael a fost tatal lui Lameh. 4.19 Lameh si-a luat doua neveste: numele uneia era Ada, si numele celeilalte era Tila. 4.20 Ada a nascut pe Iabal: el a fost tatal celor ce locuiesc in corturi si pazesc vitele. 4.21 Numele fratelui sau era Iubal: el a fost tatal tuturor celor ce canta cu alauta si cu cavalul. 4.22 Tila, de partea ei, a nascut si ea pe Tubal-Cain, fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama. 4.23 Lameh a zis nevestelor sale: Ada si Tila, ascultati glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultati cuvantul meu! Am omorat un om pentru rana mea, Si un tanar pentru vanataile mele. 4.24 Cain va fi razbunat de sapte ori, Iar Lameh de saptezeci de ori cate sapte. 4.25 Adam s-a impreunat iarasi cu nevasta sa; ea a nascut un fiu, si i-a pus numele Set; caci, a zis ea, Dumnezeu mi-a dat o alta samanta in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 4.26 Lui Set i s-a nascut si lui un fiu, si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului.

Geneza 5

5.1 Iata cartea neamurilor lui Adam. In ziua cand a facut Dumnezeu pe om, l-a facut dupa asemanarea lui Dumnezeu. 5.2 I-a facut parte barbateasca si parte femeiasca, i-a binecuvantat, si le-a dat numele de om, in ziua cand au fost facuti. 5.3 La varsta de o suta treizeci de ani, Adam a nascut un fiu dupa chipul si asemanarea lui, si i-a pus numele Set. 5.4 Dupa nasterea lui Set, Adam a trait opt sute de ani; si a nascut fii si fiice. 5.5 Toate zilele pe care le-a trait Adam, au fost de noua sute trei zeci de ani; apoi a murit. 5.6 La varsta de o suta cinci ani, Set a nascut pe Enos. 5.7 Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait opt sute sapte ani, si a nascut fii si fiice. 5.8 Toate zilele lui Set au fost de noua sute doisprezece ani; apoi a murit. 5.9 La varsta de nouazeci de ani, Enos a nascut pe Cainan. 5.10 Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait opt sute cincisprezece ani, si a nascut fii si fiice. 5.11 Toate zilele lui Enos au fost de noua sute cinci ani; apoi a murit. 5.12 La varsta de saptezeci de ani, Cainan a nascut pe Mahalaleel. 5.13 Dupa nasterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trait opt sute patruzeci de ani; si a nascut fii si fiice. 5.14 Toate zilele lui Cainan au fost de noua sute zece ani; apoi a murit. 5.15 La varsta de saizeci si cinci de ani, Mahalaleel a nascut pe Iared. 5.16 Dupa nasterea lui Iared, Mahalaleel a mai trait opt sute treizeci de ani; si a nascut fii si fiice. 5.17 Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouazeci si cinci de ani; apoi a murit. 5.18 La varsta de o suta saizeci si doi de ani, Iared a nascut pe Enoh. 5.19 Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani; si a nascut fii si fiice. 5.20 Toate zilele lui Iared au fost de noua sute saizeci si doi de ani; apoi a murit. 5.21 La varsta de saizeci si cinci de ani, Enoh a nascut pe Metusala. 5.22 Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; si a nascut fii si fiice. 5.23 Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. 5.24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu. 5.25 La varsta de o suta optzeci si sapte de ani, Metusala a nascut pe Lameh. 5.26 Dupa nasterea lui Lameh, Metusala a mai trait sapte sute optzeci si doi de ani; si a nascut fii si fiice. 5.27 Toate zilele lui Metusala au fost de noua sute saizeci si noua de ani; apoi a murit. 5.28 La varsta de o suta optzeci si doi de ani, Lameh a nascut un fiu. 5.29 El i-a pus numele Noe, zicand: Acesta ne va mangaia pentru osteneala si truda mainilor noastre, care vin din acest pamant, pe care l-a blestemat Domnul. 5.30 Dupa nasterea lui Noe, Lameh a mai trait cinci sute noua zeci si cinci de ani; si a nascut fii si fiice. 5.31 Toate zilele lui Lameh au fost de sapte sute saptezeci si sapte de ani; apoi a murit. 5.32 Noe, la varsta de cinci sute de ani, a nascut pe Sem, Ham si Iafet.

Geneza 6

6.1 Cand au inceput oamenii sa se inmulteasca pe fata pamantului, si li s-au nascut fete~ 6.2 fiii lui Dumnezeu au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase; si din toate si-au luat de neveste pe acelea pe care si le-au ales. 6.3 Atunci Domnul a zis: Duhul Meu nu va ramane pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani. 6.4 Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea, si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, si le-au nascut ele copii: acestia erau vitejii care au fost in vechime, oameni cu nume. 6.5 Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau. 6.6 I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit in inima Lui. 6.7 Si Domnul a zis: Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare, si pana la pasarile cerului; caci Imi pare rau ca i-am facut. 6.8 Dar Noe a capatat mila inaintea Domnului. 6.9 Iata care sunt urmasii lui Noe. Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. 6.10 Noe a nascut trei fii: Sem, Ham si Iafet. 6.11 Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie. 6.12 Dumnezeu S-a uitat spre pamant, si iata ca pamantul era stricat; caci orice faptura isi stricase calea pe pamant. 6.13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie; iata, am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul. 6.14 Fa-ti o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o imparti in camarute, si s-o tencuiesti cu smoala pe dinauntru si pe dinafara. 6.15 Iata cum s-o faci: corabia sa aiba trei sute de coti in lungime, cincizeci de coti in latime si treizeci de coti in inaltime. 6.16 Sa faci corabiei o fereastra, sus, lata de un cot; usa s-o pui in latura corabiei; si sa faci un rand de camari jos, altul la mijloc si altul sus. 6.17 Si, iata ca Eu am sa fac sa vina un potop de ape pe pamant, ca sa nimiceasca orice faptura de sub cer, care are suflare de viata; tot ce este pe pamant va pieri. 6.18 Dar cu tine fac un legamant; sa intri in corabie, tu si fiii tai, nevasta ta si nevestele fiilor tai impreuna cu tine. 6.19 Din tot ce traieste, din orice faptura, sa iei in corabie cate doua din fiecare soi, ca sa le tii vii cu tine: sa fie o parte barbateasca si o parte femeiasca. 6.20 Din pasari dupa soiul lor, din vite dupa soiul lor, si din toate taratoarele de pe pamant dupa soiul lor, sa vina la tine inauntru cate doua din fiecare soi, ca sa le tii cu viata. 6.21 Si tu, ia-ti din toate bucatele care se mananca, si fa-ti merinde din ele, ca sa-ti slujeasca de hrana tie si lor. 6.22 Asa a si facut Noe: a facut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

Geneza 7

7.1 Domnul a zis lui Noe: Intra in corabie, tu si toata casa ta; caci te-am vazut fara prihana inaintea Mea in neamul acesta de oameni. 7.2 Ia cu tine cate sapte perechi din toate dobitoacele curate, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca; 7.3 si cate sapte perechi de asemenea, din pasarile cerului, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, pentru ca sa le tii vie samanta pe toata fata pamantului. 7.4 Caci dupa sapte zile, voi face sa ploaie pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si voi sterge astfel de pe fata pamantului toate fapturile pe care le-am facut. 7.5 Noe a facut tot ce-i poruncise Domnul. 7.6 Noe era de sase sute de ani, cand a venit potopul pe pamant. 7.7 Si Noe a intrat in corabie cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului. 7.8 Din dobitoacele curate si din dobitoacele necurate, din pasari si din tot ce se taraste pe pamant~ 7.9 au intrat in corabie la Noe, doua cate doua, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, asa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 7.10 Dupa cele sapte zile, au venit apele potopului pe pamant. 7.11 In anul al sasesutelea al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a saptesprezecea a lunii, in ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adancului celui mare si s-au deschis stavilarele cerurilor. 7.12 Ploaia a cazut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 7.13 In aceeasi zi au intrat in corabie: Noe, Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe si cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: 7.14 ei, si toate fiarele campului, dupa soiul lor, toate vitele dupa soiul lor, toate taratoarele care se tarasc pe pamant dupa soiul lor, toate pasarile dupa soiul lor, toate pasarelele, tot ce are aripi. 7.15 Au intrat in corabie la Noe, doua cate doua, din orice faptura care are suflare de viata. 7.16 Cele care au intrat, erau cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, din orice faptura, dupa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a inchis usa dupa el. 7.17 Potopul a fost patruzeci de zile pe pamant. Apele au crescut si au ridicat corabia, si ea s-a inaltat deasupra pamantului. 7.18 Apele au ajuns mari si au crescut foarte mult pe pamant, si corabia plutea pe deasupra apelor. 7.19 Apele au ajuns din ce in ce mai mari si toti muntii inalti, care sunt sub cerul intreg, au fost acoperiti. 7.20 Cu cincisprezece coti s-au inaltat apele deasupra muntilor, care au fost acoperiti. 7.21 Si a pierit orice faptura care se misca pe pamant, atat pasarile cat si vitele si fiarele, tot ce se tara pe pamant, si toti oamenii. 7.22 Tot ce rasufla, tot ce avea suflare de duh de viata in nari, tot ce era pe pamantul uscat, a murit. 7.23 Toate fapturile care erau pe fata pamantului au fost nimicite, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului: au fost nimicite de pe pamant. N-a ramas decat Noe si ce era cu el in corabie. 7.24 Apele au fost mari pe pamant o suta cincizeci de zile.

Geneza 8

8.1 Dumnezeu Si-a adus aminte de Noe, de toate vietuitoarele si de toate vitele care erau cu el in corabie; si Dumnezeu a facut sa sufle un vant pe pamant, si apele s-au potolit. 8.2 Izvoarele Adancului si stavilarele cerurilor au fost inchise, si ploaia din cer a fost oprita. 8.3 Apele au scazut de pe fata pamantului, scurgandu-se si imputinandu-se, si, dupa o suta cincizeci de zile, apele s-au micsorat. 8.4 In luna a saptea, in ziua a saptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe muntii Ararat. 8.5 Apele au mers scazand pana in luna a zecea. In luna a zecea, in ziua intai a lunii, s-au vazut varfurile muntilor. 8.6 Dupa patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o facuse. 8.7 A dat drumul unui corb, care a iesit, ducandu-se si intorcandu-se, pana cand au secat apele de pe pamant. 8.8 A dat drumul si unui porumbel, ca sa vada daca scazusera apele de pe fata pamantului. 8.9 Dar porumbelul n-a gasit nici un loc ca sa-si puna piciorul, si s-a intors la el in corabie, caci erau ape pe toata fata pamantului. Noe a intins mana, l-a luat, si l-a bagat la el in corabie. 8.10 A mai asteptat alte sapte zile, si iarasi a dat drumul porumbelului din corabie. 8.11 Porumbelul s-a intors la el spre seara; si iata ca in ciocul lui era o frunza de maslin rupta de curand. Noe a cunoscut astfel ca apele scazusera pe pamant. 8.12 A mai asteptat alte sapte zile; si a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai intors la el. 8.13 In anul sase sute unu, in luna intai, in ziua intai a lunii, apele secasera pe pamant. Noe a ridicat invelitoarea corabiei: s-a uitat, si iata ca fata pamantului se uscase. 8.14 In luna a doua, in a douazeci si saptea zi a lunii, pamantul era uscat de tot. 8.15 Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, si i-a zis: 8.16 Iesi din corabie, tu si nevasta ta, fiii tai si nevestele fiilor tai cu tine! 8.17 Scoate afara impreuna cu tine toate vietuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atat pasarile cat si vitele si toate taratoarele care se tarasc pe pamant: sa misune pe pamant, sa creasca si sa se inmulteasca pe pamant. 8.18 Si Noe a iesit afara cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai. 8.19 Toate dobitoacele, toate taratoarele, toate pasarile, tot ce se misca pe pamant, dupa soiurile lor, au iesit din corabie. 8.20 Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate, si a adus arderi de tot pe altar. 8.21 Domnul a mirosit un miros placut; si Domnul a zis in inima Lui: Nu voi mai blestema pamantul, din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui; si nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am facut. 8.22 Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!

Geneza 9

9.1 Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai, si le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, si umpleti pamantul. 9.2 S-apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamant, pe orice pasare a cerului, pe tot ce se misca pe pamant si pe toti pestii marii: vi le-am dat in mainile voastre! 9.3 Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde. 9.4 Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati. 9.5 Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre; il voi cere inapoi de la orice dobitoc; si voi cere inapoi viata omului din mana omului, din mana oricarui om, care este fratele lui. 9.6 Daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui. 9.7 Iar voi, cresteti si inmultiti-va; raspanditi-va pe pamant, si inmultiti-va pe el! 9.8 Dumnezeu a mai vorbit lui Noe si fiilor lui care erau cu el, si a zis: 9.9 Iata, Eu fac un legamant cu voi, si cu samanta voastra, care va veni dupa voi; 9.10 cu toate vietuitoarele, care sunt cu voi, atat pasarile cat si vitele, si toate fiarele de pe pamant care sunt cu voi; cu toate cele care au iesit din corabie si cu orice alte dobitoace de pe pamant. 9.11 Fac un legamant cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului, si nu va mai veni potop ca sa pustiasca pamantul. 9.12 Si Dumnezeu a zis: Iata semnul legamantului pe care-l fac intre Mine si voi, si intre toate vietuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni in veci: 9.13 curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant. 9.14 Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor; 9.15 si Eu Imi voi aduce aminte de legamantul dintre Mine si voi si dintre toate vietuitoarele de orice trup; si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimiceasca orice faptura. 9.16 Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si toate vietuitoarele de orice trup de pe pamant. 9.17 Si Dumnezeu a zis lui Noe: Acesta este semnul legamantului pe care l-am facut intre Mine si orice faptura de pe pamant. 9.18 Fiii lui Noe, care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet: Ham este tatal lui Canaan. 9.19 Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul. 9.20 Noe a inceput sa fie lucrator de pamant, si a sadit o vie. 9.21 A baut vin, s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau. 9.22 Ham, tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau, si a spus celor doi frati ai lui afara. 9.23 Atunci Sem si Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndaratelea si au acoperit goliciunea tatalui lor; fiindca fetele le erau intoarse inapoi, n-au vazut goliciunea tatalui lor. 9.24 Noe s-a trezit din ameteala vinului, si a aflat ce-i facuse fiul sau cel mai tanar. 9.25 Si a zis: Blestemat sa fie Canaan! Sa fie robul robilor fratilor lui! 9.26 El a mai zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Si Canaan sa fie robul lui! 9.27 Dumnezeu sa largeasca locurile stapanite de Iafet, Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem, Si Canaan sa fie robul lor! 9.28 Noe a trait, dupa potop, trei sute cincizeci de ani. 9.29 Toate zilele lui Noe au fost de noua sute cincizeci de ani; apoi a murit.

Geneza 10

10.1 Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet. Dupa potop li s-au nascut fii. 10.2 Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec si Tiras. 10.3 Fiii lui Gomer: Aschenaz, Rifat si Togarma. 10.4 Fiii lui Iavan: Elisa, Tarsis, Chitim, si Dodanim. 10.5 De la ei se trag popoarele din tarile neamurilor de pe malul marii, dupa tinuturile lor, dupa limba fiecaruia, dupa familiile lor, dupa semintiile lor. 10.6 Fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan. 10.7 Fiii lui Cus: Seba, Havila, Sabta, Raema si Sabteca. Fiii lui Raema: Seba si Dedan. 10.8 Cus a nascut si pe Nimrod: el este acela care a inceput sa fie puternic pe pamant. 10.9 El a fost un viteaz vanator inaintea Domnului; iata de ce se zice: Ca Nimrod, viteaz vanator inaintea Domnului. 10.10 El a domnit la inceput peste Babel, Erec, Acad si Calne, in tara Sinear. 10.11 Din tara aceasta a intrat in Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 10.12 si Resen intre Ninive si Calah; aceasta este cetatea cea mare. 10.13 Mitraim a nascut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi~ 10.14 Patrusimi, Casluhimi, (din care au iesit Filistenii) si pe Caftorimi. 10.15 Canaan a nascut pe Sidon, intaiul lui nascut, si pe Het; 10.16 si pe Iebusiti, pe Amoriti, pe Ghirgasiti~ 10.17 pe Heviti, pe Architi, pe Siniti~ 10.18 pe Arvaditi, pe Temariti, pe Hamatiti. In urma, familiile Canaanitilor s-au imprastiat. 10.19 Hotarele Canaanitilor se intindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, pana la Gaza, si cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim, pana la Lesa. 10.20 Acestia sunt fiii lui Ham, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor. 10.21 Si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber, si fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au nascut fii. 10.22 Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram. 10.23 Fii lui Aram: Ut, Hul, Gheter si Mas. 10.24 Arpacsad a nascut pe Selah; si Selah a nascut pe Eber. 10.25 Lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, numit asa pentru ca pe vremea lui s-a impartit pamantul; iar numele fratelui sau era Ioctan. 10.26 Ioctan a nascut pe Almodad, pe Selef, pe Atarmavet, pe Ierah~ 10.27 pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla~ 10.28 pe Obal, pe Abimael, pe Seba~ 10.29 pe Ofir, pe Havila, si pe Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan. 10.30 Ei au locuit de la Mesa, cum mergi spre Sefar, pana la muntele rasaritului. 10.31 Acestia sunt fiii lui Sem, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor. 10.32 Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit neamurile care s-au raspandit pe pamant dupa potop.

Geneza 11

11.1 Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte. 11.2 Pornind ei inspre rasarit, au dat peste o campie in tara Sinear; si au descalecat acolo. 11.3 Si au zis unul catre altul: Haidem! sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc. Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var. 11.4 Si au mai zis: Haidem! sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului. 11.5 Domnul S-a pogorat sa vada cetatea si turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor. 11.6 Si Domnul a zis: Iata, ei sunt un singur popor, si toti au aceeasi limba; si iata de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand. 11.7 Haidem! sa Ne pogoram si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. 11.8 Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului; asa ca au incetat sa zideasca cetatea. 11.9 De aceea cetatea a fost numita Babel, caci acolo a incurcat Domnul limba intregului pamant, si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului. 11.10 Iata spita neamului lui Sem. La varsta de o suta de ani, Sem a nascut pe Arpacsad, la doi ani dupa potop. 11.11 Dupa nasterea lui Arpacsad, Sem a trait cinci sute de ani; si a nascut fii si fiice. 11.12 La varsta de treizeci si cinci de ani, Arpacsad a nascut pe Selah. 11.13 Dupa nasterea lui Selah, Arpacsad a mai trait patru sute trei ani; si a nascut fii si fiice. 11.14 La varsta de treizeci de ani, Selah a nascut pe Eber. 11.15 Dupa nasterea lui Eber, Selah a mai trait patru sute trei ani; si a nascut fii si fiice. 11.16 La varsta de treizeci si patru de ani, Eber a nascut pe Peleg. 11.17 Dupa nasterea lui Peleg, Eber a mai trait patru sute treizeci de ani; si a nascut fii si fiice. 11.18 La varsta de treizeci de ani, Peleg a nascut pe Reu. 11.19 Dupa nasterea lui Reu, Peleg a mai trait doua sute noua ani; si a nascut fii si fiice. 11.20 La varsta de treizeci si doi de ani, Reu a nascut pe Serug. 11.21 Dupa nasterea lui Serug, Reu a mai trait doua sute sapte ani; si a nascut fii si fiice. 11.22 La varsta de treizeci de ani, Serug a nascut pe Nahor. 11.23 Dupa nasterea lui Nahor, Serug a mai trait doua sute de ani; si a nascut fii si fiice. 11.24 La varsta de douazeci si noua de ani, Nahor a nascut pe Terah. 11.25 Dupa nasterea lui Terah, Nahor a mai trait o suta nouasprezece ani; si a nascut fii si fiice. 11.26 La varsta de saptezeci de ani, Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. 11.27 Iata spita neamului lui Terah. Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. Haran a nascut pe Lot. 11.28 Si Haran a murit in fata tatalui sau Terah, in tara in care se nascuse, in Ur in Haldea. 11.29 Avram si Nahor si-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, si numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatal Milcai si Iscai. 11.30 Sarai era stearpa: n-avea copii deloc. 11.31 Terah a luat pe fiul sau Avram, si pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului sau, si pe Sarai, nora sa, nevasta fiului sau Avram. Au iesit impreuna din Ur din Haldea, ca sa mearga in tara Canaan. Au venit pana la Haran, si s-au asezat acolo. 11.32 Zilele lui Terah au fost de doua sute cinci ani; si Terah a murit in Haran.

Geneza 12

12.1 Domnul zisese lui Avram: Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata. 12.2 Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvantare. 12.3 Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine. 12.4 Avram a plecat, cum ii spusese Domnul, si a plecat si Lot impreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani, cand a iesit din Haran. 12.5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, impreuna cu toate averile, pe care le stransesera si cu toate slugile pe care le castigasera in Haran. Au plecat in tara Canaan, si au ajuns in tara Canaan. 12.6 Avram a strabatut tara pana la locul numit Sihem, pana la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci in tara. 12.7 Domnul S-a aratat lui Avram, si i-a zis: Toata tara aceasta o voi da semintei tale. Si Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se aratase. 12.8 De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si-a intins cortul, avand Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului, si a chemat Numele Domnului. 12.9 Avram si-a urmat drumul, inaintand mereu spre miazazi. 12.10 A venit insa o foamete in tara; si Avram s-a pogorat in Egipt, ca sa locuiasca pentru catava vreme acolo; caci era mare foamete in tara. 12.11 Cand era aproape sa intre in Egipt, a zis nevestei sale Sarai: Iata, stiu ca esti o femeie frumoasa la fata. 12.12 Cand te vor vedea Egiptenii, vor zice: Aceasta este nevasta lui! Si pe mine ma vor omori, iar pe tine te vor lasa cu viata. 12.13 Spune, rogu-te, ca esti sora mea, ca sa-mi mearga bine din pricina ta, si sufletul meu sa traiasca datorita tie. 12.14 Cand a ajuns Avram in Egipt, Egiptenii au vazut ca nevasta lui era foarte frumoasa. 12.15 Slujbasii cei mai de frunte ai lui Faraon au vazut-o si ei, si au laudat-o la Faraon; si femeia a fost adusa in casa lui Faraon. 12.16 Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; si Avram a capatat oi, boi, magari, robi si roabe, magarite si camile. 12.17 Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon si casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai. 12.18 Atunci Faraon a chemat pe Avram, si i-a zis: Ce mi-ai facut? Pentru ce nu mi-ai spus ca este nevasta ta? 12.19 De ce ai zis: Este sora mea, si am luat-o astfel de nevasta? Acum, iata-ti nevasta; ia-o, si pleaca! 12.20 Si Faraon a dat porunca oamenilor lui sa-l petreaca pe el, pe nevasta sa si tot ce avea.

Geneza 13

13.1 Avram s-a suit din Egipt in tara de la miazazi, el, nevasta sa, si tot ce avea, impreuna cu Lot. 13.2 Avram era foarte bogat in vite, in argint, si in aur. 13.3 Din tara de la miazazi s-a indreptat si a mers pana la Betel, pana la locul unde fusese cortul lui la inceput, intre Betel si Ai~ 13.4 in locul unde era altarul, pe care-l facuse mai inainte. Si acolo, Avram a chemat Numele Domnului. 13.5 Lot, care calatorea impreuna cu Avram, avea si el oi, boi si corturi. 13.6 Si tinutul acela nu-i incapea sa locuiasca impreuna; caci averile lor erau asa de mari, incat nu puteau sa locuiasca impreuna. 13.7 S-a iscat o cearta intre pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Canaanitii si Feresitii locuiau atunci in tara. 13.8 Avram a zis lui Lot: Te rog, sa nu fie cearta intre mine si tine, si intre pazitorii mei si pazitorii tai, caci suntem frati. 13.9 Nu-i oare toata tara inaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: daca apuci tu la stanga, eu voi apuca la dreapta; daca apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stanga. 13.10 Lot si-a ridicat ochii, si a vazut ca toata Campia Iordanului era bine udata in intregime. Inainte de a nimici Domnul Sodoma si Gomora, pana la Toar, era ca o gradina a Domnului, ca tara Egiptului. 13.11 Lot si-a ales toata Campia Iordanului, si a mers spre rasarit. Astfel s-au despartit ei unul de altul. 13.12 Avram a locuit in tara Canaan, iar Lot a locuit in cetatile din Campie, si si-a intins corturile pana la Sodoma. 13.13 Oamenii din Sodoma erau rai, si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului. 13.14 Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: Ridica-ti ochii, si, din locul in care esti, priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre apus; 13.15 caci toata tara pe care o vezi, ti-o da tie si semintei tale in veac. 13.16 Iti voi face samanta ca pulberea pamantului de mare; asa ca, daca poate numara cineva pulberea pamantului, si samanta ta va putea sa fie numarata. 13.17 Scoala-te, strabate tara in lung si in lat; caci tie ti-o voi da. 13.18 Avram si-a ridicat corturile, si a venit de a locuit langa stejarii lui Mamre, care sunt langa Hebron. Si acolo a zidit un altar Domnului.

Geneza 14

14.1 Pe vremea lui Amrafel, imparatul Sinearului, lui Arioc, imparatul Elasarului, lui Chedorlaomer, imparatul Elamului, si lui Tideal, imparatul Goiimului~ 14.2 s-a intamplat ca ei au facut razboi cu Bera, imparatul Sodomei, cu Birsa, imparatul Gomorei, cu Sineab, imparatul Admei, cu Semeeber, imparatul Teboimului si cu imparatul Belei sau Toarului. 14.3 Acestia din urma s-au adunat cu totii in valea Sidim, adica Marea Sarata. 14.4 Timp de doisprezece ani fusesera supusi lui Chedorlaomer; si in anul al treisprezecelea s-au rasculat. 14.5 Dar, in anul al patrusprezecelea Chedorlaomer si imparatii care erau cu el au pornit, si au batut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Save-Chiriataim~ 14.6 si pe Horiti in muntele lor Seir, pana la stejarul Paran, care este langa pustie. 14.7 Apoi s-au intors, au venit la En-Mispat, sau Cades, si au batut pe Amaleciti pe tot tinutul lor, ca si pe Amoriti, care locuiau la Hataton-Tamar. 14.8 Atunci au iesit imparatul Sodomei, imparatul Gomorei, imparatul Admei, imparatul Teboimului si imparatul Belei sau Toarului, si s-au asezat in linie de bataie impotriva lor, in valea Sidim~ 14.9 si anume: impotriva lui Chedorlaomer, imparatul Elamului, impotriva lui Tideal, imparatul Goiimului, impotriva lui Amrafel, imparatul Sinearului si impotriva lui Arioc, imparatul Elasarului: patru imparati impotriva a cinci. 14.10 Valea Sidim era acoperita cu fantani de smoala. Imparatul Sodomei si imparatul Gomorei au luat-o la fuga, si au cazut in ele; ceilalti au fugit spre munte. 14.11 Biruitorii au luat toate bogatiile Sodomei si Gomorei, si toate merindele lor, si au plecat. 14.12 Au luat si pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia in Sodoma; au luat si averile lui, si au plecat. 14.13 A venit unul, care scapase, si a dat de stire lui Avram, Evreul; acesta locuia langa stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Escol, si fratele lui Aner, care facusera legatura de pace cu Avram. 14.14 Cum a auzit Avram ca fratele sau fusese luat prins de razboi, a inarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, nascuti in casa lui, si a urmarit pe imparatii aceia pana la Dan. 14.15 Si-a impartit oamenii in mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a batut, si i-a urmarit pana la Hoba, care este la stanga Damascului. 14.16 A adus inapoi toate bogatiile; a luat inapoi si pe fratele sau Lot, cu averile lui, precum si pe femei, si norodul. 14.17 Dupa ce s-a intors Avram de la infrangerea lui Chedorlaomer si a imparatilor care erau impreuna cu el, imparatul Sodomei i-a iesit in intampinare in valea Save, sau Valea Imparatului. 14.18 Melhisedec, imparatul Salemului, a adus paine si vin: el era preot al Dumnezeului Celui Preainalt. 14.19 Melhisedec a binecuvantat pe Avram, si a zis: Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului. 14.20 Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Preainalt, care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale! Si Avram i-a dat zeciuiala din toate. 14.21 Imparatul Sodomei a zis lui Avram: Da-mi oamenii, si tine bogatiile pentru tine. 14.22 Avram a raspuns imparatului Sodomei: Ridic mana spre Domnul, Dumnezeul Cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului~ 14.23 si jur ca nu voi lua nimic din tot ce este al tau, nici macar un fir de ata, nici macar o curea de incaltaminte, ca sa un zici: Am imbogatit pe Avram. Nimic pentru mine! 14.24 afara de ce au mancat flacaii, si partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Escol si Mamre: ei pot sa-si ia partea lor!

Geneza 15

15.1 Dupa aceste intamplari, Cuvantul Domnului a vorbit lui Avram intr-o vedenie, si a zis: Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare. 15.2 Avram a raspuns: Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc. 15.3 Si Avram a zis: Iata ca nu mi-ai dat samanta, si slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu. 15.4 Atunci Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: Nu el va fi mostenitorul tau, ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tau. 15.5 Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: Uita-te spre cer, si numara stelele, daca poti sa le numeri. Si i-a zis: Asa va fi samanta ta. 15.6 Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire. 15.7 Domnul i-a mai zis: Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca sa-ti dau in stapanire tara aceasta. 15.8 Avram a raspuns: Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaste ca o voi stapani? 15.9 Si Domnul i-a zis: Ia o juncana de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea si un pui de porumbel. 15.10 Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat in doua, si a pus fiecare bucata una in fata alteia; dar pasarile nu le-a despicat. 15.11 Pasarile rapitoare s-au napustit peste starvuri; dar Avram le-a izgonit. 15.12 La apusul soarelui, un somn adanc a cazut peste Avram; si iata ca l-a apucat o groaza si un mare intuneric. 15.13 Si Domnul a zis lui Avram: Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara, care nu va fi a ei; acolo va fi robita, si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani. 15.14 Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, il voi judeca Eu: si pe urma va iesi de-acolo cu mari bogatii. 15.15 Tu vei merge in pace la parintii tai; vei fi ingropat dupa o batranete fericita. 15.16 In al patrulea neam, ea se va intoarce aici; caci nelegiuirea Amoritilor nu si-a atins inca varful. 15.17 Dupa ce a asfintit soarele, s-a facut un intuneric adanc; si iata ca a iesit un fum ca dintr-un cuptor, si niste flacari au trecut printre dobitoacele despicate. 15.18 In ziua aceea, Domnul a facut un legamant cu Avram, si i-a zis: Semintei tale dau tara aceasta, de la raul Egiptului pana la raul cel mare, raul Eufrat~ 15.19 si anume; tara Chenitilor, a Chenizitilor, a Cadmonitilor~ 15.20 a Hetitilor, a Ferezitilor, a Refaimitilor~ 15.21 a Amoritilor, a Canaanitilor, a Ghirgasitilor si a Iebusitilor.

Geneza 16

16.1 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i nascuse deloc copii. Ea avea o roaba egipteanca numita Agar. 16.2 Si Sarai a zis lui Avram: Iata, Domnul m-a facut stearpa; intra, te rog, la roaba mea; poate ca voi avea copii de la ea. Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 16.3 Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, si a dat-o de nevasta barbatului sau Avram, dupa ce Avram locuise ca strain zece ani in tara Canaan. 16.4 El a intrat la Agar, si ea a ramas insarcinata. Cand s-a vazut ea insarcinata, a privit cu dispret pe stapana sa. 16.5 Si Sarai a zis lui Avram: Asupra ta sa cada batjocura aceasta, care mi se face! Eu insumi ti-am dat in brate pe roaba mea; si ea, cand a vazut ca a ramas insarcinata, m-a privit cu dispret. Sa judece Domnul intre mine si tine! 16.6 Avram a raspuns Saraiei: Iata, roaba ta este in mana ta; fa-i ce-ti place! Atunci Sarai s-a purtat rau cu ea; si Agar a fugit de ea. 16.7 Ingerul Domnului a gasit-o langa un izvor de apa in pustie, si anume langa izvorul care este pe drumul ce duce la Sur. 16.8 El a zis: Agar, roaba Saraiei, de unde vii, si unde te duci? Ea a raspuns: Fug de stapana mea Sarai. 16.9 Ingerul Domnului i-a zis: Intoarce-te la stapana ta, si supune-te sub mana ei. 16.10 Ingerul Domnului i-a zis: Iti voi inmulti foarte mult samanta, si ea va fi atat de multa la numar, ca nu va putea fi numarata. 16.11 Ingerul Domnului i-a zis: Iata, acum esti insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ismael; caci Domnul a auzit mahnirea ta. 16.12 El va fi ca un magar salbatic printre oameni; mana lui va fi impotriva tuturor oamenilor, si mana tuturor oamenilor va fi impotriva lui; si va locui in fata tuturor fratilor lui. 16.13 Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: Tu esti Dumnezeu care ma vede! Caci a zis ea: Cu adevarat, am vazut aici spatele Celui ce m-a vazut! 16.14 De aceea fantana aceea s-a numit Fantana Celui viu care ma vede; ea este intre Cades si Bared. 16.15 Agar a nascut lui Avram un fiu; si Avram a pus fiului, pe care i l-a nascut Agar, numele Ismael. 16.16 Avram era de optzeci si sase de ani, cand i-a nascut Agar pe Ismael.

Geneza 17

17.1 Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua ani, Domnul i S-a aratat, si i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea, si fii fara prihana. 17.2 Voi face un legamant intre Mine si tine, si te voi inmulti nespus de mult. 17.3 Avram s-a aruncat cu fata la pamant; si Dumnezeu i-a vorbit astfel: 17.4 Iata legamantul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri. 17.5 Nu te vei mai numi Avram; ci numele tau va fi Avraam; caci te fac tatal multor neamuri. 17.6 Te voi inmulti nespus de mult; voi face din tine neamuri intregi; si din tine vor iesi imparati. 17.7 Voi pune legamantul Meu intre Mine si tine si samanta ta dupa tine din neam in neam; acesta va fi un legamant vesnic, in puterea caruia, Eu voi fi Dumnezeul tau si al semintei tale dupa tine. 17.8 Tie, si semintei tale dupa tine, iti voi da tara in care locuiesti acum ca strain, si anume iti voi da toata tara Canaanului in stapanire vesnica; si Eu voi fi Dumnezeul lor. 17.9 Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa pazesti legamantul Meu, tu si samanta ta dupa tine, din neam in neam. 17.10 Acesta este legamantul Meu pe care sa-l paziti intre Mine si voi, si samanta ta dupa tine: tot ce este de parte barbateasca intre voi sa fie taiat imprejur. 17.11 Sa va taiati imprejur in carnea preputului vostru: si acesta sa fie semnul legamantului dintre Mine si voi. 17.12 La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur, neam dupa neam: fie ca este rob nascut in casa, fie ca este cumparat cu bani de la vreun strain, care nu face parte din neamul tau. 17.13 Va trebui taiat imprejur atat robul nascut in casa cat si cel cumparat cu bani; si astfel legamantul Meu sa fie intarit in carnea voastra ca un legamant vesnic. 17.14 Un copil de parte barbateasca netaiat imprejur in carnea preputului lui, sa fie nimicit din mijlocul neamului sau: a calcat legamantul Meu. 17.15 Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai; ci numele ei sa fie Sara. 17.16 Eu o voi binecuvanta, si iti voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvanta, si ea va fi mama unor neamuri intregi; chiar imparati de noroade vor iesi din ea. 17.17 Avraam s-a aruncat cu fata la pamant si a ras, caci a zis in inima lui: Sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani? Si sa mai nasca oare Sara la nouazeci de ani? 17.18 Si Avraam a zis lui Dumnezeu: Sa traiasca Ismael inaintea Ta! 17.19 Dumnezeu a zis: Cu adevarat, nevasta ta Sara iti va naste un fiu; si-i vei pune numele Isaac. Eu voi incheia legamantul Meu cu el, ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el. 17.20 Dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca, si il voi inmulti nespus de mult; doisprezece voievozi va naste, si voi face din el un neam mare. 17.21 Dar legamantul meu il voi incheia cu Isaac, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta. 17.22 Cand a ispravit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a inaltat de la Avraam. 17.23 Avraam a luat pe fiul sau Ismael, pe toti cei ce se nascusera in casa lui, si pe toti robii cumparati cu bani, adica pe toti cei de parte barbateasca dintre oamenii din casa lui Avraam, si le-a taiat imprejur carnea preputului, chiar in ziua aceea, dupa porunca, pe care i-o daduse Dumnezeu. 17.24 Avraam era in varsta de nouazeci si noua de ani, cand a fost taiat imprejur in carnea preputului sau. 17.25 Fiul sau Ismael era in varsta de treisprezece ani, cand a fost taiat imprejur in carnea preputului sau. 17.26 Avraam si fiul sau Ismael au fost taiati imprejur chiar in ziua aceea. 17.27 Si toti oamenii din casa lui: robi nascuti in casa lui, sau cumparati cu bani de la straini, au fost taiati imprejur impreuna cu el.

Geneza 18

18.1 Domnul i S-a aratat la stejarii lui Mamre, pe cand Avraam sedea la usa cortului, in timpul zadufului zilei. 18.2 Avraam a ridicat ochii, si s-a uitat: si iata ca trei barbati stateau in picioare langa el. Cand i-a vazut, a alergat inaintea lor, de la usa cortului, si s-a plecat pana la pamant. 18.3 Apoi a zis: Doamne, daca am capatat trecere in ochii Tai, nu trece, rogu-Te, pe langa robul Tau. 18.4 Ingaduie sa se aduca putina apa, ca sa vi se spele picioarele; si odihniti-va sub copacul acesta. 18.5 Am sa ma duc sa iau o bucata de paine, ca sa prindeti la inima, si dupa aceea va veti vedea de drum; caci pentru aceasta treceti pe langa robul vostru. Fa cum ai zis, i-au raspuns ei. 18.6 Avraam s-a dus repede in cort la Sara, si a zis: Ia repede, trei masuri de faina alba, framanta, si fa turte. 18.7 Si Avraam a alergat la vite, a luat un vitel tanar si bun, si l-a dat unei slugi sa-l gateasca in graba. 18.8 Apoi a luat unt si lapte, impreuna cu vitelul pe care-l gatise, si l-a pus inaintea lor. El insusi a stat langa ei, sub copac, si le-a slujit pana ce au mancat. 18.9 Atunci ei i-au zis: Unde este nevasta ta Sara? Uite-o in cort, a raspuns el. 18.10 Unul dintre ei a zis: La anul pe vremea aceasta, Ma voi intoarce negresit la tine; si iata ca Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Sara asculta la usa cortului, care era inapoia lui. 18.11 Avraam si Sara erau batrani, inaintati in varsta; si Sarei nu-i mai venea randuiala femeilor. 18.12 Sara a ras in sine, zicand: Acum, cand am imbatranit, sa mai am pofte? Domnul meu barbatul de asemenea este batran. 18.13 Domnul a zis lui Avraam: Pentru ce a ras Sara, zicand: Cu adevarat sa mai pot avea copil eu, care sunt batrana? 18.14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Ma voi intoarce la tine, si Sara va avea un fiu. 18.15 Sara a tagaduit, si a zis: N-am ras. Caci i-a fost frica. Dar El a zis: Ba da, ai ras. 18.16 Barbatii aceia s-au sculat sa plece, si s-au uitat inspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, sa-i petreaca. 18.17 Atunci Domnul a zis: Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac? 18.18 Caci Avraam va ajunge negresit un neam mare si puternic, si in el vor fi binecuvantate toate neamurile pamantului. 18.19 Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit 18.20 Si Domnul a zis: Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit, si pacatul lor intr-adevar este nespus de greu. 18.21 De aceea Ma voi pogori acum sa vad daca in adevar au lucrat in totul dupa zvonul venit pana la Mine; si daca nu va fi asa, voi sti. 18.22 Barbatii aceia s-au departat, si au plecat spre Sodoma. Dar Avraam statea tot inaintea Domnului. 18.23 Avraam s-a apropiat, si a zis: Vei nimici Tu oare si pe cel bun impreuna cu cel rau? 18.24 Poate ca in mijlocul cetatii sunt cincizeci de oameni buni: ii vei nimici oare si pe ei, si nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, care sunt in mijlocul ei? 18.25 Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta ca cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate? 18.26 Si Domnul a zis: Daca voi gasi in Sodoma cincizeci de oameni buni in mijlocul cetatii, voi ierta tot locul acela din pricina lor. 18.27 Avraam a luat din nou cuvantul, si a zis: Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului, eu care nu sunt decat praf si cenusa. 18.28 Poate ca din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toata cetatea? Si Domnul a zis: N-o voi nimici, daca voi gasi in ea patruzeci si cinci de oameni buni. 18.29 Avraam I-a vorbit mai departe, si a zis: Poate ca se vor gasi in ea numai patruzeci de oameni buni. Si Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei patruzeci. 18.30 Avraam a zis: Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi. Poate ca se vor gasi in ea numai treizeci de oameni buni. Si Domnul a zis: N-o voi nimici, daca voi gasi in ea treizeci de oameni buni. 18.31 Avraam a zis: Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului. Poate ca se vor gasi in ea numai douazeci de oameni buni. Si Domnul a zis: N-o voi nimici, pentru cei douazeci. 18.32 Avraam a zis: Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi in ea numai zece oameni buni. Si Domnul a zis: N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni. 18.33 Dupa ce a ispravit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Si Avraam s-a intors la locuinta lui.

Geneza 19

19.1 Cei doi ingeri au ajuns la Sodoma seara; si Lot sedea la poarta Sodomei. Cand i-a vazut Lot, s-a sculat, le-a iesit inainte, si s-a plecat pana la pamant. 19.2 Apoi a zis: Domnii mei, intrati, va rog, in casa robului vostru, ca sa ramaneti peste noapte in ea si spalati-va picioarele; maine va veti scula de dimineata, si va veti vedea de drum. Nu, au raspuns ei, ci vom petrece noaptea in ulita. 19.3 Dar Lot a staruit de ei pana au venit si au intrat in casa lui. Le-a pregatit o cina, a pus sa coaca azime si au mancat. 19.4 Dar nu se culcasera inca, si oamenii din cetate, barbatii din Sodoma, tineri si batrani, au inconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colturile. 19.5 Au chemat pe Lot, si i-au zis: Unde sunt oamenii care au intrat la tine in noaptea aceasta? Scoate-i afara la noi, ca sa ne impreunam cu ei. 19.6 Lot a iesit afara la ei la usa, a incuiat usa dupa el~ 19.7 si a zis: Fratilor, va rog, nu faceti o asemenea rautate! 19.8 Iata ca am doua fete care nu stiu de barbat; am sa vi le aduc afara, si le veti face ce va va placea. Numai, nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele. 19.9 Ei au strigat: Pleaca! Si au zis: Omul acesta a venit sa locuiasca aici ca un strain, si acum vrea sa faca pe judecatorul. Ei bine, o sa-ti facem mai rau decat lor. Si impingand pe Lot cu sila, s-au apropiat sa sparga usa. 19.10 Dar barbatii aceia au intins mana, au tras pe Lot inauntru la ei in casa, si au incuiat usa. 19.11 Iar pe oamenii care erau la usa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic pana la cel mai mare, asa ca degeaba se trudeau sa gaseasca usa. 19.12 Barbatii aceia au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Gineri, fii si fiice, si tot ce ai in cetate: scoate-i din locul acesta. 19.13 Caci avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plangere inaintea Domnului impotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca sa-l nimicim. 19.14 Lot a iesit, si a vorbit cu ginerii sai, care luasera pe fetele lui: Sculati-va, a zis el, iesiti din locul acesta; caci Domnul are sa nimiceasca cetatea. Dar ginerii lui credeau ca glumeste. 19.15 Cand s-a crapat de ziua, ingerii au staruit de Lot, zicand: Scoala-te, ia-ti nevasta si cele doua fete, care se afla aici, ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii. 19.16 Si fiindca Lot zabovea, barbatii aceia l-au apucat de mana, pe el, pe nevasta sa si pe cele doua fete ale lui, caci Domnul voia sa-l crute; l-au scos, si l-au lasat afara din cetate. 19.17 Dupa ce i-au scos afara, unul din ei a zis: Scapa-ti viata; sa nu te uiti inapoi, si sa nu te opresti in vreun loc din Campie: scapa la munte, ca sa nu pieri. 19.18 Lot le-a zis: O! nu, Doamne! 19.19 Iata ca am capatat trecere inaintea Ta, si ai aratat mare indurare fata de mine, pastrandu-mi viata; dar nu pot sa fug la munte, inainte ca sa ma atinga prapadul, si voi pieri. 19.20 Iata, cetatea aceasta este destul de aproape ca sa fug in ea, si este mica. O! de as putea sa fug acolo, este asa de mica si sa scap cu viata! 19.21 Si El i-a zis: Iata ca-ti fac si hatarul acesta, si nu voi nimici cetatea de care vorbesti. 19.22 Grabeste-te de fugi in ea, caci nu pot face nimic pana nu vei ajunge acolo. Pentru aceea s-a pus cetatii aceleia numele Toar. 19.23 Rasarea soarele pe pamant, cand a intrat Lot in Toar. 19.24 Atunci Domnul a facut sa ploaie peste Sodoma si peste Gomora pucioasa si foc de la Domnul din cer. 19.25 A nimicit cu desavarsire cetatile acelea, toata Campia si pe toti locuitorii cetatilor, si tot ce crestea pe pamant. 19.26 Nevasta lui Lot s-a uitat inapoi, si s-a prefacut intr-un stalp de sare. 19.27 Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineata, si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului. 19.28 Si-a indreptat privirile spre Sodoma si Gomora, si spre toata Campia; si iata ca a vazut ridicandu-se de pe pamant un fum, ca fumul unui cuptor. 19.29 Cand a nimicit Dumnezeu cetatile Campiei, Si-a adus aminte de Avraam; si a scapat pe Lot din mijlocul prapadului, prin care a surpat din temelie cetatile unde isi asezase Lot locuinta. 19.30 Lot a iesit din Toar si a ramas pe munte, cu cele doua fete ale lui, caci s-a temut sa ramana in Toar. A locuit intr-o pestera, cu cele doua fete ale lui. 19.31 Cea mai mare a zis celei mai tinere: Tatal nostru este batran; si nu mai este nici un barbat in tinutul acesta, ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor. 19.32 Vino, sa punem pe tatal nostru sa bea vin, si sa ne culcam cu el, ca sa ne pastram samanta prin tatal nostru. 19.33 Au facut dar pe tatal lor de a baut vin in noaptea aceea; si cea mai mare s-a dus si s-a culcat cu tatal ei. El n-a bagat de seama nici cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat. 19.34 A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: Iata, eu m-am culcat in noaptea trecuta cu tatal meu; haidem sa-i dam sa bea vin si in noaptea aceasta, si du-te de te culca si tu cu el, ca sa ne pastram samanta prin tatal nostru. 19.35 Au dat tatalui lor de a baut vin si in noaptea aceea; apoi cea mai tanara s-a dus si s-a culcat cu el. El n-a bagat de seama nici cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat. 19.36 Cele doua fete ale lui Lot au ramas astfel insarcinate de tatal lor. 19.37 Cea mai mare a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Moab; el este tatal Moabitilor din ziua de azi. 19.38 Cea mai tanara a nascut si ea un fiu, caruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatal Amonitilor din ziua de azi.

Geneza 20

20.1 Avraam a plecat de acolo in tara de miazazi, s-a asezat intre Cades si Sur, si a locuit ca strain in Gherar. 20.2 Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: Este sora mea! S-a temut sa spuna ca este nevasta sa, ca sa nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, imparatul Gherarei, a trimis si a luat pe Sara. 20.3 Atunci Dumnezeu S-a aratat noaptea in vis lui Abimelec, si i-a zis: Iata, ai sa mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, caci este nevasta unui barbat. 20.4 Abimelec, care nu se apropiase de ea, a raspuns: Doamne, vei omori Tu oare chiar si un neam nevinovat? 20.5 Nu mi-a spus el ca este sora sa? Si n-a zis ea insasi ca el este fratele sau? Eu am lucrat cu inima curata si cu maini nevinovate. 20.6 Dumnezeu i-a zis in vis: Stiu si Eu ca ai lucrat cu inima curata: de aceea te-am si ferit sa pacatuiesti impotriva Mea. Iata de ce n-am ingaduit sa te atingi de ea. 20.7 Acum, da omului nevasta inapoi; caci el este proroc, se va ruga pentru tine, si vei trai. Dar, daca n-o dai inapoi, sa stii ca vei muri negresit, tu si tot ce-i al tau. 20.8 Abimelec s-a sculat dis-de-dimineata, a chemat pe toti slujitorii sai, si le-a spus tot ce se intamplase. Si oamenii aceia au fost cuprinsi de o mare spaima. 20.9 Abimelec a chemat si pe Avraam si i-a zis: Ce ne-ai facut? Si cu ce am pacatuit eu impotriva ta, de ai facut sa vina peste mine si peste imparatia mea un pacat atat de mare? Ai facut fata de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum facute. 20.10 Si Abimelec a zis lui Avraam: Ce ai vazut de ai facut lucrul acesta? 20.11 Avraam a raspuns: Imi ziceam ca, fara indoiala, nu-i nici o frica de Dumnezeu in tara aceasta, si ca au sa ma omoare din pricina nevestei mele. 20.12 Dealtfel este adevarat ca este sora mea, fiica tatalui meu; numai ca nu-i fiica mamei mele; si a ajuns sa-mi fie nevasta. 20.13 Cand m-a scos Dumnezeu din casa tatalui meu, am zis Sarei: Iata hatarul pe care ai sa mi-l faci: in toate locurile unde vom merge, spune despre mine ca sunt fratele tau. 20.14 Abimelec a luat oi si boi, robi si roabe, si le-a dat lui Avraam; si i-a dat inapoi si pe Sara, nevasta sa. 20.15 Abimelec a zis: Iata, tara mea este inaintea ta; locuieste unde-ti va placea. 20.16 Si Sarei i-a zis: Iata, dau fratelui tau o mie de arginti; aceasta sa-ti fie o dovada de cinste, fata de toti cei ce sunt cu tine, asa ca inaintea tuturor vei fi fara vina. 20.17 Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, si Dumnezeu a insanatosat pe Abimelec, pe nevasta si roabele lui, asa ca au putut sa nasca. 20.18 Fiindca Domnul incuiase pantecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Geneza 21

21.1 Domnul Si-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, si Domnul a implinit fata de Sara ce fagaduise. 21.2 Sara a ramas insarcinata, si a nascut lui Avraam un fiu la batranete, la vremea hotarata, despre care-i vorbise Dumnezeu. 21.3 Avraam a pus fiului sau nou nascut, pe care i-l nascuse Sara, numele Isaac. 21.4 Avraam a taiat imprejur pe fiul sau Isaac, la varsta de opt zile, cum ii poruncise Dumnezeu. 21.5 Avraam era in varsta de o suta de ani, la nasterea fiului sau Isaac. 21.6 Si Sara a zis: Dumnezeu m-a facut de ras: oricine va auzi, va rade de mine. 21.7 Si a adaugat: Cine s-ar fi gandit sa spuna lui Avraam ca Sara va da tata la copii? Si totusi i-am nascut un fiu la batranete! 21.8 Copilul s-a facut mare, si a fost intarcat. Avraam a facut un ospat mare in ziua cand a fost intarcat Isaac. 21.9 Sara a vazut razand pe fiul pe care-l nascuse lui Avraam Egipteanca Agar. 21.10 Si a zis lui Avraam: Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei; caci fiul roabei acesteia nu va mosteni impreuna cu fiul meu, cu Isaac. 21.11 Cuvintele acestea n-au placut deloc lui Avraam, din pricina fiului sau. 21.12 Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa nu te mahnesti de cuvintele acestea, din pricina copilului si din pricina roabei tale: fa Sarei tot ce-ti cere; caci numai din Isaac va iesi o samanta, care va purta cu adevarat numele tau. 21.13 Dar si pe fiul roabei tale il voi face un neam, caci este samanta ta. 21.14 A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineata; a luat paine si un burduf cu apa, pe care l-a dat Agarei si i l-a pus pe umar; i-a dat si copilul, si i-a dat drumul. Ea a plecat, si a ratacit prin pustia Beer-Seba. 21.15 Cand s-a ispravit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufis~ 21.16 si s-a dus de a sezut in fata lui la o mica departare de el, ca la o aruncatura de arc; caci zicea ea: Sa nu vad moartea copilului! A sezut dar in fata lui la o parte, a ridicat glasul, si a inceput sa planga. 21.17 Dumnezeu a auzit glasul copilului; si Ingerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, si i-a zis: Ce ai tu, Agar? Nu te teme, caci Dumnezeu a auzit glasul copilului in locul unde este. 21.18 Scoala-te, ia copilul si tine-l de mana; caci voi face din el un neam mare. 21.19 Si Dumnezeu i-a deschis ochii, si ea a vazut un izvor de apa; s-a dus de a umplut burduful cu apa, si a dat copilului sa bea. 21.20 Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit in pustie, si a ajuns vanator cu arcul. 21.21 A locuit in pustiul Paran, si mama sa i-a luat o nevasta din tara Egiptului. 21.22 In vremea aceea, Abimelec, insotit de Picol, capetenia ostirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: Dumnezeu este cu tine in tot ce faci. 21.23 Jura-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, ca nu ma vei insela niciodata, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepotii mei, si ca vei avea fata de mine si fata de tara, in care locuiesti ca strain, aceeasi bunavointa pe care o am eu fata de tine. 21.24 Avraam a zis: Jur! 21.25 Dar Avraam a bagat vina lui Abimelec pentru o fantana de apa, pe care pusesera mana cu sila robii lui Abimelec. 21.26 Abimelec a raspuns: Nu stiu cine a facut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de stire, si nici eu nu aflu decat azi. 21.27 Si Avraam a luat oi si boi, pe care i-a dat lui Abimelec; si au facut legamant amandoi. 21.28 Avraam a pus de o parte sapte mielusele din turma. 21.29 Si Abimelec a zis lui Avraam: Ce sunt aceste sapte mielusele, pe care le-ai pus deoparte? 21.30 El a raspuns: Trebuie sa primesti din mana mea aceste sapte mielusele, pentru ca sa-mi slujeasca de marturie ca am sapat fantana aceasta. 21.31 Iata de ce locul acela se numeste Beer-Seba; caci acolo si-au jurat ei credinta unul altuia. 21.32 Astfel au facut ei legamant la Beer Seba. Dupa aceea, Abimelec s-a sculat impreuna cu Picol, capetenia ostirii sale, si s-au intors in tara Filistenilor. 21.33 Avraam a sadit un tamarisc la Beer-Seba; si a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vesnic. 21.34 Avraam a locuit multa vreme ca strain in tara Filistenilor.

Geneza 22

22.1 Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la incercare pe Avraam, si i-a zis: Avraame! Iata-ma, a raspuns el. 22.2 Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune. 22.3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineata, a pus saua pe magar, si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau Isaac. A taiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu. 22.4 A treia zi, Avraam a ridicat ochii, si a vazut locul de departe. 22.5 Si Avraam a zis slugilor sale: Ramaneti aici cu magarul; eu si baiatul, ne vom duce pana colo sa ne inchinam, si apoi ne vom intoarce la voi. 22.6 Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus in spinarea fiului sau Isaac, si a luat in mana focul si cutitul. Si au mers astfel amandoi impreuna. 22.7 Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau Avraam, a zis: Tata! Ce este, fiule? i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot? 22.8 Fiule, a raspuns Avraam, Dumnezeu insusi va purta grija de mielul pentru arderea de tot. Si au mers amandoi impreuna inainte. 22.9 Cand au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau Isaac, si l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 22.10 Apoi Avraam a intins mana, si a luat cutitul, ca sa junghie pe fiul sau. 22.11 Atunci Ingerul Domnului l-a strigat din ceruri, si a zis: Avraame! Avraame! Iata-ma! a raspuns el. 22.12 Ingerul a zis: Sa nu pui mana pe baiat, si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucat n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine. 22.13 Avraam a ridicat ochii, si a vazut inapoia lui un berbec, incurcat cu coarnele intr-un tufis; si Avraam s-a dus de a luat berbecul, si l-a adus ca ardere de tot in locul fiului sau. 22.14 Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grija. De aceea se zice si azi: La muntele unde Domnul va purta de grija. 22.15 Ingerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam~ 22.16 si a zis: Pe Mine insumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta, si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu~ 22.17 te voi binecuvanta foarte mult si-ti voi inmulti foarte mult samanta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samanta ta va stapani cetatile vrajmasilor ei. 22.18 Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea! 22.19 Avraam s-a intors la slugile sale, si s-au sculat si au plecat impreuna la Beer-Seba, caci Avraam locuia la Beer-Seba. 22.20 Dupa aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: Iata, Milca a nascut si ea copii fratelui tau Nahor~ 22.21 si anume pe Ut, intaiul sau nascut, pe Buz, fratele sau, pe Chemuel, tatal lui Aram~ 22.22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildas, pe Iidlaf si pe Betuel. 22.23 Betuel a nascut pe Rebeca. Acestia sunt cei opt fii, pe care i-a nascut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 22.24 Tiitoarea lui, numita Reuma, a nascut si ea, pe Tebah, Gaham, Tahas si Maaca.

Geneza 23

23.1 Viata Sarei a fost de o suta douazeci si sapte de ani: acestia sunt anii vietii Sarei. 23.2 Sara a murit la Chiriat-Arba, adica Hebron, in tara Canaan; si Avraam a venit sa jeleasca pe Sara si s-o planga. 23.3 Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, si a vorbit astfel fiilor lui Het: 23.4 Eu sunt strain si venetic printre voi, dati-mi un ogor, ca loc de ingropare la voi, ca sa-mi ingrop moarta si s-o ridic dinaintea mea. 23.5 Fiii lui Het au raspuns astfel lui Avraam: 23.6 Asculta-ne, domnule! Tu esti ca un domnitor al lui Dumnezeu in mijlocul nostru; ingroapa-ti moarta in cel mai bun din mormintele noastre! Nici unul din noi nu te va opri sa-ti ingropi moarta in mormantul lui. 23.7 Avraam s-a sculat si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea norodului tarii, adica inaintea fiilor lui Het. 23.8 Si le-a vorbit astfel: Daca gasiti cu cale sa-mi ingrop moarta si s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultati-ma, si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui Tohar~ 23.9 sa-mi dea pestera Macpela, care-i a lui, si care este chiar la marginea ogorului lui; sa mi-o dea in schimbul pretului ei, ca sa-mi slujeasca drept loc pentru ingropare in mijlocul vostru. 23.10 Efron era si el acolo in mijlocul fiilor lui Het. Si Efron, Hetitul, a raspuns lui Avraam, in auzul fiilor lui Het si in auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii: 23.11 Nu, domnul meu, asculta-ma! Iti daruiesc ogorul si-ti daruiesc si pestera care este in el. Ti le daruiesc in fata fiilor norodului meu: si ingroapa-ti moarta. 23.12 Avraam s-a aruncat cu fata la pamant inaintea norodului tarii. 23.13 Si a vorbit astfel lui Efron, in auzul norodului tarii: Asculta-ma, te rog! Iti dau pretul ogorului: primeste-l de la mine; si-mi voi ingropa moarta in el. 23.14 Si Efron a raspuns astfel lui Avraam: 23.15 Domnul meu, asculta-ma! O bucata de pamant de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta intre mine si tine? Ingroapa-ti dar moarta! 23.16 Avraam a inteles pe Efron. Si Avraam a cantarit lui Efron pretul cumpararii despre care vorbise, in fata fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. 23.17 Ogorul lui Efron din Macpela, care este fata in fata cu Mamre, ogorul si pestera din el, si toti copacii care se aflau in ogor si in toate hotarele lui de jur imprejur~ 23.18 au fost intarite astfel ca mosie a lui Avraam, in fata fiilor lui Het si a tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii. 23.19 Dupa aceea, Avraam a ingropat pe Sara, nevasta sa, in pestera din ogorul Macpela, care este fata in fata cu Mamre, adica Hebron, in tara Canaan. 23.20 Ogorul si pestera din el au fost intarite astfel lui Avraam ca ogor pentru inmormantare, de catre fiii lui Het.

Geneza 24

24.1 Avraam era batran, inaintat in varsta; si Domnul binecuvantase pe Avraam in orice lucru. 24.2 Avraam a zis celui mai batran rob din casa lui, care era ingrijitorul tuturor averilor lui: Pune-ti te rog, mana sub coapsa mea; 24.3 si te voi pune sa juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului, ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele Canaanitilor, in mijlocul carora locuiesc~ 24.4 ci te vei duce in tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu Isaac. 24.5 Robul i-a raspuns: Poate ca femeia n-are sa vrea sa ma urmeze in tara aceasta; va trebui sa duc oare pe fiul tau in tara de unde ai iesit tu? 24.6 Avraam i-a zis: Sa nu care cumva sa duci pe fiul meu acolo! 24.7 Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatalui meu si din patria mea, care mi-a vorbit si mi-a jurat, zicand: Semintei tale voi da tara aceasta, va trimite pe Ingerul Sau inaintea ta; si de acolo vei lua o nevasta fiului meu. 24.8 Daca femeia nu va vrea sa te urmeze, vei fi dezlegat de juramantul acesta, pe care te pun sa-l faci. Cu nici un chip sa nu duci insa acolo pe fiul meu. 24.9 Robul si-a pus mana sub coapsa stapanului sau Avraam, si i-a jurat ca are sa pazeasca aceste lucruri. 24.10 Robul a luat zece camile dintre camilele stapanului sau, si a plecat, avand cu el toate lucrurile de pret ale stapanului sau. S-a sculat, si a plecat in Mesopotamia, in cetatea lui Nahor. 24.11 A lasat camilele sa se odihneasca, in genunchi, afara din cetate, langa o fantana. Era seara, pe vremea cand ies femeile sa scoata apa. 24.12 Si a zis: Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam! Te rog, da-mi izbanda astazi, si indura-Te de stapanul meu Avraam. 24.13 Iata, stau langa izvorul acesta de apa, si fetele oamenilor din cetate vin sa scoata apa. 24.14 Fa ca fata careia ii voi zice: Pleaca-ti vadra, te rog, ca sa beau, si care va raspunde: Bea, si am sa dau de baut si camilelor tale, sa fie aceea, pe care ai randuit-o Tu pentru robul Tau Isaac! Si prin aceasta voi cunoaste ca Te-ai indurat de stapanul meu. 24.15 Nu sfarsise el inca de vorbit, si-a iesit, cu vadra pe umar, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcai, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 24.16 Fata era foarte frumoasa; era fecioara, si nici un barbat n-avusese legaturi cu ea. Ea s-a pogorat la izvor, si-a umplut vadra si s-a suit iarasi. 24.17 Robul a alergat inaintea ei, si a zis: Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta. 24.18 Bea, domnul meu, a raspuns ea. Si s-a grabit de a plecat vadra pe mana, si i-a dat sa bea. 24.19 Dupa ce i-a dat si a baut de s-a saturat, a zis: Am sa scot apa si pentru camilele tale, pana vor bea si se vor satura. 24.20 A varsat in graba vadra in adapatoare, si a alergat iarasi la fantana ca sa scoata apa; si a scos pentru toate camilele lui. 24.21 Omul o privea cu mirare si fara sa zica nimic, ca sa vada daca Domnul a facut sa-i izbuteasca sau nu calatoria. 24.22 Cand s-au saturat camilele de baut, omul a luat o veriga de aur, de greutatea unei jumatati de siclu si doua bratari, grele de zece sicli de aur. 24.23 Si a zis: A cui fata esti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi in casa tatalui tau, ca sa ramanem peste noapte? 24.24 Ea a raspuns: Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcai si al lui Nahor. 24.25 Si i-a zis mai departe: Avem paie si nutret din belsug, si este si loc de gazduit peste noapte. 24.26 Atunci omul a plecat capul, si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului~ 24.27 zicand: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul stapanului meu Avraam, care n-a parasit indurarea si credinciosia Lui fata de stapanul meu! Domnul m-a indreptat in casa fratilor stapanului meu. 24.28 Fata a alergat si a istorisit mamei sale acasa cele intamplate. 24.29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Si Laban a alergat afara la omul acela, la izvor. 24.30 Vazuse veriga si bratarile in mainile surorii sale, si auzise pe sora sa Rebeca spunand: Asa mi-a vorbit omul acela. A venit dar la omul acela, care statea langa camile la izvor~ 24.31 si a zis: Vino, binecuvantatul Domnului! Pentru ce stai afara? Am pregatit casa, si am pregatit un loc pentru camile. 24.32 Omul a intrat in casa. Laban a pus sa descarce camilele, a dat paie si nutret camilelor si a adus apa pentru spalat picioarele omului aceluia si ale oamenilor care erau cu el. 24.33 Apoi, i-a dat sa manance. Dar el a zis: Nu mananc pana nu voi spune ce am de spus. Vorbeste! a zis Laban. 24.34 Atunci el a zis: Eu sunt robul lui Avraam. 24.35 Domnul a umplut de binecuvantari pe stapanul meu, care a ajuns la mare propasire. I-a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si magari. 24.36 Sara, nevasta stapanului meu, a nascut, la batranete, un fiu stapanului meu; si lui i-a dat el tot ce are. 24.37 Stapanul meu m-a pus sa jur, si a zis: Sa nu iei fiului meu o nevasta dintre fetele Canaanitilor, in tara carora locuiesc; 24.38 ci sa te duci in casa tatalui meu si la rudele mele, ca de-acolo sa iei nevasta fiului meu. 24.39 Eu am zis stapanului meu: Poate ca femeia n-are sa vrea sa ma urmeze. 24.40 Si el mi-a raspuns: Domnul, inaintea caruia umblu, va trimite pe Ingerul Sau cu tine, si-ti va da izbanda in calatorie, si vei lua fiului meu o nevasta din rudele si din casa tatalui meu. 24.41 Vei fi dezlegat de juramantul pe care mi-l faci, daca te vei duce la rudele mele; si daca nu ti-o vor da, vei fi dezlegat de juramantul pe care mi-l faci. 24.42 Eu am ajuns azi la izvor, si am zis: Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, daca binevoiesti sa-mi dai izbanda in calatoria pe care o fac~ 24.43 iata, eu stau la izvorul de apa, si fata care va iesi sa scoata apa, si careia ii voi zice: Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta~ 24.44 si care imi va raspunde: Bea tu insuti, si voi da de baut si camilelor tale, fata aceea sa fie nevasta pe care a randuit-o Domnul pentru fiul stapanului meu! 24.45 Inainte de a sfarsi de vorbit in inima mea, iata ca a iesit Rebeca, cu vadra pe umar, s-a coborat la izvor, si a scos apa. Eu i-am zis: Da-mi sa beau, te rog. 24.46 Ea s-a grabit, si-a plecat vadra deasupra umarului, si a zis: Bea, si voi da de baut si camilelor tale. Am baut, si a dat de baut si camilelor mele. 24.47 Eu am intrebat-o, si am zis: A cui fata esti? Ea a raspuns: Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor si al Milcai. I-am pus veriga in nas, si bratarile la maini. 24.48 Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului, si am binecuvantat pe Domnul, Dumnezeul stapanului meu Avraam, ca m-a calauzit pe calea cea dreapta, ca sa iau pe fata fratelui stapanului meu pentru fiul lui. 24.49 Acum, daca voiti sa aratati bunavointa si credinciosie fata de stapanul meu, spuneti-mi; daca nu, spuneti-mi iarasi, ca sa ma indrept la dreapta sau la stanga. 24.50 Laban si Betuel, drept raspuns, au zis: De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ti mai putem spune nici rau nici bine. 24.51 Iata, Rebeca este inaintea ta; ia-o si du-te, ca sa fie nevasta fiului stapanului tau, cum a spus Domnul. 24.52 Cand a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului. 24.53 Si robul a scos scule de argint, scule de aur, si imbracaminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui sau si mamei sale. 24.54 Dupa aceea, au mancat si au baut, el si oamenii care erau impreuna cu el si s-au culcat. Dimineata cand s-au sculat, robul a zis: Lasati-ma sa ma intorc la stapanul meu. 24.55 Fratele si mama fetei au zis: Fata sa mai ramana catva timp cu noi, macar vreo zece zile: pe urma, poate sa plece. 24.56 El le-a raspuns: Nu ma opriti, fiindca Domnul mi-a dat izbanda in calatoria mea; lasati-ma sa plec, si sa ma duc la stapanul meu. 24.57 Atunci ei au raspuns: Sa chemam pe fata, si s-o intrebam. 24.58 Au chemat dar pe Rebeca, si i-au zis: Vrei sa te duci cu omul acesta? Da, vreau, a raspuns ea. 24.59 Si au lasat pe sora lor Rebeca sa plece cu doica ei, cu robul lui Avraam si cu oamenii lui. 24.60 Au binecuvantat pe Rebeca, si i-au zis: O, sora noastra, sa ajungi mama a mii de zeci de mii, si samanta ta sa stapaneasca cetatile vrajmasilor sai! 24.61 Rebeca s-a sculat, impreuna cu slujnicele ei, au incalecat pe camile, si au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, si a plecat. 24.62 Isaac se intorsese de la fantana Lahai-Roi, caci locuia in tara de miazazi. 24.63 Intr-o seara, cand Isaac iesise sa cugete in taina pe camp, a ridicat ochii, si s-a uitat; si iata ca veneau niste camile. 24.64 Rebeca a ridicat si ea ochii, a vazut pe Isaac, si s-a dat jos de pe camila. 24.65 Si a zis robului: Cine este omul acesta, care vine inaintea noastra pe camp? Robul a raspuns: Este stapanul meu! Atunci ea si-a luat marama, si s-a acoperit. 24.66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le facuse. 24.67 Isaac a dus pe Rebeca in cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o. Astfel a fost mangaiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

Geneza 25

25.1 Avraam a mai luat o nevasta, numita Chetura. 25.2 Ea i-a nascut pe Zimran, pe Iocsan, pe Medan, pe Madian, pe Isbac si Suah. 25.3 Iocsan a nascut pe Seba si pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Asurimii, Letusimii si Leumimii. 25.4 Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa. Toti acestia sunt fiii Cheturei. 25.5 Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. 25.6 Dar a dat daruri fiilor tiitoarelor sale; si, pe cand era inca in viata, i-a indepartat de langa fiul sau Isaac inspre rasarit, in tara Rasaritului. 25.7 Iata zilele anilor vietii lui Avraam: el a trait o suta saptezeci si cinci de ani. 25.8 Avraam si-a dat duhul, si a murit, dupa o batranete fericita, inaintat in varsta si satul de zile; si a fost adaugat la poporul sau. 25.9 Isaac si Ismael, fiii sai, l-au ingropat in pestera Macpela, in ogorul lui Efron, fiul lui Tohar, Hetitul, care este fata in fata cu Mamre. 25.10 Acesta este ogorul, pe care-l cumparase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost ingropati Avraam si nevasta sa Sara. 25.11 Dupa moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvantat pe fiul sau Isaac. El locuia langa fantana Lahai-Roi. 25.12 Iata spita neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l nascuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei. 25.13 Iata numele fiilor lui Ismael, dupa numele lor, dupa neamurile lor: Nebaiot, intaiul nascut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam~ 25.14 Misma, Duma, Masa; 25.15 Hadad, Tema, Ietur, Nafis si Chedma. 25.16 Acestia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, dupa satele si taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, dupa neamurile lor. 25.17 Si iata anii vietii lui Ismael: o suta treizeci si sapte de ani. El si-a dat duhul, si a murit, si a fost adaugat la poporul sau. 25.18 Fiii lui au locuit de la Havila pana la Sur, care este in fata Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a asezat in fata tuturor fratilor lui. 25.19 Iata spita neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam a nascut pe Isaac. 25.20 Isaac era in varsta de patruzeci de ani, cand a luat de nevasta pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, si sora lui Laban, Arameul. 25.21 Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, caci era stearpa; si Domnul l-a ascultat: nevasta sa Rebeca a ramas insarcinata. 25.22 Copiii se bateau in pantecele ei; si ea a zis: Daca-i asa, pentru ce mai sunt insarcinata? S-a dus sa intrebe pe Domnul. 25.23 Si Domnul i-a zis: Doua neamuri sunt in pantecele tau, Si doua noroade se vor desparti la iesirea din pantecele tau. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decat celalalt. Si cel mai mare va sluji celui mai mic. 25.24 S-au implinit zilele cand avea sa nasca; si iata ca in pantecele ei erau doi gemeni. 25.25 Cel dintai a iesit rosu de tot: ca o manta de par, si de aceea i-au pus numele Esau. 25.26 Apoi a iesit fratele sau, care tinea cu mana de calcai pe Esau; si de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era in varsta de saizeci de ani, cand s-au nascut ei. 25.27 Baietii acestia s-au facut mari. Esau a ajuns un vanator indemanatic, un om care isi petrecea vremea mai mult pe camp; dar Iacov era un om linistit, care statea acasa in corturi. 25.28 Isaac iubea pe Esau, pentru ca manca din vanatul lui; Rebeca insa iubea mai mult pe Iacov. 25.29 Odata, pe cand fierbea Iacov o ciorba, Esau s-a intors de la camp, rupt de oboseala. 25.30 Si Esau a zis lui Iacov: Da-mi, te rog, sa mananc din ciorba aceasta rosiatica, fiindca sunt rupt de oboseala. Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. 25.31 Iacov a zis: Vinde-mi azi dreptul tau de intai nascut! 25.32 Esau a raspuns: Iata-ma, sunt pe moarte; la ce-mi slujeste dreptul acesta de intai nascut? 25.33 Si Iacov a zis: Jura-mi intai. Esau i-a jurat, si astfel si-a vandut dreptul de intai nascut lui Iacov. 25.34 Atunci Iacov a dat lui Esau paine si ciorba de linte. El a mancat si a baut; apoi s-a sculat si a plecat. Astfel si-a nesocotit Esau dreptul de intai nascut.

Geneza 26

26.1 In tara a venit o foamete, afara de foametea dintai, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec, imparatul Filistenilor, la Gherar. 26.2 Domnul i S-a aratat, si i-a zis: Nu te pogori in Egipt! Ramai in tara in care iti voi spune. 26.3 Locuieste ca strain in tara aceasta; Eu voi fi cu tine, si te voi binecuvanta; caci toate tinuturile acestea ti le voi da tie si semintei tale, si voi tine juramantul pe care l-am facut tatalui tau Avraam. 26.4 Iti voi inmulti samanta, ca stelele cerului; voi da semintei tale toate tinuturile acestea; si toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, ca rasplata 26.5 pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea, si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele, si legile Mele. 26.6 Astfel Isaac a ramas la Gherar. 26.7 Cand ii puneau oamenii locului aceluia intrebari cu privire la nevasta lui, el zicea: Este sora mea. Caci ii era frica sa spuna ca este nevasta sa, ca sa nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindca Rebeca era frumoasa la chip. 26.8 Fiindca sederea lui acolo se lungise, s-a intamplat ca Abimelec, imparatul Filistenilor, uitandu-se pe fereastra, a vazut pe Isaac jucandu-se cu nevasta sa Rebeca. 26.9 Abimelec a trimis sa cheme pe Isaac, si i-a zis: Nu mai incape indoiala ca e nevasta ta. Cum ai putut zice: E soru-mea? Isaac i-a raspuns: Am zis asa, ca sa nu mor din pricina ei. 26.10 Si Abimelec a zis: Ce ne-ai facut? Ce usor s-ar fi putut ca vreunul din norod sa se culce cu nevasta ta, si ne-ai fi facut vinovati. 26.11 Atunci Abimelec a dat urmatoarea porunca intregului norod: Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorat. 26.12 Isaac a facut semanaturi in tara aceea, si a strans rod insutit in anul acela; caci Domnul l-a binecuvantat. 26.13 Astfel omul acesta s-a imbogatit, si a mers imbogatindu-se din ce in ce mai mult, pana ce a ajuns foarte bogat. 26.14 Avea cirezi de vite si turme de oi, si un mare numar de robi: de aceea Filistenii il pizmuiau. 26.15 Toate fantanile, pe care le sapasera robii tatalui sau, pe vremea tatalui sau Avraam, Filistenii le-au astupat si le-au umplut cu tarana. 26.16 Si Abimelec a zis lui Isaac: Pleaca de la noi, caci ai ajuns mult mai puternic decat noi. 26.17 Isaac a plecat de acolo si a tabarat in valea Gherar, unde s-a asezat cu locuinta. 26.18 Isaac a sapat din nou fantanile de apa, pe care le sapasera robii tatalui sau Avraam, si pe care le astupasera Filistenii, dupa moartea lui Avraam; si le-a pus iarasi aceleasi nume, pe care le pusese tatal sau. 26.19 Robii lui Isaac au mai sapat in vale, si au dat acolo peste o fantana cu apa de izvor. 26.20 Pastorii din Gherar s-au certat insa cu pastorii lui Isaac, zicand: Apa este a noastra. Si a pus fantanii numele Esec, pentru ca se certasera cu el. 26.21 Apoi au sapat o alta fantana, pentru care iar au facut galceava, de aceea a numit-o Sitna. 26.22 Pe urma s-a mutat de acolo, si a sapat o alta fantana, pentru care nu s-au mai certat; si a numit-o Rehobot; caci, a zis el, Domnul ne-a facut loc larg, ca sa ne putem intinde in tara. 26.23 De acolo s-a suit la Beer-Seba. 26.24 Domnul i S-a aratat chiar in noaptea aceea, si i-a zis: Eu sunt Dumnezeul tatalui tau Avraam; nu te teme, caci Eu sunt cu tine; te voi binecuvanta, si iti voi inmulti samanta, din pricina robului Meu Avraam. 26.25 Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, si si-a intins cortul acolo. Robii lui Isaac au sapat acolo o fantana. 26.26 Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul sau Ahuzat, si cu Picol, capetenia ostirii lui. 26.27 Isaac le-a zis: Pentru ce veniti la mine, voi care ma urati si m-ati izgonit de la voi? 26.28 Ei au raspuns: Vedem lamurit ca Domnul este cu tine. De aceea zicem: Sa fie un juramant intre noi, intre noi si tine, si sa facem un legamant cu tine! 26.29 Anume, jura ca nu ne vei face nici un rau, dupa cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ti-am facut numai bine, si te-am lasat sa pleci in pace. Tu acum esti binecuvantat de Domnul. 26.30 Isaac le-a dat un ospat, si au mancat si au baut. 26.31 S-au sculat dis-de-dimineata, si s-au legat unul cu altul printr-un juramant. Isaac i-a lasat apoi sa plece, si ei l-au parasit in pace. 26.32 In aceeasi zi, niste robi ai lui Isaac au venit sa-i vorbeasca de fantana pe care o sapau, si i-au zis: Am dat de apa! 26.33 Si el a numit-o Siba. De aceea s-a pus cetatii numele Beer-Seba pana in ziua de azi. 26.34 La varsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, si pe Basmat, fata Hetitului Elon. 26.35 Ele au fost o pricina de mare amaraciune pentru Isaac si Rebeca.

Geneza 27

27.1 Isaac imbatranise, si ochii ii slabisera, asa ca nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, si i-a zis: Fiule! Iata-ma, i-a raspuns el. 27.2 Isaac a zis: Iata am imbatranit, si nu stiu ziua mortii mele. 27.3 Acum dar, te rog, ia-ti armele, tolba si arcul, du-te la camp, si adu-mi vanat. 27.4 Fa-mi o mancare, cum imi place mie, si adu-mi s-o mananc, ca sa te binecuvanteze sufletul meu inainte de a muri. 27.5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului sau Esau. Si Esau s-a dus la camp, ca sa prinda vanatul si sa-l aduca. 27.6 Apoi Rebeca a zis fiului sau Iacov: Iata, am auzit pe tatal tau vorbind astfel fratelui tau Esau: 27.7 Adu-mi vanat, si fa-mi o mancare ca sa mananc; si te voi binecuvanta inaintea Domnului, inainte de moartea mea. 27.8 Acum, fiule, asculta sfatul meu, si fa ce iti poruncesc. 27.9 Du-te de ia-mi din turma doi iezi buni, ca sa fac din ei tatalui tau o mancare gustoasa cum ii place; 27.10 tu ai s-o duci tatalui tau s-o manance, ca sa te binecuvanteze inainte de moartea lui. 27.11 Iacov a raspuns mamei sale: Iata, fratele meu Esau este paros, iar eu n-am par deloc. 27.12 Poate ca tatal meu ma va pipai, si voi trece drept mincinos inaintea lui, si, in loc de binecuvantare, voi face sa vina peste mine blestemul. 27.13 Mama sa i-a zis: Blestemul acesta, fiule, sa cada peste mine! Asculta numai sfatul meu, si du-te de adu-mi-i. 27.14 Iacov s-a dus de i-a luat, si i-a adus mamei sale, care a facut o mancare, cum ii placea tatalui sau. 27.15 In urma, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se gaseau acasa, si le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tanar. 27.16 I-a acoperit cu pielea iezilor mainile si gatul, care era fara par. 27.17 Si a dat in mana fiului sau Iacov mancarea gustoasa si painea, pe care le pregatise. 27.18 El a venit la tatal sau, si a zis: Tata! Iata-ma, a zis Isaac. Cine esti tu, fiule? 27.19 Iacov a raspuns tatalui sau: Eu sunt Esau, fiul tau cel mai mare; am facut ce mi-ai spus. Scoala-te, rogu-te, sezi de mananca din vanatul meu, pentru ca sa ma binecuvanteze sufletul tau! 27.20 Isaac a zis fiului sau: Cum, l-ai si gasit, fiule? Si Iacov a raspuns: Domnul, Dumnezeul tau, mi l-a scos inainte. 27.21 Isaac a zis lui Iacov: Apropie-te dar, sa te pipai, fiule, ca sa stiu daca esti cu adevarat fiul meu Esau, sau nu. 27.22 Iacov s-a apropiat de tatal sau Isaac, care l-a pipait, si a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mainile sunt mainile lui Esau. 27.23 Nu l-a cunoscut, pentru ca mainile ii erau paroase, ca mainile fratelui sau Esau; si l-a binecuvantat. 27.24 Isaac a zis: Tu esti deci fiul meu Esau? Si Iacov a raspuns: Eu sunt. 27.25 Isaac a zis: Adu-mi sa mananc din vanatul fiului meu, ca sufletul meu sa te binecuvanteze. Iacov i-a adus, si el a mancat; i-a adus si vin, si a baut. 27.26 Atunci tatal sau Isaac i-a zis: Apropie-te dar, si saruta-ma, fiule. 27.27 Iacov s-a apropiat, si l-a sarutat. Isaac a simtit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvantat, si a zis: Iata, mirosul fiului meu este ca mirosul unui camp, pe care l-a binecuvantat Domnul. 27.28 Sa-ti dea Dumnezeu roua din cer, Si grasimea pamantului, Grau si vin din belsug! 27.29 Sa-ti fie supuse noroade, Si neamuri sa se inchine inaintea ta! Sa fii stapanul fratilor tai, Si fiii mamei tale sa se inchine inaintea ta! Blestemat sa fie oricine te va blestema, Si binecuvantat sa fie oricine te va binecuvanta. 27.30 Isaac sfarsise de binecuvantat pe Iacov, si abia plecase Iacov de la tatal sau Isaac, cand fratele sau Esau s-a intors de la vanatoare. 27.31 A facut si el o mancare gustoasa, pe care a adus-o tatalui sau. Si a zis tatalui sau: Tata, scoala-te si mananca din vanatul fiului tau, pentru ca sa ma binecuvanteze sufletul tau! 27.32 Tatal sau Isaac i-a zis: Cine esti tu? Si el a raspuns: Eu sunt fiul tau cel mai mare, Esau. 27.33 Isaac s-a inspaimantat foarte tare, si a zis: Cine este atunci cel ce a prins vanat, si mi l-a adus? Eu am mancat din toate, inainte de a veni tu, si l-am binecuvantat. De aceea va ramane binecuvantat. 27.34 Cand a auzit Esau cuvintele tatalui sau, a scos mari tipete, pline de amaraciune, si a zis tatalui sau: Binecuvanteaza-ma si pe mine, tata! 27.35 Isaac a zis: Fratele tau a venit cu viclesug, si ti-a luat binecuvantarea. 27.36 Esau a zis: Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; caci m-a inselat de doua ori. Mi-a luat dreptul de intai nascut, si iata-l acum ca a venit de mi-a luat si binecuvantarea! Si a zis: N-ai pastrat nici o binecuvantare pentru mine? 27.37 Isaac a raspuns, si a zis lui Esau: Iata, l-am facut stapan peste tine, si i-am dat ca slujitori pe toti fratii lui, l-am inzestrat cu grau si vin din belsug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule? 27.38 Esau a zis tatalui sau: N-ai decat aceasta singura binecuvantare, tata? Binecuvanteaza-ma si pe mine, tata! Si Esau a ridicat glasul si a plans. 27.39 Tatal sau Isaac a raspuns, si i-a zis: Iata! Locuinta ta va fi lipsita de grasimea pamantului Si de roua cerului, de sus. 27.40 Vei trai din sabia ta, Si vei sluji fratelui tau; Dar cand te vei rascula, Vei scutura jugul lui de pe gatul tau! 27.41 Esau a prins ura pe Iacov, din pricina binecuvantarii, cu care-l binecuvantase tatal sau. Si Esau zicea in inima sa: Zilele de bocet pentru tatal meu sunt aproape, si apoi am sa ucid pe fratele meu Iacov. 27.42 Si au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tanar, si i-a zis: Iata, fratele tau Esau vrea sa se razbune pe tine, omorandu-te. 27.43 Acum, fiule, asculta sfatul meu: scoala-te, fugi la fratele meu Laban in Haran; 27.44 si ramai la el catava vreme, pana se va potoli mania fratelui tau~ 27.45 pana va trece de la tine urgia fratelui tau, si va uita ce i-ai facut. Atunci voi trimite sa te cheme. Pentru ce sa fiu lipsita de voi amandoi intr-o zi? 27.46 Rebeca a zis lui Isaac: M-am scarbit de viata, din pricina fetelor lui Het. Daca Iacov va lua o asemenea nevasta, dintre fetele lui Het, dintre fetele tarii acesteia, la ce-mi mai este buna viata?

Geneza 28

28.1 Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvantat, si i-a dat porunca aceasta: Sa nu-ti iei nevasta dintre fetele lui Canaan. 28.2 Scoala-te, du-te la Padan-Aram, in casa lui Betuel, tatal mamei tale, si ia-ti de acolo o nevasta, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale. 28.3 Dumnezeul Cel Atotputernic sa te binecuvanteze, sa te faca sa cresti si sa te inmultesti, ca sa ajungi o ceata de noroade! 28.4 Sa-ti dea binecuvantarea lui Avraam, tie si semintei tale cu tine, ca sa stapanesti tara in care locuiesti ca strain, si pe care a dat-o lui Avraam. 28.5 Si Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov si a lui Esau. 28.6 Esau a vazut ca Isaac binecuvantase pe Iacov, si-l trimisese la Padan-Aram, ca sa-si ia nevasta de acolo, si ca, binecuvantandu-l, ii daduse porunca aceasta: Sa nu-ti iei nevasta dintre fetele lui Canaan. 28.7 A vazut ca Iacov ascultase de tatal sau si de mama sa, si plecase la Padan-Aram. 28.8 Esau a inteles astfel ca fetele lui Canaan nu-i placeau tatalui sau Isaac. 28.9 Si Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevasta, pe langa nevestele pe care le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, si sora lui Nebaiot. 28.10 Iacov a plecat din Beer-Seba, si si-a luat drumul spre Haran. 28.11 A ajuns intr-un loc unde a ramas peste noapte, caci asfintise soarele. A luat o piatra de acolo, a pus-o capatai, si s-a culcat in locul acela. 28.12 Si a visat o scara rezemata de pamant, al carei varf ajungea pana la cer. Ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe scara aceea. 28.13 Si Domnul statea deasupra ei, si zicea: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatalui tau Avraam, si Dumnezeul lui Isaac. Pamantul pe care esti culcat, ti-l voi da tie si semintei tale. 28.14 Samanta ta va fi ca pulberea pamantului; te vei intinde la apus si la rasarit, la miazanoapte si la miazazi; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine si in samanta ta. 28.15 Iata, Eu sunt cu tine; te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge, si te voi aduce inapoi in tara aceasta; caci nu te voi parasi, pana nu voi implini ce-ti spun. 28.16 Iacov s-a trezit din somn, si a zis: Cu adevarat, Domnul este in locul acesta, si eu n-am stiut. 28.17 I-a fost frica, si a zis: Cat de infricosat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor! 28.18 Si Iacov s-a sculat dis-de-dimineata, a luat piatra pe care o pusese capatai, a pus-o ca stalp de aducere aminte, si a turnat untdelemn pe varful ei. 28.19 A dat locului acestuia numele Betel; dar mai inainte cetatea se chema Luz. 28.20 Iacov a facut o juruinta, si a zis: Daca va fi Dumnezeu cu mine si ma va pazi in timpul calatoriei pe care o fac, daca-mi va da paine sa mananc si haine sa ma imbrac~ 28.21 si daca ma voi intoarce in pace in casa tatalui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; 28.22 piatra aceasta, pe care am pus-o ca stalp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, si Iti voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.

Geneza 29

29.1 Iacov a pornit la drum, si s-a dus in tara celor ce locuiesc la Rasarit. 29.2 S-a uitat inainte, si iata ca pe camp era o fantana; si langa ea erau trei turme de oi, care se odihneau; caci la fantana aceasta obisnuiau ciobanii sa-si adape turmele. Si piatra de pe gura fantanii era mare. 29.3 Toate turmele se strangeau acolo; ciobanii pravaleau piatra de pe gura fantanii, adapau turmele, si apoi puneau piatra iarasi la loc pe gura fantanii. 29.4 Iacov a zis pastorilor: Fratilor, de unde sunteti? Din Haran, au raspuns ei. 29.5 El le-a zis: Cunoasteti pe Laban, fiul lui Nahor? Il cunoastem, i-au raspuns ei. 29.6 El le-a zis: Este sanatos? Sanatos, au raspuns ei. Si tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 29.7 El a zis: Iata, soarele este inca sus, si-i prea devreme ca sa strangeti vitele: adapati oile, apoi duceti-va si pasteti-le iarasi. 29.8 Ei au raspuns: Nu putem, pana nu se vor strange toate turmele; atunci se pravaleste piatra de pe gura fantanii, si vom adapa oile. 29.9 Pe cand le vorbea el inca, vine Rahela cu oile tatalui sau; caci ea le pazea. 29.10 Cand a vazut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, si turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a pravalit piatra de pe gura fantanii, si a adapat turma lui Laban, fratele mamei sale. 29.11 Apoi Iacov a sarutat pe Rahela, si a inceput sa planga tare. 29.12 Iacov a spus Rahelei ca este ruda cu tatal ei, ca este fiul Rebecii. Si ea a dat fuga de a spus tatalui sau. 29.13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat inainte, l-a imbratisat, l-a sarutat, si l-a adus in casa. Iacov a istorisit lui Laban toate cele intamplate. 29.14 Si Laban i-a zis: Cu adevarat, tu esti os din oasele mele, si carne din carnea mea! Iacov a stat la Laban o luna. 29.15 Apoi Laban a zis lui Iacov: Fiindca esti ruda cu mine, sa-mi slujesti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei? 29.16 Laban insa avea doua fete: cea mai mare se numea Lea, si cea mai mica Rahela. 29.17 Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasa la statura si mandra la fata. 29.18 Iacov iubea pe Rahela, si a zis: Iti voi sluji sapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mica. 29.19 Si Laban a raspuns: Mai bine sa ti-o dau tie, decat s-o dau altuia. Ramai la mine! 29.20 Astfel Iacov a slujit sapte ani pentru Rahela; si anii acestia i s-au parut ca vreo cateva zile, pentru ca o iubea. 29.21 In urma Iacov a zis lui Laban: Da-mi nevasta, caci mi s-a implinit sorocul, ca sa intru la ea. 29.22 Laban a adunat pe toti oamenii locului si a facut un ospat. 29.23 Seara, a luat pe fiica sa Lea, si a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 29.24 Si Laban a dat ca roaba fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 29.25 A doua zi dimineata, iata ca era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: Ce mi-ai facut? Nu ti-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai inselat? 29.26 Laban a raspuns: In locul acesta nu-i obicei sa se dea cea mai tanara inaintea celei mai mari. 29.27 Ispraveste saptamana cu aceasta, si-ti vom da si pe cealalta pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alti sapte ani. 29.28 Iacov a facut asa, si a ispravit saptamana cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevasta pe fiica sa Rahela. 29.29 Si Laban a dat ca roaba fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. 29.30 Iacov a intrat si la Rahela, pe care o iubea mai mult decat pe Lea; si a mai slujit la Laban alti sapte ani. 29.31 Domnul a vazut ca Lea nu era iubita; si a facut-o sa aiba copii, pe cand Rahela era stearpa. 29.32 Lea a ramas insarcinata, si a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Ruben (Vedeti fiu); caci, a zis ea, Domnul a vazut mahnirea mea, si acum barbatul meu are sa ma iubeasca negresit. 29.33 A ramas iarasi insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: Domnul a auzit ca nu eram iubita, si mi-a dat si pe acesta. De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 29.34 Iar a ramas insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: De data aceasta, barbatul meu se va alipi de mine, caci i-am nascut trei fii. De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 29.35 A ramas iarasi insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: De data aceasta, voi lauda pe Domnul. De aceea i-a pus numele Iuda (Laudat fie Domnul). Si a incetat sa mai nasca.

Geneza 30

30.1 Cand a vazut Rahela ca nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa, si a zis lui Iacov: Da-mi copii, ori mor! 30.2 Iacov s-a maniat pe Rahela, si a zis: Sunt eu oare in locul lui Dumnezeu, care te-a oprit sa ai copii? 30.3 Ea a zis: Iata roaba mea Bilha; culca-te cu ea, ca sa nasca pe genunchii mei, si sa am si eu copii prin ea. 30.4 Si i-a dat de nevasta pe roaba ei Bilha; si Iacov s-a culcat cu ea. 30.5 Bilha a ramas insarcinata, si a nascut lui Iacov un fiu. 30.6 Rahela a zis: Mi-a facut Dumnezeu dreptate, si mi-a auzit glasul, si mi-a daruit un fiu. De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). 30.7 Bilha, roaba Rahelii, a ramas iar insarcinata, si a nascut lui Iacov un al doilea fiu. 30.8 Rahela a zis: Am luptat cu Dumnezeu impotriva surorii mele, si am biruit. De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu). 30.9 Cand a vazut Lea ca nu mai naste, a luat pe roaba sa Zilpa, si a dat-o lui Iacov de nevasta. 30.10 Zilpa, roaba Leii, a nascut lui Iacov un fiu. 30.11 Cu noroc! a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). 30.12 Zilpa, roaba Leii, a nascut un al doilea fiu lui Iacov. 30.13 Ce fericita sunt! a zis Lea; caci femeile ma vor numi fericita. De aceea i-a pus numele Aser (Fericit). 30.14 Ruben a iesit odata afara, pe vremea seceratului graului, si a gasit mandragore pe camp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: Da-mi, te rog, din mandragorele fiului tau. 30.15 Ea i-a raspuns: Nu-ti ajunge ca mi-ai luat barbatul, de vrei sa iei si mandragorele fiului meu? Si Rahela a zis: Ei bine! poate sa se culce cu tine in noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tau. 30.16 Seara, pe cand se intorcea Iacov de la camp, Lea i-a iesit inainte, si a zis: La mine ai sa vii, caci te-am cumparat cu mandragorele fiului meu. Si in noaptea aceea s-a culcat cu ea. 30.17 Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a ramas insarcinata, si a nascut lui Iacov al cincilea fiu. 30.18 Lea a zis: M-a rasplatit Dumnezeu, pentru ca am dat barbatului meu pe roaba mea. De aceea i-a pus numele Isahar (Rasplatire). 30.19 Lea a ramas iarasi insarcinata, si a nascut un al saselea fiu lui Iacov. 30.20 Lea a zis: Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, barbatul meu va locui cu mine, caci i-am nascut sase fii. De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinta). 30.21 In urma, a nascut o fata, careia i-a pus numele Dina (Judecata). 30.22 Dumnezeu Si-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, si a facut-o sa aiba copii. 30.23 Ea a ramas insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: Mi-a luat Dumnezeu ocara! 30.24 Si i-a pus numele Iosif (Adaugat), zicand: Domnul sa-mi mai adauge un fiu! 30.25 Dupa ce a nascut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: Lasa-ma sa plec, ca sa ma duc acasa, in tara mea. 30.26 Da-mi nevestele si copiii, pentru care ti-am slujit, si voi pleca; fiindca stii ce slujba ti-am facut. 30.27 Laban i-a zis: Daca am capatat trecere inaintea ta, mai zaboveste; vad bine ca Domnul m-a binecuvantat din pricina ta; 30.28 hotaraste-mi simbria ta, si ti-o voi da. 30.29 Iacov i-a raspuns: Stii cum ti-am slujit, si cum ti-au propasit vitele cu mine; 30.30 caci putinul pe care-l aveai inainte de venirea mea, a crescut mult, si Domnul te-a binecuvantat ori incotro am mers eu. Acum, cand am sa muncesc si pentru casa mea? 30.31 Laban a zis: Ce sa-ti dau? Si Iacov a raspuns: Sa nu-mi dai nimic. Daca te invoiesti cu ce-ti voi spune, iti voi paste turma si mai departe, si o voi pazi. 30.32 Azi am sa trec prin toata turma ta; am sa pun deoparte din oi orice miel sein si pestrit si orice miel negru, si din capre tot ce este pestrit si sein. Aceasta sa fie simbria mea. 30.33 Iata cum se va dovedi cinstea mea: de acum incolo, cand ai sa vii sa-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein si pestrit intre capre si negru intre miei, si se va gasi la mine, sa fie socotit ca furat. 30.34 Laban a zis: Bine! fie asa cum ai zis. 30.35 In aceeasi zi, a pus deoparte tapii baltati si pestriti, toate caprele seine si pestrite, toate cele ce aveau alb pe ele, si toti mieii care erau negri. Le-a dat in mainile fiilor sai. 30.36 Apoi a pus o departare de trei zile de drum intre el si Iacov; si Iacov pastea celelalte oi ale lui Laban. 30.37 Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal si de platan; a despuiat de pe ele fasii de coaja, si a facut sa se vada albeata care era pe nuiele. 30.38 Apoi a pus nuielele, pe care le despuiase de coaja in jgheaburi, in adapatori, sub ochii oilor care veneau sa bea, ca atunci cand vor veni sa bea, sa zamisleasca. 30.39 Oile zamisleau uitandu-se la nuiele, si faceau miei baltati, seini si pestriti. 30.40 Iacov despartea mieii acestia, si abatea fetele oilor din turma lui Laban catre cele seine si baltate. Si-a facut astfel turme deosebite, pe care nu le-a impreunat cu turma lui Laban. 30.41 Ori de cate ori se infierbantau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele in jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele sa zamisleasca uitandu-se la nuiele. 30.42 Cand oile erau slabe, nu punea nuielele; asa ca cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov. 30.43 Omul acela s-a imbogatit astfel din ce in ce mai mult; a avut multe turme, robi si roabe, camile si magari.

Geneza 31

31.1 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: Iacov a luat tot ce era al tatalui nostru, si cu averea tatalui nostru si-a agonisit el toata bogatia aceasta. 31.2 Iacov s-a uitat si la fata lui Laban; si iata ca ea nu mai era ca inainte. 31.3 Atunci Domnul a zis lui Iacov: Intoarce-te in tara parintilor tai si in locul tau de nastere; si Eu voi fi cu tine. 31.4 Iacov a trimis de a chemat pe Rahela si pe Lea, la camp la turma lui. 31.5 El le-a zis: Dupa fata tatalui vostru, vad bine ca el nu mai este ca inainte; dar Dumnezeul tatalui meu a fost cu mine. 31.6 Voi insiva stiti ca am slujit tatalui vostru cu toata puterea mea. 31.7 Si tatal vostru m-a inselat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a ingaduit sa ma pagubeasca. 31.8 Ci cand zicea el: Mieii pestriti sa fie simbria ta, toate oile faceau miei pestriti. Si cand zicea: Mieii baltati sa fie simbria ta, toate oile faceau miei baltati. 31.9 Dumnezeu a luat astfel toata turma tatalui vostru, si mi-a dat-o mie. 31.10 Pe vremea cand se infierbantau oile, eu am ridicat ochii, si am vazut in vis ca tapii si berbecii care sareau pe capre si pe oi, erau baltati, pestriti si seini. 31.11 Si Ingerul lui Dumnezeu mi-a zis in vis: Iacove! Iata-ma, am raspuns eu. 31.12 El a zis: Ridica ochii, si priveste: toti tapii si berbecii, care sar pe capre si pe oi, sunt baltati, pestriti si seini; caci am vazut tot ce ti-a facut Laban. 31.13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stalp de aducere aminte, unde Mi-ai facut o juruinta. Acum, scoala-te, iesi din tara aceasta, si intoarce-te in tara ta de nastere. 31.14 Rahela si Lea au raspuns, si i-au zis: Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru? 31.15 Nu suntem noi oare privite de el ca niste straine, fiindca ne-a vandut, si ne-a mancat si banii? 31.16 Toata bogatia, pe care a luat-o Dumnezeu de la tatal nostru, este a noastra, si a copiilor nostri. Fa acum tot ce ti-a spus Dumnezeu. 31.17 Iacov s-a sculat, si a pus pe copiii si nevestele sale calare pe camile. 31.18 Si-a luat toata turma si toate averile pe care le avea: turma, pe care o agonisise in Padan-Aram; si a plecat la tatal sau Isaac, in tara Canaan. 31.19 Pe cand Laban se dusese sa-si tunda oile, Rahela a furat idolii tatalui sau; 31.20 si Iacov a inselat pe Laban, Arameul, caci nu l-a instiintat de fuga sa. 31.21 A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Raul (Eufrat), si s-a indreptat spre muntele Galaad. 31.22 A treia zi, au dat de veste lui Laban ca Iacov a fugit. 31.23 Laban a luat cu el pe fratii sai, l-a urmarit cale de sapte zile, si l-a ajuns la muntele Galaad. 31.24 Dar Dumnezeu S-a aratat noaptea in vis lui Laban, Arameul, si i-a zis: Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov! 31.25 Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov isi intinsese cortul pe munte; Laban si-a intins si el cortul cu fratii lui, pe muntele Galaad. 31.26 Atunci Laban a zis lui Iacov: Ce-ai facut? Pentru ce m-ai inselat, si mi-ai luat fetele ca pe niste roabe luate cu sabia? 31.27 Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai inselat, si nu mi-ai dat de stire? Te-as fi lasat sa pleci in mijlocul veseliei si al cantecelor, in sunet de timpane si alauta. 31.28 Nu mi-ai ingaduit nici macar sa-mi sarut nepotii si fetele! Ca un nebun ai lucrat. 31.29 Mana mea este destul de tare ca sa va fac rau; dar Dumnezeul tatalui vostru mi-a zis in noaptea trecuta: Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov! 31.30 Dar acum, o data ce ai plecat, pentru ca te topesti de dor dupa casa tatalui tau, de ce mi-ai furat dumnezeii mei? 31.31 Drept raspuns, Iacov a zis lui Laban: Am fugit, fiindca mi-era frica, gandindu-ma ca poate imi vei lua inapoi fetele tale. 31.32 Dar sa piara acela la care iti vei gasi dumnezeii tai! In fata fratilor nostri, cerceteaza si vezi ce-i la mine din ale tale, si ia-ti-l. Iacov nu stia ca Rahela ii furase. 31.33 Laban a intrat in cortul lui Iacov, in cortul Leii, in cortul celor doua roabe, si n-a gasit nimic. A iesit din cortul Leii, si a intrat in cortul Rahelii. 31.34 Rahela luase idolii, ii pusese sub samarul camilei, si sezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a gasit nimic. 31.35 Ea a zis tatalui sau: Domnul meu, sa nu te superi daca nu ma pot scula inaintea ta; caci mi-a venit randuiala femeilor. A cautat peste tot, dar n-a gasit idolii. 31.36 Iacov s-a maniat, si a certat pe Laban. A luat din nou cuvantul, si i-a zis: Care este nelegiuirea mea si care este pacatul meu, de ma urmaresti cu atata inversunare? 31.37 Mi-ai scormonit toate lucrurile, si ce ai gasit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici inaintea fratilor mei si fratilor tai, ca sa judece ei intre noi amandoi! 31.38 Iata, am stat la tine doua zeci de ani; oile si caprele nu ti s-au starpit, si n-am mancat berbeci din turma ta. 31.39 Nu ti-am adus acasa vite sfasiate de fiare: eu insumi te-am despagubit pentru ele; imi cereai inapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. 31.40 Ziua ma topeam de caldura, iar noaptea ma prapadeam de frig, si-mi fugea somnul de pe ochi. 31.41 Iata, douazeci de ani am stat in casa ta, ti-am slujit patrusprezece ani pentru cele doua fete ale tale, si sase ani pentru turma ta, si de zece ori mi-ai schimbat simbria. 31.42 Daca n-as fi avut cu mine pe Dumnezeul tatalui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mainile goale. Dar Dumnezeu a vazut suferinta mea si osteneala mainilor mele, si ieri noapte a rostit judecata. 31.43 Drept raspuns, Laban a zis lui Iacov: Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii acestia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, si tot ce vezi este al meu. Si ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au nascut? 31.44 Vino, sa facem amandoi un legamant, si legamantul acesta sa slujeasca de marturie intre mine si tine! 31.45 Iacov a luat o piatra, si a pus-o ca stalp de aducere aminte. 31.46 Iacov a zis fratilor sai: Strangeti pietre. Ei au strans pietre, si au facut o movila; si au mancat acolo pe movila. 31.47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila marturiei), si Iacov a numit-o Galed (Movila marturiei). 31.48 Laban a zis: Movila aceasta sa slujeasca azi de marturie intre mine si tine! De aceea i-au pus numele Galed. 31.49 Se mai numeste si Mitpa (Veghere), pentru ca Laban a zis: Domnul sa vegheze asupra mea si asupra ta, cand ne vom pierde din vedere unul pe altul. 31.50 Daca vei asupri pe fetele mele, si daca vei mai lua si alte neveste afara de fetele mele, ia bine seama ca nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor intre mine si tine. 31.51 Laban a zis lui Iacov: Iata movila aceasta, si iata stalpul acesta, pe care l-am ridicat intre mine si tine. 31.52 Movila aceasta sa fie martora si stalpul acesta sa fie martor ca nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, si nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta si peste stalpul acesta, ca sa ne facem rau. 31.53 Dumnezeul lui Avraam si al lui Nahor, Dumnezeul tatalui lor sa judece intre noi. Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. 31.54 Iacov a adus o jertfa pe munte, si a poftit pe fratii lui sa manance; ei au mancat, si au ramas toata noaptea pe munte. 31.55 Laban s-a sculat dis-de-dimineata, si-a sarutat nepotii si fetele, si i-a binecuvantat. Apoi a plecat si s-a intors la locuinta lui.

Geneza 32

32.1 Iacov si-a vazut de drum; si l-au intalnit ingerii lui Dumnezeu. 32.2 Cand i-a vazut, Iacov a zis: Aceasta este tabara lui Dumnezeu! De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabara indoita). 32.3 Iacov a trimis inainte niste soli la fratele sau Esau, in tara Seir, in tinutul lui Edom. 32.4 El le-a dat porunca urmatoare: Iata ce sa spuneti domnului meu Esau: Asa vorbeste robul tau Iacov: Am locuit la Laban, si am ramas la el pana acum; 32.5 am boi, magari, oi, robi si roabe, si trimit sa dea de stire lucrul acesta domnului meu, ca sa capat trecere inaintea ta. 32.6 Solii s-au intors inapoi la Iacov, si au zis: Ne-am dus la fratele tau Esau; si el vine inaintea ta, cu patru sute de oameni. 32.7 Iacov s-a inspaimantat foarte mult, si l-a apucat groaza. A impartit in doua tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii si camilele~ 32.8 si a zis: Daca vine Esau impotriva uneia din tabere si o bate, tabara care va ramane, va putea sa scape. 32.9 Iacov a zis: Dumnezeul tatalui meu Avraam, Dumnezeul tatalui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: Intoarce-te in tara ta si in locul tau de nastere, si voi ingriji ca sa-ti mearga bine! 32.10 Eu sunt prea mic pentru toate indurarile si pentru toata credinciosia, pe care ai aratat-o fata de robul Tau; caci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, si iata ca acum fac doua tabere. 32.11 Izbaveste-ma, Te rog, din mana fratelui meu, din mana lui Esau! Caci ma tem de el, ca sa nu vina si sa ma loveasca, pe mine, pe mame si pe copii. 32.12 Si Tu ai zis: Eu voi ingriji ca sa-ti mearga bine, si-ti voi face samanta ca nisipul marii, care, de mult ce este, nu se poate numara. 32.13 Iacov a petrecut noaptea in locul acela. A luat din ce mai avea cu el, si a pus de-o parte, ca dar pentru fratele sau Esau: 32.14 doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si doua zeci de berbeci~ 32.15 treizeci de camile alaptatoare cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri, douazeci de magarite si zece magarusi. 32.16 Le-a dat robilor sai, turma cu turma deosebit, si a poruncit robilor sai: Treceti inaintea mea, si lasati o departare intre fiecare turma. 32.17 A dat celui dintai porunca urmatoare: Cand te va intalni fratele meu Esau, si te va intreba: Al cui esti? Unde te duci? Si a cui este turma aceasta dinaintea ta? 32.18 sa raspunzi: A robului tau Iacov; ea este un dar, trimis domnului meu Esau; si el insusi vine in urma noastra. 32.19 A dat aceeasi porunca celui de al doilea, celui de al treilea, si tuturor celor ce manau turmele: Asa sa vorbiti domnului meu Esau, cand il veti intalni. 32.20 Sa spuneti: Iata, robul tau Iacov vine si el dupa noi. Caci isi zicea el: Il voi potoli cu darul acesta, care merge inaintea mea; in urma il voi vedea fata in fata, si poate ca ma va primi cu bunavointa. 32.21 Astfel darul a trecut inainte, iar el a ramas in tabara in noaptea aceea. 32.22 Tot in noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele doua neveste ale lui, pe cele doua roabe, si pe cei unsprezece copii ai lui, si a trecut vadul Iabocului. 32.23 I-a luat, i-a trecut paraul, si a trecut tot ce avea. 32.24 Iacov insa a ramas singur. Atunci un om s-a luptat cu el pana in revarsatul zorilor. 32.25 Vazand ca nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la incheietura coapsei, asa ca i s-a scrantit incheietura coapsei lui Iacov, pe cand se lupta cu el. 32.26 Omul acela a zis: Lasa-ma sa plec, caci se revarsa zorile. Dar Iacov a raspuns: Nu Te voi lasa sa pleci pana nu ma vei binecuvanta. 32.27 Omul acela i-a zis: Cum iti este numele? Iacov, a raspuns el. 32.28 Apoi a zis: Numele tau nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce lupta cu Dumnezeu); caci ai luptat cu Dumnezeu si cu oameni, si ai fost biruitor. 32.29 Iacov l-a intrebat: Spune-mi, Te rog, numele Tau. El a raspuns: Pentru ce Imi ceri numele? Si l-a binecuvantat acolo. 32.30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fata lui Dumnezeu); caci, a zis el, am vazut pe Dumnezeu fata in fata, si totusi am scapat cu viata. 32.31 Rasarea soarele cand a trecut pe langa Peniel. Insa Iacov schiopata din coapsa. 32.32 Iata de ce, pana in ziua de azi, Israelitii nu mananca vana de la incheietura coapsei; caci Dumnezeu a lovit pe Iacov la incheietura coapsei in vana.

Geneza 33

33.1 Iacov a ridicat ochii, si s-a uitat; si iata ca Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a impartit copiii intre Lea, Rahela, si cele doua roabe. 33.2 A pus in frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, si la urma pe Rahela cu Iosif. 33.3 El insusi a trecut inaintea lor; si s-a aruncat cu fata la pamant de sapte ori, pana ce s-a apropiat de tot de fratele sau. 33.4 Esau a alergat inaintea lui; l-a imbratisat, i s-a aruncat pe grumaz, si l-a sarutat. Si au plans. 33.5 Esau, ridicand ochii, a vazut femeile si copiii, si a zis: Cine sunt aceia? Si Iacov a raspuns: Sunt copiii, pe care i-a dat Dumnezeu robului tau. 33.6 Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, si s-au aruncat cu fata la pamant; 33.7 Lea si copiii ei de asemenea s-au apropiat, si s-au aruncat cu fata la pamant; in urma s-au apropiat Iosif si Rahela si s-au aruncat cu fata la pamant. 33.8 Esau a zis: Ce ai de gand sa faci cu toata tabara aceea pe care am intalnit-o? Si Iacov a raspuns: Voiesc sa capat trecere cu ea inaintea domnului meu. 33.9 Esau a zis: Eu am din belsug, pastreaza, frate, ce este al tau. 33.10 Si Iacov a raspuns: Nu; te rog, daca am capatat trecere inaintea ta, primeste darul acesta din mana mea; caci m-am uitat la fata ta cum se uita cineva la Fata lui Dumnezeu, si tu m-ai primit cu bunavointa. 33.11 Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati, si am de toate. Astfel a staruit de el, si Esau a primit. 33.12 Esau a zis: Haidem sa plecam si sa pornim la drum; eu voi merge inaintea ta. 33.13 Iacov i-a raspuns: Domnul meu vede ca copiii sunt micsori, si am oi si vaci fatate; daca le-am sili la drum o singura zi, toata turma va pieri. 33.14 Domnul meu s-o ia inaintea robului sau; si eu voi veni incet pe urma, la pas cu turma, care va merge inaintea mea, si la pas cu copiii, pana voi ajunge la domnul meu in Seir. 33.15 Esau a zis: Vreau sa las cu tine macar o parte din oamenii mei. Si Iacov a raspuns: Pentru ce aceasta? Mi-ajunge sa capat trecere inaintea ta, domnul meu! 33.16 In aceeasi zi, Esau a luat drumul inapoi la Seir. 33.17 Iacov a plecat mai departe la Sucot. Si-a zidit o casa, si a facut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe). 33.18 La intoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine in cetatea Sihem, in tara Canaan, si a tabarat inaintea cetatii. 33.19 Partea de ogor, pe care isi intinsese cortul, a cumparat-o de la fiii lui Hamor, tatal lui Sihem, cu o suta de chesita. 33.20 Si acolo, a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).

Geneza 34

34.1 Dina, fata pe care o nascuse lui Iacov Lea, a iesit sa vada pe fetele tarii. 34.2 Ea a fost zarita de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul tarii. El a pus mana pe ea, s-a culcat cu ea si a necinstit-o. 34.3 S-a lipit cu toata inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, si a cautat s-o linisteasca. 34.4 Dupa aceea Sihem a zis tatalui sau Hamor: Ia-mi de nevasta pe fata aceasta! 34.5 Iacov a aflat ca-i necinstise pe fiica sa Dina; si fiindca fiii sai erau cu vitele la pasune, Iacov a tacut pana la intoarcerea lor. 34.6 Hamor, tatal lui Sihem, s-a dus la Iacov ca sa-i vorbeasca. 34.7 Dar cand s-au intors fiii lui Iacov de la pasune, si au auzit lucrul acesta, s-au suparat si s-au maniat foarte tare; pentru ca Sihem savarsise o miselie in Israel, culcandu-se cu fata lui Iacov: asa ceva n-ar fi trebuit sa se faca niciodata. 34.8 Hamor le-a vorbit astfel: Fiul meu Sihem s-a lipit cu toata inima de fata voastra; va rog, dati-i-o de nevasta~ 34.9 si incuscriti-va cu noi; voi dati-ne fetele voastre, si luati pentru voi pe ale noastre. 34.10 Locuiti cu noi; tara va sta inainte, ramaneti in ea, faceti negot si cumparati pamanturi in ea. 34.11 Sihem a zis tatalui si fratilor Dinei: Sa capat trecere inaintea voastra, si va voi da ce-mi veti cere. 34.12 Cereti-mi o zestre cat de mare si cat de multe daruri, si voi da tot ce-mi veti zice; numai dati-mi fata de nevasta. 34.13 Fiii lui Iacov au raspuns, si au vorbit cu viclesug lui Sihem si tatalui sau Hamor, pentru ca Sihem necinstise pe sora lor Dina. 34.14 Ei i-au zis: Este un lucru pe care nu-l putem face sa dam pe sora noastra unui om netaiat imprejur; caci ar fi o ocara pentru noi. 34.15 Nu ne vom invoi la asa ceva decat daca va faceti si voi ca noi, si daca orice parte barbateasca dintre voi se va taia imprejur. 34.16 Atunci va vom da pe fetele noastre, si vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, si vom face impreuna un singur norod. 34.17 Dar daca nu voiti sa ne ascultati si sa va taiati imprejur, ne vom lua fata si vom pleca. 34.18 Cuvintele lor au placut lui Hamor si lui Sihem, fiul lui Hamor. 34.19 Tanarul n-a pregetat sa faca lucrul acesta, caci iubea pe fata lui Iacov, si era cel mai bine vazut in casa tatalui sau. 34.20 Hamor si fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetatii, si au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: 34.21 Oamenii acestia au ganduri de pace fata de noi; sa ramana dar in tara, si sa faca negot; tara este destul de larga pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, si le vom da de neveste pe fetele noastre. 34.22 Dar oamenii acestia nu vor voi sa locuiasca impreuna cu noi, ca sa alcatuim un singur popor, decat daca orice parte barbateasca dintre noi se va taia imprejur, dupa cum si ei insisi sunt taiati imprejur. 34.23 Turmele lor, averile lor si toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Sa primim numai ce cer ei, ca sa ramana la noi. 34.24 Toti cei ce treceau pe poarta cetatii, au ascultat pe Hamor si pe fiul sau Sihem; si toti barbatii au fost taiati imprejur, toti cei ce treceau pe poarta cetatii. 34.25 A treia zi, pe cand sufereau ei inca, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia, s-au napustit asupra cetatii, care se credea in liniste, si au ucis pe toti barbatii. 34.26 Au trecut de asemenea prin ascutisul sabiei pe Hamor si pe fiul sau Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, si au iesit afara. 34.27 Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morti, si au jefuit cetatea, pentru ca necinstisera pe sora lor. 34.28 Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era in cetate si ce era pe camp; 34.29 le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele, si tot ce se gasea in case. 34.30 Atunci Iacov a zis lui Simeon si lui Levi: Voi m-ati nenorocit, facandu-ma urat locuitorilor tarii, Canaanitilor si Feresitilor. N-am sub porunca mea decat un mic numar de oameni; ei se vor strange impotriva mea, ma vor bate, si voi fi nimicit, eu si casa mea. 34.31 Ei au raspuns: Se cuvenea oare sa se poarte cu sora noastra cum se poarta cu o curva?

Geneza 35

35.1 Dumnezeu a zis lui Iacov: Scoala-te, suie-te la Betel, locuieste acolo, si ridica acolo un altar Dumnezeului, care ti S-a aratat cand fugeai de fratele tau Esau. 35.2 Iacov a zis casei lui si tuturor celor ce erau cu el: Scoateti dumnezeii straini care sunt in mijlocul vostru, curatiti-va, si schimbati-va hainele~ 35.3 ca sa ne sculam, si sa ne suim la Betel; caci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat in ziua necazului meu, si care a fost cu mine in calatoria, pe care am facut-o. 35.4 Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii straini, care erau in mainile lor, si cerceii pe care-i purtau in urechi. Iacov i-a ingropat in pamant sub stejarul de langa Sihem. 35.5 Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a raspandit peste cetatile, care-i inconjurau, asa ca locuitorii lor n-au urmarit pe fiii lui Iacov. 35.6 Iacov si toti cei ce erau cu el, au ajuns la Luz, adica Betel, in tara Canaan. 35.7 A zidit acolo un altar, si a numit locul acela: El-Betel (Dumnezeul Betelului), caci acolo i se descoperise Dumnezeu, cand fugea de fratele sau. 35.8 Debora, doica Rebecii, a murit; si a fost ingropata mai jos de Betel, sub stejarul caruia i s-a pus numele: Stejarul jalei. 35.9 Dumnezeu S-a aratat iarasi lui Iacov, dupa intoarcerea lui din Padan-Aram, si l-a binecuvantat. 35.10 Dumnezeu i-a zis: Numele tau este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tau va fi Israel. Si i-a pus numele Israel. 35.11 Dumnezeu i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creste si inmulteste-te; un neam si o multime de neamuri se vor naste din tine, si chiar imparati vor iesi din coapsele tale. 35.12 Tie iti voi da tara pe care am dat-o lui Avraam si lui Isaac, si voi da tara aceasta semintei tale dupa tine. 35.13 Dumnezeu S-a inaltat de la el, in locul unde ii vorbise. 35.14 Si Iacov a ridicat un stalp de aducere aminte in locul unde ii vorbise Dumnezeu, un stalp de piatra, pe care a adus o jertfa de bautura, si a turnat untdelemn. 35.15 Iacov a numit locul unde ii vorbise Dumnezeu, Betel. 35.16 Apoi au plecat din Betel; si mai era o departare bunicica pana la Efrata, cand Rahelei i-au venit durerile nasterii. A avut o nastere grea; 35.17 si in timpul durerilor nasterii, moasa i-a zis: Nu te teme, caci mai ai un fiu! 35.18 Si pe cand isi dadea ea sufletul, caci tragea sa moara, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatal sau l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). 35.19 Rahela a murit, si a fost ingropata pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. 35.20 Iacov a ridicat un stalp pe mormantul ei: acesta este stalpul de pe mormantul Rahelei, care este si azi. 35.21 Israel a plecat mai departe; si si-a intins cortul dincolo de Migdal-Eder. 35.22 Pe cand locuia Israel in tinutul acesta, Ruben s-a dus si s-a culcat cu Bilha, tiitoarea tatalui sau. Si Israel a aflat. 35.23 Fiii Leii: Ruben, intaiul nascut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, si Zabulon. 35.24 Fiii Rahelii: Iosif si Beniamin. 35.25 Fiii Bilhei, roaba Rahelii: Dan si Neftali. 35.26 Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad si Aser. Acestia sunt fiii lui Iacov, care i s-au nascut in Padan-Aram. 35.27 Iacov a ajuns la tatal sau Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuisera ca straini Avraam si Isaac. 35.28 Zilele vietii lui Isaac au fost de o suta optzeci de ani. 35.29 Isaac si-a dat duhul si a murit, si a fost adaugat la poporul sau, batran si satul de zile. Fiii sai Esau si Iacov l-au ingropat.

Geneza 36

36.1 Iata spita neamului lui Esau, adica Edom. 36.2 Esau si-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Tibeon~ 36.3 si pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. 36.4 Ada a nascut lui Esau pe Elifaz; Basmat a nascut pe Reuel; 36.5 si Oholibama a nascut pe Ieus, Iaelam si Core. Acestia sunt fiii lui Esau, care i s-au nascut in tara Canaan. 36.6 Esau si-a luat nevestele, fiii si fiicele, toata lumea din casa, turmele, toate vitele, si toata averea pe care si-o agonisise in tara Canaan, si s-a dus intr-o alta tara, departe de fratele sau Iacov. 36.7 Caci bogatiile lor erau prea mari ca sa poata locui impreuna, si tinutul in care locuiau ca straini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor. 36.8 Esau s-a asezat in muntele Seir. Esau inseamna Edom. 36.9 Iata spita neamului lui Esau, tatal Edomitilor, in muntele Seir. 36.10 Iata numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. 36.11 Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Tefo, Gaetam si Chenaz. 36.12 Si Timna era tiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a nascut lui Elifaz pe Amalec. Acestia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau. 36.13 Iata fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Sama si Miza. Acestia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 36.14 Iata fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Tibeon, nevasta lui Esau: Ea a nascut lui Esau pe Ieus, Iaelam si Core. 36.15 Iata capeteniile semintiilor iesite din fiii lui Esau. Iata fiii lui Elifaz, intaiul nascut al lui Esau: capetenia Teman, capetenia Omar, capetenia Tefo, capetenia Chenaz~ 36.16 capetenia Core, capetenia Gaetam, capetenia Amalec. Acestia sunt capeteniile iesite din Elifaz, in tara Edom. Acestia sunt fiii Adei. 36.17 Iata fiii lui Reuel, fiul lui Esau: capetenia Nahat, capetenia Zerah, capetenia Sama, capetenia Miza. Acestia sunt capeteniile iesite din Reuel, in tara Edom. Acestia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 36.18 Iata fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: capetenia Ieus, capetenia Iaelam, capetenia Core. Acestia sunt capeteniile iesite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau. 36.19 Acestia sunt fiii lui Esau, si acestia sunt capeteniile semintiilor lor. Esau inseamna Edom. 36.20 Iata fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai tarii: Lotan, Sobal, Tibeon, Ana~ 36.21 Dison, Eter si Disan. Acestia sunt capeteniile Horitilor, fiii lui Seir, in tara Edom. 36.22 Fiii lui Lotan au fost: Hori si Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 36.23 Iata fiii lui Sobal: Alvan, Manahat, Ebal, Sefo si Onam. 36.24 Iata fiii lui Tibeon: Aia si Ana. Ana acesta a gasit izvoarele calde in pustie, cand pastea magarii tatalui sau Tibeon. 36.25 Iata fiii lui Ana: Dison si Oholibama, fata lui Ana. 36.26 Iata fiii lui Dison: Hemdan, Esban, Itran si Cheran. 36.27 Iata fiii lui Eter: Bilhan, Zaavan si Acan. 36.28 Iata fiii lui Disan: Ut si Aran. 36.29 Iata capeteniile Horitilor: capetenia Lotan, capetenia Sobal, capetenia Tibeon, capetenia Ana~ 36.30 capetenia Dison, capetenia Eter, capetenia Disan. Acestia sunt capeteniile Horitilor, capeteniile pe care le-au avut in tara lui Seir. 36.31 Iata imparatii care au imparatit in tara Edom, inainte de a imparati un imparat peste copiii lui Israel. 36.32 Bela, fiul lui Beor, a imparatit peste Edom; si numele cetatii lui era Dinhaba. 36.33 Bela a murit; si in locul lui a imparatit Iobab, fiul lui Zerah din Botra. 36.34 Iobab a murit; si in locul lui, a imparatit Husam, din tara Temanitilor. 36.35 Husam a murit; si, in locul lui, a imparatit Hadad, fiul lui Bedad. El a batut pe Madian in campia Moabului. Numele cetatii lui era Avit. 36.36 Hadad a murit; si, in locul lui, a imparatit Samla, din Masreca. 36.37 Samla a murit; si, in locul lui, a imparatit Saul, din Rehobot pe Raul. 36.38 Saul a murit; si, in locul lui a imparatit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 36.39 Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; si, in locul lui a imparatit Hadar. Numele cetatii lui era Pau; si numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. 36.40 Iata numele capeteniilor iesite din Esau, dupa semintiile lor, dupa tinuturile lor, si dupa numele lor: capetenia Timna, capetenia Alva, capetenia Ietet~ 36.41 capetenia Oholibama, capetenia Ela, capetenia Pinon~ 36.42 capetenia Chenaz, capetenia Teman, capetenia Mibtar~ 36.43 capetenia Magdiel, capetenia Iram. Acestia sunt capeteniile lui Edom, dupa locuintele lor, in tara, pe care o aveau. Acesta este Esau, tatal Edomitilor.

Geneza 37

37.1 Iacov a locuit in tara Canaan, unde locuise ca strain tatal sau. 37.2 Iata istoria lui Iacov. Iosif, la varsta de saptesprezece ani, pastea oile cu fratii lui; baiatul acesta era cu fiii Bilhei si cu fiii Zilpei, nevestele tatalui sau. Si Iosif spunea tatalui lor vorbele lor cele rele. 37.3 Israel iubea pe Iosif mai mult decat pe toti ceilalti fii ai sai, pentru ca il nascuse la batranete; si i-a facut o haina pestrita. 37.4 Fratii lui au vazut ca tatal lor il iubea mai mult decat pe ei toti, si au inceput sa-l urasca. Nu puteau sa-i spuna nici o vorba prieteneasca. 37.5 Iosif a visat un vis, si l-a istorisit fratilor sai, care l-au urat si mai mult. 37.6 El le-a zis: Ia ascultati ce vis am visat! 37.7 Noi eram la legatul snopilor in mijlocul campului; si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare; iar snopii vostri l-au inconjurat, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 37.8 Fratii lui i-au zis: Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi? Doar n-ai sa ne carmuiesti tu pe noi? Si l-au urat si mai mult, din pricina visurilor lui si din pricina cuvintelor lui. 37.9 Iosif a mai visat un alt vis, si l-a istorisit fratilor sai. El a zis: Am mai visat un vis! Soarele, luna, si unsprezece stele se aruncau cu fata la pamant inaintea mea. 37.10 L-a istorisit tatalui sau si fratilor sai. Tatal sau l-a mustrat, si i-a zis: Ce inseamna visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta si fratii tai, sa ne aruncam cu fata la pamant inaintea ta? 37.11 Fratii sai au inceput sa-l pizmuiasca; dar tatal sau a tinut minte lucrurile acestea. 37.12 Fratii lui Iosif se dusesera la Sihem, ca sa pasca oile tatalui lor. 37.13 Israel a zis lui Iosif: Fratii tai pasc oile la Sihem! Vino, caci vreau sa te trimit la ei. Iata-ma, sunt gata, a raspuns el. 37.14 Israel i-a zis: Du-te, rogu-te, si vezi daca fratii tai sunt sanatosi, si daca oile sunt bine; si adu-mi vesti. L-a trimis astfel din valea Hebronului si Iosif a ajuns la Sihem. 37.15 Pe cand ratacea pe camp, l-a intalnit un om. Omul acela l-a intrebat: Ce cauti? 37.16 Caut pe fratii mei, a raspuns Iosif; spune-mi, te rog, unde pasc ei oile? 37.17 Si omul acela a zis: Au plecat de aici; caci i-am auzit spunand: Haidem la Dotan. Iosif s-a dus dupa fratii sai, si i-a gasit la Dotan. 37.18 Ei l-au zarit de departe, si pana sa se apropie de ei, s-au sfatuit sa-l omoare. 37.19 Ei au zis unul catre altul: Iata ca vine fauritorul de visuri! 37.20 Veniti acum, sa-l omoram si sa-l aruncam intr-una din aceste gropi; vom spune ca l-a mancat o fiara salbatica, si vom vedea ce se va alege de visurile lui. 37.21 Ruben a auzit lucrul acesta, si l-a scos din mainile lor. El a zis: Sa nu-i luam viata! 37.22 Ruben le-a zis: Sa nu varsati sange; ci mai bine aruncati-l in groapa aceasta care este in pustie, si nu puneti mana pe el. Caci avea de gand sa-l scape din mainile lor, si sa-l aduca inapoi la tatal sau. 37.23 Cand a ajuns Iosif la fratii sai, acestia l-au dezbracat de haina lui, de haina cea pestrita, pe care o avea pe el. 37.24 L-au luat si l-au aruncat in groapa. Groapa aceasta era goala: nu era apa in ea. 37.25 Apoi au sezut sa manance. Ridicandu-si ochii, au vazut o ceata de Ismaeliti venind din Galaad; camilele lor erau incarcate cu tamaie, cu leac alinator si smirna, pe care le duceau in Egipt. 37.26 Atunci Iuda a zis fratilor sai: Ce vom castiga sa ucidem pe fratele nostru si sa-i ascundem sangele? 37.27 Veniti mai bine sa-l vindem Ismaelitilor, si sa nu punem mana pe el, caci este fratele nostru, carne din carnea noastra. Si fratii lui l-au ascultat. 37.28 La trecerea negustorilor madianiti, au tras si au scos pe Iosif afara din groapa, si l-au vandut cu douazeci de sicli de argint Ismaelitilor, care l-au dus in Egipt. 37.29 Ruben s-a intors la groapa; si iata ca Iosif nu mai era in groapa. El si-a rupt hainele~ 37.30 s-a intors la fratii sai, si a zis: Baiatul nu mai este! Ce ma voi face eu? 37.31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; si junghiind un tap, i-au muiat haina in sange. 37.32 Au trimis tatalui lor haina cea pestrita, punand sa-i spuna: Iata ce am gasit! Vezi daca este haina fiului tau sau nu. 37.33 Iacov a cunoscut-o, si a zis: Este haina fiului meu! O fiara salbatica l-a mancat! Da, Iosif a fost facut bucati! 37.34 Si si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe coapse, si a jelit multa vreme pe fiul sau. 37.35 Toti fiii si toate fiicele lui au venit ca sa-l mangaie; dar el nu voia sa primeasca nici o mangaiere, ci zicea: Plangand ma voi pogori la fiul meu in locuinta mortilor. Si plangea astfel pe fiul sau. 37.36 Madianitii l-au vandut in Egipt lui Potifar, un dregator al lui Faraon, si anume capetenia strajerilor.

Geneza 38

38.1 In vremea aceea, Iuda a parasit pe fratii sai, si a tras la un om din Adulam, numit Hira. 38.2 Acolo, Iuda a vazut pe fata unui Canaanit, numit Sua; a luat-o de nevasta, si s-a culcat cu ea. 38.3 Ea a ramas insarcinata, si a nascut un fiu, pe care l-a numit Er. 38.4 A ramas iarasi insarcinata, si a mai nascut un fiu, caruia i-a pus numele Onan. 38.5 A mai nascut iarasi un fiu, caruia i-a pus numele Sela; Iuda era la Czib, cand a nascut ea. 38.6 Iuda a luat intaiului sau nascut Er, o nevasta numita Tamar. 38.7 Er, intaiul nascut al lui Iuda, era rau inaintea Domnului; si Domnul l-a omorat. 38.8 Atunci Iuda a zis lui Onan: Du-te la nevasta fratelui tau, ia-o de nevasta, ca cumnat, si ridica samanta fratelui tau. 38.9 Onan, stiind ca samanta aceasta n-are sa fie a lui, varsa samanta pe pamant ori de cate ori se culca cu nevasta fratelui sau, ca sa nu dea samanta fratelui sau. 38.10 Ce facea el n-a placut Domnului, care l-a omorat si pe el. 38.11 Atunci Iuda a zis nurorii sale Tamar: Ramai vaduva in casa tatalui tau, pana va creste fiul meu Sela. Zicea asa ca sa nu moara si Sela ca fratii lui. Tamar s-a dus, si a locuit in casa tatalui ei. 38.12 Au trecut multe zile, si fata lui Sua, nevasta lui Iuda, a murit. Dupa ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el si prietenul sau Hira, Adulamitul. 38.13 Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, si i-au zis: Iata ca socrul tau se suie la Timna, ca sa-si tunda oile. 38.14 Atunci ea si-a lepadat hainele de vaduva, s-a acoperit cu o marama, s-a imbracat in alte haine, si a sezut jos la intrarea in Enaim, pe drumul care duce la Timna; caci vedea ca Sela se facuse mare, si ea nu-i fusese data de nevasta. 38.15 Iuda a vazut-o, si a luat-o drept curva, pentru ca isi acoperise fata. 38.16 S-a abatut la ea din drum, si a zis: Lasa-ma sa ma culc cu tine! Caci n-a cunoscut-o ca era nora sa. Ea a zis: Ce-mi dai ca sa te culci cu mine? 38.17 El a raspuns: Am sa-ti trimit un ied din turma mea. Ea a zis: Imi dai un zalog, pana il vei trimite? 38.18 El a raspuns: Ce zalog sa-ti dau? Ea a zis: Inelul tau, lantul tau, si toiagul pe care-l ai in mana. El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea; si ea a ramas insarcinata de la el. 38.19 Ea s-a sculat, si a plecat; si-a scos mahrama si s-a imbracat iarasi in hainele de vaduva. 38.20 Iuda a trimis iedul prin prietenul sau Adulamitul, ca sa scoata zalogul din mainile femeii. Dar acesta n-a gasit-o. 38.21 A intrebat pe oamenii locului, si a zis: Unde este curva aceea, care statea aici la Enaim, pe drum? Ei au raspuns: N-a fost nici o curva aici. 38.22 Adulamitul s-a intors la Iuda, si i-a spus: N-am gasit-o; si chiar oamenii de acolo au zis: N-a fost nici o curva aici. 38.23 Iuda a zis: Tina ce a luat, numai sa nu ne facem de ras. Iata, am trimis iedul acesta, si n-ai gasit-o. 38.24 Cam dupa trei luni, au venit si au spus lui Iuda: Tamar, nora ta, a curvit, si a ramas chiar insarcinata in urma curvirii ei. Si Iuda a zis: Scoateti-o afara ca sa fie arsa. 38.25 Dupa ce au scos-o afara, ea a trimis sa spuna socrului sau: De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am ramas eu insarcinata; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanturile acestea, si toiagul acesta. 38.26 Iuda le-a cunoscut, si a zis: Ea este mai putin vinovata decat mine, fiindca n-am dat-o de nevasta fiului meu Sela. Si nu s-a mai impreunat cu ea de atunci. 38.27 Cand i-a venit vremea sa nasca, iata ca in pantecele ei erau doi gemeni. 38.28 Si in timpul nasterii, unul a scos mana inainte; moasa i-a apucat mana, si a legat-o cu un fir rosu, zicand: Acesta a iesit cel dintai. 38.29 Dar el a tras mana inapoi, si a iesit fratele sau. Atunci moasa a zis: Ce spartura ai facut! De aceea i-a pus numele Peret (Spartura). 38.30 In urma a iesit fratele lui, care avea firul rosu la mana; de aceea i-au pus numele Zerah (Caramiziu).

Geneza 39

39.1 Iosif a fost dus in Egipt; si Potifar, dregatorul lui Faraon, capetenia strajerilor, un Egiptean, l-a cumparat de la Ismaelitii care-l adusesera acolo. 39.2 Domnul a fost cu Iosif, asa ca toate ii mergeau bine; el locuia in casa stapanului sau, Egipteanul. 39.3 Stapanul lui a vazut ca Domnul era cu el, si ca Domnul facea sa-i mearga bine ori de ce se apuca. 39.4 Iosif a capatat mare trecere inaintea stapanului sau, care l-a luat in slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, si i-a incredintat tot ce avea. 39.5 De indata ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui si peste tot ce avea, Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; si binecuvantarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasa, fie la camp. 39.6 Egipteanul a lasat pe mainile lui Iosif tot ce avea, si n-avea alta grija decat sa manance si sa bea. Dar Iosif era frumos la statura, si placut la chip. 39.7 Dupa catava vreme, s-a intamplat ca nevasta stapanului sau a pus ochii pe Iosif, si a zis: Culca-te cu mine! 39.8 El n-a voit, si a zis nevestei stapanului sau: Vezi ca stapanul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casa, si mi-a dat pe mana tot ce are. 39.9 El nu este mai mare decat mine in casa aceasta, si nu mi-a oprit nimic, afara de tine, pentru ca esti nevasta lui. Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu? 39.10 Macar ca ea vorbea in toate zilele lui Iosif, el n-a voit sa se culce si sa se impreune cu ea. 39.11 Intr-o zi, cand intrase in casa, ca sa-si faca lucrul, si cand nu era acolo nici unul din oamenii casei~ 39.12 ea l-a apucat de haina, zicand: Culca-te cu mine! El i-a lasat haina in mana, si a fugit afara din casa. 39.13 Cand a vazut ea ca-i lasase haina in mana, si fugise afara~ 39.14 a chemat oamenii din casa, si le-a zis: Vedeti, ne-a adus un Evreu ca sa-si bata joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca sa se culce cu mine, dar eu am tipat in gura mare. 39.15 Si, cand a vazut ca ridic glasul si strig, si-a lasat haina langa mine si a fugit afara. 39.16 Si a pus haina lui Iosif langa ea pana s-a intors acasa stapanul lui. 39.17 Atunci i-a vorbit astfel: Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca sa-si bata joc de mine. 39.18 Si cum am ridicat glasul si am tipat, si-a lasat haina langa mine, si a fugit afara. 39.19 Dupa ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: Iata ce mi-a facut robul tau, stapanul lui Iosif s-a maniat foarte tare. 39.20 A luat pe Iosif, si l-a aruncat in temnita in locul unde erau inchisi intemnitatii imparatului; si astfel Iosif a stat acolo, in temnita. 39.21 Domnul a fost cu Iosif, si Si-a intins bunatatea peste el. L-a facut sa capete trecere inaintea mai marelui temnitei. 39.22 Si mai marele temnitei a pus sub privegherea lui pe toti intemnitatii care erau in temnita. Si nimic nu se facea acolo decat prin el. 39.23 Mai marele temnitei nu se mai ingrijea de nimic din ce avea Iosif in mana, pentru ca Domnul era cu el. Si Domnul ii dadea izbanda in tot ce facea.

Geneza 40

40.1 Dupa catava vreme, s-a intamplat ca paharnicul si pitarul imparatului Egiptului au suparat pe stapanul lor, imparatul Egiptului. 40.2 Faraon s-a maniat pe cei doi dregatori ai sai: pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor. 40.3 Si i-a pus sub paza in casa capeteniei strajerilor, in temnita, in locul unde fusese inchis Iosif. 40.4 Capetenia strajerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care facea de slujba langa ei; si au stat mai multa vreme in temnita. 40.5 Paharnicul si pitarul imparatului Egiptului, care erau inchisi in temnita, au visat intr-o noapte amandoi cate un vis, si anume fiecare cate un vis, care putea sa capete o talmacire deosebita. 40.6 Iosif, cand a venit dimineata la ei, s-a uitat la ei; si i-a vazut tristi. 40.7 Atunci a intrebat pe dregatorii lui Faraon, care erau cu el in temnita stapanului sau, si le-a zis: Pentru ce aveti o fata asa de posomorata azi? 40.8 Ei i-au raspuns: Am visat un vis, si nu este nimeni care sa-l talmaceasca. Iosif le-a zis: Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiti-mi dar visul vostru. 40.9 Mai marele paharnicilor si-a istorisit lui Iosif visul, si i-a zis: In visul meu, se facea ca inaintea mea era o vita. 40.10 Vita aceasta avea trei mladite. Cand a inceput sa dea lastari, i s-a deschis floarea, si ciorchinele au facut struguri copti. 40.11 Paharul lui Faraon era in mana mea. Eu am luat strugurii, i-am stors in paharul lui Faraon, si am pus paharul in mana lui Faraon. 40.12 Iosif i-a zis: Iata talmacirea visului. Cele trei mladite sunt trei zile. 40.13 Peste trei zile Faraon te va scoate din temnita, te va pune iarasi in slujba ta, si vei pune iarasi paharul in mana lui Faraon, cum obisnuiai mai inainte, cand erai paharnicul lui. 40.14 Dar adu-ti aminte si de mine, cand vei fi fericit, si arata, rogu-te, bunatate fata de mine; pune o vorba buna pentru mine la Faraon, si scoate-ma din casa aceasta. 40.15 Caci am fost luat cu sila din tara Evreilor, si chiar aici n-am facut nimic ca sa fiu aruncat in temnita. 40.16 Mai marele pitarilor, vazand ca Iosif daduse o talmacire imbucuratoare, a zis: Iata, si in visul meu, se facea ca port trei cosuri cu paine alba pe capul meu. 40.17 In cosul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prajituri coapte in cuptor; si pasarile mancau din cosul care era deasupra de tot pe capul meu. 40.18 Iosif a raspuns, si a zis: Iata-i talmacirea. Cele trei cosuri sunt trei zile. 40.19 Peste trei zile, Faraon iti va lua capul, te va spanzura de un lemn, si carnea ti-o vor manca pasarile. 40.20 A treia zi, era ziua nasterii lui Faraon. El a dat un ospat tuturor slujitorilor sai; si a scos afara din temnita pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor, in fata slujitorilor sai: 40.21 pe mai marele paharnicilor l-a pus iarasi in slujba lui de paharnic, ca sa puna paharul in mana lui Faraon; 40.22 iar pe mai marele pitarilor l-a spanzurat, dupa talmacirea pe care le-o daduse Iosif. 40.23 Mai marele paharnicilor nu s-a mai gandit insa la Iosif. L-a uitat.

Geneza 41

41.1 Dupa doi ani, Faraon a visat un vis. I se parea ca statea langa rau (Nil). 41.2 Si iata ca sapte vaci frumoase la vedere si grase la trup s-au suit din rau, si au inceput sa pasca prin mlastini. 41.3 Dupa ele s-au mai suit din rau alte sapte vaci urate la vedere si slabe la trup, si s-au asezat langa ele pe marginea raului. 41.4 Vacile urate la vedere si slabe la trup au mancat pe cele sapte vaci frumoase la vedere si grase la trup. Si Faraon s-a trezit. 41.5 A adormit din nou, si a visat un al doilea vis. Se facea ca sapte spice de grau grase si frumoase au crescut pe acelasi pai. 41.6 Si dupa ele au rasarit alte sapte spice slabe si arse de vantul de rasarit. 41.7 Spicele slabe au inghitit pe cele sapte spice grase si pline. Si Faraon s-a trezit. Iata visul. 41.8 Dimineata, Faraon s-a tulburat, si a trimis sa cheme pe toti magii si pe toti inteleptii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut sa le talmaceasca lui Faraon. 41.9 Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvantul, si a zis lui Faraon: Mi-aduc aminte astazi de greseala mea. 41.10 Faraon se maniase pe slujitorii lui; si ma aruncase in temnita, in casa capeteniei strajerilor, pe mine si pe mai marele pitarilor. 41.11 Amandoi am visat cate un vis in aceeasi noapte; si anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o talmacire deosebita. 41.12 Era acolo cu noi un tanar Evreu, rob al capeteniei strajerilor. I-am istorisit visurile noastre, si el ni le-a talmacit, si ne-a spus intocmai ce inseamna visul fiecaruia. 41.13 Lucrurile s-au intamplat intocmai dupa talmacirea pe care ne-o daduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarasi in slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spanzurat. 41.14 Faraon a trimis sa cheme pe Iosif. L-au scos in graba din temnita. Iosif s-a ras, si-a schimbat hainele, si s-a dus la Faraon. 41.15 Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut talmaci; si am aflat ca tu talmacesti un vis, indata dupa ce l-ai auzit. 41.16 Iosif a raspuns lui Faraon: Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un raspuns prielnic lui Faraon! 41.17 Faraon a inceput sa istoriseasca atunci lui Iosif: In visul meu, se facea ca stateam pe malul raului. 41.18 Si deodata sapte vaci grase la trup si frumoase la chip s-au suit din rau, si au inceput sa pasca prin mlastini. 41.19 Dupa ele s-au suit alte sapte vaci, slabe, foarte urate la chip, si sfrijite: n-am mai vazut altele asa de urate in toata tara Egiptului. 41.20 Vacile cele sfrijite si slabe au mancat pe cele sapte vaci dintai, care erau grase. 41.21 Le-au inghitit, fara sa se poata cunoaste ca intrasera in pantecele lor; ba inca infatisarea lor era tot asa de urata ca mai inainte. Si m-am desteptat. 41.22 Am mai vazut in vis sapte spice pline si frumoase, care cresteau pe acelasi pai. 41.23 Si dupa ele au rasarit sapte spice goale, slabe, arse de vantul de rasarit. 41.24 Spicele slabe au inghitit pe cele sapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut talmaci. 41.25 Iosif a zis lui Faraon: Ce a visat Faraon inseamna un singur lucru: Dumnezeu a aratat mai dinainte lui Faraon ce are sa faca. 41.26 Cele sapte vaci frumoase inseamna sapte ani; si cele sapte spice frumoase inseamna sapte ani: este un singur vis. 41.27 Cele sapte vaci sfrijite si urate, care se suiau dupa cele dintai, inseamna sapte ani; si cele sapte spice goale, arse de vantul de rasarit, vor fi sapte ani de foamete. 41.28 Astfel, dupa cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a aratat lui Faraon, ce are sa faca. 41.29 Iata, vor fi sapte ani de mare belsug in toata tara Egiptului. 41.30 Dupa ei vor veni sapte ani de foamete, asa ca se va uita tot belsugul acesta in tara Egiptului, si foametea va topi tara. 41.31 Foametea aceasta care va urma va fi asa de mare ca nu se va mai cunoaste belsugul in tara. 41.32 Cat priveste faptul ca Faraon a visat visul de doua ori, inseamna ca lucrul este hotarat din partea lui Dumnezeu, si ca Dumnezeu se va grabi sa-l aduca la indeplinire. 41.33 Acum, Faraon sa aleaga un om priceput si intelept, si sa-l puna in fruntea tarii Egiptului. 41.34 Faraon sa puna prefecti in tara, ca sa ridice o cincime din roadele Egiptului in timpul celor sapte ani de belsug. 41.35 Sa se stranga toate bucatele din acesti ani buni care au sa vina; sa se faca, la indemana lui Faraon, gramezi de grau, provizii in cetati, si sa le pazeasca. 41.36 Bucatele acestea vor fi provizia tarii, pentru cei sapte ani de foamete, care vor veni in tara Egiptului, pentru ca tara sa nu fie prapadita de foamete. 41.37 Cuvintele acestea au placut lui Faraon si tuturor slujitorilor lui. 41.38 Si Faraon a zis slujitorilor sai: Am putea noi oare sa gasim un om ca acesta, care sa aiba in el Duhul lui Dumnezeu? 41.39 Si Faraon a zis lui Iosif: Fiindca Dumnezeu ti-a facut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sa fie atat de priceput si atat de intelept ca tine. 41.40 Te pun mai mare peste casa mea, si tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie ma va ridica mai presus de tine. 41.41 Faraon a zis lui Iosif: Uite, iti dau stapanire peste toata tara Egiptului. 41.42 Faraon si-a scos inelul din deget, si l-a pus in degetul lui Iosif; l-a imbracat cu haine de in subtire, si i-a pus un lant de aur la gat. 41.43 L-a suit in carul care venea dupa al lui, si strigau inaintea lui: In genunchi! Astfel i-a dat Faraon stapanire peste toata tara Egiptului. 41.44 Si a mai zis lui Iosif: Eu sunt Faraon! Dar fara tine nimeni nu va ridica mana nici piciorul in toata tara Egiptului. 41.45 Faraon a pus lui Iosif numele: Tafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), si i-a dat de nevasta pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Si Iosif a pornit sa cerceteze tara Egiptului. 41.46 Iosif era in varsta de treizeci de ani cand s-a infatisat inaintea lui Faraon, imparatul Egiptului, si a plecat de la Faraon si a strabatut toata tara Egiptului. 41.47 In timpul celor sapte ani de rod, pamantul a dat bucate din belsug. 41.48 Iosif a strans toate bucatele din acesti sapte ani de belsug in tara Egiptului. A facut provizii in cetati, punand in fiecare cetate bucatele de pe campul de primprejur. 41.49 Iosif a strans grau, ca nisipul marii, atat de mult, ca au incetat sa-l mai masoare, pentru ca era fara masura. 41.50 Inaintea anilor de foamete, i s-au nascut lui Iosif doi fii, pe care i-a nascut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 41.51 Iosif a pus intaiului nascut numele Manase (Uitare); caci, a zis el, Dumnezeu m-a facut sa uit toate necazurile mele si toata casa tatalui meu. 41.52 Si celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); caci, a zis el, Dumnezeu m-a facut roditor in tara intristarii mele. 41.53 Cei sapte ani de belsug care au fost in tara Egiptului, au trecut. 41.54 Si au inceput sa vina cei sapte ani de foamete, asa cum vestise Iosif. In toata tarile era foamete; dar in toata tara Egiptului era paine. 41.55 Cand a flamanzit, in sfarsit, toata tara Egiptului, poporul a strigat la Faraon sa-i dea paine. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: Duceti-va la Iosif, si faceti ce va va spune el. 41.56 Foametea bantuia in toata tara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, si a vandut grau Egiptenilor. Foametea crestea din ce in ce mai mult in tara Egiptului. 41.57 Si din toate tarile venea lumea in Egipt, ca sa cumpere grau de la Iosif; caci in toate tarile era foamete mare.

Geneza 42

42.1 Cand a auzit Iacov ca este grau in Egipt, a zis fiilor sai: Pentru ce stati si va uitati unii la altii? 42.2 Si a zis: Iata, aud ca este grau in Egipt; pogorati-va, si cumparati-ne grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim. 42.3 Zece frati ai lui Iosif s-au pogorat in Egipt, ca sa cumpere grau. 42.4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teama sa nu i se intample vreo nenorocire. 42.5 Fiii lui Israel au venit sa cumpere si ei grau, impreuna cu cei ce veneau pentru acelasi lucru; caci in Canaan era foamete. 42.6 Iosif era mai mare in tara; el vindea grau la tot poporul din tara. Fratii lui Iosif au venit, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 42.7 Iosif, cum a vazut pe fratii sai, i-a cunoscut; dar s-a facut ca le este strain, le-a vorbit aspru, si le-a zis: De unde veniti? Ei au raspuns: Venim din tara Canaan, ca sa cumparam merinde. 42.8 Iosif a cunoscut pe fratii sai, dar ei nu l-au cunoscut. 42.9 Iosif si-a adus aminte de visurile, pe care le visase cu privire la ei, si le-a zis: Voi sunteti iscoade; ati venit numai ca sa cercetati locurile slabe ale tarii. 42.10 Ei i-au raspuns: Nu, domnul meu; robii tai au venit sa cumpere hrana. 42.11 Noi toti suntem fiii aceluiasi om; suntem oameni de treaba, robii tai nu sunt iscoade. 42.12 El le-a zis: Ba nu; ati venit sa cercetati locurile slabe ale tarii. 42.13 Ei au raspuns: Noi, robii tai, suntem doisprezece frati, fii ai aceluiasi om, din tara Canaan; si iata, cel mai tanar este azi cu tatal nostru, iar unul nu mai este in viata. 42.14 Iosif le-a zis: V-am spus ca sunteti iscoade. 42.15 Iata cum veti fi incercati. Pe viata lui Faraon ca nu veti iesi de aici pana nu va veni fratele vostru cel tanar! 42.16 Trimiteti pe unul din voi sa aduca pe fratele vostru; iar voi, ramaneti la opreala. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la incercare, si voi sti daca adevarul este cu voi sau nu; altfel, pe viata lui Faraon ca sunteti niste iscoade. 42.17 Si i-a aruncat pe toti, trei zile in temnita. 42.18 A treia zi, Iosif le-a zis: Faceti lucrul acesta, si veti trai. Eu ma tem de Dumnezeu! 42.19 Daca sunteti oameni de treaba, sa ramana unul din fratii vostri inchis in temnita voastra; iar ceilalti plecati, luati grau ca sa va hraniti familiile~ 42.20 si aduceti-mi pe fratele vostru cel tanar, pentru ca vorbele voastre sa fie puse astfel la incercare si sa scapati de moarte. Si asa au facut. 42.21 Ei au zis atunci unul catre altul: Da; am fost vinovati fata de fratele nostru; caci am vazut nelinistea sufletului lui, cand ne ruga, si nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta. 42.22 Ruben a luat cuvantul, si le-a zis: Nu va spuneam eu sa nu faceti o astfel de nelegiuire fata de baiatul acesta? Dar n-ati ascultat. Acum iata ca ni se cere socoteala pentru sangele lui. 42.23 Ei nu stiau ca Iosif ii intelegea, caci vorbea cu ei printr-un talmaci. 42.24 Iosif a plecat la o parte de la ei, ca sa planga. In urma s-a intors, si le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, si a pus sa-l lege cu lanturi in fata lor. 42.25 Iosif a poruncit sa li se umple sacii cu grau, sa puna argintul fiecaruia in sacul lui, si sa li se dea merinde pentru drum. Si asa s-a facut. 42.26 Ei si-au incarcat graul pe magari, si au plecat. 42.27 Unul din ei si-a deschis sacul ca sa dea nutret magarului in locul unde au mas peste noapte. A vazut argintul la gura sacului~ 42.28 si a zis fratilor sai: Argintul meu mi s-a dat inapoi, si iata-l in sacul meu. Atunci li s-a taiat inima; si au zis unul altuia, tremurand: Ce ne-a facut Dumnezeu? 42.29 S-au intors la tatal lor Iacov, in tara Canaan, si i-au istorisit tot ce li se intamplase. Ei au zis: 42.30 Omul acela, care este domnul tarii, ne-a vorbit aspru, si ne-a luat drept iscoade. 42.31 Noi i-am spus: Suntem oameni de treaba, nu suntem iscoade. 42.32 Suntem doisprezece frati, fii ai tatalui nostru; unul nu mai este, si cel mai tanar este azi cu tatal nostru in tara Canaan. 42.33 Si omul acela, care este domnul tarii, ne-a zis: Iata cum voi cunoaste daca sunteti oameni de treaba. Lasati la mine pe unul din fratii vostri, luati merinde pentru familiile voastre, plecati~ 42.34 si aduceti-mi pe fratele vostru cel tanar. Voi sti astfel ca nu sunteti iscoade, ci sunteti oameni de treaba; apoi va voi da inapoi pe fratele vostru, si veti putea sa strabateti tara in voie. 42.35 Cand si-au golit sacii, iata ca legatura cu argintul fiecaruia era in sacul lui. Ei si tatal lor au vazut legaturile cu argintul, si s-au temut. 42.36 Tatal lor Iacov le-a zis: Voi ma lipsiti de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, si voiti sa luati si pe Beniamin. Toate acestea pe mine ma lovesc! 42.37 Ruben a zis tatalui sau: Sa-mi omori pe amandoi fiii mei, daca nu-ti voi aduce inapoi pe Beniamin; da-l in mana mea, si ti-l voi aduce inapoi. 42.38 Iacov a zis: Fiul meu nu se poate pogori impreuna cu voi; caci fratele lui a murit, si el a ramas singur; daca i s-ar intampla vreo nenorocire in calatoria pe care o faceti, cu durere imi veti pogori perii mei cei albi in locuinta mortilor.

Geneza 43

43.1 Foametea bantuia greu in tara. 43.2 Cand au ispravit de mancat graul, pe care-l adusesera din Egipt, Iacov a zis fiilor sai: Duceti-va iarasi, si cumparati-ne ceva merinde. 43.3 Iuda i-a raspuns: Omul acela ne-a spus curat: Sa nu-mi mai vedeti fata, daca fratele vostru nu va fi cu voi. 43.4 Daca vrei deci sa trimiti pe fratele nostru cu noi, ne vom pogori, si-ti vom cumpara merinde. 43.5 Dar daca nu vrei sa-l trimiti, nu ne vom pogori, caci omul acela ne-a spus: Sa nu-mi mai vedeti fata, daca fratele vostru nu va fi cu voi! 43.6 Israel a zis atunci: Pentru ce mi-ati facut un astfel de rau, si ati spus omului aceluia ca mai aveti un frate? 43.7 Ei au raspuns: Omul acela ne-a intrebat despre noi si familia noastra, si a zis: Mai traieste tatal vostru? Mai aveti vreun frate? Si noi am raspuns la intrebarile acestea. Puteam noi sa stim ca are sa zica: Aduceti pe fratele vostru? 43.8 Iuda a zis tatalui sau Israel: Trimite copilul cu mine, ca sa ne sculam si sa plecam, si vom trai si nu vom muri, noi, tu si copiii nostri. 43.9 Raspund eu pentru el; ai sa-l ceri inapoi din mana mea. Daca nu-l voi aduce inapoi la tine, si daca nu-l voi pune inaintea ta, vinovat sa fiu fata de tine pentru totdeauna. 43.10 Caci daca n-am mai fi zabovit, de doua ori ne-am fi intors pana acum. 43.11 Israel, tatal lor, le-a zis: Fiindca trebuie, faceti asa. Luati-va in saci ceva din cele mai bune roade ale tarii, ca sa duceti un dar omului aceluia, si anume: putin leac alinator, si putina miere, mirodenii, smirna, fisticuri si migdale. 43.12 Luati cu voi argint indoit, si duceti inapoi argintul, pe care vi-l pusesera la gura sacilor: poate ca a fost o greseala. 43.13 Luati si pe fratele vostru, sculati-va si intoarceti-va la omul acela. 43.14 Dumnezeul Cel Atotputernic sa va faca sa capatati trecere inaintea omului aceluia, si sa lase sa se intoarca impreuna cu voi pe celalalt frate al vostru si pe Beniamin! Iar eu, daca trebuie sa fiu lipsit de copiii mei, lipsit sa fiu! 43.15 Au luat darul; au luat cu ei argint indoit, precum si pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorat in Egipt, si s-au infatisat inaintea lui Iosif. 43.16 Cum a vazut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului sau: Baga pe oamenii acestia in casa, taie vite si gateste; caci oamenii acestia au sa manance cu mine la amiaza. 43.17 Omul acela a facut ce-i poruncise Iosif, si a dus pe oamenii aceia in casa lui Iosif. 43.18 Ei s-au temut cand au vazut ca-i baga in casa lui Iosif, si au zis: Ne baga inauntru din pricina argintului pus in sacii nostri data trecuta; vor sa se napusteasca peste noi, ca sa ne ia robi, si sa puna mana pe magarii nostri. 43.19 S-au apropiat de economul casei lui Iosif, si au intrat in vorba cu el la usa casei; 43.20 si au zis: Domnule, noi ne-am mai pogorat odata aici, ca sa cumparam merinde. 43.21 Apoi, cand am ajuns la locul unde trebuia sa ramanem peste noapte, ne-am deschis sacii; si iata ca argintul fiecaruia era la gura sacului sau, argintul nostru, dupa greutatea lui: si l-am adus inapoi cu noi. 43.22 Am adus si alt argint, ca sa cumparam merinde. Nu stim cine a pus argintul in sacii nostri. 43.23 Economul a raspuns: Fiti pe pace! Nu va temeti de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatalui vostru, v-a pus pe ascuns o comoara in saci. Argintul vostru a trecut prin mainile mele. Si le-a adus si pe Simeon. 43.24 Omul acesta i-a bagat in casa lui Iosif; le-a dat apa de si-au spalat picioarele; a dat si nutret magarilor lor. 43.25 Ei si-au pregatit darul pana la venirea lui Iosif, la amiaza; caci aflasera ca au sa manance la el. 43.26 Cand a ajuns Iosif acasa, i-au dat darul, pe care i-l adusesera, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 43.27 El i-a intrebat de sanatate; si a zis: Batranul vostru tata, de care ati vorbit, este sanatos? Mai traieste? 43.28 Ei au raspuns: Robul tau, tatal nostru, este sanatos; traieste inca. Si s-au plecat si s-au aruncat cu fata la pamant. 43.29 Iosif a ridicat ochii; si, aruncand o privire spre fratele sau Beniamin, fiul mamei sale, a zis: Acesta este fratele vostru cel tanar, despre care mi-ati vorbit? Si a adaugat: Dumnezeu sa aiba mila de tine, fiule! 43.30 Iosif a ispravit repede, caci i se rupea inima pentru fratele sau, si simtea nevoie sa planga; a intrat degraba intr-o odaie, si a plans acolo. 43.31 Dupa ce s-a spalat pe fata, a iesit din odaie; si, silindu-se sa se stapaneasca, a zis: Aduceti de mancare! 43.32 Au adus de mancare lui Iosif deoparte, si fratilor lui de o parte; Egiptenilor, care mancau cu el, le-au adus de asemenea mancare de o parte; caci Egiptenii nu puteau sa manance cu Evreii, fiindca lucrul acesta pentru ei este o uraciune. 43.33 Fratii lui Iosif s-au asezat la masa in fata lui: de la intaiul nascut, dupa dreptul lui de intai nascut, si pana la cel mai tanar, asezati dupa varsta; si se uitau unii la altii cu mirare. 43.34 Iosif a pus sa le dea din bucatele care erau inaintea lui; iar Beniamin a capatat de cinci ori mai mult decat ceilalti. Si au baut, si s-au inveselit impreuna cu el.

Geneza 44

44.1 Iosif a dat urmatoarea porunca economului casei lui: Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cat vor putea sa duca, si pune argintul fiecaruia la gura sacului sau. 44.2 Sa pui si paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tanar, impreuna cu argintul cuvenit pentru pretul graului lui. Economul a facut cum ii poruncise Iosif. 44.3 Dimineata, cum s-a crapat de ziua, au dat drumul oamenilor acestora impreuna cu magarii lor. 44.4 Dar abia iesisera din cetate, si nu se departasera deloc de ea, cand Iosif a zis economului sau: Scoala-te, alearga dupa oamenii aceia; si, cand ii vei ajunge, sa le spui: Pentru ce ati rasplatit binele cu rau? 44.5 De ce ati furat paharul din care bea domnul meu, si de care se slujeste pentru ghicit? Rau ati facut ca v-ati purtat astfel. 44.6 Economul i-a ajuns, si le-a spus aceste cuvinte. 44.7 Ei i-au raspuns: Domnule, pentru ce vorbesti astfel? Sa fereasca Dumnezeu pe robii tai sa fi savarsit o asemenea fapta! 44.8 Iata, noi ti-am adus din tara Canaanului argintul, pe care l-am gasit la gura sacilor nostri; cum am fi putut sa furam argint sau aur din casa domnului tau? 44.9 Sa moara acela dintre robii tai la care se va gasi paharul, si noi insine sa fim robi ai domnului nostru! 44.10 El a zis: Fie dupa cuvintele voastre! Acela la care se va gasi paharul, sa fie robul meu; iar voi veti fi nevinovati. 44.11 Indata, si-a pogorat fiecare sacul la pamant. Fiecare si-a deschis sacul. 44.12 Economul i-a scotocit, incepand cu cel mai in varsta si sfarsind cu cel mai tanar; si paharul a fost gasit in sacul lui Beniamin. 44.13 Ei si-au rupt hainele, si-a incarcat fiecare magarul, si s-au intors in cetate. 44.14 Iuda si fratii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cand era el inca acolo, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 44.15 Iosif le-a zis: Ce fapta ati facut? Nu stiti ca un om ca mine are putere sa ghiceasca? 44.16 Iuda a raspuns: Ce sa mai spunem domnului nostru? Cum sa mai vorbim? Cum sa ne mai indreptatim? Dumnezeu a dat pe fata nelegiuirea robilor tai. Iata-ne robi ai domnului nostru: noi, si acela la care s-a gasit paharul. 44.17 Dar Iosif a zis: Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac asa ceva! Omul la care s-a gasit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiti-va inapoi in pace la tatal vostru. 44.18 Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif, si a zis: Te rog, domnul meu, da voie robului tau sa spuna o vorba domnului meu, si sa nu te manii pe robul tau! Caci tu esti ca Faraon. 44.19 Domnul meu a intrebat pe robii sai, zicand: Mai traieste tatal vostru, si mai aveti vreun frate? 44.20 Noi am raspuns domnului meu: Avem un tata batran, si un frate tanar, copil facut la batranetea lui; baiatul acesta avea un frate care a murit, si care era de la aceeasi mama; el a ramas singur, si tatal lui il iubeste. 44.21 Tu ai spus robilor tai: Aduceti-l la mine ca sa-l vad cu ochii mei. 44.22 Noi am raspuns domnului meu: Baiatul nu poate parasi pe tatal sau; daca-l va parasi, tatal sau are sa moara. 44.23 Tu ai spus robilor tai: Daca nu se va pogori si fratele vostru impreuna cu voi, sa nu-mi mai vedeti fata. 44.24 Cand ne-am suit la tatal meu, robul tau, i-am spus cuvintele domnului meu. 44.25 Tatal nostru a zis: Duceti-va iarasi sa ne cumparati ceva merinde. 44.26 Noi am raspuns: Nu putem sa ne ducem; dar daca fratele nostru cel tanar va fi cu noi, ne vom duce; caci nu putem vedea fata omului aceluia, decat daca fratele nostru cel tanar va fi cu noi. 44.27 Robul tau, tatal nostru, ne-a zis: Voi stiti ca nevasta mea mi-a nascut doi fii. 44.28 Unul a iesit de la mine, si cred ca a fost sfasiat negresit de fiare, caci nu l-am mai vazut pana astazi. 44.29 Daca-mi mai luati si pe acesta, si i se va intampla vreo nenorocire, cu durere imi veti pogori batranetile in locuinta mortilor. 44.30 Acum, daca ma voi intoarce la robul tau, tatal meu, fara sa avem cu noi baiatul de sufletul caruia este nedezlipit sufletul lui~ 44.31 el are sa moara, cand va vedea ca baiatul nu este; si robii tai vor pogori cu durere in locuinta mortilor batranetile robului tau, tatal nostru. 44.32 Caci robul tau s-a pus chezas pentru copil, si a zis tatalui meu: Daca nu-l voi aduce inapoi la tine, vinovat sa fiu pentru totdeauna fata de tatal meu. 44.33 Ingaduie, dar, te rog, robului tau sa ramana in locul baiatului, ca rob al domnului meu; iar baiatul sa se suie inapoi cu fratii sai. 44.34 Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah! sa nu vad mahnirea tatalui meu!

Geneza 45

45.1 Iosif nu s-a mai putut stapani inaintea tuturor celor ce-l inconjurau. Si a strigat: Scoateti afara pe toata lumea. Si n-a mai ramas nimeni cu Iosif, cand s-a facut cunoscut fratilor sai. 45.2 A izbucnit intr-un plans asa de tare ca l-au auzit Egiptenii si casa lui Faraon. 45.3 Iosif a zis fratilor sai: Eu sunt Iosif! Mai traieste tatal meu? Dar fratii lui nu i-au putut raspunde, asa de incremeniti ramasesera inaintea lui. 45.4 Iosif a zis fratilor sai: Apropiati-va de mine. Si ei s-au apropiat. El a zis: Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ati vandut ca sa fie dus in Egipt. 45.5 Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra. 45.6 Iata sunt doi ani de cand bantuie foametea in tara; si inca cinci ani, nu va fi nici aratura, nici seceris. 45.7 Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara, si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire. 45.8 Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a facut ca un tata al lui Faraon, stapan peste toata casa lui, si carmuitorul intregii tari a Egiptului. 45.9 Grabiti-va de va suiti la tatal meu, si spuneti-i: Asa a vorbit fiul tau Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoara-te la mine si nu zabovi! 45.10 Vei locui in tinutul Gosen, si vei fi langa mine, tu, fiii tai, si fiii fiilor tai, oile tale si boii tai, si tot ce este al tau. 45.11 Acolo te voi hrani, caci vor mai fi inca cinci ani de foamete; si astfel nu vei pieri, tu, casa ta, si tot ce este al tau. 45.12 Voi vedeti cu ochii vostri, si fratele meu Beniamin vede cu ochii lui ca eu insumi va vorbesc. 45.13 Istorisiti tatalui meu toata slava pe care o am in Egipt, si tot ce ati vazut; si aduceti aici cat mai curand pe tatal meu. 45.14 El s-a aruncat pe gatul fratelui sau Beniamin, si a plans; si Beniamin a plans si el pe gatul lui. 45.15 A imbratisat de asemenea pe toti fratii lui, plangand. Dupa aceea, fratii lui au stat de vorba cu el. 45.16 S-a raspandit vestea in casa lui Faraon ca au venit fratii lui Iosif; lucrul acesta a placut lui Faraon si slujitorilor lui. 45.17 Faraon a zis lui Iosif: Spune fratilor tai: Iata ce sa faceti: Incarcati-va dobitoacele, si plecati in tara Canaanului; 45.18 luati pe tatal vostru si familiile voastre, si veniti la mine. Eu va voi da ce este mai bun in tara Egiptului, si veti manca grasimea tarii. 45.19 Ai porunca sa le spui: Asa sa faceti! Luati-va din tara Egiptului care pentru pruncii vostri si pentru nevestele voastre; aduceti pe tatal vostru, si veniti. 45.20 Sa nu va para rau de ceea ce veti lasa; caci tot ce este mai bun in tara Egiptului va fi pentru voi. 45.21 Fiii lui Israel au facut asa. Iosif le-a dat care, dupa porunca lui Faraon; le-a dat si merinde pentru drum. 45.22 Le-a dat la toti haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint si cinci haine de schimb. 45.23 Tatalui sau i-a trimis zece magari incarcati cu ce era mai bun in Egipt, si zece magarite incarcate cu grau, paine si merinde, pentru ca sa aiba pe drum. 45.24 Apoi a dat drumul fratilor sai, care au plecat; si le-a zis: Sa nu va certati pe drum. 45.25 Ei au iesit din Egipt, si au ajuns in tara Canaanului, la tatal lor Iacov. 45.26 Si i-au spus: Iosif tot mai traieste, si chiar el carmuieste toata tara Egiptului. Dar inima lui Iacov a ramas rece, pentru ca nu-i credea. 45.27 Cand i-au istorisit insa tot ce le spusese Iosif, si a vazut carele pe care le trimisese Iosif ca sa-l duca, duhul tatalui lor, Iacov, s-a inviorat. 45.28 Si Israel a zis: Destul! Fiul meu Iosif tot mai traieste! Vreau sa ma duc sa-l vad inainte de moarte.

Geneza 46

46.1 Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Seba, si a adus jertfe Dumnezeului tatalui sau Isaac. 46.2 Dumnezeu a vorbit lui Israel, intr-o vedenie noaptea, si a zis: Iacove! Iacove! Israel a raspuns: Iata-ma! 46.3 Si Dumnezeu a zis: Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatalui tau. Nu te teme sa te pogori in Egipt, caci acolo te voi face sa ajungi un neam mare. 46.4 Eu insumi Ma voi pogori cu tine in Egipt, si Eu insumi te voi scoate iarasi de acolo; iar Iosif iti va inchide ochii. 46.5 Iacov a parasit Beer-Seba; si fiii lui Israel au pus pe tatal lor Iacov, cu copilasii si nevestele lor, in carele pe care le trimisese Faraon ca sa-l duca. 46.6 Si-au luat si turmele si averile, pe care le agonisisera in tara Canaanului. Si Iacov s-a dus in Egipt, cu toata familia lui. 46.7 A luat cu el in Egipt pe fiii lui si pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui si pe fiicele fiilor lui, si pe toata familia lui. 46.8 Iata numele fiilor lui Israel, care au venit in Egipt. Iacov si fiii lui. Intaiul nascut al lui Iacov: Ruben. 46.9 Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Hetron si Carmi. 46.10 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin si Tohar; si Saul, fiu dintr-o femeie Canaanita. 46.11 Fiii lui Levi: Gherson, Chehat, si Merari. 46.12 Fiii lui Iuda: Er, Onan, Sela, Peret si Zarah; dar Er si Onan au murit in tara Canaanului. Fiii lui Peret au fost: Hetron si Hamul. 46.13 Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov si Simron. 46.14 Fiii lui Zabulon: Sered, Elon si Iahleel. 46.15 Acestia sunt fiii, pe care i-a nascut lui Iacov Lea in Padan-Aram, impreuna cu fiica sa Dina. Fiii si fiicele lui alcatuiau in totul treizeci si trei de insi. 46.16 Fiii lui Gad: Tifion, Haggi, Suni, Etbon, Eri, Arodi si Areeli. 46.17 Fiii lui Aser: Imna, Isva, Isvi si Beria; si Serah, sora lor. Si fiii lui Beria: Heber si Malchiel. 46.18 Acestia sunt fiii Zilpei, pe care o daduse Laban fetei sale Lea; pe acestia i-a nascut ea lui Iacov. In totul saisprezece insi. 46.19 Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif si Beniamin. 46.20 Lui Iosif i s-au nascut, in tara Egiptului: Manase si Efraim, pe care i-a nascut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 46.21 Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Asbel, Ghera, Naaman, Ehi, Ros, Mupim, Hupim si Ard. 46.22 Acestia sunt fiii Rahelei, pe care i-a nascut lui Iacov. In totul patrusprezece insi. 46.23 Fiii lui Dan: Husim. 46.24 Fiii lui Neftali: Iahteel, Guni, Ieter si Silem. 46.25 Acestia sunt fiii Bilhei, pe care o daduse Laban fetei sale Rahela; si pe acestia i-a nascut ea lui Iacov. In totul, sapte insi. 46.26 Sufletele care au venit cu Iacov in Egipt si care iesisera din el, erau in totul saizeci si sase, fara sa numaram nevestele fiilor lui Iacov. 46.27 Si Iosif avea doi fii, care i se nascusera in Egipt. Toate sufletele din familia lui Iacov, care au venit in Egipt, erau in numar de saptezeci. 46.28 Iacov a trimis pe Iuda inainte la Iosif, ca sa-i dea de stire sa-i iasa inainte in Gosen. 46.29 Si au venit in tinutul Gosen. Iosif si-a pregatit carul si s-a suit ca sa se duca in Gosen, in intampinarea tatalui sau Israel. Cum l-a vazut, s-a aruncat pe gatul lui, si a plans multa vreme pe gatul lui. 46.30 Israel a zis lui Iosif: Acum pot sa mor, fiindca ti-am vazut fata, si tu tot mai traiesti. 46.31 Iosif a zis fratilor sai si familiei tatalui sau: Ma duc sa instiintez pe Faraon, si sa-i spun: Fratii mei si familia tatalui meu, care erau in tara Canaan, au venit la mine. 46.32 Oamenii acestia sunt pastori, caci cresc vite; ei si-au adus oile si boii, si tot ce este al lor. 46.33 Si, cand va va chema Faraon si va va intreba: Cu ce va indeletniciti? 46.34 voi sa raspundeti: Robii tai au crescut vite, din tineretea noastra pana acum, atat noi cat si parintii nostri. In felul acesta, veti locui in tinutul Gosen, caci toti pastorii sunt o uraciune pentru Egipteni.

Geneza 47

47.1 Iosif s-a dus sa instiinteze pe Faraon, si i-a spus: Fratii mei si tatal meu au sosit din tara Canaan, cu oile si boii, si cu tot avutul lor; si sunt in tinutul Gosen. 47.2 A luat pe cinci din fratii lui, si i-a adus inaintea lui Faraon. 47.3 Faraon a intrebat pe fratii lui Iosif: Cu ce va indeletniciti? Ei au raspuns lui Faraon: Robii tai sunt pastori, cum erau si parintii nostri. 47.4 Si au mai zis lui Faraon: Noi am venit ca sa locuim o vreme aici in tara, pentru ca nu mai este pasune pentru oile robilor tai, si este o mare foamete in tara Canaanului; ingaduie dar robilor tai sa locuiasca in tinutul Gosen. 47.5 Faraon a zis lui Iosif: Tatal tau si fratii tai au venit la tine. 47.6 Tara Egiptului este deschisa inaintea ta; aseaza pe tatal tau si pe fratii tai in cea mai buna parte a tarii. Sa locuiasca in tinutul Gosen; si daca gasesti printre ei oameni destoinici, pune-i in fruntea turmelor mele. 47.7 Iosif a adus pe tatal sau Iacov, si l-a infatisat inaintea lui Faraon. Si Iacov a binecuvantat pe Faraon. 47.8 Faraon a intrebat pe Iacov: Care este numarul zilelor anilor vietii tale? 47.9 Iacov a raspuns lui Faraon: Zilele anilor calatoriei mele sunt o suta treizeci de ani. Zilele anilor vietii mele au fost putine la numar si rele, si n-au atins zilele anilor vietii parintilor mei, in timpul calatoriei lor. 47.10 Iacov a binecuvantat iarasi pe Faraon, si a plecat dinaintea lui Faraon. 47.11 Iosif a asezat pe tatal sau si pe fratii sai, si le-a dat o mosie in tara Egiptului, in cea mai buna parte a tarii, in tinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon. 47.12 Iosif a hranit cu paine pe tatal sau, pe fratii sai, si pe toata familia tatalui sau, dupa numarul copiilor. 47.13 Nu mai era paine in toata tara, caci foametea era foarte mare; tara Egiptului si tara Canaanului tanjeau, din pricina foametei. 47.14 Iosif a strans tot argintul, care se gasea in tara Egiptului si in tara Canaanului, in schimbul graului, pe care-l cumparau oamenii, si astfel a facut ca tot argintul acesta sa intre in casa lui Faraon. 47.15 Cand s-a sfarsit argintul din tara Egiptului si din tara Canaanului, toti Egiptenii au venit la Iosif, si au zis: Da-ne paine! Pentru ce sa murim in fata ta? Caci argint nu mai avem. 47.16 Iosif a zis: Dati vitele voastre, si va voi da paine in schimbul vitelor voastre, daca nu mai aveti argint. 47.17 Si-au adus vitele la Iosif, si Iosif le-a dat paine in schimbul cailor, in schimbul turmelor de oi si de boi, si in schimbul magarilor. Le-a dat astfel paine in anul acela in schimbul tuturor turmelor lor. 47.18 Dupa ce a trecut anul acela, au venit la Iosif in anul urmator, si i-au zis: Nu putem sa ascundem domnului nostru faptul ca argintul s-a sfarsit, si turmele de vite au trecut in stapanirea domnului nostru; nu mai raman inaintea domnului nostru decat trupurile si pamanturile noastre. 47.19 Pentru ce sa murim sub ochii tai, noi si pamanturile noastre? Cumpara-ne impreuna cu pamanturile noastre in schimbul painii, si vom fi ai domnului nostru, noi si pamanturile noastre. Da-ne samanta sa semanam, ca sa traim si sa nu murim, si sa nu ne ramana pamanturile pustii. 47.20 Iosif a cumparat pentru Faraon toate pamanturile Egiptului; caci Egiptenii si-au vandut fiecare ogorul, pentru ca ii silea foametea. Si tara a ajuns in stapanirea lui Faraon. 47.21 Cat despre popor, l-a mutat in cetati, de la o margine hotarelor Egiptului pana la cealalta. 47.22 Numai pamanturile preotilor nu le-a cumparat, pentru ca era o lege a lui Faraon, data in folosul preotilor, care traiau din venitul pe care li-l dadea Faraon: de aceea ei nu si-au vandut pamanturile. 47.23 Iosif a zis poporului: V-am cumparat azi cu pamanturile voastre, pentru Faraon; iata, va dau samanta, ca sa puteti semana pamantul. 47.24 La vremea roadelor, veti da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru parti va vor ramane voua, ca sa semanati ogoarele, si sa va hraniti impreuna cu copiii vostri si cu cei ce sunt in casele voastre. 47.25 Ei au zis: Tu ne-ai scapat viata! Sa capatam trecere inaintea domnului nostru, si vom fi robi ai lui Faraon. 47.26 Iosif a facut din aceasta o lege, care a ramas in picioare pana in ziua de azi, si dupa care, a cincea parte din venitul pamanturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pamanturile preotilor nu sunt ale lui Faraon. 47.27 Israel a locuit in tara Egiptului, in tinutul Gosen. Ei s-au instarit, au crescut si s-au inmultit foarte mult. 47.28 Iacov a trait saptesprezece ani in tara Egiptului; si zilele anilor vietii lui Iacov au fost de o suta patruzeci si sapte de ani. 47.29 Cand s-a apropiat Israel de clipa mortii, a chemat pe fiul sau Iosif, si i-a zis: Daca am capatat trecere inaintea ta, pune, rogu-te, mana sub coapsa mea, si poarta-te cu bunatate si credinciosie fata de mine: sa nu ma ingropi in Egipt. 47.30 Ci cand ma voi culca langa parintii mei, sa ma scoti afara din Egipt, si sa ma ingropi in mormantul lor. Iosif a raspuns: Voi face dupa cuvantul tau. 47.31 Iacov a zis: Jura-mi. Si Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu fata pe capataiul patului.

Geneza 48

48.1 Dupa aceea, au venit si au spus lui Iosif: Tatal tau este bolnav. Si Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai sai, Manase si Efraim. 48.2 Au dat de stire lui Iacov, si i-au spus: Iata ca fiul tau Iosif vine la tine. Si Israel si-a adunat puterile, si s-a asezat pe pat. 48.3 Iacov a zis lui Iosif: Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a aratat la Luz, in tara Canaan, si m-a binecuvantat. 48.4 El mi-a zis: Te voi face sa cresti, te voi inmulti, si voi face din tine o ceata de popoare; voi da tara aceasta semintei tale dupa tine, ca s-o stapaneasca pentru totdeauna. 48.5 Acum, cei doi fii, care ti s-au nascut in tara Egiptului, inainte de venirea mea la tine in Egipt, vor fi ai mei; Efraim si Manase vor fi ai mei, ca si Ruben si Simeon. 48.6 Dar copiii, pe care i-ai nascut dupa ei, vor fi ai tai; ei vor purta numele fratilor lor in partea lor de mostenire. 48.7 La intoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum langa mine, in tara Canaan, la o departare bunicica de Efrata; si am ingropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. 48.8 Israel s-a uitat la fiii lui Iosif, si a zis: Cine sunt acestia? 48.9 Iosif a raspuns tatalui sau: Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici. Israel a zis: Apropie-i, te rog, de mine, ca sa-i binecuvantez. 48.10 Ochii lui Israel erau ingreuiati de batranete, asa ca nu mai putea sa vada. Iosif i-a apropiat de el; si Israel i-a sarutat, si i-a imbratisat. 48.11 Israel a zis lui Iosif: Nu credeam ca am sa-ti mai vad fata, si iata ca Dumnezeu m-a facut sa-ti vad si samanta. 48.12 Iosif i-a dat la o parte de langa genunchii tatalui sau, si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea lui. 48.13 Apoi Iosif i-a luat pe amandoi, pe Efraim cu mana dreapta, la stanga lui Israel, si pe Manase cu mana stanga, la dreapta lui Israel, si i-a adus aproape de el. 48.14 Israel si-a intins mana dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tanar, iar mana stanga a pus-o pe capul lui Manase; inadins si-a incrucisat mainile astfel, caci Manase era cel dintai nascut. 48.15 A binecuvantat pe Iosif, si a zis: Dumnezeul, inaintea caruia au umblat parintii mei, Avraam si Isaac, Dumnezeul, care m-a calauzit de cand m-am nascut, pana in ziua aceasta~ 48.16 Ingerul, care m-a izbavit de orice rau, sa binecuvanteze pe copiii acestia! Ei sa poarte numele meu si numele parintilor mei, Avraam si Isaac, si sa se inmulteasca foarte mult in mijlocul tarii! 48.17 Lui Iosif nu i-a venit bine cand a vazut ca tatal sau isi pune mana dreapta pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mana tatalui sau, ca s-o ia de pe capul lui Efraim, si s-o indrepte pe al lui Manase. 48.18 Si Iosif a zis tatalui sau: Nu asa, tata, caci acela este cel intai nascut; pune-ti mana dreapta pe capul lui. 48.19 Tatal sau n-a vrut, ci a zis: Stiu, fiule, stiu; si el va ajunge un popor, si el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decat el; si samanta lui va ajunge o ceata de neamuri. 48.20 El i-a binecuvantat in ziua aceea, si a zis: Numele tau il vor intrebuinta Israelitii cand vor binecuvanta, zicand: Dumnezeu sa Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim si cu Manase! Si a pus astfel pe Efraim inaintea lui Manase. 48.21 Israel a zis lui Iosif: Iata ca in curand am sa mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, si va va aduce inapoi in tara parintilor vostri. 48.22 Iti dau, mai mult decat fratilor tai, o parte, pe care am luat-o din mana Amoritilor cu sabia mea si cu arcul meu.

Geneza 49

49.1 Iacov a chemat pe fiii sai, si a zis: Strangeti-va, si va voi vesti ce vi se va intampla in vremurile care vor veni. 49.2 Strangeti-va, si ascultati, fii ai lui Iacov! Ascultati pe tatal vostru Israel! 49.3 Ruben, tu, intaiul meu nascut, Puterea mea si parga tariei mele, Intaiul in vrednicie, si intaiul in putere~ 49.4 Navalnic ca apele, tu nu vei mai avea intaietatea! Caci te-ai suit in patul tatalui tau, Mi-ai spurcat patul, suindu-te in el. 49.5 Simeon si Levi sunt frati; Sabiile lor sunt niste unelte de silnicie. 49.6 Nu vreau sa intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau sa se uneasca duhul meu cu adunarea lor! Caci, in mania lor, au ucis oameni, Si, in rautatea lor, au taiat vinele taurilor. 49.7 Blestemata sa fie mania lor, pentru ca a fost prea turbata, Si furia lor, caci a fost prea salbatica! Ii voi imparti in Iacov, Si-i voi risipi in Israel. 49.8 Iudo, tu vei primi laudele fratilor tai; Mana ta va apuca de ceafa pe vrajmasii tai. Fiii tatalui tau se vor inchina pana la pamant inaintea ta. 49.9 Iuda este un pui de leu. Tu te-ai intors de la macel, fiule! Iuda isi pleaca genunchii, se culca intocmai ca un leu, Ca o leoaica: cine-l va scula? 49.10 Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, Nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, Pana va veni Silo, Si de El vor asculta popoarele. 49.11 El isi leaga magarul de vita, Si de cel mai bun butuc de vita manzul magaritei lui; Isi spala haina in vin, Si mantaua in sangele strugurilor. 49.12 Are ochii rosii de vin, Si dintii albi de lapte. 49.13 Zabulon va locui pe tarmul marilor, Langa limanul corabiilor, Si hotarul lui se va intinde inspre Sidon. 49.14 Isahar este un magar osos, Care se culca in grajduri. 49.15 Vede ca locul unde se odihneste este placut, Si ca tinutul lui este maret; Isi pleaca umarul sub povara, Si se supune birului. 49.16 Dan va judeca pe poporul sau, Ca una din semintiile lui Israel. 49.17 Dan va fi un sarpe pe drum, O naparca pe carare, Muscand calcaiele calului, Facand sa cada calaretul pe spate. 49.18 In ajutorul Tau, nadajduiesc, Doamne! 49.19 Peste Gad vor da iures cete inarmate, dar si el va da iures peste ele si le va urmari. 49.20 Aser da o hrana minunata; El va da bucate alese imparatilor. 49.21 Neftali este o cerboaica sloboda: Rosteste cuvinte frumoase. 49.22 Iosif este vlastarul unui pom roditor, Vlastarul unui pom roditor sadit langa un izvor; Ramurile lui se inalta deasupra zidului. 49.23 Arcasii l-au atatat, au aruncat sageti, Si l-au urmarit cu ura lor. 49.24 Dar arcul lui a ramas tare, Si mainile lui au fost intarite De mainile Puternicului lui Iacov: Si a ajuns astfel pastorul, stanca lui Israel. 49.25 Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatalui tau, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvanta Cu binecuvantarile cerurilor de sus, Cu binecuvantarile apelor de jos, Cu binecuvantarile tatelor si ale pantecelui mamei. 49.26 Binecuvantarile tatalui tau Intrec binecuvantarile parintilor mei, si se inalta Pana in crestetul dealurilor vesnice: Ele sa vina peste capul lui Iosif, Peste crestetul capului domnului fratilor sai! 49.27 Beniamin este un lup care sfasie; Dimineata, mananca prada, Iar seara, imparte prada rapita. 49.28 Acestia sunt toti cei ce alcatuiesc cele douasprezece semintii ale lui Israel. Si acestea sunt lucrurile, pe care li le-a spus tatal lor, cand i-a binecuvantat. I-a binecuvantat, pe fiecare cu o binecuvantare deosebita. 49.29 Apoi le-a dat porunca urmatoare: Eu am sa fiu adaugat la poporul meu; deci sa ma ingropati impreuna cu parintii mei, in pestera care este in ogorul Hetitului Efron~ 49.30 in pestera din ogorul Macpela, care este fata in fata cu Mamre, in tara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l-a cumparat Avraam de la Hetitul Efron, ca mosie de inmormantare. 49.31 Acolo au ingropat pe Avraam si pe Sara, nevasta lui; acolo au ingropat pe Isaac si pe Rebeca, nevasta lui; si acolo am ingropat eu pe Lea. 49.32 Ogorul si pestera care se afla acolo au fost cumparate de la fiii lui Het. 49.33 Cand a ispravit Iacov de dat porunci fiilor sai, si-a tras picioarele in pat, si-a dat duhul, si a fost adaugat la poporul sau.

Geneza 50

50.1 Iosif s-a aruncat pe fata tatalui sau, l-a plans, si l-a sarutat. 50.2 A poruncit doctorilor, care erau in slujba lui, sa imbalsameze pe tatal sau; si doctorii au imbalsamat pe Israel. 50.3 Patruzeci de zile au trecut astfel si au fost intrebuintate cu imbalsamarea lui. Si Egiptenii l-au plans saptezeci de zile. 50.4 Dupa ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, si le-a zis: Daca am capatat trecere inaintea voastra, spuneti, va rog, lui Faraon, ce va spun eu. 50.5 Tatal meu m-a pus sa jur, zicand: Iata, in curand eu am sa mor! Sa ma ingropi in mormantul, pe care mi l-am sapat in tara Canaan. As vrea dar sa ma sui acolo, ca sa ingrop pe tatal meu; si dupa aceea ma voi intoarce. 50.6 Faraon a raspuns: Suie-te, si ingroapa pe tatal tau, dupa juramantul pe care te-a pus sa-l faci. 50.7 Iosif s-a suit, ca sa ingroape pe tatal sau. Impreuna cu el s-au suit toti slujitorii lui Faraon, batranii casei lui, toti batranii tarii Egiptului~ 50.8 toata casa lui Iosif, fratii sai, si casa tatalui sau; n-au lasat in tinutul Gosen decat pruncii, oile si boii. 50.9 Impreuna cu Iosif mai erau care si calareti, asa ca alaiul era foarte mare. 50.10 Cand au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au facut plangere mare si jalnica; si Iosif a tinut in cinstea tatalui sau un bocet de sapte zile. 50.11 Locuitorii tarii, Canaanitii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, si au zis: Iata un mare bocet printre Egipteni! De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mitraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 50.12 Astfel au implinit fiii lui Iacov poruncile tatalui lor. 50.13 L-au dus in tara Canaan si l-au ingropat in pestera din ogorul Macpela, pe care-l cumparase Avraam de la Hetitul Efron, ca mosie de inmormantare, si care este fata in fata cu Mamre. 50.14 Iosif, dupa ce a ingropat pe tatal sau, s-a intors in Egipt, impreuna cu fratii sai si cu toti cei ce se suisera cu el, ca sa ingroape pe tatal sau. 50.15 Cand au vazut fratii lui Iosif ca tatal lor a murit, au zis: Daca va prinde Iosif ura pe noi, si ne va intoarce tot raul, pe care i l-am facut? 50.16 Si au trimis sa spuna lui Iosif: Tatal tau a dat porunca aceasta inainte de moarte: 50.17 Asa sa vorbiti lui Iosif: Oh! iarta nelegiuirea fratilor tai si pacatul lor, caci ti-au facut rau! Iarta acum pacatul robilor Dumnezeului tatalui tau! Iosif a plans cand a auzit cuvintele acestea. 50.18 Fratii lui au venit si s-au aruncat ei insisi cu fata la pamant inaintea lui, si i-au zis: Suntem robii tai. 50.19 Iosif le-a zis: Fiti fara teama; caci sunt eu oare in locul lui Dumnezeu? 50.20 Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau: dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa implineasca ceea ce se vede azi, si anume, sa scape viata unui popor in mare numar. 50.21 Fiti dar fara teama, caci eu va voi hrani, pe voi si pe copiii vostri. Si i-a mangaiat, si le-a imbarbatat inimile. 50.22 Iosif a locuit in Egipt, el si casa tatalui sau; si a trait o suta zece ani. 50.23 Iosif a vazut pe fiii lui Efraim pana la al treilea neam; si fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au nascut pe genunchii lui. 50.24 Iosif a zis fratilor sai: Eu am sa mor! Dar Dumnezeu va va cerceta, si va va face sa va suiti din tara aceasta in tara, pe care a jurat ca o va da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. 50.25 Iosif a pus pe fiii lui Israel sa jure, zicand: Cand va va cerceta Dumnezeu, sa luati si oasele mele de aici. 50.26 Iosif a murit, in varsta de o suta zece ani. L-au imbalsamat, si l-au pus intr-un sicriu in Egipt.

Exod 1

1.1 Iata numele fiilor lui Israel, intrati in Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: 1.2 Ruben, Simeon, Levi, Iuda~ 1.3 Isahar, Zabulon, Beniamin~ 1.4 Dan, Neftali, Gad si Aser. 1.5 Sufletele iesite din coapsele lui Iacov erau saptezeci de toate. Iosif era atunci in Egipt. 1.6 Iosif a murit, si toti fratii lui, si toata varsta aceea de oameni. 1.7 Fiii lui Israel s-au inmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici. Si s-a umplut tara de ei. 1.8 Peste Egipt s-a ridicat un nou imparat, care nu cunoscuse pe Iosif. 1.9 El a zis poporului sau: Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi. 1.10 Veniti sa ne aratam dibaci fata de el, ca sa nu creasca, pentru ca nu cumva, daca se va intampla un razboi, sa se uneasca si el cu vrajmasii nostri, sa ne bata si sa iasa apoi din tara. 1.11 Si au pus peste ei ispravnicei, ca sa-i asupreasca prin munci grele. Astfel a zidit el cetatile Pitom si Ramses, ca sa slujeasca de hambare lui Faraon. 1.12 Dar cu cat il asupreau mai mult, cu atat se inmultea si crestea; si s-au scarbit de copiii lui Israel. 1.13 Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspra robie. 1.14 Le-au facut viata amara prin lucrari grele de lut si caramizi, si prin tot felul de lucrari de pe camp: in toate muncile acestea pe care-i sileau sa le faca, erau fara nici un pic de mila. 1.15 Imparatul Egiptului a poruncit moaselor Evreilor, numite una Sifra, si cealalta Pua~ 1.16 si le-a zis: Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile Evreilor, si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat, sa-l omorati; iar daca este fata, s-o lasati sa traiasca. 1.17 Dar moasele s-au temut de Dumnezeu, si n-au facut ce le poruncise imparatul Egiptului: ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca. 1.18 Imparatul Egiptului a chemat pe moase, si le-a zis: Pentru ce ati facut lucrul acesta, si ati lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca? 1.19 Moasele au raspuns lui Faraon: Pentru ca femeile Evreilor nu sunt ca Egiptencele; ele sunt vanjoase si nasc inainte de venirea moasei. 1.20 Dumnezeu a facut bine moaselor; si poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar. 1.21 Pentru ca moasele se temusera de Dumnezeu, Dumnezeu le-a facut case. 1.22 Atunci Faraon a dat urmatoarea porunca la tot poporul lui: Sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste, si sa lasati pe toate fetele sa traiasca.

Exod 2

2.1 Un om din casa lui Levi luase de nevasta pe o fata a lui Levi. 2.2 Femeia aceasta a ramas insarcinata, si a nascut un fiu. A vazut ca este frumos, si l-a ascuns trei luni. 2.3 Ne mai putand sa-l ascunda, a luat un sicrias de papura, pe care l-a uns cu lut si cu smoala; a pus copilul in el, si l-a asezat intre trestii, pe malul raului. 2.4 Sora copilului pandea la o departare oarecare, ca sa vada ce are sa i se intample. 2.5 Fata lui Faraon s-a pogorat la rau, sa se scalde; si fetele care o insoteau se plimbau pe marginea raului. Ea a zarit sicriasul in mijlocul trestiilor, si a trimis pe roaba ei sa-l ia. 2.6 L-a deschis si a vazut copilul: era un baietas care plangea. I-a fost mila de el, si a zis: Este un copil de al Evreilor! 2.7 Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: Sa ma duc sa-ti chem o doica dintre femeile Evreilor, ca sa-ti alapteze copilul? 2.8 Du-te, i-a raspuns fata lui Faraon. Si fata s-a dus si a chemat pe mama copilului. 2.9 Fata lui Faraon i-a zis: Ia copilul acesta, alapteaza-mi-l, si iti voi plati. Femeia a luat copilul, si l-a alaptat. 2.10 Copilul a crescut, si ea l-a adus fetei lui Faraon; si el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); caci, a zis ea, l-am scos din ape. 2.11 In vremea aceea, Moise, crescand mare, a iesit pe la fratii sai, si a fost martor la muncile lor grele. A vazut pe un Egiptean, care batea pe un Evreu, unul dintre fratii lui. 2.12 S-a uitat in toate partile, si, vazand ca nu este nimeni, a omorat pe Egiptean si l-a ascuns in nisip. 2.13 A iesit si in ziua urmatoare; si iata ca doi Evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: Pentru ce lovesti pe semenul tau? 2.14 Si omul acela a raspuns: Cine te-a pus pe tine mai mare si judecator peste noi? Nu cumva ai de gand sa ma omori si pe mine, cum ai omorat pe Egipteanul acela? Moise s-a temut si a zis: Nu mai incape indoiala ca faptul este cunoscut. 2.15 Faraon a aflat ce se petrecuse, si cauta sa omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, si a locuit in tara Madian. A sezut langa o fantana. 2.16 Preotul din Madian avea sapte fete. Ele au venit sa scoata apa, si au umplut jgheaburile ca sa adape turma tatalui lor. 2.17 Dar au venit pastorii, si le-au luat la goana. Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat, si le-a adapat turma. 2.18 Cand s-au intors ele la tatal lor Reuel, el a zis: Pentru ce va intoarceti asa de curand azi? 2.19 Ele au raspuns: Un Egiptean ne-a scapat din mana pastorilor, si chiar ne-a scos apa, si a adapat turma. 2.20 Si el a zis fetelor: Unde este? Pentru ce ati lasat acolo pe omul acela! Chemati-l sa manance paine! 2.21 Moise s-a hotarat sa locuiasca la omul acela, care i-a dat de nevasta pe fiica sa Sefora. 2.22 Ea a nascut un fiu, caruia el i-a pus numele Ghersom (Sunt strain aici); caci, a zis el, locuiesc ca strain intr-o tara straina. 2.23 Dupa multa vreme, imparatul Egiptului a murit; si copiii lui Israel gemeau inca din pricina robiei, si scoteau strigate deznadajduite. Strigatele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pana la Dumnezeu. 2.24 Dumnezeu a auzit gemetele lor, si Si-a adus aminte de legamantul Sau facut cu Avraam, Isaac, si Iacov. 2.25 Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, si a luat cunostinta de ei.

Exod 3

3.1 Moise pastea turma socrului sau Ietro, preotul Madianului. Odata a manat turma pana dincolo de pustie, si a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 3.2 Ingerul Domnului i S-a aratat intr-o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia deloc. 3.3 Moise a zis: Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata, si pentru ce nu se mistuie rugul. 3.4 Domnul a vazut ca el se intoarce sa vada; si Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, si a zis: Moise! Moise! El a raspuns: Iata-ma! 3.5 Dumnezeu a zis: Nu te apropia de locul acesta; scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant. 3.6 Si a adaugat: Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov. Moise si-a ascuns fata, caci se temea sa priveasca pe Dumnezeu. 3.7 Domnul a zis: Am vazut asuprirea poporului Meu, care este in Egipt, si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci ii cunosc durerile. 3.8 M-am pogorat ca sa-l izbavesc din mana Egiptenilor, si sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-o tara buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere, si anume, in locurile, pe care le locuiesc Canaanitii, Hetitii, Amoritii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii. 3.9 Iata ca strigatele Israelitilor au ajuns pana la Mine, si am vazut chinul cu care ii chinuiesc Egiptenii. 3.10 Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, si vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel. 3.11 Moise a zis lui Dumnezeu: Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, si sa scot din Egipt pe copiii lui Israel? 3.12 Dumnezeu a zis: Eu voi fi negresit cu tine; si iata care va fi pentru tine semnul ca Eu te-am trimis: dupa ce vei scoate pe popor din Egipt, veti sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta. 3.13 Moise a zis lui Dumnezeu: Iata, cand ma voi duce la copiii lui Israel, si le voi spune: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi; si ma vor intreba: Care este Numele Lui? ce le voi raspunde? 3.14 Dumnezeu a zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. Si a adaugat: Vei raspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeste Eu sunt, m-a trimis la voi. 3.15 Dumnezeu a mai zis lui Moise: Asa sa vorbesti copiilor lui Israel: Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru vesnicie, acesta este Numele Meu din neam in neam. 3.16 Du-te, strange pe batranii lui Israel, si spune-le: Mi s-a aratat Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. El a zis: V-am vazut, si am vazut ce vi se face in Egipt~ 3.17 si am zis: Va voi scoate din suferinta Egiptului, si va voi duce in tara Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor, intr-o tara unde curge lapte si miere. 3.18 Ei vor asculta de glasul tau; si te vei duce, tu si batranii lui Israel, la imparatul Egiptului, si ii veti spune: Domnul, Dumnezeul Evreilor, s-a intalnit cu noi. Da-ne voie sa mergem cale de trei zile in pustie, ca sa aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru. 3.19 Stiu ca imparatul Egiptului n-are sa va lase sa plecati decat silit de o mana puternica. 3.20 Eu Imi voi intinde mana, si voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face in mijlocul lui. Dupa aceea, are sa va lase sa plecati. 3.21 Voi face chiar ca poporul acesta sa capete trecere inaintea Egiptenilor; si, cand veti pleca, nu veti pleca cu mainile goale. 3.22 Fiecare femeie va cere de la vecina ei si de la cea care locuieste in casa ei, vase de argint, vase de aur, si haine, pe care le veti pune pe fiii si fiicele voastre. Si veti jefui astfel pe Egipteni.

Exod 4

4.1 Moise a raspuns, si a zis: Iata ca n-au sa ma creada, nici n-au sa asculte de glasul meu. Ci vor zice: Nu ti s-a aratat Domnul! 4.2 Domnul i-a zis: Ce ai in mana? El a raspuns: Un toiag. 4.3 Domnul a zis: Arunca-l la pamant. El l-a aruncat la pamant, si toiagul s-a prefacut intr-un sarpe. Moise fugea de el. 4.4 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana, si apuca-l de coada. El a intins mana si l-a apucat; si sarpele s-a prefacut iarasi intr-un toiag in mana lui. 4.5 Iata, a zis Domnul, ce vei face, ca sa creada ca ti s-a aratat Domnul, Dumnezeul parintilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov. 4.6 Domnul i-a mai zis: Baga-ti mana in san. El si-a bagat mana in san; apoi a scos-o, si iata ca mana i se acoperise de lepra, si se facuse alba ca zapada. 4.7 Domnul a zis: Baga-ti din nou mana in san. El si-a bagat din nou mana in san; apoi a scos-o din san; si iata ca mana se facuse iarasi cum era carnea lui. 4.8 Daca nu te vor crede, a zis Domnul, si nu vor asculta de glasul celui dintai semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. 4.9 Daca nu vor crede nici aceste doua semne, si nu vor asculta de glasul tau, sa iei apa din rau, si s-o torni pe pamant; si apa, pe care o vei lua din rau, se va preface in sange pe pamant. 4.10 Moise a zis Domnului: Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea usoara; si cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltaieri, nici macar de cand vorbesti Tu robului Tau; caci vorba si limba mi-este incurcata. 4.11 Domnul i-a zis: Cine a facut gura omului? Si cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 4.12 Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, si te voi invata ce vei avea de spus. 4.13 Moise a zis: Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea sa trimiti. 4.14 Atunci Domnul S-a maniat pe Moise, si a zis: Nu-i oare acolo fratele tau Aaron, Levitul? Stiu ca el vorbeste usor. Iata ca el insusi vine inaintea ta; si, cand te va vedea, se va bucura in inima lui. 4.15 Tu ii vei vorbi, si vei pune cuvintele in gura lui; si Eu voi fi cu gura ta si cu gura lui; si va voi invata ce veti avea de facut. 4.16 El va vorbi poporului pentru tine, iti va sluji drept gura, si tu vei tine pentru el locul lui Dumnezeu. 4.17 Ia in mana toiagul acesta, cu care vei face semnele. 4.18 Moise a plecat; si, cand s-a intors la socrul sau Ietro, i-a zis: Lasa-ma, te rog, sa plec si sa ma intorc la fratii mei, care sunt in Egipt, ca sa vad daca mai traiesc. Ietro a zis lui Moise: Du-te in pace! 4.19 Domnul a zis lui Moise, in Madian: Du-te, intoarce-te in Egipt: caci toti cei ce umblau sa-ti ia viata, au murit. 4.20 Moise si-a luat nevasta si copiii, i-a pus calare pe magari, si s-a intors in tara Egiptului. Si-a luat in mana toiagul lui Dumnezeu. 4.21 Domnul a zis lui Moise: Plecand ca sa te intorci in Egipt, vezi, toate minunile pe care ti le pun in mana, sa le faci inaintea lui Faraon. Eu ii voi impietri inima, si nu va lasa pe popor sa plece. 4.22 Tu vei zice lui Faraon: Asa vorbeste Domnul: Israel este fiul Meu, intaiul Meu nascut. 4.23 Iti spun: Lasa pe fiul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca; daca nu vrei sa-l lasi sa plece, voi ucide pe fiul tau, pe intaiul tau nascut. 4.24 In timpul calatoriei, intr-un loc unde a ramas Moise peste noapte, l-a intalnit Domnul, si a vrut sa-l omoare. 4.25 Sefora a luat o piatra ascutita, a taiat preputul fiului sau, si l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicand: Tu esti un sot de sange pentru mine. 4.26 Si Domnul l-a lasat. Atunci a zis ea: Sot de sange! din pricina taierii imprejur. 4.27 Domnul a zis lui Aaron: Du-te inaintea lui Moise in pustie. Aaron a plecat: a intalnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, si l-a sarutat. 4.28 Moise a facut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, si toate semnele, pe care-i poruncise sa le faca. 4.29 Moise si Aaron si-au vazut de drum, si au adunat pe toti batranii copiilor lui Israel. 4.30 Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise; si Moise a facut semnele inaintea poporului. 4.31 Poporul a crezut. Astfel au aflat ca Domnul cercetase pe copiii lui Israel, ca le vazuse suferinta; si s-au plecat si s-au aruncat cu fata la pamant.

Exod 5

5.1 Moise si Aaron s-au dus apoi la Faraon, si i-au zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa praznuiasca in pustie un praznic in cinstea Mea. 5.2 Faraon a raspuns: Cine este Domnul, ca sa ascult de glasul Lui, si sa las pe Israel sa plece? Eu nu cunosc pe Domnul, si nu voi lasa pe Israel sa plece. 5.3 Ei au zis: Ni S-a aratat Dumnezeul Evreilor. Da-ne voie sa facem un drum de trei zile in pustie, ca sa aducem jertfe Domnului, pentru ca sa nu ne bata cu ciuma sau cu sabie. 5.4 Si imparatul Egiptului le-a zis: Moise si Aaron, pentru ce abateti poporul de la lucrul lui? Plecati la lucrarile voastre. 5.5 Faraon a zis: Iata ca poporul acesta s-a inmultit acum in tara, si voi mai voiti sa-l faceti sa-si inceteze lucrarile? 5.6 Si chiar in ziua aceea, Faraon a dat urmatoarea porunca ispravniceilor norodului si logofetilor: 5.7 Sa nu mai dati poporului paie ca mai inainte pentru facerea caramizilor; ci sa se duca singuri sa stranga paie. 5.8 Totusi sa le cereti acelasi numar de caramizi, pe care le faceau mai inainte; sa nu le scadeti nimic din ele, caci sunt niste lenesi; de aceea striga mereu: Haidem sa aducem jertfe Dumnezeului nostru. 5.9 Sa se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca sa aiba de lucru, si sa nu mai umble dupa naluci. 5.10 Ispravniceii poporului si logofetii au venit si au spus poporului: Asa vorbeste Faraon: Nu va mai dau paie; 5.11 duceti-va singuri de va luati paie de unde veti gasi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru. 5.12 Poporul s-a raspandit in toata tara Egiptului, ca sa stranga miriste in loc de paie. 5.13 Ispravniceii ii sileau, zicand: Ispraviti-va lucrul, zi de zi, ca si atunci cand erau paie! 5.14 Au batut chiar pe logofetii copiilor lui Israel, pusi peste ei de ispravniceii lui Faraon. Pentru ce, li se zicea, n-ati ispravit ieri si azi, ca mai inainte, numarul de caramizi, care va fusese hotarat? 5.15 Logofetii copiilor lui Israel s-au dus sa se planga la Faraon, si i-au zis: Pentru ce te porti asa cu robii tai? 5.16 Robilor tai nu li se mai dau paie ca mai inainte, si totusi ni se spune: Faceti caramizi! Ba inca, robii tai sunt si batuti, ca si cand poporul tau ar fi vinovat. 5.17 Faraon a raspuns: Sunteti niste lenesi si niste trantori! De aceea ziceti: Haidem sa aducem jertfe Domnului! 5.18 Acum, duceti-va indata de lucrati; nu vi se vor da paie, si veti face acelasi numar de caramizi. 5.19 Logofetii copiilor lui Israel au vazut in ce stare nenorocita erau, cand li se zicea: Nu vi se scade nimic din numarul de caramizi; ci in fiecare zi sa faceti lucrul cuvenit unei zile. 5.20 Cand au iesit de la Faraon, au intalnit pe Moise si pe Aaron, care ii asteptau. 5.21 Si le-au zis: Sa va vada Domnul, si sa judece! Voi ne-ati facut urati lui Faraon si slujitorilor lui; ba inca le-ati dat sabia in mana ca sa ne omoare. 5.22 Moise s-a intors la Domnul, si a zis: Doamne, pentru ce ai facut un astfel de rau poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? 5.23 De cand m-am dus la Faraon ca sa-i vorbesc in Numele Tau, el face si mai rau poporului acestuia; si n-ai izbavit pe poporul Tau.

Exod 6

6.1 Domnul a zis lui Moise: Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mana puternica il va sili sa-i lase sa plece; da, o mana puternica il va sili sa-i izgoneasca din tara lui. 6.2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, si i-a zis: Eu sunt Domnul. 6.3 Eu M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca Domnul. 6.4 De asemenea Mi-am incheiat legamantul Meu cu ei, ca sa le dau tara Canaan, tara calatoriilor lor sfinte, in care au locuit ca straini. 6.5 Acum insa am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i tin Egiptenii in robie, si Mi-am adus aminte de legamantul Meu. 6.6 De aceea spune copiilor lui Israel: Eu sunt Domnul: Eu va voi izbavi din muncile cu care va apasa Egiptenii, va voi izbavi din robia lor, si va voi scapa cu brat intins si cu mari judecati. 6.7 Va voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, si veti cunoaste ca Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, va izbavesc de muncile cu care va apasa Egiptenii. 6.8 Eu va voi aduce in tara, pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov; Eu va voi da-o in stapanire; Eu, Domnul. 6.9 Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznadejdea si robia aspra in care se aflau, i-au impiedicat sa asculte pe Moise. 6.10 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.11 Du-te de vorbeste lui Faraon, imparatul Egiptului, sa lase pe copiii lui Israel sa iasa afara din tara lui. 6.12 Moise a raspuns in fata Domnului: Iata ca nici copiii lui Israel nu m-au ascultat: cum are sa m-asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire usoara? 6.13 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel si cu privire la Faraon, imparatul Egiptului, ca sa scoata din tara Egiptului pe copiii lui Israel. 6.14 Iata capeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel: Enoh, Palu, Hetron si Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. 6.15 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin si Tohar; si Saul, fiu nascut dintr-o femeie Canaanita. Acestea sunt familiile lui Simeon. 6.16 Iata numele fiilor lui Levi, dupa spita neamului lor: Gherson, Chehat si Merari. Anii vietii lui Levi au fost o suta treizeci si sapte de ani. 6.17 Fiii lui Gherson: Libni si Simei, si familiile lor. 6.18 Fiii lui Chehat: Amram, Itehar, Hebron si Uziel. Anii vietii lui Chehat au fost o suta treizeci si trei de ani. 6.19 Fiii lui Merari: Mahli si Musi. Acestea sunt familiile lui Levi, dupa spita neamului lor. 6.20 Amram a luat de nevasta pe matusa sa Iochebed; si ea i-a nascut pe Aaron si pe Moise. Anii vietii lui Amram au fost o suta treizeci si sapte de ani. 6.21 Fiii lui Itehar: Core, Nefeg si Zicri. 6.22 Fiii lui Uziel: Misael, Eltafan si Sitri. 6.23 Aaron a luat de nevasta pe Eliseba, fata lui Aminadab, sora lui Nahson; si ea i-a nascut pe Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar. 6.24 Fiii lui Core: Asir, Elcana si Abiasaf. Acestea sunt familiile Coritilor. 6.25 Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevasta pe una din fetele lui Putiel; si ea i-a nascut pe Fineas. Acestia sunt capeteniile familiilor Levitilor cu familiile lor. 6.26 Acestia sunt Aaron acela si Moise acela, carora le-a zis Domnul: Scoateti din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostirile lor. 6.27 Ei sunt aceia care au vorbit lui Faraon, imparatul Egiptului, ca sa scoata din Egipt pe copiii lui Israel. Acestia sunt Moise acela si Aaron acela. 6.28 Cand a vorbit Domnul lui Moise in tara Egiptului~ 6.29 Domnul a zis lui Moise: Eu sunt Domnul. Spune lui Faraon, imparatul Egiptului, tot ce-ti spun. 6.30 Si Moise a raspuns inaintea Domnului: Iata ca eu nu vorbesc usor: cum are sa m-asculte Faraon?

Exod 7

7.1 Domnul a zis lui Moise: Iata ca te fac Dumnezeu pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi prorocul tau. 7.2 Tu vei spune tot ce-ti voi porunci Eu, iar fratele tau Aaron va vorbi lui Faraon, ca sa lase pe copiii lui Israel sa plece din tara lui. 7.3 Eu voi impietri inima lui Faraon, si Imi voi inmulti semnele si minunile in tara Egiptului. 7.4 Totusi Faraon n-are sa v-asculte. Apoi Imi voi intinde mana asupra Egiptului, si voi scoate din tara Egiptului ostile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecati. 7.5 Egiptenii vor cunoaste ca Eu sunt Domnul, cand Imi voi intinde mana asupra Egiptului, si cand voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel. 7.6 Moise si Aaron au facut ce le poruncise Domnul: asa au facut. 7.7 Moise era in varsta de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci si trei de ani, cand au vorbit lui Faraon. 7.8 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: 7.9 Daca va va vorbi Faraon, si va va zice: Faceti o minune! sa zici lui Aaron: Ia-ti toiagul, si arunca-l inaintea lui Faraon. Si toiagul se va preface intr-un sarpe. 7.10 Moise si Aaron s-au dus la Faraon, si au facut cum poruncise Domnul. Aaron si-a aruncat toiagul inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui; si toiagul s-a prefacut intr-un sarpe. 7.11 Dar Faraon a chemat pe niste intelepti si pe niste vrajitori, si vrajitorii Egiptului au facut si ei la fel prin vrajitoriile lor. 7.12 Toti si-au aruncat toiegele, si s-au prefacut in serpi. Dar toiagul lui Aaron a inghitit toiegele lor. 7.13 Inima lui Faraon s-a impietrit, si n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 7.14 Domnul a zis lui Moise: Faraon are inima impietrita: nu vrea sa lase poporul sa plece. 7.15 Du-te la Faraon dis-de-dimineata, cand are sa iasa sa se duca la apa, si sa te infatisezi inaintea lui pe malul raului. Sa-ti iei in mana toiagul, care a fost prefacut in sarpe~ 7.16 si sa zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimis la tine, sa-ti spun: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca in pustie. Dar iata ca pana acum n-ai ascultat. 7.17 Acum, asa vorbeste Domnul: Iata cum vei cunoaste ca Eu sunt Domnul. Am sa lovesc apele raului cu toiagul din mana mea; si ele se vor preface in sange. 7.18 Pestii din rau vor pieri, raul se va imputi, asa ca le va fi greata Egiptenilor sa bea din apa raului. 7.19 Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Ia-ti toiagul, si intinde-ti mana peste apele Egiptenilor, peste raurile lor, peste paraiele lor, peste iazurile lor, si peste toate baltile lor. Ele se vor preface in sange; si va fi sange in toata tara Egiptului, atat in vasele de lemn cat si in vasele de piatra. 7.20 Moise si Aaron au facut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, si a lovit apele raului, sub ochii lui Faraon si sub ochii slujitorilor lui; si toate apele raului s-au prefacut in sange. 7.21 Pestii din rau au pierit, raul s-a imputit, asa ca Egiptenii nu mai puteau sa bea apa raului, si a fost sange in toata tara Egiptului. 7.22 Dar vrajitorii Egiptului au facut si ei la fel prin vrajitoriile lor. Inima lui Faraon s-a impietrit, si n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 7.23 Faraon s-a intors de la rau, si s-a dus acasa; dar nu si-a pus la inima aceste lucruri. 7.24 Toti Egiptenii au sapat in imprejurimile raului, ca sa gaseasca apa de baut; caci nu puteau sa bea din apa raului. 7.25 Au trecut sapte zile, dupa ce a lovit Domnul raul.

Exod 8

8.1 Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon, si spune-i: Asa vorbeste Domnul: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 8.2 Daca nu vrei sa-l lasi sa plece, am sa aduc broaste pe toata intinderea tarii tale. 8.3 Raul va misuna de broaste; ele se vor sui, si vor intra in casa ta, in odaia ta de dormit si in patul tau, in casa slujitorilor tai si in casele poporului tau, in cuptoarele si in postavile de framantat painea. 8.4 Ba inca broastele se vor sui si pe tine, pe poporul tau, si pe toti slujitorii tai. 8.5 Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Intinde-ti mana cu toiagul peste rauri, peste paraie si peste iazuri, si scoate broaste din ele peste tara Egiptului! 8.6 Aaron si-a intins mana peste apele Egiptului; si au iesit broastele si au acoperit tara Egiptului. 8.7 Dar si vrajitorii au facut la fel prin vrajitoriile lor: au scos si ei broaste peste toata tara Egiptului. 8.8 Faraon a chemat pe Moise, si pe Aaron, si a zis: Rugati-va Domnului, sa departeze broastele de la mine si de la poporul meu; si am sa las pe popor sa plece sa aduca jertfe Domnului. 8.9 Moise a zis lui Faraon: Hotaraste-mi, cand sa ma rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tai si pentru poporul tau, ca sa indeparteze broastele de la tine si din casele tale? Nu vor mai ramane decat in rau. 8.10 El a raspuns: Maine. Si Moise a zis: Asa va fi, ca sa stii ca nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. 8.11 Broastele se vor departa de la tine si din casele tale, de la slujitorii tai si de la poporul tau; nu vor mai ramane decat in rau. 8.12 Moise si Aaron au iesit de la Faraon. Si Moise a strigat catre Domnul cu privire la broastele cu care lovise pe Faraon. 8.13 Domnul a facut cum cerea Moise; si broastele au pierit in case, in curti si in ogoare. 8.14 Le-au strans gramezi, si tara s-a imputit. 8.15 Faraon, vazand ca are ragaz sa rasufle in voie, si-a impietrit inima, si n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 8.16 Domnul a zis lui Moise: Spune lui Aaron: Intinde-ti toiagul, si loveste tarana pamantului, si se va preface in paduchi, in toata tara Egiptului. 8.17 Asa au facut. Aaron si-a intins mana cu toiagul, si a lovit tarana pamantului; si s-a prefacut in paduchi pe toti oamenii si pe toate dobitoacele. Toata tarana pamantului s-a prefacut in paduchi, in toata tara Egiptului. 8.18 Vrajitorii au cautat sa faca si ei paduchi prin vrajitoriile lor; dar n-au putut. Paduchii erau pe oameni si pe dobitoace. 8.19 Si vrajitorii au zis lui Faraon: Aici este degetul lui Dumnezeu! Dar inima lui Faraon s-a impietrit, si n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 8.20 Domnul a zis lui Moise: Scoala-te dis-de-dimineata, si du-te inaintea lui Faraon, cand are sa iasa sa se duca la apa. Sa-i spui: Asa vorbeste Domnul: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 8.21 Daca nu vei lasa pe poporul Meu sa plece, am sa trimit muste cainesti impotriva ta, impotriva slujitorilor tai, impotriva poporului tau si impotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muste, si pamantul va fi acoperit de ele. 8.22 Dar, in ziua aceea voi deosebi tinutul Gosen, unde locuieste poporul Meu, si acolo nu vor fi muste, pentru ca sa cunosti ca Eu, Domnul, sunt in mijlocul tinutului acestuia. 8.23 Voi face o deosebire intre poporul Meu si poporul tau. Semnul acesta va fi maine. 8.24 Domnul a facut asa. A venit un roi de muste cainesti in casa lui Faraon si a slujitorilor lui, si toata tara Egiptului a fost pustiita de muste cainesti. 8.25 Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron, si le-a zis: Duceti-va de aduceti jertfe Dumnezeului vostru aici in tara. 8.26 Moise a raspuns: Nu este deloc potrivit sa facem asa; caci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sunt o uraciune pentru Egipteni. Si daca am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o uraciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 8.27 Vom face mai bine un drum de trei zile in pustie, si acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, dupa cum ne va spune. 8.28 Faraon a zis: Va voi lasa sa plecati, ca sa aduceti jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, in pustie; numai, sa nu va departati prea mult, daca plecati. Rugati-va pentru mine. 8.29 Moise a raspuns: Am sa ies de la tine, si am sa ma rog Domnului. Maine, mustele se vor departa de la Faraon, de la slujitorii lui, si de la poporul lui. Dar, sa nu ne mai insele Faraon, ne vrand sa lase pe popor sa plece, ca sa aduca jertfe Domnului. 8.30 Moise a iesit de la Faraon, si s-a rugat Domnului. 8.31 Domnul a facut cum cerea Moise; si mustele s-au departat de la Faraon, de la slujitorii lui, si de la poporul lui. N-a mai ramas una. 8.32 Dar Faraon, si de data aceasta, si-a impietrit inima, si n-a lasat pe popor sa plece.

Exod 9

9.1 Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon, si spune-i: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 9.2 Daca nu vrei sa-l lasi sa plece, si daca-l mai opresti~ 9.3 iata, mana Domnului va fi peste turmele tale de pe camp; peste cai, peste magari, peste camile, peste boi si peste oi; si anume va fi o ciuma foarte mare. 9.4 Dar Domnul va face deosebire intre turmele lui Israel si turmele Egiptenilor, asa ca nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel. 9.5 Domnul a hotarat vremea, si a zis: Maine, va face Domnul lucrul acesta in tara. 9.6 Si Domnul a facut asa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nici o vita din turmele copiilor lui Israel. 9.7 Faraon a trimis sa vada ce se intamplase: si iata ca nici o vita din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a impietrit, si n-a lasat pe popor sa plece. 9.8 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: Umpleti-va mainile cu cenusa din cuptor, si Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon. 9.9 Ea se va preface intr-o tarana, care va acoperi toata tara Egiptului; si va da nastere, in toata tara Egiptului, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste besici fierbinti. 9.10 Ei au luat cenusa din cuptor, si s-au infatisat inaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, si ea a dat nastere, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste besici fierbinti. 9.11 Vrajitorii nu s-au putut arata inaintea lui Moise, din pricina bubelor; caci bubele erau pe vrajitori, ca si pe toti Egiptenii. 9.12 Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul lui Moise. 9.13 Domnul a zis lui Moise: Scoala-te dis-de-dimineata, du-te inaintea lui Faraon, si spune-i: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 9.14 Fiindca, de data aceasta, am sa trimit toate urgiile Mele impotriva inimii tale, impotriva slujitorilor tai si impotriva poporului tau, ca sa stii ca nimeni nu este ca Mine pe tot pamantul. 9.15 Daca Mi-as fi intins mana, si te-as fi lovit cu ciuma, pe tine si pe poporul tau, ai fi pierit de pe pamant. 9.16 Dar te-am lasat sa ramai in picioare, ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul. 9.17 Daca te mai ridici impotriva poporului Meu, si daca nu-l lasi sa plece~ 9.18 iata, maine, la ceasul acesta, voi face sa bata o piatra asa de mare, cum n-a mai fost in Egipt, din ziua intemeierii lui si pana azi. 9.19 Pune-ti dar la adapost turmele si tot ce ai pe camp. Piatra are sa bata pe toti oamenii si toate vitele de pe camp, care nu vor fi intrat in case; si vor pieri. 9.20 Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuvantul Domnului, si-au adunat in case robii si turmele. 9.21 Dar cei ce nu si-au pus la inima Cuvantul Domnului, si-au lasat robii si turmele pe camp. 9.22 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana spre cer; si are sa bata piatra in toata tara Egiptului pe oameni, pe vite, si pe toata iarba de pe camp in tara Egiptului! 9.23 Moise si-a intins toiagul spre cer; si Domnul a trimis tunete si piatra, de cadea foc pe pamant. Domnul a facut sa bata piatra peste tara Egiptului. 9.24 A batut piatra, si focul se amesteca cu piatra; piatra era asa de mare incat nu mai batuse piatra ca aceea in toata tara Egiptului de cand este el locuit de oameni. 9.25 Piatra a nimicit, in toata tara Egiptului, tot ce era pe camp, de la oameni pana la dobitoace; piatra a nimicit si toata iarba de pe camp, si a frant toti copacii de pe camp. 9.26 Numai in tinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a batut piatra~ 9.27 Faraon a trimis sa cheme pe Moise si pe Aaron, si le-a zis: De data aceasta, am pacatuit; Domnul are dreptate, iar eu si poporul meu suntem vinovati. 9.28 Rugati-va Domnului, ca sa nu mai fie tunete si piatra; si va voi lasa sa plecati, si nu veti mai fi opriti. 9.29 Moise i-a zis: Cand voi iesi din cetate, voi ridica mainile spre Domnul, tunetele vor inceta si nu va mai bate piatra, ca sa stii ca al Domnului este pamantul! 9.30 Dar stiu ca tu si slujitorii tai tot nu va veti teme de Domnul Dumnezeu. 9.31 Inul si orzul se prapadisera, pentru ca orzul tocmai daduse in spic, iar inul era in floare; 9.32 graul si ovazul nu se stricasera, pentru ca erau tarzii. 9.33 Moise a plecat de la Faraon, si a iesit afara din cetate; si-a ridicat mainile spre Domnul, tunetele si piatra au incetat, si n-a mai cazut ploaia pe pamant. 9.34 Faraon, vazand ca ploaia, piatra si tunetele incetasera, n-a contenit sa pacatuiasca si si-a impietrit inima, el si slujitorii lui. 9.35 Lui Faraon i s-a impietrit inima si n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece, dupa cum spusese Domnul prin Moise.

Exod 10

10.1 Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon, caci i-am impietrit inima lui si a slujitorilor lui, ca sa fac semnele Mele in mijlocul lor~ 10.2 si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum M-am purtat cu Egiptenii, si ce semne am facut in mijlocul lor. Si veti cunoaste ca Eu sunt Domnul. 10.3 Moise si Aaron s-au dus la Faraon, si i-au zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: Pana cand ai de gand sa nu vrei sa te smeresti inaintea Mea? Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 10.4 Daca nu vrei sa lasi pe poporul Meu sa plece, iata, voi trimite maine niste lacuste pe toata intinderea tarii tale. 10.5 Ele vor acoperi fata pamantului, de nu se va mai putea vedea pamantul; vor manca ce a mai ramas nevatamat, vor manca ce v-a lasat piatra, vor manca toti copacii, care cresc pe campiile voastre~ 10.6 iti vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tai si casele tuturor Egiptenilor. Parintii tai si parintii parintilor tai n-au vazut asa ceva de cand sunt ei pe pamant pana in ziua de azi. Moise a plecat si a iesit de la Faraon. 10.7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: Pana cand are sa fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasa pe oamenii acestia sa plece, si sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi ca piere Egiptul? 10.8 Au intors la Faraon pe Moise si Aaron. Duceti-va, le-a zis el, si slujiti Domnului, Dumnezeului vostru. Care si cine sunt cei ce vor merge? 10.9 Moise a raspuns: Vom merge cu copiii si cu batranii nostri, cu fiii si fiicele noastre, cu oile si boii nostri; caci avem sa tinem o sarbatoare in cinstea Domnului. 10.10 Faraon le-a zis: Asa sa fie Domnul cu voi, cum va voi lasa eu sa plecati, pe voi si pe copiii vostri! Luati seama, caci este rau ce aveti de gand sa faceti! 10.11 Nu, nu; ci duceti-va, voi barbatii, si slujiti Domnului, caci asa ati cerut. Si i-au izgonit dinaintea lui Faraon. 10.12 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana peste tara Egiptului, ca sa vina lacustele peste tara Egiptului, si sa manance toata iarba pamantului, tot ce a lasat piatra. 10.13 Moise si-a intins toiagul peste tara Egiptului; si Domnul a facut sa sufle un vant dinspre rasarit peste tara toata ziua si toata noaptea aceea. Dimineata, vantul dinspre rasarit adusese lacustele. 10.14 Lacustele au venit peste tara Egiptului, si s-au asezat pe toata intinderea Egiptului; erau in numar atat de mare cum nu mai fusese si nu va mai fi un astfel de roi de lacuste. 10.15 Au acoperit toata fata pamantului, de nu se mai vedea pamantul; au mancat toata iarba de pe pamant si tot rodul pomilor, tot ce lasase piatra; si n-a ramas nimic verde in copaci, nici in iarba de pe camp, in toata tara Egiptului. 10.16 Faraon a chemat indata pe Moise si pe Aaron, si a zis: Am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului vostru, si impotriva voastra. 10.17 Dar iarta-mi pacatul numai de data aceasta; si rugati pe Domnul, Dumnezeul vostru, sa departeze de la mine si urgia aceasta de moarte! 10.18 Moise a iesit de la Faraon, si s-a rugat Domnului. 10.19 Domnul a facut sa sufle un vant foarte puternic dinspre apus, care a luat lacustele, si le-a aruncat in marea Rosie; n-a ramas o lacusta pe toata intinderea Egiptului. 10.20 Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece. 10.21 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana spre cer, si va fi intuneric peste tara Egiptului, asa de intuneric de sa se poata pipai. 10.22 Moise si-a intins mana spre cer; si a fost intuneric bezna in toata tara Egiptului, timp de trei zile. 10.23 Nici nu se vedeau unii pe altii, si nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, in locurile unde locuiau toti copiii lui Israel, era lumina. 10.24 Faraon a chemat pe Moise, si a zis: Duceti-va, si slujiti Domnului! Sa nu ramana in tara decat oile si boii vostri; copiii vostri vor putea merge si ei impreuna cu voi. 10.25 Moise a raspuns: Chiar sa ne dai tu insuti jertfele si arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru~ 10.26 si turmele noastre tot trebuie sa mearga cu noi, si sa nu ramana o unghie din ele; caci din ele vom lua ca sa slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pana vom ajunge acolo, nu stim ce vom alege ca sa aducem Domnului. 10.27 Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a vrut sa-i lase sa plece. 10.28 Faraon a zis lui Moise: Iesi de la mine! Sa nu cumva sa te mai arati inaintea mea, caci in ziua in care te vei arata inaintea mea, vei muri. 10.29 Da! a raspuns Moise, nu ma voi mai arata inaintea ta.

Exod 11

11.1 Domnul a zis lui Moise: Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon si asupra Egiptului. Dupa aceea, va va lasa sa plecati de aici. Cand va va lasa sa plecati de tot, chiar va va izgoni de aici. 11.2 Vorbeste cu poporul, ca atunci fiecare sa ceara de la vecinul sau si fiecare de la vecina ei, vase de argint si vase de aur. 11.3 Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine vazut in tara Egiptului, inaintea slujitorilor lui Faraon si inaintea poporului. 11.4 Moise a zis: Asa vorbeste Domnul: Pe la miezul noptii, voi trece prin Egipt; 11.5 si toti intaii nascuti din tara Egiptului vor muri, de la intaiul nascut al lui Faraon, care sta pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al roabei care sta la rasnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor. 11.6 In toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi. 11.7 Dar dintre toti copiii lui Israel, de la oameni pana la dobitoace, nici macar un caine nu va chelalai cu limba lui, ca sa stiti ce deosebire face Domnul intre Egipteni si Israel. 11.8 Atunci toti acesti slujitori ai tai se vor pogori la mine si se vor inchina pana la pamant inaintea mea, zicand: Iesi, tu si tot poporul care te urmeaza! Dupa aceea, voi iesi. Moise a iesit de la Faraon, aprins de manie. 11.9 Domnul a zis lui Moise: Faraon n-are s-asculte de voi, pentru ca sa se inmulteasca minunile Mele in tara Egiptului. 11.10 Moise si Aaron au facut toate aceste minuni inaintea lui Faraon; Domnul a impietrit inima lui Faraon, si Faraon n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece din tara lui.

Exod 12

12.1 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron in tara Egiptului: 12.2 Luna aceasta va fi pentru voi cea dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului. 12.3 Vorbiti intregii adunari a lui Israel, si spuneti-i: In ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. 12.4 Daca sunt prea putini in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, dupa numarul sufletelor; sa faceti socoteala cat poate manca fiecare din mielul acesta. 12.5 Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. 12.6 Sa-l pastrati pana in ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l junghie seara. 12.7 Sa ia din sangele lui, si sa unga amandoi stalpii usii si pragul de sus al caselor unde il vor manca. 12.8 Carnea s-o manance chiar in noaptea aceea, fripta la foc; si anume s-o manance cu azime si cu verdeturi amare. 12.9 Sa nu-l mancati crud sau fiert in apa; ci sa fie fript la foc: atat capul, cat si picioarele si maruntaiele. 12.10 Sa nu lasati nimic din el pana a doua zi dimineata; si, daca va ramane ceva din el pe a doua zi dimineata, sa-l ardeti in foc. 12.11 Cand il veti manca, sa aveti mijlocul incins, incaltamintele in picioare, si toiagul in mana; si sa-l mancati in graba; caci sunt Pastele Domnului. 12.12 In noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului, si voi lovi pe toti intaii-nascuti din tara Egiptului, de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul. 12.13 Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sangele, si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nici o urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului. 12.14 Si pomenirea acestei zile s-o pastrati, si s-o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului; s-o praznuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri. 12.15 Timp de sapte zile, veti manca azime. Din cea dintai zi veti scoate aluatul din casele voastre: caci oricine va manca paine dospita, din ziua intai pana in ziua a saptea, va fi nimicit din Israel. 12.16 In ziua dintai veti avea o adunare de sarbatoare sfanta; si in ziua a saptea, veti avea o adunare de sarbatoare sfanta. Sa nu faceti nici o munca in zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mancarea fiecarui ins. 12.17 Sa tineti sarbatoarea azimelor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; sa tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri. 12.18 In luna intai, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, sa mancati azime, pana in seara zilei a douazeci si una a lunii. 12.19 Timp de sapte zile, sa nu se gaseasca aluat in casele voastre; caci oricine va manca paine dospita, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas. 12.20 Sa nu mancati paine dospita; ci, in toate locuintele voastre, sa mancati azime. 12.21 Moise a chemat pe toti batranii lui Israel, si le-a zis: Duceti-va de luati un miel pentru familiile voastre, si junghiati Pastele. 12.22 Sa luati apoi un manunchi de isop, sa-l muiati in sangele din strachina, si sa ungeti pragul de sus si cei doi stalpi ai usii cu sangele din strachina. Nimeni din voi sa nu iasa din casa pana dimineata. 12.23 Cand va trece Domnul ca sa loveasca Egiptul, si va vedea sangele pe pragul de sus si pe cei doi stalpi ai usii, Domnul va trece pe langa usa, si nu va ingadui Nimicitorului sa intre in casele voastre ca sa va loveasca. 12.24 Sa paziti lucrul acesta ca o lege pentru voi si pentru copiii vostri in veac. 12.25 Cand veti intra in tara, pe care v-o va da Domnul, dupa fagaduinta Lui, sa tineti acest obicei sfant. 12.26 Si cand va vor intreba copiii vostri: Ce inseamna obiceiul acesta? 12.27 sa raspundeti: Este jertfa de Paste in cinstea Domnului, care a trecut pe langa casele copiilor lui Israel in Egipt, cand a lovit Egiptul, si ne-a scapat casele noastre. Poporul s-a plecat, si s-a inchinat pana la pamant. 12.28 Si copiii lui Israel au plecat, si au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut. 12.29 La miezul-noptii, Domnul a lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaiul-nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al celui inchis in temnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor. 12.30 Faraon s-a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui, si toti Egiptenii; si au fost mari tipete in Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort. 12.31 In aceeasi noapte Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron, si le-a zis: Sculati-va, iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va sa slujiti Domnului, cum ati zis. 12.32 Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va, si binecuvantati-ma. 12.33 Egiptenii zoreau poporul, si se grabeau sa-i scoata din tara, caci ziceau: Altfel, toti vom pieri. 12.34 Poporul si-a luat plamadeala (coca), inainte de a se dospi. Si-au invelit postavile cu plamadeala in haine, si le-au pus pe umeri. 12.35 Copiii lui Israel au facut ce spusese Moise, si au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur si haine. 12.36 Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor, care le-au implinit cererea. Si astfel au jefuit pe Egipteni. 12.37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, in numar de aproape sase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afara de copii. 12.38 O multime de oameni de tot soiul s-au suit impreuna cu ei; aveau si turme insemnate de oi si boi. 12.39 Cu plamadeala, pe care o luasera din Egipt si care nu se dospise inca, au facut turte fara aluat; caci fusesera izgoniti de Egipteni, fara sa mai poata zabovi, si fara sa-si ia merinde cu ei. 12.40 Sederea copiilor lui Israel in Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 12.41 Si, dupa patru sute treizeci de ani, tocmai in ziua aceea, toate ostile Domnului au iesit din tara Egiptului. 12.42 Noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului, pentru ca atunci i-a scos din tara Egiptului; noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului de toti copiii lui Israel si de urmasii lor. 12.43 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: Iata porunca privitoare la Paste: nici un strain sa nu manance din ele. 12.44 Sa tai imprejur pe orice rob cumparat cu bani, si apoi sa manance din ele. 12.45 Veneticul si simbriasul sa nu manance. 12.46 Sa nu le manance decat intr-o singura casa; sa nu luati deloc carne afara din casa, si sa nu zdrobiti nici un os. 12.47 Toata adunarea lui Israel sa faca Pastele. 12.48 Daca un strain, care va locui la tine, va vrea sa faca Pastele Domnului, orice parte barbateasca din casa lui va trebui taiata imprejur; apoi se va apropia sa le faca, si va fi ca si bastinasul; dar nici un netaiat imprejur sa nu manance din ele. 12.49 Aceeasi lege va fi pentru bastinas ca si pentru strainul, care va locui in mijlocul vostru. 12.50 Toti copiii lui Israel au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut. 12.51 Si chiar in ziua aceea, Domnul a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostile lor.

Exod 13

13.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 13.2 Pune-Mi deoparte ca sfant pe orice intai-nascut, pe orice intai nascut dintre copiii lui Israel, atat dintre oameni cat si dintre dobitoace: este al Meu. 13.3 Moise a zis poporului: Aduceti-va aminte de ziua aceasta, cand ati iesit din Egipt, din casa robiei; caci cu mana puternica v-a scos Domnul de acolo. Sa nu mancati paine dospita. 13.4 Astazi iesiti, in luna spicelor. 13.5 Cand te va duce Domnul in tara Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Hevitilor si Iebusitilor, pe care a jurat parintilor tai ca ti-o va da, tara unde curge lapte si miere, sa tii urmatoarea slujba in luna aceasta. 13.6 Timp de sapte zile, sa mananci azime; si in ziua a saptea, sa fie o sarbatoare in cinstea Domnului. 13.7 In timpul celor sapte zile, sa mancati azime; sa nu se vada la tine nimic dospit, nici aluat, pe toata intinderea tarii tale. 13.8 Sa spui atunci fiului tau: Aceasta este spre pomenirea celor ce a facut Domnul pentru mine, cand am iesit din Egipt. 13.9 Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochii tai, pentru ca legea Domnului sa fie totdeauna in gura ta; caci cu mana puternica te-a scos Domnul din Egipt. 13.10 Sa tii porunca aceasta la vremea hotarata, din an in an. 13.11 Cand te va aduce Domnul in tara Canaanitilor, cum a jurat tie si parintilor tai, si cand ti-o va da~ 13.12 sa inchini Domnului pe orice intai-nascut, chiar pe orice intai-nascut din vitele, pe care le vei avea: orice parte barbateasca este a Domnului. 13.13 Sa rascumperi cu un miel pe orice intai-nascut al magaritei; iar daca nu-l vei rascumpara, sa-i frangi gatul. Sa rascumperi de asemenea pe orice intai-nascut de parte barbateasca dintre fiii tai. 13.14 Si cand te va intreba fiul tau intr-o zi: Ce inseamna lucrul acesta? sa-i raspunzi: Prin mana Lui cea atotputernica, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 13.15 si, fiindca Faraon se incapatana si nu voia sa ne lase sa plecam, Domnul a omorat pe toti intaii-nascuti din tara Egiptului, de la intaii-nascuti ai oamenilor pana la intaii-nascuti ai dobitoacelor. Iata de ce aduc jertfa Domnului pe orice intai-nascut de parte barbateasca, si rascumpar pe orice intai-nascut dintre fiii mei. 13.16 Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochi; caci prin mana Lui atotputernica ne-a scos Domnul din Egipt. 13.17 Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor, macar ca era mai aproape; caci a zis Dumnezeu: S-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul, si sa se intoarca in Egipt. 13.18 Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Rosie. Copiii lui Israel au iesit inarmati din tara Egiptului. 13.19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; caci Iosif pusese pe fiii lui Israel sa jure, zicand: Cand va va cerceta Dumnezeu, sa luati cu voi oasele mele de aici. 13.20 Au plecat din Sucot, si au tabarat la Etam, la marginea pustiei. 13.21 Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea. 13.22 Stalpul de nor nu se departa dinaintea poporului in timpul zilei, nici stalpul de foc in timpul noptii.

Exod 14

14.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 14.2 Spune copiilor lui Israel sa se intoarca, si sa tabarasca inaintea Pihahirotului, intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabarati, langa mare. 14.3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: S-au ratacit prin tara; ii inchide pustia. 14.4 Eu voi impietri inima lui Faraon, si-i va urmari; dar Faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava Mea, si Egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul. Copiii lui Israel au facut asa. 14.5 S-a dat de stire imparatului Egiptului ca poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon si inima slujitorilor lui s-a schimbat fata de popor. Ei au zis: Ce am facut de am lasat pe Israel sa plece si sa nu ne mai slujeasca? 14.6 Faraon si-a pregatit carul de razboi, si si-a luat oamenii de razboi cu el. 14.7 A luat sase sute de care de lupta cu oameni alesi, si toate carele Egiptului; in toate erau luptatori. 14.8 Domnul a impietrit inima lui Faraon, imparatul Egiptului, si Faraon a urmarit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel iesisera gata de lupta. 14.9 Egiptenii i-au urmarit; si toti caii, carele lui Faraon, calaretii lui si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon. 14.10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel si-au ridicat ochii, si iata ca Egiptenii veneau dupa ei. Si copiii lui Israel s-au inspaimantat foarte tare, si au strigat catre Domnul dupa ajutor. 14.11 Ei au zis lui Moise: Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim in pustie? Ce ne-ai facut de ne-ai scos din Egipt? 14.12 Nu-ti spuneam noi in Egipt: Lasa-ne sa slujim ca robi Egiptenilor, caci vrem mai bine sa slujim ca robi Egiptenilor decat sa murim in pustie? 14.13 Moise a raspuns poporului: Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe Egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata. 14.14 Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stati linistiti. 14.15 Domnul a zis lui Moise: Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte. 14.16 Tu, ridica-ti toiagul, intinde ti mana spre mare, si despic-o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. 14.17 Eu voi impietri inima Egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si Faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. 14.18 Si vor sti Egiptenii ca Eu sunt Domnul cand Faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. 14.19 Ingerul lui Dumnezeu, care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul, si a mers inapoia lor, si stalpul de nor care mergea inaintea lor, si-a schimbat locul, si a stat inapoia lor. 14.20 El s-a asezat intre tabara Egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea. Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta. 14.21 Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea, si apele s-au despartit in doua. 14.22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. 14.23 Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui Faraon, carele si calaretii lui au intrat dupa ei in mijlocul marii. 14.24 In straja diminetii, Domnul, din stalpul de foc si de nor, S-a uitat spre tabara Egiptenilor, si a aruncat invalmaseala in tabara Egiptenilor. 14.25 A scos rotile carelor si le-a ingreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul Se lupta pentru el impotriva Egiptenilor. 14.26 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana spre mare; si apele au sa se intoarca peste Egipteni, peste carele lor si peste calaretii lor. 14.27 Moise si-a intins mana spre mare. Si inspre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe Egipteni in mijlocul marii. 14.28 Apele s-au intors, si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui Faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; nici unul macar n-a scapat. 14.29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. 14.30 In ziua aceea, Domnul a izbavit pe Israel din mana Egiptenilor; si Israel a vazut pe Egipteni morti pe tarmul marii. 14.31 Israel a vazut mana puternica, pe care o indreptase Domnul impotriva Egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul, si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise.

Exod 15

15.1 Atunci Moise si copiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta. Ei au zis: Voi canta Domnului, caci Si-a aratat slava: A napustit in mare pe cal si pe calaret. 15.2 Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El Il voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El Il voi preamari. 15.3 Domnul este un razboinic viteaz: Numele Lui este Domnul. 15.4 El a aruncat in mare carele lui Faraon si oastea lui; Luptatorii lui alesi au fost inghititi in marea Rosie. 15.5 I-au acoperit valurile, Si s-au pogorat in fundul apelor, ca o piatra. 15.6 Dreapta Ta, Doamne, si-a facut vestita taria; Mana Ta cea dreapta, Doamne, a zdrobit pe vrajmasi. 15.7 Prin marimea maretiei Tale, Tu trantesti la pamant pe vrajmasii Tai; Iti dezlantui mania, Si ea-i mistuie ca pe o trestie. 15.8 La suflarea narilor Tale, s-au ingramadit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid, Si s-au inchegat valurile in mijlocul marii. 15.9 Vrajmasul zicea: Ii voi urmari, ii voi ajunge, Voi imparti prada de razboi; Imi voi razbuna pe ei, Voi scoate sabia, si-i voi nimici cu mana mea! 15.10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Si marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat In adancimea apelor. 15.11 Cine este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat in sfintenie, Bogat in fapte de lauda, Si facator de minuni? 15.12 Tu Ti-ai intins mana dreapta: Si i-a inghitit pamantul. 15.13 Prin indurarea Ta, Tu ai calauzit, Si ai izbavit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta il indrepti Spre locasul sfinteniei Tale. 15.14 Popoarele vor afla lucrul acesta, si se vor cutremura: Apuca groaza pe Filisteni~ 15.15 Se inspaimanta capeteniile Edomului, Si un tremur apuca pe razboinicii lui Moab; Toti locuitorii Canaanului lesina de la inima. 15.16 Ii va apuca teama si spaima; Iar vazand maretia bratului Tau, Vor sta muti ca o piatra, Pana va trece poporul Tau, Doamne! Pana va trece Poporul, pe care Ti l-ai rascumparat. 15.17 Tu ii vei aduce si-i vei aseza pe muntele mostenirii Tale, In locul, pe care Ti l-ai pregatit ca locas, Doamne, La Templul, pe care mainile Tale l-au intemeiat, Doamne! 15.18 Si Domnul va imparati in veac si in veci de veci. 15.19 Caci caii lui Faraon, carele si calaretii lui au intrat in mare, Si Domnul a adus peste ei apele marii; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul marii. 15.20 Maria, prorocita, sora lui Aaron, a luat in mana o timpana, si toate femeile au venit dupa ea, cu timpane si jucand. 15.21 Maria raspundea copiilor lui Israel: Cantati Domnului, caci si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret. 15.22 Moise a pornit pe Israel de la marea Rosie. Au apucat inspre pustia Sur; si, dupa trei zile de mers in pustie, n-au gasit apa. 15.23 Au ajuns la Mara; dar n-au putut sa bea apa din Mara, pentru ca era amara. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amaraciune). 15.24 Poporul a cartit impotriva lui Moise, zicand: Ce avem sa bem? 15.25 Moise a strigat catre Domnul; si Domnul i-a aratat un lemn, pe care l-a aruncat in apa. Si apa s-a facut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi si porunci, si acolo l-a pus la incercare. 15.26 El a zis: Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui, si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; caci Eu sunt Domnul, care te vindeca. 15.27 Au ajuns la Elim, unde erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici. Si au tabarat acolo, langa apa.

Exod 16

16.1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns in pustia Sin, care este intre Elim si Sinai, in a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa iesirea lor din tara Egiptului. 16.2 Si toata adunarea copiilor lui Israel a cartit in pustia aceea impotriva lui Moise si Aaron. 16.3 Copiii lui Israel le-au zis: Cum de n-am murit loviti de mana Domnului in tara Egiptului, cand sedeam langa oalele noastre cu carne, cand mancam paine de ne saturam? Caci ne-ati adus in pustia aceasta ca sa faceti sa moara de foame toata multimea aceasta. 16.4 Domnul a zis lui Moise: Iata ca voi face sa va ploaie paine din ceruri. Poporul va iesi afara, si va strange, cat ii trebuie pentru fiecare zi, ca sa-l pun la incercare, si sa vad daca va umbla sau nu dupa legea Mea. 16.5 In ziua a sasea, cand vor pregati ce au adus acasa, vor avea de doua ori mai mult decat vor strange in fiecare zi. 16.6 Moise si Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Asta seara, veti intelege ca Domnul este Acela, care v-a scos din tara Egiptului. 16.7 Si maine dimineata, veti vedea slava Domnului; pentru ca v-a auzit cartirile impotriva Domnului; caci ce suntem noi, ca sa cartiti impotriva noastra? 16.8 Moise a zis: Domnul va va da asta seara carne de mancat, si maine dimineata va va da paine sa va saturati, pentru ca a auzit Domnul cartirile, pe care le-ati rostit impotriva Lui; caci ce suntem noi? Cartirile voastre nu se indreapta impotriva noastra, ci impotriva Domnului. 16.9 Moise a zis lui Aaron: Spune intregii adunari a copiilor lui Israel: Apropiati-va inaintea Domnului; caci v-a auzit cartirile. 16.10 Si, pe cand vorbea Aaron intregii adunari a lui Israel, s-au uitat inspre pustie, si iata ca slava Domnului s-a aratat in nor. 16.11 Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 16.12 Am auzit cartirile copiilor lui Israel. Spune-le: Intre cele doua seri aveti sa mancati carne, si dimineata va veti satura de paine; si veti sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 16.13 Seara, au venit niste prepelite si au acoperit tabara; si, dimineata, s-a asezat un strat gros de roua in jurul taberei. 16.14 Cand s-a luat roua aceasta, pe fata pustiei era ceva marunt ca niste graunte, marunt ca bobitele de gheata alba pe pamant. 16.15 Copiii lui Israel s-au uitat la ea, si au zis unul catre altul: Ce este aceasta? caci nu stiau ce este. Moise le-a zis: Este painea, pe care v-o da Domnul ca hrana. 16.16 Iata ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi sa stranga cat ii trebuie pentru hrana, si anume un omer de cap, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare sa ia din ea pentru cei din cortul lui. 16.17 Israelitii au facut asa; si au strans unii mai mult, altii mai putin. 16.18 In urma o masurau cu omerul, si cine stransese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine stransese mai putin, nu ducea lipsa deloc. Fiecare strangea tocmai cat ii trebuia pentru hrana. 16.19 Moise le-a zis: Nimeni sa nu lase ceva din ea pana a doua zi dimineata. 16.20 N-au ascultat de Moise, si s-au gasit unii, care au lasat ceva din ea pana dimineata; dar a facut viermi si s-a imputit. Moise s-a maniat pe oamenii aceia. 16.21 Astfel, in toate diminetile, fiecare strangea cat ii trebuia pentru hrana; si, cand venea caldura soarelui, se topea. 16.22 In ziua a sasea, au strans hrana indoit, si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta. 16.23 Si Moise le-a zis: Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert, si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane! 16.24 Au lasat-o pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a imputit, si n-a facut viermi. 16.25 Moise a zis: Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp. 16.26 Veti strange timp de sase zile; dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi. 16.27 In ziua a saptea, unii din popor au iesit sa stranga mana, si n-au gasit. 16.28 Atunci Domnul a zis lui Moise: Pana cand aveti de gand sa nu paziti poruncile si legile Mele? 16.29 Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceia va da in ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramana la locul lui, si, in ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul in care se gaseste. 16.30 Si poporul s-a odihnit in ziua a saptea. 16.31 Casa lui Israel a numit hrana aceasta mana. Ea semana cu bobul de coriandru; era alba, si avea un gust de turta cu miere. 16.32 Moise a zis: Iata ce a poruncit Domnul: Sa se pastreze un omer plin cu mana pentru urmasii vostri, ca sa vada si ei painea pe care v-am dat-o s-o mancati in pustie, dupa ce v-am scos din tara Egiptului. 16.33 Si Moise a zis lui Aaron: Ia un vas, pune in el un omer plin cu mana, si aseaza-l inaintea Domnului, ca sa fie pastrat pentru urmasii vostri. 16.34 Dupa porunca data de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus inaintea chivotului marturiei, ca sa fie pastrat. 16.35 Copiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana la sosirea lor intr-o tara locuita; au mancat mana pana la sosirea lor la hotarele tarii Canaanului. 16.36 Omerul este a zecea parte dintr-o efa.

Exod 17

17.1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, dupa calatoriile zilnice, pe care poruncise Domnul sa le faca; si au tabarat la Refidim. Acolo poporul n-a gasit apa de baut. 17.2 Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: Da-ne apa sa bem! Moise le-a raspuns: Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul? 17.3 Poporul statea acolo, chinuit de sete, si cartea impotriva lui Moise. El zicea: Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre? 17.4 Moise a strigat catre Domnul, si a zis: Ce sa fac cu poporul acesta? Inca putin, si au sa ma ucida cu pietre. 17.5 Domnul a zis lui Moise: Treci inaintea poporului, si ia cu tine vreo cativa din batranii lui Israel; ia-ti in mana si toiagul cu care ai lovit raul, si porneste! 17.6 Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca, si va tasni apa din ea, si poporul va bea. Moise a facut asa, in fata batranilor lui Israel. 17.7 El a numit locul acela Masa si Meriba (Ispita si cearta), caci copiii lui Israel se certasera, si ispitisera pe Domnul, zicand: Este oare Domnul in mijlocul nostru, sau nu este? 17.8 Amalec a venit sa bata pe Israel la Refidim. 17.9 Atunci Moise a zis lui Iosua: Alege niste barbati, si iesi de lupta impotriva lui Amalec. Iar eu voi sta maine pe varful dealului cu toiagul lui Dumnezeu in mana. 17.10 Iosua a facut ce-i spusese Moise, si a iesit sa lupte impotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron si Hur s-au suit pe varful dealului. 17.11 Cand isi ridica Moise mana, era mai tare Israel; si cand isi lasa mana in jos, era mai tare Amalec. 17.12 Mainile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatra, au pus-o sub el, si el a sezut pe ea. Aaron si Hur ii sprijineau mainile, unul deoparte, iar altul de alta; si mainile lui au ramas intinse pana la asfintitul soarelui. 17.13 Si Iosua a biruit pe Amalec si poporul lui, cu taisul sabiei. 17.14 Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducerea aminte, si spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri. 17.15 Moise a zidit un altar, si i-a pus numele Domnul, steagul meu. 17.16 El a zis: Pentru ca si-a ridicat mana impotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta razboi impotriva lui Amalec, din neam in neam!

Exod 18

18.1 Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce facuse Dumnezeu pentru Moise si poporul Sau Israel; a aflat ca Domnul scosese pe Israel din Egipt. 18.2 Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisa acasa. 18.3 A luat si pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Ghersom (Strain), caci Moise zisese: Locuiesc ca strain intr-o tara straina~ 18.4 iar celalalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), caci zisese: Dumnezeul tatalui meu mi-a ajutat, si m-a scapat de sabia lui Faraon. 18.5 Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii si nevasta lui Moise in pustie unde tabara el, la muntele lui Dumnezeu. 18.6 A trimis vorba lui Moise sa-i spuna: Eu, socrul tau Ietro, vin la tine cu nevasta ta si cu cei doi fii ai tai. 18.7 Moise a iesit inaintea socrului sau, s-a aruncat cu fata la pamant, si l-a sarutat. S-au intrebat unul pe altul de sanatate, si au intrat in cortul lui Moise. 18.8 Moise a istorisit socrului sau tot ce facuse Domnul impotriva lui Faraon si impotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferintele care venisera peste ei pe drum, si cum ii izbavise Domnul din ele. 18.9 Ietro s-a bucurat pentru tot binele, pe care-l facuse Domnul lui Israel, si pentru ca-l izbavise din mana Egiptenilor. 18.10 Si Ietro a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, care v-a izbavit din mana Egiptenilor si din mana lui Faraon, El, care a izbavit poporul din mana Egiptenilor! 18.11 Cunosc acum ca Domnul este mai mare decat toti dumnezeii; caci in lucrul in care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei. 18.12 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot si o jertfa de mancare. Aaron si toti batranii lui Israel au venit si au luat parte la masa cu socrul lui Moise, inaintea lui Dumnezeu. 18.13 A doua zi, Moise s-a asezat sa judece poporul; si poporul a stat inaintea lui de dimineata pana seara. 18.14 Socrul lui Moise a vazut tot ce facea el pentru popor, si a zis: Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, si tot poporul sta inaintea ta, de dimineata pana seara? 18.15 Moise a raspuns socrului sau: Poporul vine la mine ca sa ceara sfat lui Dumnezeu. 18.16 Cand au vreo treaba, vin la mine; eu judec intre ei, si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui. 18.17 Socrul lui Moise i-a zis: Ce faci tu nu este bine. 18.18 Te istovesti singur, si vei istovi si poporul acesta, care este cu tine; caci lucrul este mai presus de puterile tale si nu-l vei putea face singur. 18.19 Acum asculta glasul meu; am sa-ti dau un sfat, si Dumnezeu va fi cu tine! Fii talmaciul poporului inaintea lui Dumnezeu, si du pricinile inaintea lui Dumnezeu. 18.20 Invata-i poruncile si legile; si arata-le calea, pe care trebuie s-o urmeze si ce trebuie sa faca. 18.21 Alege din tot poporul oameni destoinici, tematori de Dumnezeu, oameni de incredere, vrajmasi ai lacomiei; pune-i peste popor drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cinci zeci si capetenii peste zece. 18.22 Ei sa judece poporul in tot timpul; sa aduca inaintea ta toate pricinile insemnate, iar pricinile cele mai mici, sa le judece ei insisi. In felul acesta iti vei usura sarcina, caci o vor purta si ei impreuna cu tine. 18.23 Daca vei face lucrul acesta, si daca Dumnezeu iti va porunci asa, vei putea face fata lucrurilor, si tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui. 18.24 Moise a ascultat sfatul socrului sau, si a facut tot ce spusese el. 18.25 Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, si i-a pus capetenii ale poporului, capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece. 18.26 Ei judecau poporul in tot timpul; aduceau inaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei insisi. 18.27 Apoi Moise a trimis pe socrul sau in tara lui.

Exod 19

19.1 In luna a treia dupa iesirea lor din tara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns in ziua aceea in pustia Sinai. 19.2 Dupa ce au plecat de la Refidim, au ajuns in pustia Sinai, si au tabarat in pustie. Israel a tabarat acolo, in fata muntelui. 19.3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Si Domnul l-a chemat de pe munte, zicand: Asa sa vorbesti casei lui Iacov, si sa spui copiilor lui Israel: 19.4 Ati vazut ce am facut Egiptului, si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine. 19.5 Acum, daca veti asculta glasul meu, si daca veti pazi legamantul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, caci tot pamantul este al Meu; 19.6 Imi veti fi o imparatie de preoti si un neam sfant. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel. 19.7 Moise a venit de a chemat pe batranii poporului, si le-a pus inainte toate cuvintele acestea, cum ii poruncise Domnul. 19.8 Tot poporul a raspuns: Vom face tot ce a zis Domnul! Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 19.9 Si Domnul a zis lui Moise: Iata, voi veni la tine intr-un nor gros, pentru ca sa auda poporul cand iti voi vorbi, si sa aiba totdeauna incredere in tine. Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 19.10 Si Domnul a zis lui Moise: Du-te la popor, sfinteste-i azi si maine, si pune-i sa-si spele hainele. 19.11 Sa fie gata pentru a treia zi; caci a treia zi Domnul Se va pogori, in fata intregului popor, pe muntele Sinai. 19.12 Sa hotarasti poporului anumite margini de jur imprejur, si sa spui: Sa nu cumva sa va suiti pe munte sau sa va atingeti de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea. 19.13 Nici o mana sa nu se atinga de el; ci pe oricine se va atinge, sa-l omoare cu pietre, sau sa-l strapunga cu sageti: dobitoc sau om, nu va trai. Cand va suna trambita, ei vor inainta spre munte. 19.14 Moise s-a pogorat de pe munte la popor: a sfintit poporul, si ei si-au spalat hainele. 19.15 Si a zis poporului: Fiti gata in trei zile; sa nu va apropiati de vreo femeie. 19.16 A treia zi dimineata, au fost tunete, fulgere, si un nor gros pe munte; trambita rasuna cu putere, si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima. 19.17 Moise a scos poporul din tabara, spre intampinarea lui Dumnezeu, si s-au asezat la poalele muntelui. 19.18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul Se pogorase pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor, si tot muntele se cutremura cu putere. 19.19 Trambita rasuna tot mai puternic. Moise vorbea, si Dumnezeu ii raspundea cu glas tare. 19.20 Domnul S-a pogorat pe muntele Sinai, si anume pe varful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe varful muntelui. Si Moise s-a suit sus. 19.21 Domnul a zis lui Moise: Pogoara-te si porunceste poporului cu tot dinadinsul sa nu dea buzna spre Domnul, ca sa se uite, pentru ca nu cumva sa piara un mare numar dintre ei. 19.22 Preotii, care se apropie de Domnul, sa se sfinteasca si ei, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul cu moartea. 19.23 Moise a zis Domnului: Poporul nu va putea sa se suie pe muntele Sinai, caci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicand: Hotaraste anumite margini in jurul muntelui, si sfinteste-l. 19.24 Domnul i-a zis: Du-te, pogoara-te, si suie-te apoi iarasi cu Aaron; dar preotii si poporul sa nu dea buzna sa se suie la Domnul, ca nu cumva sa-i loveasca cu moartea. 19.25 Moise s-a pogorat la popor, si i-a spus aceste lucruri.

Exod 20

20.1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis: 20.2 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. 20.3 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. 20.4 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul. 20.5 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc~ 20.6 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. 20.7 Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. 20.8 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. 20.9 Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. 20.10 Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. 20.11 Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o. 20.12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 20.13 Sa nu ucizi. 20.14 Sa nu preacurvesti. 20.15 Sa nu furi. 20.16 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. 20.17 Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau. 20.18 Tot poporul auzea tunetele si sunetul trambitei si vedea flacarile muntelui, care fumega. La privelistea aceasta, poporul tremura, si statea in departare. 20.19 Ei au zis lui Moise: Vorbeste-ne tu insuti, si te vom asculta: dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu, ca sa nu murim. 20.20 Moise a zis poporului: Nu va spaimantati; caci Dumnezeu a venit tocmai ca sa va puna la incercare, si ca sa aveti frica Lui inaintea ochilor vostri, pentru ca sa nu pacatuiti. 20.21 Poporul statea in departare; iar Moise s-a apropiat de norul in care era Dumnezeu. 20.22 Domnul a zis lui Moise: Asa sa vorbesti copiilor lui Israel: Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri. 20.23 Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. 20.24 Sa-Mi ridici un altar de pamant, pe care sa-ti aduci arderile-de-tot si jertfele de multumire, oile si boii. In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, si te voi binecuvanta. 20.25 Daca-Mi vei ridica un altar de piatra, sa nu-l zidesti din pietre cioplite; caci cum iti vei pune dalta in piatra, o vei pangari. 20.26 Sa nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca sa nu ti se descopere goliciunea inaintea lui.

Exod 21

21.1 Iata legile, pe care le vei pune inaintea lor. 21.2 Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar in al saptelea, sa iasa slobod, fara sa plateasca nimic ca despagubire. 21.3 Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat, sa iasa si nevasta sa impreuna cu el. 21.4 Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapanului lui, iar el sa iasa singur. 21.5 Daca robul va zice: Eu iubesc pe stapanul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod~ 21.6 atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui. 21.7 Daca un om isi va vinde fata ca roaba, ea sa nu iasa cum ies robii. 21.8 Daca nu va placea stapanului ei, care o luase de nevasta, el sa-i inlesneasca rascumpararea; dar nu va avea dreptul s-o vanda unor straini, daca nu-si va tine cuvantul. 21.9 Daca o da de nevasta fiului sau, sa se poarte cu ea dupa dreptul fiicelor. 21.10 Daca-i va lua o alta nevasta, nu va scadea nimic pentru cea dintai din hrana, din imbracaminte, si din dreptul ei de sotie. 21.11 Daca nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea iesi, fara nici o despagubire, fara sa dea bani. 21.12 Cine va lovi pe altul cu o lovitura de moarte, sa fie pedepsit cu moartea. 21.13 Daca nu i-a intins laturi, si daca Dumnezeu l-a facut sa-i cada in mana, iti voi hotari un loc unde va putea sa fuga. 21.14 Dar daca lucreaza cineva cu rautate impotriva aproapelui sau, folosindu-se de viclenie ca sa-l omoare, chiar si de la altarul Meu sa-l smulgi, ca sa fie omorat. 21.15 Cine va lovi pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. 21.16 Cine va fura un om, si-l va vinde sau il va tine in mainile lui, sa fie pedepsit cu moartea. 21.17 Cine va blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. 21.18 Daca se vor certa doi oameni, si unul din ei va lovi pe celalalt cu o piatra sau cu pumnul, fara sa-i pricinuiasca moartea, dar silindu-l sa stea in pat~ 21.19 cel ce l-a lovit sa nu fie pedepsit, daca celalalt se va scula si se va plimba afara, sprijinit pe un toiag. Numai sa-l despagubeasca pentru incetarea lucrului lui si sa-l ingrijeasca pana la vindecare. 21.20 Daca un om va lovi cu batul pe robul sau, fie barbat fie femeie, si robul moare sub mana lui, stapanul sa fie pedepsit. 21.21 Dar daca mai traieste o zi sau doua, stapanul sa nu fie pedepsit; caci este argintul lui. 21.22 Daca se cearta doi oameni, si lovesc pe o femeie insarcinata, si o fac doar sa nasca inainte de vreme, fara alta nenorocire, sa fie pedepsiti cu o gloaba, pusa de barbatul femeii, si pe care o vor plati dupa hotararea judecatorilor. 21.23 Dar daca se intampla o nenorocire, vei da viata pentru viata~ 21.24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior~ 21.25 arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie. 21.26 Daca un om loveste ochiul robului sau, fie barbat fie femeie, si-l face sa-si piarda ochiul, sa-i dea drumul, ca despagubire pentru ochiul lui. 21.27 Si daca face sa cada un dinte robului sau, fie barbat fie femeie, ca despagubire pentru dintele lui, sa-i dea drumul. 21.28 Daca un bou va impunge si va omori pe un barbat sau pe o femeie, boul sa fie ucis cu pietre, carnea sa nu i se manance, iar stapanul boului sa nu fie pedepsit. 21.29 Dar daca boul avea obicei mai inainte sa impunga, si stapanul fusese instiintat de lucrul acesta, si nu l-a inchis, boul sa fie ucis cu pietre, daca va ucide un barbat sau o femeie, si stapanul lui sa fie pedepsit cu moartea. 21.30 Daca i se pune stapanului un pret pentru rascumpararea vietii lui, va plati tot ce i se va cere. 21.31 Cand boul va impunge pe un baiat sau pe o fata, i se va face dupa legea aceasta; 21.32 dar daca boul impunge pe un rob, fie barbat fie femeie, sa se dea trei sicli de argint stapanului robului, si boul sa fie ucis cu pietre. 21.33 Daca un om descopera o groapa, sau daca un om sapa o groapa si n-o acopera, si cade in ea un bou sau un magar~ 21.34 stapanul gropii sa plateasca stapanului lor pretul vitei in argint, iar vita moarta sa fie a lui. 21.35 Daca boul unui om impunge boul unui alt om, si boul acesta moare, vor vinde boul cel viu si pretul lui il vor imparti; vor imparti si boul mort. 21.36 Dar daca se stia ca boul avea obicei mai inainte sa impunga, si stapanul lui nu l-a inchis, stapanul acesta sa dea bou pentru bou, iar boul cel mort sa-l ia el.

Exod 22

22.1 Daca un om fura un bou sau o oaie, si-l taie sau il vinde, sa dea cinci boi pentru boul furat si patru oi pentru oaia furata. 22.2 Daca hotul este prins spargand, si e lovit si moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor fata de el; 22.3 dar daca a rasarit soarele, va fi vinovat de omor fata de el. Hotul trebuie sa dea inapoi ce este dator sa dea; daca n-are nimic, sa fie vandut rob, ca despagubire pentru furtul lui; 22.4 daca ceea ce a furat, fie bou, fie magar, sau oaie, se gaseste inca viu in mainile lui, sa dea indoit inapoi. 22.5 Daca cineva face stricaciune intr-un ogor sau intr-o vie, si isi lasa vita sa pasca pe ogorul altuia, sa dea ca despagubire cel mai bun rod din ogorul si via lui. 22.6 Daca izbucneste un foc si intalneste maracini in cale, si arde graul in snopi sau in picioare, sau campul, cel ce a pus foc sa fie silit sa dea o despagubire deplina. 22.7 Daca un om da altuia bani sau unelte spre pastrare, si le fura cineva din casa acestuia din urma, hotul trebuie sa intoarca indoit, daca va fi gasit. 22.8 Daca hotul nu se gaseste, stapanul casei sa se infatiseze inaintea lui Dumnezeu, ca sa spuna ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau. 22.9 In orice pricina de inselaciune cu privire la un bou, un magar, o oaie, o haina, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: Uite-l! pricina amandoror partilor sa mearga pana la Dumnezeu; acela, pe care-l va osandi Dumnezeu, trebuie sa intoarca indoit aproapelui sau. 22.10 Daca un om da altuia un magar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare sa i-l pastreze, si dobitocul moare, isi strica un madular, sau e luat cu sila de la el, fara sa fi vazut cineva~ 22.11 sa se faca un juramant in Numele Domnului intre cele doua parti; si cel ce a pastrat dobitocul, va marturisi ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau; stapanul dobitocului va primi juramantul acesta, si celalalt nu va fi dator sa i-l inlocuiasca. 22.12 Dar daca dobitocul a fost furat de la el, va fi dator fata de stapanul lui sa i-l inlocuiasca. 22.13 Daca dobitocul a fost sfasiat de fiare salbatice, il va aduce ca dovada, si nu va fi dator sa-i inlocuiasca dobitocul sfasiat. 22.14 Daca un om imprumuta altuia o vita, si vita isi strica un madular sau moare in lipsa stapanului ei, va trebui s-o plateasca. 22.15 Daca stapanul e de fata, nu i-o va plati. Daca vita a fost data cu chirie, pretul chiriei va fi de ajuns. 22.16 Daca un om inseala pe o fata nelogodita, si se culca cu ea, ii va plati zestrea si o va lua de nevasta. 22.17 Daca tatal nu vrea sa i-o dea, el va plati in argint pretul zestrei cuvenite fetelor. 22.18 Pe vrajitoare sa n-o lasi sa traiasca. 22.19 Oricine se culca cu un dobitoc, sa fie pedepsit cu moartea. 22.20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decat Domnului singur, sa fie nimicit cu desavarsire. 22.21 Sa nu chinuiesti pe strain, si sa nu-l asupresti, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. 22.22 Sa nu asupresti pe vaduva, nici pe orfan. 22.23 Daca-i asupresti, si ei striga la Mine dupa ajutor, Eu le voi auzi strigatele; 22.24 mania Mea se va aprinde, si va voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor ramane vaduve, si copiii vostri vor ramane orfani. 22.25 Daca imprumuti bani vreunuia din poporul Meu, saracului care este cu tine, sa nu fii fata de el ca un camatar, si sa nu ceri camata de la el. 22.26 Daca iei zalog haina aproapelui tau, sa i-o dai inapoi inainte de apusul soarelui; 22.27 caci este singura lui invelitoare, este haina cu care isi inveleste trupul: cu ce are sa se culce? Daca striga spre Mine dupa ajutor, Eu il voi auzi, caci Eu sunt milostiv. 22.28 Sa nu hulesti pe Dumnezeu, si sa nu blestemi pe mai marele poporului tau. 22.29 Sa nu pregeti sa-Mi aduci parga secerisului tau si a culesului viei tale. Sa-Mi dai pe intaiul nascut din fiii tai. 22.30 Sa-Mi dai si intaiul nascut al vacii tale si al oii tale; sa ramana sapte zile cu mama sa, iar in ziua a opta sa Mi-l aduci. 22.31 Sa-Mi fiti niste oameni sfinti. Sa nu mancati carne sfasiata de fiare pe camp, ci s-o aruncati la caini.

Exod 23

23.1 Sa nu raspandesti zvonuri neadevarate. Sa nu te unesti cu cel rau, ca sa faci o marturisire mincinoasa pentru el. 23.2 Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau; si la judecata sa nu marturisesti trecand de partea celor multi, ca sa abati dreptatea. 23.3 Sa nu partinesti pe sarac la judecata. 23.4 Daca intalnesti boul vrajmasului tau sau magarul lui ratacit, sa i-l aduci acasa. 23.5 Daca vezi magarul vrajmasului tau cazut sub povara lui, sa nu treci pe langa el, ci sa-i ajuti sa ia povara de pe magar. 23.6 La judecata, sa nu te atingi de dreptul saracului. 23.7 Fereste-te de o invinuire nedreapta, si sa nu omori pe cel nevinovat si pe cel drept; caci nu voi ierta pe cel vinovat. 23.8 Sa nu primesti daruri; caci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschisi, si sucesc hotararile celor drepti. 23.9 Sa nu asupresti pe strain; stiti ce simte strainul, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. 23.10 Timp de sase ani, sa semeni pamantul, si sa-i strangi rodul. 23.11 Dar in al saptelea, sa-i dai ragaz, si sa-l lasi sa se odihneasca; din rodul lui sa manance saracii poporului tau, iar ce va mai ramane, sa manance fiarele de pe camp. Tot asa sa faci cu via si maslinii tai. 23.12 Timp de sase zile, sa-ti faci lucrarea. Dar in ziua a saptea sa te odihnesti, pentru ca boul si magarul tau sa aiba odihna, pentru ca fiul roabei tale si strainul sa aiba ragaz si sa rasufle. 23.13 Sa paziti tot ce v-am spus, si sa nu rostiti numele altor dumnezei: numele lor sa nu se auda iesind din gura voastra. 23.14 De trei ori pe an, sa praznuiesti sarbatori in cinstea Mea. 23.15 Sa tii sarbatoarea azimelor; timp de sapte zile, la vremea hotarata, in luna spicelor, sa mananci azime, cum ti-am poruncit; caci in luna aceasta ai iesit din Egipt; si sa nu vii cu mainile goale inaintea Mea. 23.16 Sa tii sarbatoarea secerisului, a celor dintai roade din munca ta, din ceea ce vei semana pe camp; si sa tii sarbatoarea strangerii roadelor, la sfarsitul anului, cand vei strange de pe camp rodul muncii tale. 23.17 De trei ori pe an toata partea barbateasca sa se infatiseze inaintea Domnului, Dumnezeu. 23.18 Sa n-aduci cu paine dospita sangele jertfei Mele; si grasimea praznicului Meu sa nu ramana toata noaptea pana dimineata. 23.19 Sa aduci in casa Domnului, Dumnezeului tau, parga celor dintai roade ale pamantului. 23.20 Iata, Eu trimit un Inger inaintea ta, ca sa te ocroteasca pe drum, si sa te duca in locul, pe care l-am pregatit. 23.21 Fii cu ochii in patru inaintea Lui, si asculta glasul Lui; sa nu te impotrivesti Lui, pentru ca nu va va ierta pacatele, caci Numele Meu este in El. 23.22 Dar daca vei asculta glasul Lui, si daca vei face tot ce-ti voi spune, Eu voi fi vrajmasul vrajmasilor tai si potrivnicul potrivnicilor tai. 23.23 Ingerul Meu va merge inaintea ta, si te va duce la Amoriti, Hetiti, Fereziti, Canaaniti, Heviti si Iebusiti, si-i voi nimici. 23.24 Sa nu te inchini inaintea dumnezeilor lor, si sa nu le slujesti; sa nu te iei dupa popoarele acestea, in purtarea lor, ci sa le nimicesti cu desavarsire, si sa le darami capistele. 23.25 Voi sa slujiti Domnului, Dumnezeului vostru, si El va va binecuvanta painea si apele, si voi departa boala din mijlocul tau. 23.26 Nu va fi in tara ta nici femeie care sa-si lepede copilul, nici femeie stearpa. Numarul zilelor tale il voi face sa fie deplin. 23.27 Voi trimite groaza Mea inaintea ta, voi pune pe fuga pe toate popoarele la care vei ajunge, si voi face ca toti vrajmasii tai sa dea dosul inaintea ta. 23.28 Voi trimite viespile bondaresti inaintea ta, si vor izgoni dinaintea ta pe Heviti, Canaaniti si Hetiti. 23.29 Nu-i voi izgoni intr-un singur an dinaintea ta, pentru ca tara sa n-ajunga o pustie si sa nu se inmulteasca impotriva ta fiarele de pe camp. 23.30 Ci le voi izgoni incetul cu incetul dinaintea ta, pana vei creste la numar si vei putea sa intri in stapanirea tarii. 23.31 Iti voi intinde hotarele de la marea Rosie pana la marea Filistenilor, si de la pustie pana la Rau (Eufrat). Caci voi da in mainile voastre pe locuitorii tarii, si-i vei izgoni dinaintea ta. 23.32 Sa nu faci legamant cu ei, nici cu dumnezeii lor. 23.33 Ei sa nu locuiasca in tara ta, ca sa nu te faca sa pacatuiesti impotriva Mea; caci atunci ai slujii dumnezeilor lor, si aceasta ar fi o cursa pentru tine.

Exod 24

24.1 Dumnezeu a zis lui Moise: Suie-te la Domnul, tu si Aaron, Nadab si Abihu, si saptezeci de batrani ai lui Israel, si sa va inchinati de departe, aruncandu-va cu fata la pamant. 24.2 Numai Moise sa se apropie de Domnul; ceilalti sa nu se apropie si poporul sa nu se suie cu el. 24.3 Moise a venit si a spus poporului toate cuvintele Domnului si toate legile. Tot poporul a raspuns intr-un glas: Vom face tot ce a zis Domnul. 24.4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineata, a zidit un altar la poalele muntelui, si a ridicat douasprezece pietre pentru cele douasprezece semintii ale lui Israel. 24.5 A trimis pe niste tineri dintre copiii lui Israel, sa aduca Domnului arderi-de-tot, si sa junghie tauri ca jertfe de multumire. 24.6 Moise a luat jumatate din sange, si l-a pus in strachini, iar cealalta jumatate a stropit-o pe altar. 24.7 A luat cartea legamantului, si a citit-o in fata poporului. Ei au zis: Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul. 24.8 Moise a luat sangele, si a stropit poporul, zicand: Iata sangele legamantului, pe care l-a facut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte. 24.9 Moise s-a suit impreuna cu Aaron, Nadab si Abihu, si cu saptezeci de batrani ai lui Israel. 24.10 Ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir straveziu, intocmai ca cerul in curatia lui. 24.11 El nu Si-a intins mana impotriva alesilor copiilor lui Israel. Ei au vazut pe Dumnezeu, si totusi au mancat si au baut. 24.12 Domnul a zis lui Moise: Suie-te la Mine pe munte, si ramai acolo. Eu iti voi da niste table de piatra cu Legea si poruncile, pe care le-am scris pentru invatatura lor. 24.13 Moise s-a sculat, impreuna cu Iosua, care-i slujea: si Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. 24.14 El a zis batranilor: Asteptati-ne aici, pana ne vom intoarce la voi. Iata, Aaron si Hur vor ramane cu voi; daca va avea cineva vreo neintelegere, sa mearga la ei. 24.15 Moise s-a suit pe munte, si norul a acoperit muntele. 24.16 Slava Domnului s-a asezat pe muntele Sinai, si norul l-a acoperit timp de sase zile. In ziua a saptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. 24.17 Infatisarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe varful muntelui, inaintea copiilor lui Israel. 24.18 Moise a intrat in mijlocul norului, si s-a suit pe munte. Moise a ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti.

Exod 25

25.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 25.2 Vorbeste copiilor lui Israel: Sa-Mi aduca un dar; sa-l primiti pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inima. 25.3 Iata ce veti primi de la ei ca dar: aur, argint si arama; 25.4 materii vopsite in albastru, purpuriu, caramiziu, panza de in subtire si par de capra; 25.5 piei de berbeci vopsite in rosu si piei de vitel de mare; lemn de salcam; 25.6 untdelemn pentru sfesnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii si pentru tamaia mirositoare; 25.7 pietre de onix si alte pietre pentru efod (umarar) si pieptar. 25.8 Sa-Mi faca un locas sfant, si Eu voi locui in mijlocul lor. 25.9 Sa faceti cortul si toate vasele lui dupa chipul pe care ti-l voi arata. 25.10 Sa faca un chivot de lemn de salcam; lungimea lui sa fie de doua coturi si jumatate, latimea de un cot si jumatate, si inaltimea de un cot si jumatate. 25.11 Sa-l poleiesti cu aur curat, sa-l poleiesti pe dinauntru si pe din afara, si sa-i faci un chenar de aur de jur imprejur. 25.12 Sa torni pentru el patru verigi de aur, si sa le pui la cele patru colturi ale lui: doua verigi deoparte si doua verigi de cealalta parte. 25.13 Sa faci niste drugi de lemn de salcam, si sa-i poleiesti cu aur. 25.14 Sa vari drugii in verigile de pe laturile chivotului, ca sa slujeasca la ducerea chivotului; 25.15 drugii vor ramane in verigile chivotului, si nu vor fi scosi din ele. 25.16 Sa pui in chivot marturia, pe care ti-o voi da. 25.17 Sa faci un capac al ispasirii de aur curat; lungimea lui sa fie de doi coti si jumatate, si latimea lui de un cot si jumatate. 25.18 Sa faci doi heruvimi de aur, sa-i faci de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii; 25.19 sa faci un heruvim la un capat si un heruvim la celalalt capat; sa faceti heruvimii acestia iesind din capacul ispasirii la cele doua capete ale lui. 25.20 Heruvimii sa fie cu aripile intinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispasirii, si cu fetele intoarse una spre alta; heruvimii sa aiba fata intoarsa spre capacul ispasirii. 25.21 Sa pui capacul ispasirii pe chivot, si in chivot sa pui marturia, pe care ti-o voi da. 25.22 Acolo Ma voi intalni cu tine; si de la inaltimea capacului ispasirii, dintre cei doi heruvimi asezati pe chivotul marturiei, iti voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. 25.23 Sa faci o masa de lemn de salcam; lungimea ei sa fie de doi coti, latimea de un cot, si inaltimea de un cot si jumatate. 25.24 S-o poleiesti cu aur curat, si sa-i faci un chenar de aur de jur imprejur. 25.25 Sa-i faci imprejur un pervaz de un lat de mana; peste el sa pui un chenar de aur de jur imprejur. 25.26 Sa faci pentru masa patru verigi de aur, si sa pui verigile in cele patru colturi, care vor fi la cele patru picioare ale ei. 25.27 Verigile sa fie langa pervaz, si in ele se vor vari drugii ca sa duca masa. 25.28 Drugii sa-i faci din lemn de salcam, si sa-i acoperi cu aur; si ei vor sluji la ducerea mesei. 25.29 Sa-i faci farfurii, catui, potire si cesti, ca sa slujeasca la jertfele de bautura: sa le faci de aur curat. 25.30 Sa pui pe masa painile pentru punerea inainte, ca sa fie necurmat inaintea Mea. 25.31 Sa faci un sfesnic de aur curat: sfesnicul acesta sa fie facut din aur batut: piciorul, fusul, potirasele, gamalioarele si florile lui sa fie dintr-o bucata. 25.32 Din laturile lui sa iasa sase brate; trei brate ale sfesnicului dintr-o parte, si trei brate ale sfesnicului din cealalta parte. 25.33 Pe un brat sa fie trei potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor, si pe celalalt brat trei potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor; tot asa sa fie si cele sase brate care ies din sfesnic. 25.34 Pe fusul sfesnicului, sa fie patru potirase in chip de floare cu migdal, cu gamalioarele si florile lor. 25.35 Sa fie o gamalioara sub cele doua brate care ies din fusul sfesnicului, o gamalioara sub alte doua brate, si o gamalioara sub alte doua brate; tot asa sa fie si sub cele sase brate, care ies din sfesnic. 25.36 Gamalioarele si bratele sfesnicului sa fie dintr-o singura bucata; totul sa fie de aur batut, de aur curat. 25.37 Sa faci cele sapte candele, care vor fi puse deasupra, asa ca sa lumineze in fata. 25.38 Mucarile si cenusarele lui sa fie de aur curat. 25.39 Se va intrebuinta un talant de aur curat pentru facerea sfesnicului cu toate uneltele lui. 25.40 Vezi sa faci dupa chipul, care ti s-a aratat pe munte.

Exod 26

26.1 Cortul sa-l faci din zece covoare de in subtire rasucit, si din materii vopsite in albastru, purpuriu si caramiziu; pe el sa faci heruvimi lucrati cu maiestrie. 26.2 Lungimea unui covor sa fie de doua zeci si opt de coti, iar latimea unui covor sa fie de patru coti; toate covoarele sa aiba aceeasi masura. 26.3 Cinci din aceste covoare sa fie prinse impreuna, iar celelalte cinci covoare sa fie de asemenea prinse impreuna. 26.4 La marginea covorului cu care se sfarseste cea dintai impreunare de covoare, sa faci niste chiotori albastre; tot asa sa faci si la marginea covorului cu care se sfarseste a doua impreunare de covoare. 26.5 La cel dintai covor sa faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfarseste a doua impreunare de covoare sa faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea sa se potriveasca unele cu altele si sa vina fata in fata. 26.6 Apoi sa faci cincizeci de copci de aur, si cu copcile acestea sa prinzi covoarele unul de altul, asa incat cortul sa alcatuiasca un intreg. 26.7 Sa mai faci niste covoare de par de capra, ca sa slujeasca de acoperis peste cort; sa faci unsprezece covoare de acestea. 26.8 Lungimea fiecarui covor sa fie de treizeci de coti, si latimea fiecarui covor sa fie de patru coti; toate cele unsprezece covoare sa aiba aceeasi masura. 26.9 Pe cinci din aceste covoare sa le legi impreuna deosebit, si pe celelalte sase deosebit, iar pe al saselea covor sa-l indoiesti in fata cortului. 26.10 Sa pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfarseste cea dintai impreunare de covoare, si cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfarseste a doua impreunare de covoare. 26.11 Sa faci cincizeci de copci de arama, si sa pui copcile in chiotori. Sa impreuni astfel acoperisul cortului, asa incat sa alcatuiasca un intreg. 26.12 Fiindca va mai trece ceva din covoarele acoperisului cortului, jumatate din ce trece dintr-un covor, sa acopere partea dinapoi a cortului; 26.13 iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperisului cortului, sa cada cate un cot deoparte, si un cot de cealalta parte, peste cele doua laturi ale cortului, asa incat sa le acopere. 26.14 Sa mai faci apoi pentru acoperisul cortului o invelitoare de piei de berbeci vopsite in rosu, si peste ea o invelitoare de piei de vitel de mare. 26.15 Apoi sa faci niste scanduri pentru cort; scandurile acestea sa fie de lemn de salcam, puse in picioare. 26.16 Lungimea fiecarei scanduri sa fie de zece coti, si latimea fiecarei scanduri sa fie de un cot si jumatate. 26.17 Fiecare scandura sa aiba doua urechi unite una cu alta; asa sa faci la toate scandurile cortului. 26.18 Sa faci douazeci de scanduri pentru cort, inspre latura de miazazi. 26.19 Sub cele douazeci de scanduri, sa pui patruzeci de picioare de argint, cate doua picioare sub fiecare scandura pentru cele doua urechi ale ei. 26.20 Pentru a doua latura a cortului, latura de miaza noapte, de asemenea sa faci douazeci de scanduri~ 26.21 impreuna cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: cate doua picioare sub fiecare scandura. 26.22 Pentru fundul cortului, inspre latura de apus, sa faci sase scanduri. 26.23 Sa mai faci doua scanduri pentru unghiurile din fundul cortului; 26.24 sa fie cate doua la un loc, incepand de jos, si bine legate la varf cu un cerc; amandoua aceste scanduri, care sunt puse in cele doua unghiuri, sa fie la fel. 26.25 Vor fi astfel opt scanduri, cu picioarele lor de argint, adica saisprezece picioare, cate doua picioare sub fiecare scandura. 26.26 Sa faci apoi cinci drugi de lemn de salcam pentru scandurile uneia din partile cortului~ 26.27 cinci drugi pentru scandurile din a doua parte a cortului, si cinci drugi pentru scandurile din partea din fundul cortului dinspre apus. 26.28 Drugul de la mijloc sa ajunga de la un capat la celalalt al scandurilor. 26.29 Sa poleiesti scandurile cu aur, si verigile in care vor intra drugii, sa le faci de aur, iar drugii sa-i poleiesti tot cu aur. 26.30 Cortul sa-l faci dupa chipul care ti s-a aratat pe munte. 26.31 Sa faci apoi o perdea albastra, purpurie si caramizie, si de in subtire rasucit; sa fie lucrata cu maiestrie, si sa aiba pe ea heruvimi. 26.32 S-o prinzi de patru stalpi de salcam, poleiti cu aur; stalpii acestia sa aiba niste carlige de aur, si sa stea pe patru picioare de argint. 26.33 Sa atarni perdeaua de copci, si in dosul perdelei sa vari chivotul marturiei: perdeaua sa faca despartirea intre Locul sfant si Locul prea sfant. 26.34 Sa pui capacul ispasirii pe chivotul marturiei, in Locul prea sfant. 26.35 Masa s-o pui dincoace de perdea, si sfesnicul in fata mesei, in partea dinspre miazazi a cortului; iar masa s-o pui inspre partea de miaza noapte. 26.36 La intrarea cortului sa mai faci o perdea albastra, purpurie si caramizie, si de in subtire rasucit; aceasta sa fie o lucrare de cusatura la gherghef. 26.37 Pentru perdeaua aceasta sa faci cinci stalpi de salcam si sa-i imbraci cu aur; stalpii acestia sa aiba carlige de aur, si sa torni pentru ei cinci picioare de arama.

Exod 27

27.1 Altarul sa-l faci din lemn de salcam; lungimea lui sa fie de cinci coti, si latimea lui de cinci coti. Altarul sa fie in patru colturi, si inaltimea lui sa fie de cinci coti. 27.2 In cele patru colturi, sa faci niste coarne care sa fie dintr-o bucata cu altarul; si sa-l acoperi cu arama. 27.3 Sa faci pentru altar oale de scos cenusa, lopeti, lighene, furculite si tigai pentru carbuni; toate uneltele lui sa le faci de arama. 27.4 Sa faci altarului un gratar de arama, in chip de retea, si sa pui patru verigi de arama la cele patru colturi ale retelei. 27.5 Gratarul sa-l pui sub streasina altarului, incepand de jos, asa ca gratarul sa vina pana la jumatatea altarului. 27.6 Sa faci apoi niste drugi pentru altar, drugi de lemn de salcam, si sa-i acoperi cu arama. 27.7 Sa vari drugii in verigi; si drugii sa fie de amandoua partile altarului, cand il vor purta. 27.8 Sa-l faci din scanduri si gol pe dinauntru. Sa fie facut asa cum ti s-a aratat pe munte. 27.9 Curtea cortului s-o faci astfel. Inspre partea de miazazi, pentru alcatuirea curtii, sa fie niste panze de in subtire rasucit, pe o lungime de o suta de coti pentru aceasta intaie latura~ 27.10 cu douazeci de stalpi, care sa stea pe douazeci de picioare de arama; carligele stalpilor si betele lor de legatura, sa fie de argint. 27.11 Inspre partea de miaza noapte sa fie de asemenea niste panze, pe o lungime de o suta de coti, cu douazeci de stalpi si cu cele douazeci de picioare ale lor de arama; carligele stalpilor si betele lor de legatura, sa fie de argint. 27.12 Inspre partea de apus, sa fie pentru latimea curtii niste panze de cincizeci de coti, cu zece stalpi si cele zece picioare ale lor. 27.13 Inspre partea de rasarit, pe langa cei cincizeci de coti pentru latimea curtii~ 27.14 sa mai fie cincisprezece coti de panza pentru o aripa, cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor~ 27.15 si cincisprezece coti de panza pentru a doua aripa, cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor. 27.16 Pentru poarta curtii cortului, sa fie o perdea lata de douazeci de coti, albastra, purpurie si caramizie, si de in subtire rasucit, lucrata la gherghef, cu patru stalpi si cele patru picioare ale lor. 27.17 Toti stalpii curtii de jur imprejur sa aiba bete de legatura de argint, carlige de argint, si picioare de arama. 27.18 Lungimea curtii sa fie de o suta de coti, latimea de cincizeci de coti de fiecare parte, si inaltimea de cinci coti; panzele sa fie de in subtire rasucit, iar picioarele sa fie de arama. 27.19 Toate uneltele randuite pentru slujba cortului, toti tarusii lui, si toti tarusii curtii, sa fie de arama. 27.20 Sa poruncesti copiilor lui Israel sa-ti aduca pentru sfesnic untdelemn curat de masline fara drojdii, ca sa arda in candele necurmat. 27.21 Aaron si fiii sai sa-l pregateasca in cortul intalnirii, dincoace de perdeaua care este inaintea chivotului marturiei, pentru ca sa arda de seara pana dimineata inaintea Domnului. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii lor, si pe care copiii lui Israel vor trebui s-o tina.

Exod 28

28.1 Apropie de tine pe fratele tau Aaron si pe fiii sai, si ia-i dintre copiii lui Israel si pune-i deoparte in slujba Mea ca preoti: pe Aaron si pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar. 28.2 Fratelui tau Aaron, sa-i faci haine sfinte, ca sa-i slujeasca de cinste si podoaba. 28.3 Vorbeste cu toti cei destoinici, carora le-am dat un duh de pricepere, sa faca vesmintele lui Aaron, ca sa fie sfintit, si sa-Mi implineasca slujba de preot. 28.4 Iata vesmintele pe care le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunica lucrata la gherghef, o mitra si un brau. Sa faca fratelui tau Aaron si fiilor sai, vesminte sfinte, ca sa-Mi implineasca slujba de preot. 28.5 Sa intrebuinteze aur, materii vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu si subtire. 28.6 Efodul sa-l faca de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit; sa fie lucrat cu maiestrie. 28.7 Sa aiba doi umerari uniti cu el; la cele doua capete ale lui, sa fie legat de ei. 28.8 Braul sa fie de aceeasi lucratura ca efodul si prins pe el; sa fie de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. 28.9 Sa iei apoi doua pietre de onix, si sa sapi pe ele numele fiilor lui Israel: 28.10 sase din numele lor pe o piatra, si alte sase pe a doua piatra, dupa sirul nasterilor. 28.11 Pe cele doua pietre sa sapi numele fiilor lui Israel, cum se face sapatura pe pietre si pe peceti; sa le legi intr-o ferecatura de aur. 28.12 Amandoua aceste pietre sa le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; si Aaron le va purta numele inaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei. 28.13 Sa faci apoi niste ferecaturi de aur~ 28.14 si doua lantisoare de aur curat, pe care sa le impletesti in chip de sfori; si lanturile acestea, impletite astfel, sa le pui in ferecaturi. 28.15 Sa faci apoi pieptarul judecatii, lucrat cu maiestrie, sa-l faci din aceeasi lucratura ca efodul; sa-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. 28.16 Sa fie in patru colturi si indoit; lungimea lui sa fie de o palma, si latimea tot de o palma. 28.17 In el sa tesi o tesatura de pietre, si anume patru randuri de pietre: in randul intai, un sardonix, un topaz, si un smarald; 28.18 in al doilea rand, un rubin, un safir, si un diamant; 28.19 in al treilea rand, un opal, un agat, si un ametist; 28.20 in al patrulea rand, un hrisolit, un onix, si un iaspis. Aceste pietre sa fie legate in ferecatura lor de aur. 28.21 Sa fie douasprezece, dupa numele fiilor lui Israel, sapate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia din cele douasprezece semintii. 28.22 Pentru pieptar sa faci niste lantisoare de aur curat, impletite ca niste sfori. 28.23 Sa faci pentru pieptar doua verigi de aur, si aceste doua verigi de aur sa le pui la cele doua capete ale pieptarului. 28.24 Cele doua lanturi de aur impletite sa le prinzi de cele doua verigi de la cele doua capete ale pieptarului. 28.25 Iar celelalte doua capete ale celor doua lanturi impletite sa le prinzi de cele doua ferecaturi, si sa le pui peste umerarii efodului, in partea dinainte. 28.26 Sa mai faci doua verigi de aur, si sa le pui la celelalte doua capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinauntru care este indreptata spre efod. 28.27 Si sa mai faci alte doua verigi de aur, pe care sa le pui jos la cei doi umerari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se imbuca efodul cu umerarii, deasupra braului efodului. 28.28 Pieptarul cu verigile lui, sa-l lege de verigile efodului cu o sfoara albastra, pentru ca pieptarul sa stea teapan deasupra braului efodului, si sa nu poata sa se miste de pe efod. 28.29 Cand va intra Aaron in sfantul locas, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, sapate pe pieptarul judecatii, ca sa pastreze totdeauna aducerea aminte de ei inaintea Domnului. 28.30 Sa pui in pieptarul judecatii Urim si Tumim, care sa fie pe inima lui Aaron, cand se va infatisa el inaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, cand se va infatisa inaintea Domnului. 28.31 Mantia de sub efod s-o faci intreaga de materie albastra. 28.32 La mijloc, sa aiba o gura pentru intrarea capului; si gura aceasta sa aiba de jur imprejur o tivitura tesuta, ca gura unei platose, ca sa nu se rupa. 28.33 Pe margine, de jur imprejurul tiviturii, sa pui niste rodii de culoare albastra, purpurie si caramizie, presarate cu clopotei de aur: 28.34 un clopotel de aur si o rodie, un clopotel de aur si o rodie, pe toata marginea mantiei de jur imprejur. 28.35 Aaron se va imbraca cu ea ca sa faca slujba; cand va intra in locasul sfant inaintea Domnului, si cand va iesi din el, se va auzi sunetul clopoteilor, asa ca el nu va muri. 28.36 Sa faci si o tabla de aur curat, si sa sapi pe ea, cum se sapa pe o pecete: Sfintenie Domnului. 28.37 S-o legi cu o sfoara albastra de mitra, in partea dinainte a mitrei. 28.38 Ea sa fie pe fruntea lui Aaron; si Aaron va purta faradelegile savarsite de copiii lui Israel cand isi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui inaintea Domnului, pentru ca ei sa fie placuti inaintea Lui. 28.39 Tunica s-o faci de in subtire; sa faci o mitra de in subtire, si sa faci un brau lucrat la gherghef. 28.40 Fiilor lui Aaron sa le faci tunici, sa le faci braie, si sa le faci scufii, spre cinste si podoaba. 28.41 Sa imbraci cu ele pe fratele tau Aaron, si pe fiii lui impreuna cu el. Sa-i ungi, sa-i inchini in slujba, sa-i sfintesti, si-Mi vor sluji ca preoti. 28.42 Fa-le izmene de in, ca sa-si acopere goliciunea, de la brau pana la glezne. 28.43 Aaron si fiii lui le vor purta, cand vor intra in cortul intalnirii, sau cand se vor apropia de altar, ca sa faca slujba in locasul sfant; astfel ei nu se vor face vinovati, si nu vor muri. Aceasta este o lege vesnica pentru Aaron si pentru urmasii lui dupa el.

Exod 29

29.1 Iata ce vei face pentru ca sa-i sfintesti si sa-Mi implineasca slujba de preoti. Ia un vitel si doi berbeci fara cusur. 29.2 Fa, cu faina aleasa de grau, niste azime, turte nedospite, framantate cu untdelemn, si placinte nedospite, stropite cu untdelemn. 29.3 Sa le pui intr-un cos, si sa le aduci impreuna cu vitelul si cei doi berbeci. 29.4 Sa aduci apoi pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului intalnirii, si sa-i speli cu apa. 29.5 Sa iei vesmintele; sa imbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul si cu pieptarul, si sa-l incingi cu braul efodului. 29.6 Sa-i pui mitra pe cap, si pe mitra sa pui tabla sfinteniei. 29.7 Sa iei untdelemnul pentru ungere, sa i-l torni pe cap, si sa-l ungi. 29.8 Sa aduci apoi pe fiii lui, si sa-i imbraci cu tunicile. 29.9 Sa incingi pe Aaron si pe fiii lui cu un brau, si sa pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preotia va fi a lor printr-o lege vesnica. Astfel sa inchini pe Aaron si pe fiii lui in slujba Mea. 29.10 Sa aduci vitelul inaintea cortului intalnirii, si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul vitelului. 29.11 Sa junghii vitelul inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. 29.12 Sa iei cu degetul tau din sangele vitelului, sa pui pe coarnele altarului, iar celalalt sange sa-l versi la picioarele altarului. 29.13 Sa iei toata grasimea care acopera maruntaiele si prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea care-i acopera, si sa le arzi pe altar. 29.14 Dar carnea vitelului, pielea si baliga lui sa le arzi in foc, afara din tabara: aceasta este o jertfa pentru pacat. 29.15 Sa iei pe unul din cei doi berbeci; si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul berbecului. 29.16 Sa junghii berbecul; sa-i iei sangele, si sa-l stropesti pe altar de jur imprejur. 29.17 Apoi sa tai berbecul in bucati, si sa-i speli maruntaiele si picioarele, si sa le pui langa celelalte bucati si langa capul lui. 29.18 Berbecul sa-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 29.19 Sa iei apoi pe celalalt berbec; si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul berbecului. 29.20 Sa junghii berbecul; sa iei din sangele lui, sa pui pe varful urechii drepte a lui Aaron si pe varful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mainii lor drepte si pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalalt sange sa-l stropesti pe altar de jur imprejur. 29.21 Sa iei din sangele de pe altar si din untdelemnul pentru ungere, si sa stropesti pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui si vesmintele lor. Astfel vor fi inchinati, Aaron si vesmintele lui, fiii si vesmintele lor in slujba Domnului. 29.22 Sa iei apoi grasimea berbecului, coada, grasimea care acopera maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea care-i acopera si spata dreapta, caci acesta este un berbec de inchinare in slujba Domnului; 29.23 din cos sa iei din azimele, puse inaintea Domnului, o turta de paine, o turta cu untdelemn si o placinta. 29.24 Toate acestea sa le pui in mainile lui Aaron si in mainile fiilor lui, si sa le legeni intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat inaintea Domnului. 29.25 Sa le iei apoi din mainile lor, si sa le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfa mistuita de foc inaintea Domnului, de un miros placut Domnului. 29.26 Sa iei si pieptul berbecului care va sluji la inchinarea lui Aaron in slujba Domnului, si sa-l legeni intr-o parte si in alta, ca un dar leganat inaintea Domnului: aceasta va fi partea ta. 29.27 Sa sfintesti pieptul leganat si spata ridicata din berbecul care va sluji la inchinarea lui Aaron si a fiilor lui in slujba Domnului, pieptul leganandu-l intr-o parte si intr-alta, spata infatisand-o inaintea Domnului prin ridicare. 29.28 Ele vor fi ale lui Aaron si ale fiilor lui, printr-o lege vesnica, pe care o vor tine copiii lui Israel; caci este o jertfa adusa prin ridicare; si, in jertfele de multumire ale copiilor lui Israel, jertfa adusa prin ridicare va fi a Domnului. 29.29 Vesmintele sfinte ale lui Aaron vor fi dupa el ale fiilor lui, care le vor pune cand vor fi unsi si cand vor fi inchinati in slujba. 29.30 Vor fi purtate timp de sapte zile de acela din fiii lui, care ii va urma in slujba preotiei, si care va intra in cortul intalnirii, ca sa faca slujba in sfantul locas. 29.31 Sa iei apoi berbecul pentru inchinarea in slujba Domnului, si sa pui sa-i fiarba carnea intr-un loc sfant. 29.32 Aaron si fiii lui sa manance, la usa cortului intalnirii, carnea berbecului si painea din cos. 29.33 Sa manance astfel tot ce a slujit la facerea ispasirii, ca sa fie inchinati in slujba si sfintiti; nimeni altul sa nu manance din ele, caci sunt lucruri sfinte. 29.34 Daca va ramane ceva din carnea intrebuintata pentru inchinarea in slujba si din paine pana dimineata, sa arzi in foc ce va ramane; sa nu se manance, caci este un lucru sfant. 29.35 Sa urmezi, cu privire la Aaron si la fiii lui, toate poruncile, pe care ti le-am dat. In sapte zile sa-i inchini in slujba. 29.36 In fiecare zi sa mai aduci un vitel ca jertfa pentru pacat, pentru ispasire; sa curatesti altarul, facand ispasirea aceasta, si sa-l ungi ca sa-l sfintesti. 29.37 Timp de sapte zile, sa faci ispasire pentru altar, si sa-l sfintesti; si astfel altarul va fi prea sfant, si oricine se va atinge de altar, va fi sfintit. 29.38 Iata ce sa jertfesti pe altar: doi miei de un an, in fiecare zi, necurmat. 29.39 Un miel sa-l jertfesti dimineata, iar celalalt miel seara. 29.40 Impreuna cu cel dintai miel, sa aduci a zecea parte dintr-o efa de floare de faina, framantata intr-un sfert de hin de untdelemn de masline fara drojdii, si o jertfa de bautura de un sfert de hin de vin. 29.41 Pe al doilea miel sa-l jertfesti seara, si sa aduci impreuna cu el o jertfa de mancare si o jertfa de bautura ca cele de dimineata; aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 29.42 Aceasta este arderea de tot necurmata, care va fi adusa de urmasii vostri, la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului; acolo Ma voi intalni cu voi, si iti voi vorbi. 29.43 Acolo Ma voi intalni cu copiii lui Israel, si locul acela va fi sfintit de slava Mea. 29.44 Voi sfinti cortul intalnirii si altarul; voi sfinti pe Aaron si pe fiii lui, ca sa fie in slujba Mea ca preoti. 29.45 Eu voi locui in mijlocul copiilor lui Israel, si voi fi Dumnezeul lor. 29.46 Ei vor cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din tara Egiptului, ca sa locuiesc in mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.

Exod 30

30.1 Sa faci apoi un altar pentru arderea tamaiei, si anume sa-l faci din lemn de salcam. 30.2 Lungimea lui sa fie de un cot, iar latimea tot de un cot; sa fie in patru colturi, si inaltimea lui sa fie de doi coti. Coarnele altarului sa fie dintr-o bucata cu el. 30.3 Sa-i poleiesti cu aur curat, atat partea de sus, cat si paretii lui de jur imprejur si coarnele; si sa-i faci o cununa de aur de jur imprejur. 30.4 Dedesubtul cununii sa-i faci doua verigi de aur de amandoua laturile, in cele doua unghiuri, pentru punerea drugilor, care vor sluji la ducerea lui. 30.5 Drugii sa-i faci din lemn de salcam, si sa-i poleiesti cu aur. 30.6 Sa asezi altarul in fata perdelei dinauntru, care este inaintea chivotului marturiei, in fata capacului ispasirii, care este deasupra marturiei, si unde Ma voi intalni cu tine. 30.7 Aaron va arde pe el tamaie mirositoare; va arde tamaie in fiecare dimineata, cand va pregati candelele; 30.8 va arde si seara cand va aseza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastra tamaie inaintea Domnului din neam in neam. 30.9 Sa nu aduceti pe altar altfel de tamaie, nici ardere de tot, nici jertfa de mancare, si sa nu turnati pe el nici o jertfa de bautura. 30.10 Numai o data in fiecare an, Aaron va face ispasire pe coarnele altarului. Ispasirea aceasta o va face odata pe an cu sangele dobitocului adus ca jertfa pentru ispasirea pacatului, printre urmasii vostri. Acesta va fi un lucru prea sfant inaintea Domnului. 30.11 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 30.12 Cand vei socoti pe copiii lui Israel si le vei face numaratoarea, fiecare din ei sa dea Domnului un dar in bani, pentru rascumpararea sufletului lui, ca sa nu fie loviti de nici o urgie, cu prilejul acestei numaratori. 30.13 Iata ce vor da toti cei ce vor fi cuprinsi in numaratoarea aceasta: o jumatate de siclu, dupa siclul sfantului locas, care este de douazeci de ghere; o jumatate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul. 30.14 Orice om cuprins in numaratoare, de la varsta de douazeci de ani in sus, va plati darul ridicat pentru Domnul. 30.15 Bogatul sa nu plateasca mai mult, si saracul sa nu plateasca mai putin de o jumatate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru rascumpararea sufletelor. 30.16 Sa ridici de la copiii lui Israel argintul pentru rascumparare, si sa-l intrebuintezi pentru slujba cortului intalnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte inaintea Domnului pentru rascumpararea sufletelor lor. 30.17 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 30.18 Sa faci un lighean de arama, cu piciorul lui de arama, pentru spalat; sa-l asezi intre cortul intalnirii si altar, si sa torni apa in el~ 30.19 ca sa-si spele in el Aaron si fiii lui mainile si picioarele. 30.20 Cand vor intra in cortul intalnirii, se vor spala cu apa aceasta, ca sa nu moara; si se vor spala si cand se vor apropia de altar, ca sa faca slujba si ca sa aduca Domnului jertfe arse de foc. 30.21 Isi vor spala mainile si picioarele ca sa nu moara. Aceasta va fi o lege necurmata pentru Aaron, pentru fiii lui si pentru urmasii lor. 30.22 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 30.23 Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirna foarte curata, jumatate, adica doua sute cincizeci de sicli, de scortisoara mirositoare, doua sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare~ 30.24 cinci sute de sicli de casia, dupa siclul sfantului locas, si un hin de untdelemn de maslin. 30.25 Cu ele sa faci un untdelemn pentru ungerea sfanta, o amestecatura mirositoare, facuta dupa mestesugul facatorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfanta. 30.26 Cu el sa ungi cortul intalnirii si chivotul marturiei~ 30.27 masa si toate uneltele ei, sfesnicul si uneltele lui, altarul tamaierii~ 30.28 altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui si ligheanul cu piciorul lui. 30.29 Sa sfintesti aceste lucruri, si ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfintit. 30.30 Sa ungi de asemenea pe Aaron si pe fiii lui, si sa-i sfintesti, ca sa fie in slujba Mea ca preoti. 30.31 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: Acesta Imi va fi untdelemnul pentru ungerea sfanta, printre urmasii vostri. 30.32 Sa nu se unga cu el trupul nici unui om, si sa nu faceti un alt untdelemn ca el dupa aceeasi intocmire; el este sfant, si voi sa-l priviti ca sfant. 30.33 Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui. 30.34 Domnul a zis lui Moise: Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, si tamaie curata, in aceeasi masura. 30.35 Cu ele sa faci tamaie, o amestecatura mirositoare, alcatuita dupa mestesugul facatorului de mir; sa fie sarata, curata si sfanta. 30.36 S-o pisezi marunt, si s-o pui inaintea marturiei, in cortul intalnirii, unde Ma voi intalni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfant. 30.37 Tamaie ca aceasta, in aceeasi intocmire, sa nu va faceti, ci s-o priviti ca sfanta, si pastrata pentru Domnul. 30.38 Oricine va face tamaie ca ea, ca s-o miroase, va fi nimicit din poporul lui.

Exod 31

31.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 31.2 Sa stii ca am ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda. 31.3 L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de intelepciune, pricepere, si stiinta pentru tot felul de lucrari~ 31.4 i-am dat putere sa nascoceasca tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze in aur, in argint si in arama~ 31.5 sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze in lemn, si sa faca tot felul de lucrari. 31.6 Si iata ca i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. Am dat pricepere in mintea tuturor celor ce sunt iscusiti, ca sa faca tot ce ti-am poruncit: 31.7 cortul intalnirii, chivotul marturiei, capacul ispasirii care va fi deasupra lui, si toate uneltele cortului; 31.8 masa cu uneltele ei, sfesnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tamaierii; 31.9 altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui; 31.10 vesmintele pentru slujba, vesmintele sfinte ale preotului Aaron, vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti; 31.11 untdelemnul pentru ungere, si tamaia mirositoare pentru sfantul locas. Le vor face dupa toate poruncile, pe care ti le-am dat. 31.12 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 31.13 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Sa nu care cumva sa nu tineti sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc. 31.14 Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfant. Cine il va calca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare in ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului sau. 31.15 Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna, inchinata Domnului. Cine va face vreo lucrare in ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. 31.16 Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l, ei si urmasii lor, ca un legamant necurmat. 31.17 Aceasta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat. 31.18 Cand a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

Exod 32

32.1 Poporul, vazand ca Moise zaboveste sa se pogoare de pe munte, s-a strans in jurul lui Aaron, si i-a zis: Haide! fa-ne un dumnezeu care sa mearga inaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut. 32.2 Aaron le-a raspuns: Scoateti cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor si fiicelor voastre, si aduceti-i la mine. 32.3 Si toti si-au scos cerceii de aur din urechi, si i-au adus lui Aaron. 32.4 El i-a luat din mainile lor, a batut aurul cu dalta, si a facut un vitel turnat. Si ei au zis: Israele! iata dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului. 32.5 Cand a vazut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar inaintea lui, si a strigat: Maine, va fi o sarbatoare in cinstea Domnului! 32.6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineata, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire. Poporul a sezut de a mancat si a baut; apoi s-au sculat sa joace. 32.7 Domnul a zis lui Moise: Scoala si pogoara-te; caci poporul tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului, s-a stricat. 32.8 Foarte curand s-au abatut de la calea, pe care le-o poruncisem Eu; si-au facut un vitel turnat, s-au inchinat pana la pamant inaintea lui, i-au adus jertfe, si au zis: Israele! iata dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului! 32.9 Domnul a zis lui Moise: Vad ca poporul acesta este un popor incapatanat. 32.10 Acum, lasa-Ma; mania Mea are sa se aprinda impotriva lor: si-i voi mistui; dar pe tine te voi face stramosul unui neam mare. 32.11 Moise s-a rugat Domnului, Dumnezeului sau, si a zis: Pentru ce sa se aprinda, Doamne, mania Ta impotriva poporului Tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului cu mare putere si cu mana tare? 32.12 Pentru ce sa zica Egiptenii: Spre nenorocirea lor i-a scos, ca sa-i omoare prin munti, si ca sa-i stearga de pe fata pamantului? Intoarce-Te din iuteala maniei Tale si lasa-Te de raul acesta, pe care vrei sa-l faci poporului Tau. 32.13 Adu-ti aminte de Avraam, de Isaac si de Israel, robii Tai, carora le-ai spus, jurandu-Te pe Tine insuti: Voi inmulti samanta voastra ca stelele cerului, voi da urmasilor vostri toata tara aceasta, de care am vorbit, si ei o vor stapani in veac. 32.14 Si Domnul S-a lasat de raul, pe care spusese ca vrea sa-l faca poporului Sau. 32.15 Moise s-a intors si s-a pogorat de pe munte, cu cele doua table ale marturiei in mana. Tablele erau scrise pe amandoua partile, pe o parte si pe alta. 32.16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, si scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sapat pe table. 32.17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigate, si a zis lui Moise: In tabara este un strigat de razboi! 32.18 Moise a raspuns: Strigatul aceasta nu-i nici strigat de biruitori, nici strigat de biruiti; ce aud eu, este glasul unor oameni care canta! 32.19 Si, pe cand se apropia de tabara, a vazut vitelul si jocurile. Moise s-a aprins de manie, a aruncat tablele din mana, si le-a sfaramat de piciorul muntelui. 32.20 A luat vitelul, pe care-l facusera ei, si l-a ars in foc; l-a prefacut in cenusa, a presarat cenusa pe fata apei, si a dat-o copiilor lui Israel s-o bea. 32.21 Moise a zis lui Aaron: Ce ti-a facut poporul acesta, de ai adus asupra lui un pacat atat de mare? 32.22 Aaron a raspuns: Sa nu se aprinda de manie domnul meu! Tu singur stii ca poporul acesta este pornit la rau. 32.23 Ei mi-au zis: Fa-ne un dumnezeu, care sa mearga inaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut! 32.24 Eu le-am zis: Cine are aur, sa-l scoata! Si mi l-au dat; l-am aruncat in foc, si din el a iesit vitelul acesta. 32.25 Moise a vazut ca poporul era fara frau, caci Aaron il facuse sa fie fara frau, spre batjocura vrajmasilor sai; 32.26 s-a asezat la usa taberei, si a zis: Cine este pentru Domnul, sa vina la mine! Si toti copiii lui Levi s-au strans la el. 32.27 El le-a zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi sa se incinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara de la o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa. 32.28 Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit in ziua aceea din popor. 32.29 Moise a zis: Predati-va azi in slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului si fratelui vostru, pentru ca binecuvantarea Lui sa vina astazi peste voi! 32.30 A doua zi, Moise a zis poporului: Ati facut un pacat foarte mare. Am sa ma sui acum la Domnul: poate ca voi capata iertare pentru pacatul vostru. 32.31 Moise s-a intors la Domnul, si a zis: Ah! poporul acesta a facut un pacat foarte mare! Si-au facut un dumnezeu de aur. 32.32 Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o! 32.33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a pacatuit impotriva Mea, pe acela il voi sterge din cartea Mea. 32.34 Du-te dar, si du poporul unde ti-am spus. Iata, Ingerul Meu va merge inaintea ta, dar in ziua razbunarii Mele, ii voi pedepsi pentru pacatul lor! 32.35 Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru ca facuse vitelul faurit de Aaron.

Exod 33

33.1 Domnul a zis lui Moise: Du-te, si porneste de aici cu poporul, pe care l-ai scos din tara Egiptului; suie-te in tara, pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: Semintei tale o voi da! 33.2 Voi trimite inaintea ta un inger, si voi izgoni pe Canaaniti, Amoriti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti. 33.3 Suie-te in tara aceasta unde curge lapte si miere. Dar Eu nu Ma voi sui in mijlocul tau, ca sa nu te prapadesc pe drum, caci esti un popor incapatanat. 33.4 Cand a auzit poporul aceste triste cuvinte, toti s-au intristat; si nimeni nu si-a pus podoabele pe el. 33.5 Si Domnul a zis lui Moise: Spune copiilor si lui Israel: Voi sunteti un popor incapatanat; numai o clipa daca M-as sui in mijlocul tau, te-as prapadi. Arunca-ti acum podoabele de pe tine, si voi vedea ce-ti voi face. 33.6 Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele, si au plecat de la muntele Horeb. 33.7 Moise a luat cortul lui si l-a intins afara din tabara, la o departare oare care; l-a numit cortul intalnirii. Si toti cei ce intrebau pe Domnul, se duceau la cortul intalnirii, care era afara din tabara. 33.8 Cand se ducea Moise la cort, tot poporul se scula in picioare; fiecare statea la usa cortului sau, si urmarea cu ochii pe Moise, pana intra el in cort. 33.9 Si cand intra Moise in cort, stalpul de nor se pogora si se oprea la usa cortului, si Domnul vorbea cu Moise. 33.10 Tot poporul vedea stalpul de nor oprindu-se la usa cortului; tot poporul se scula si se arunca cu fata la pamant la usa cortului lui. 33.11 Domnul vorbea cu Moise fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul lui. Apoi Moise se intorcea in tabara, dar tanarul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu iesea deloc din mijlocul cortului. 33.12 Moise a zis Domnului: Iata, Tu imi zici: Du pe poporul acesta! Si nu-mi arati pe cine vei trimite cu mine. Insa, Tu ai zis: Eu te cunosc pe nume, si ai capatat trecere inaintea Mea! 33.13 Acum, daca am capatat trecere inaintea Ta, arata-mi caile Tale; atunci Te voi cunoaste, si voi avea trecere inaintea Ta. Si gandeste-Te ca neamul aceasta este poporul Tau! 33.14 Domnul a raspuns: Voi merge Eu insumi cu tine, si iti voi da odihna. 33.15 Moise i-a zis: Daca nu mergi Tu insuti cu noi, nu ne lasa sa plecam de aici. 33.16 Cum se va sti ca am capatat trecere inaintea Ta, eu si poporul Tau? Oare nu cand vei merge Tu cu noi, si cand prin aceasta vom fi deosebiti, eu si poporul Tau, de toate popoarele de pe fata pamantului? 33.17 Domnul a zis lui Moise: Voi face si ceea ce-mi ceri acum, caci ai capatat trecere inaintea Mea, si te cunosc pe nume! 33.18 Moise a zis: Arata-mi slava Ta! 33.19 Domnul a raspuns: Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea, si voi chema Numele Domnului inaintea ta; Eu Ma indur de cine vreau sa Ma indur, si am mila de cine vreau sa am mila! 33.20 Domnul a zis: Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca! 33.21 Domnul a zis: Iata un loc langa Mine; vei sta pe stanca. 33.22 Si cand va trece slava Mea, te voi pune in crapatura stancii, si te voi acoperi cu mana Mea, pana voi trece. 33.23 Iar cand Imi voi trage mana la o parte de la tine, Ma vei vedea pe dinapoi; dar Fata Mea nu se poate vedea.

Exod 34

34.1 Domnul a zis lui Moise: Taie doua table de piatra ca cele dintai, si Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintai pe care le-ai sfaramat. 34.2 Fii gata dis-de-dimineata si suie-te de dimineata pe muntele Sinai; sa stai acolo inaintea Mea, pe varful muntelui. 34.3 Nimeni sa nu se suie cu tine, si nimeni sa nu se arate pe tot muntele; si nici boi, nici oi sa nu pasca pe langa muntele acesta. 34.4 Moise a taiat doua table de piatra ca si cele dintai; s-a sculat dis-de-dimineata, si s-a suit pe muntele Sinai, dupa cum ii poruncise Domnul; si a luat in mana cele doua table de piatra. 34.5 Domnul S-a pogorat intr-un nor, a stat acolo langa el, si a rostit Numele Domnului. 34.6 Si Domnul a trecut pe dinaintea lui, si a strigat: Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie~ 34.7 care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor pana la al treilea si al patrulea neam! 34.8 Indata Moise s-a plecat pana la pamant si s-a inchinat. 34.9 El a zis: Doamne, daca am capatat trecere inaintea Ta, Te rog sa mergi in mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este in adevar un popor incapatanat, dar iarta-ne faradelegile si pacatele noastre, si ia-ne in stapanirea Ta! 34.10 Domnul a raspuns: Iata, Eu fac un legamant. Voi face, in fata intregului popor, minuni care n-au avut loc in nici o tara si la nici un neam; tot poporul care este in jurul tau, va vedea lucrarea Domnului, si prin tine voi face lucruri infricosate. 34.11 Ia seama la ceea ce-ti poruncesc azi. Iata, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriti, Canaaniti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti. 34.12 Sa nu cumva sa faci legamant cu locuitorii tarii unde ai sa intri, ca sa nu fie o cursa pentru tine, daca vor locui in mijlocul tau. 34.13 Dimpotriva sa le daramati altarele, sa le sfaramati stalpii idolesti si sa le trantiti la pamant idolii. 34.14 Sa nu te inchini inaintea unui alt dumnezeu; caci Domnul se numeste gelos, este un Dumnezeu gelos. 34.15 Fereste-te sa faci legamant cu locuitorii tarii, ca nu cumva, curvind inaintea dumnezeilor lor, si, aducandu-le jertfe, sa te pofteasca si pe tine, si sa mananci din jertfele lor~ 34.16 ca nu cumva sa iei din fetele lor neveste fiilor tai, si astfel, fetele lor, curvind inaintea dumnezeilor lor, sa tarasca si pe fiii tai sa curveasca inaintea dumnezeilor lor. 34.17 Sa nu-ti faci un dumnezeu turnat. 34.18 Sa tii sarbatoarea azimelor: timp de sapte zile, la vremea hotarata, in luna spicelor, sa mananci azime, cum ti-am poruncit, caci in luna spicelor ai iesit din Egipt. 34.19 Orice intai nascut este al Meu, chiar orice intai nascut de parte barbateasca din turmele de vaci sau de oi. 34.20 Sa rascumperi cu un miel pe intaiul nascut al magaritei; iar daca nu-l rascumperi, sa-i frangi gatul. Sa rascumperi pe orice intai nascut al fiilor tai; si sa nu te infatisezi cu mainile goale inaintea Mea. 34.21 Sase zile sa lucrezi, iar in ziua a saptea sa te odihnesti; sa te odihnesti, chiar in vremea aratului si seceratului. 34.22 Sa tii sarbatoarea saptamanilor, a celor dintai roade din secerisul graului, si sarbatoarea strangerii roadelor la sfarsitul anului. 34.23 De trei ori pe an, toti cei de parte barbateasca sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 34.24 Caci voi izgoni neamurile dinaintea ta, si-ti voi intinde hotarele; si nimeni nu-ti va pofti tara, in timpul cand te vei sui de trei ori pe an, ca sa te infatisezi inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 34.25 Sa n-aduci cu paine dospita sangele dobitocului jertfit in cinstea Mea; si carnea din jertfa praznicului Pastelor sa nu fie tinuta in timpul noptii pana dimineata. 34.26 Sa aduci in casa Domnului, Dumnezeului tau, parga celor dintai roade ale pamantului. Iedul sa nu-l fierbi in laptele mamei lui. 34.27 Domnul a zis lui Moise: Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe temeiul acestor cuvinte inchei legamant cu tine si cu Israel! 34.28 Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti. N-a mancat deloc paine, si n-a baut deloc apa. Si Domnul a scris pe table cuvintele legamantului, cele zece porunci. 34.29 Moise s-a pogorat de pe muntele Sinai, cu cele doua table ale marturiei in mana. Cand se pogora de pe munte, nu stia ca pielea fetei lui stralucea, pentru ca vorbise cu Domnul. 34.30 Aaron si toti copiii lui Israel s-au uitat la Moise, si iata ca pielea fetei lui stralucea; si se temeau sa se apropie de el. 34.31 Moise i-a chemat; Aaron si toti fruntasii adunarii s-au intors la el, si el le-a vorbit. 34.32 Dupa aceea, toti copiii lui Israel s-au apropiat, si el le-a dat toate poruncile, pe care le primise de la Domnul, pe muntele Sinai. 34.33 Cand a incetat sa le vorbeasca, si-a pus o marama pe fata. 34.34 Cand intra Moise inaintea Domnului, ca sa-I vorbeasca, isi scotea marama pana ce iesea; iar cand iesea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise. 34.35 Copiii lui Israel se uitau la fata lui Moise, si vedeau ca pielea fetei lui stralucea; si Moise isi punea iarasi marama pe fata pana ce intra ca sa vorbeasca cu Domnul.

Exod 35

35.1 Moise a strans toata adunarea copiilor lui Israel, si le-a zis: Iata lucrurile, pe care a poruncit Domnul sa le faceti. 35.2 Sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea sa va fie sfanta; acesta este Sabatul, ziua de odihna, inchinata Domnului. Cine va face vreo lucrare in ziua aceea, sa fie pedepsit cu moartea. 35.3 Sa n-aprinzi foc, in nici una din locuintele voastre, in ziua Sabatului. 35.4 Moise a vorbit intregii adunari a copiilor lui Israel, si a zis: Iata ce a poruncit Domnul. 35.5 Luati din ce aveti si aduceti un prinos Domnului. Fiecare sa aduca prinos Domnului ce-l lasa inima: aur, argint, si arama; 35.6 materii vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu, in subtire si par de capra; 35.7 piei de berbeci vopsite in rosu si piei de vitel de mare; lemn de salcam~ 35.8 untdelemn pentru sfesnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii si pentru tamaia mirositoare; 35.9 pietre de onix si alte pietre pentru impodobirea efodului si a pieptarului. 35.10 Toti cei iscusiti dintre voi sa vina si sa faca tot ce a poruncit Domnul: 35.11 locasul, cortul si acoperisul lui, copcile, scandurile, drugii, stalpii si picioarele lui; 35.12 chivotul si drugii lui, capacul ispasirii si perdeaua dinauntru pentru acoperirea chivotului; 35.13 masa si drugii ei, cu toate uneltele ei, si painile pentru punerea inaintea Domnului; 35.14 sfesnicul cu uneltele lui, candelele lui, si untdelemnul pentru sfesnic; 35.15 altarul pentru tamaie si drugii lui, untdelemnul pentru ungere si tamaia mirositoare, si perdeaua usii de afara de la intrarea cortului; 35.16 altarul pentru arderile de tot, gratarul lui de arama, drugii lui, si toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui~ 35.17 panzele curtii, stalpii ei, picioarele ei, si perdeaua de la poarta curtii; 35.18 tarusii cortului, tarusii curtii, si funiile lor; 35.19 vesmintele preotesti pentru slujba sfantului locas, vesmintele sfinte ale preotului Aaron, si vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti. 35.20 Toata adunarea copiilor lui Israel a iesit dinaintea lui Moise. 35.21 Toti cei cu tragere de inima si bunavointa au venit si au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului intalnirii, pentru toata slujba lui, si pentru vesmintele sfinte. 35.22 Au venit indata barbatii si femeile, toti cei cu tragere de inima, si au adus belciuge de nas, inele, cercei, bratari, salbe si tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l inchinase Domnului. 35.23 Toti cei ce aveau stofe (materii) vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu, in subtire si par de capra, piei de berbeci vopsite in rosu, si piei de vitel de mare, le-au adus. 35.24 Toti cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint si de arama, au adus prinosul Domnului. Toti cei ce aveau lemn de salcam bun pentru lucrarile randuite pentru slujba, l-au adus. 35.25 Toate femeile iscusite au tors cu mainile lor, si au adus lucrul lor, si anume: tort vopsit in albastru, in purpuriu, in caramiziu si in subtire. 35.26 Toate femeile cu tragere de inima si iscusite au tors par de capra. 35.27 Fruntasii poporului au adus pietre de onix si alte pietre pentru efod si pieptar; 35.28 mirodenii si untdelemn, pentru sfesnic, pentru untdelemnul ungerii si pentru tamaia mirositoare. 35.29 Toti copiii lui Israel, barbati si femei, pe care-i tragea inima sa ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de buna voie. 35.30 Moise a zis copiilor lui Israel: Sa stiti ca Domnul a ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda. 35.31 L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de intelepciune, pricepere, si stiinta, pentru tot felul de lucrari. 35.32 I-a dat putere sa nascoceasca planuri, sa lucreze in aur, in argint si in arama~ 35.33 sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze lemnul cu mestesug, si sa faca tot felul de lucrari mestesugite. 35.34 I-a dat si darul sa invete pe altii, atat lui cat si lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. 35.35 I-a umplut cu pricepere, ca sa faca toate lucrarile de sapatura in piatra, de cioplitura mestesugita, de lucrat la gherghef si de tesut materii vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu si in subtire, sa faca tot felul de lucrari si nascociri de planuri.

Exod 36

36.1 Betaleel, Oholiab, si toti barbatii iscusiti in care pusese Domnul intelepciune si pricepere, ca sa stie sa faca lucrarile randuite pentru slujba sfantului locas, au facut totul dupa cum poruncise Domnul. 36.2 Moise a chemat pe Betaleel, Oholiab, si pe toti barbatii iscusiti in mintea carora pusese Domnul pricepere, si anume pe toti cei cu tragere de inima la lucrul acesta ca sa-l faca. 36.3 Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele, pe care le adusesera copiii lui Israel ca sa faca lucrarile randuite pentru slujba sfantului locas. Chiar si dupa ce se incepuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, in fiecare dimineata, daruri de buna voie. 36.4 Atunci toti barbatii iscusiti, prinsi la toate lucrarile sfantului locas, si-au lasat fiecare lucrul pe care-l faceau~ 36.5 si au venit de au spus lui Moise: Poporul aduce mult mai mult decat trebuie pentru facerea lucrarilor, pe care a poruncit Domnul sa le facem. 36.6 Moise a pus sa strige in tabara ca nimeni, fie barbat fie femeie, sa nu mai aduca daruri pentru sfantul locas. Au oprit astfel pe popor sa mai aduca daruri. 36.7 Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrarile care trebuiau facute, ba inca mai si trecea. 36.8 Toti barbatii iscusiti si lucratorii au facut cortul din zece covoare de in subtire si rasucit din fir albastru, purpuriu si caramiziu; pe ele au tesut heruvimi lucrati cu maiestrie. 36.9 Lungimea unui covor era de douazeci si opt de coti; iar latimea unui covor era de patru coti. Toate covoarele aveau aceeasi masura. 36.10 Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc. 36.11 Au facut chiotori albastre la marginea covorului cu care se sfarsea cea dintai impreunare; tot asa au facut si la marginea covorului cu care se sfarsea a doua impreunare de covoare. 36.12 Au facut cincizeci de chiotori la cel dintai covor, si cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfarsea a doua impreunare de covoare; chiotorile acestea erau una in fata alteia. 36.13 Au facut cincizeci de copci de aur, si au prins covoarele unul de altul cu copcile, asa incat cortul alcatuia un intreg. 36.14 Au facut niste covoare din par de capra, ca sa slujeasca de acoperis pentru cort: unsprezece covoare de acestea au facut. 36.15 Lungimea unui covor era de treizeci de coti, si latimea unui covor era de patru coti: cele unsprezece covoare aveau aceeasi masura. 36.16 Au prins impreuna deoparte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte sase de alta parte. 36.17 Au facut cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfarsea o impreunare de covoare, si cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfarsea a doua impreunare de covoare. 36.18 Au mai facut si cincizeci de copci de arama, cu care sa se impreune acoperisul cortului, ca sa alcatuiasca un intreg. 36.19 Au facut pentru acoperisul cortului o invelitoare de piei de berbeci vopsite in rosu, si o invelitoare de piei de vitel de mare, care trebuia pusa pe deasupra. 36.20 Scandurile pentru cort, le-au facut din lemn de salcam, asezate in picioare. 36.21 Lungimea unei scanduri era de zece coti, si latimea unei scanduri era de un cot si jumatate. 36.22 Fiecare scandura avea doua urechi, unite una cu alta; tot asa au facut la toate scandurile cortului. 36.23 Au facut douazeci de scanduri pentru cort, inspre partea de miaza-zi. 36.24 Au pus patruzeci de picioare de argint sub cele douazeci de scanduri, cate doua picioare sub fiecare scandura, pentru cele doua urechi ale ei. 36.25 Au facut apoi douazeci de scanduri pentru a doua latura a cortului, latura dinspre miazanoapte~ 36.26 cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, cate doua picioare sub fiecare scandura. 36.27 Au facut apoi sase scanduri pentru fundul cortului, inspre apus. 36.28 Au facut doua scanduri pentru cele doua unghiuri ale cortului in partea din fund; 36.29 acestea erau facute din doua bucati, incepand de la partea de jos, si bine legate la varf printr-un cerc; la fel au facut pentru amandoua scandurile din cele doua unghiuri. 36.30 Erau astfel opt scanduri, cu picioarele lor de argint, adica saisprezece picioare, cate doua picioare sub fiecare scandura. 36.31 Au facut cinci drugi din lemn de salcam pentru scandurile uneia din laturile cortului~ 36.32 cinci drugi pentru scandurile celei de a doua laturi a cortului, si cinci drugi pentru scandurile laturii cortului din fundul dinspre apus; 36.33 drugul de la mijloc l-au facut asa ca sa treaca prin mijlocul scandurilor, de la un capat la celalalt. 36.34 Au poleit scandurile cu aur, si verigile lor de aur le-au facut asa ca sa se poata petrece drugii prin ele; si drugii i-au poleit cu aur. 36.35 Perdeaua dinauntru au facut-o de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit; au lucrat-o cu maiestrie; si au facut heruvimi pe ea. 36.36 Au facut patru stalpi de salcam pentru ea, si i-au poleit cu aur; carligele lor erau de aur, si au turnat pentru stalpii acestia patru picioare de argint. 36.37 Pentru usa cortului au facut o perdea de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit; aceasta era o lucrare facuta la gherghef. 36.38 Au facut cei cinci stalpi ai ei cu carligele lor, iar capataiele si betele lor de legatura le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de arama.

Exod 37

37.1 Apoi Betaleel a facut chivotul din lemn de salcam; lungimea lui era de doi coti si jumatate, latimea de un cot si jumatate si inaltimea tot de un cot si jumatate. 37.2 L-a poleit cu aur curat pe dinauntru si pe din afara, si i-a facut un chenar de jur imprejur. 37.3 A turnat pentru el patru verigi de aur, pe care le-a pus la cele patru colturi ale lui: doua verigi de o parte si doua verigi de cealalta parte. 37.4 A facut niste drugi de lemn de salcam, si i-a poleit cu aur. 37.5 A varat drugii in verigile de la cele doua laturi ale chivotului, ca sa duca chivotul. 37.6 A facut si capacul ispasirii de aur curat; lungimea lui era de doi coti si jumatate, si latimea de un cot si jumatate. 37.7 A facut doi heruvimi de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii; 37.8 un heruvim la un capat, si un heruvim la celalalt capat; heruvimii i-a facut pe capacul ispasirii la cele doua capete ale lui. 37.9 Heruvimii erau cu aripile intinse deasupra, acoperind capacul ispasirii cu aripile lor, si uitandu-se unul la altul. Heruvimii stateau cu fata intoarsa spre capacul ispasirii. 37.10 A facut masa din lemn de salcam; lungimea ei era de doi coti, latimea de un cot si inaltimea de un cot si jumatate. 37.11 A poleit-o cu aur curat, si i-a facut un chenar de jur imprejur. 37.12 I-a facut imprejur un pervaz de un lat de mana, pe care a facut un chenar de jur imprejur. 37.13 A turnat pentru masa patru verigi de aur, si a pus verigile in cele patru colturi, care erau la cele patru picioare ale ei. 37.14 Verigile erau langa pervaz, si in ele erau varati drugii pentru ducerea mesei. 37.15 A facut drugii de lemn de salcam, si i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei. 37.16 A facut apoi uneltele, care trebuiau puse pe masa, farfuriile, catuile, potirele, si cestile ei, care slujeau la jertfele de bautura; le-a facut din aur curat. 37.17 A facut sfesnicul de aur curat; a facut sfesnicul de aur curat, batut; piciorul, fusul, potirasele, gamalioarele, si florile lui erau dintr-o bucata cu el. 37.18 Din amandoua partile lui ieseau sase brate: trei brate dintr-o latura, si trei brate din cealalta latura. 37.19 Pe un brat erau trei potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor, si pe un alt brat alte trei potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor; asa era la toate cele sase brate, care ieseau din sfesnic. 37.20 Pe fusul sfesnicului erau patru potirase in chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor. 37.21 Era o gamalioara sub doua brate care ieseau din sfesnic, o gamalioara sub alte doua brate, si o gamalioara sub alte doua brate; asa era la toate cele sase brate care ieseau din sfesnic. 37.22 Gamalioarele si bratele sfesnicului erau dintr-o bucata cu el, batut in intregime dintr-o bucata de aur curat. 37.23 A facut apoi cele sapte candele ale lui, mucarile si cenusarele lui, toate de aur curat. 37.24 A intrebuintat un talant de aur curat pentru facerea sfesnicului cu toate uneltele lui. 37.25 Apoi a facut altarul pentru tamaie din lemn de salcam; lungimea lui era de un cot, si latimea de un cot; era in patru muchii, si inaltimea lui era de doi coti. Coarnele erau dintr-o bucata cu el. 37.26 L-a poleit cu aur curat, atat partea de sus cat si laturile de jur imprejur si coarnele. Si i-a facut o cununa de jur imprejur. 37.27 Sub cununa a facut doua verigi de aur, pe care le-a pus in cele doua unghiuri din cele doua laturi, ca sa se vare in ele drugii, care slujeau la ducerea lui. 37.28 A facut niste drugi din lemn de salcam, si i-a poleit cu aur. 37.29 A facut untdelemnul pentru ungerea sfanta, si tamaia mirositoare, curata, alcatuita dupa mestesugul facatorului de mir.

Exod 38

38.1 A facut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcam; lungimea lui era de cinci coti, si latimea de cinci coti; era in patru muchii, si inaltimea lui era de trei coti. 38.2 La cele patru colturi i-a facut niste coarne dintr-o bucata cu el, si l-a poleit cu arama. 38.3 A facut toate uneltele altarului: oalele pentru cenusa, lopetile, lighenele, furculitele si tigaile pentru carbuni; toate uneltele acestea le-a facut din arama. 38.4 A facut pentru altar un gratar de arama, ca o retea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, incepand de jos, asa ca venea pana la jumatatea altarului. 38.5 A turnat apoi patru verigi, pe care le-a pus in cele patru colturi ale gratarului de arama, ca sa vare drugii in ele. 38.6 A facut drugii din lemn de salcam, si i-a poleit cu arama. 38.7 A varat drugii in verigile de pe laturile altarului ca sa-l duca. L-a facut din scanduri, gol pe dinauntru. 38.8 A facut ligheanul de arama, cu piciorul lui de arama, din oglinzile femeilor, care slujeau la usa cortului intalnirii. 38.9 Apoi a facut curtea. Inspre partea de miazazi, pentru curte, erau niste panze de in subtire rasucit, pe o lungime de o suta de coti~ 38.10 cu douazeci de stalpi asezati pe douazeci de picioare de arama; carligele stalpilor si betele lor de legatura erau de argint. 38.11 Inspre partea de miazanoapte, erau o suta de coti de panza, cu douazeci de stalpi si cu cele douazeci de picioare de arama ale lor; carligele stalpilor si betele lor de legatura erau de argint. 38.12 Inspre partea de sus, erau cinci zeci de coti de panza, cu zece stalpi si cele zece picioare ale lor; carligele stalpilor si betele lor de legatura erau de argint. 38.13 Inspre partea de rasarit, pe cei cincizeci de coti latime, erau: 38.14 pentru o aripa, cincisprezece coti de panza, cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor~ 38.15 si pentru a doua aripa, care era in fata ei, de cealalta parte a portii curtii, cincisprezece coti de panza cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor. 38.16 Toate panzele de jur imprejurul curtii erau de in subtire rasucit. 38.17 Picioarele stalpilor erau de arama, carligele stalpilor si betele lor de legatura erau de argint, si capataiele lor erau poleite cu argint. Toti stalpii curtii erau legati intre ei cu bete de argint. 38.18 Perdeaua de la poarta curtii cortului era o lucratura facuta la gherghef din fir albastru, purpuriu, caramiziu, si din in subtire rasucit; avea o lungime de douazeci de coti, si inaltimea era de cinci coti, ca latimea panzelor curtii; 38.19 cei patru stalpi ai ei si cele patru picioare ale lor erau de arama; carligele si betele lor de legatura erau de argint; iar capataiele erau poleite cu argint. 38.20 Toti tarusii din jurul cortului si curtii erau de arama. 38.21 Iata socoteala locasului cortului intalnirii, facuta dupa porunca lui Moise, prin ingrijirea Levitilor, sub carmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 38.22 Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda, a facut tot ce poruncise lui Moise Domnul. 38.23 El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, mester la sapat in pietre, la cioplit cu mestesug, si la lucrat pe gherghef in materiile vopsite in albastru, in purpuriu, in caramiziu, si in in subtire. 38.24 Tot aurul intrebuintat la lucru pentru toate lucrarile sfantului locas, aur iesit din daruri, se suia la douazeci si noua de talanti si sapte sute treizeci de sicli, dupa siclul cortului. 38.25 Argintul celor iesiti la numaratoare, din adunare, se suia la o suta de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, dupa siclul sfantului locas: 38.26 Cate o jumatate de siclu de cap, o jumatate de siclu, dupa siclul sfantului locas, pentru fiecare om cuprins in numaratoare, de la varsta de douazeci de ani in sus, adica pentru sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni. 38.27 Din cei o suta de talanti de argint s-au turnat picioarele sfantului locas si picioarele perdelei dinauntru, adica o suta de picioare la cei o suta de talanti, cate un talant de picior. 38.28 Si cu cei o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli s-au facut carligele si betele de legatura dintre stalpi, si le-au poleit capataiele. 38.29 Arama daruita se suia la saptezeci de talanti si doua mii patru sute de sicli. 38.30 Din ea au facut picioarele de la usa cortului intalnirii; altarul de arama cu gratarul lui, si toate uneltele altarului; 38.31 picioarele stalpilor curtii, de jur imprejur, si picioarele stalpilor de la poarta curtii; si toti tarusii din jurul cortului si ai curtii.

Exod 39

39.1 Cu materiile vopsite in albastru, in purpuriu si in caramiziu, au facut vesmintele preotilor pentru slujba sfantului locas, si au facut vesminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.2 Au facut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. 39.3 Au intins niste placi de aur, si le-au taiat in fire subtiri, pe care le-au tesut in materiile vopsite in albastru, in purpuriu si in caramiziu, si in in subtire; era lucrat cu maiestrie. 39.4 I-au facut niste umerari care se impreunau cu el, asa ca la cele doua capete ale lui, efodul era legat cu ei. 39.5 Braul era de aceeasi lucratura ca efodul si prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.6 Au pregatit pietrele de onix, le-au prins in legaturi de aur si au sapat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapa pecetile. 39.7 Le-au pus pe umerarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.8 Au facut apoi pieptarul, lucrat cu maiestrie, din aceeasi lucratura ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. 39.9 Era in patru colturi. Pieptarul l-au facut indoit; lungimea lui era de o palma, si latimea de o palma; era indoit. 39.10 Au pus in el patru siruri de pietre: in sirul intai era: un sardonix, un topaz si un smarald; 39.11 in al doilea sir: un rubin, un safir si un diamant; 39.12 in al treilea sir: un opal, un agat si un ametist; 39.13 iar in al patrulea sir: un hrisolit, un onix si un iaspis. Pietrele acestea erau legate in ferecaturile lor de aur. 39.14 Erau douasprezece, dupa numele fiilor lui Israel; erau sapate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia din cele douasprezece semintii. 39.15 Pe pieptar au facut apoi niste lantisoare de aur curat, impletite ca niste sfori. 39.16 Au facut doua ferecaturi de aur si doua verigi de aur, si au pus cele doua verigi la cele doua capete ale pieptarului. 39.17 Apoi cele doua lantisoare impletite, de aur, le-au varat in cele doua verigi de la cele doua capete ale pieptarului; 39.18 iar celelalte doua capete ale celor doua lantisoare le-au agatat de cele doua ferecaturi si le-au pus pe umerarii efodului in partea dinainte. 39.19 Au mai facut doua verigi de aur, pe care le-au pus la cele doua capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinauntru dinspre efod. 39.20 Apoi au facut alte doua verigi de aur, pe care le-au pus la cei doi umerari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se impreuna efodul cu umerarii, deasupra braului efodului. 39.21 Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoara albastra, asa ca pieptarul sa stea teapan deasupra braului efodului, si sa nu se poata misca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.22 Au facut mantia de sub efod, tesuta toata cu mestesug din materie albastra. 39.23 La mijlocul mantiei, sus, era o gura ca gura unei platose; gura aceasta era tivita de jur imprejur, ca sa nu se rupa. 39.24 Pe marginea mantiei au facut niste rodii de culoare albastra, purpurie si caramizie, din fir rasucit; 39.25 au facut si niste clopotei de aur curat, si clopoteii i-au pus intre rodii, de jur imprejurul mantiei: 39.26 venea un clopotel si o rodie, un clopotel si o rodie pe toata marginea dimprejurul mantiei, pentru slujba, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.27 Au facut si tunicile de in subtire tesute cu maiestrie, pentru Aaron si fiii lui; 39.28 mitra de in subtire, si scufiile de in subtire care slujeau ca podoaba; izmenele de in subtire rasucit; 39.29 braul de in subtire rasucit, lucrat la gherghef, si de culoare albastra, purpurie si caramizie, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.30 Au facut apoi si placa de aur curat, cununa imparateasca sfanta, si au sapat pe ea, cum se sapa pe o pecete: Sfant Domnului. 39.31 Au legat-o de mitra sus, cu o sfoara albastra, cum poruncise lui Moise Domnul. 39.32 Astfel au fost ispravite toate lucrarile locasului cortului intalnirii. Copiii lui Israel au facut tot ce poruncise lui Moise Domnul: asa au facut. 39.33 Au adus locasul la Moise: cortul si toate uneltele lui, copcile, scandurile, drugii, stalpii si picioarele lui; 39.34 invelitoarea de piei de berbec vopsite in rosu, invelitoarea de piei de vitel de mare, si perdeaua de despartire; 39.35 chivotul marturiei si drugii lui, si capacul ispasirii; 39.36 masa cu toate uneltele ei, si painile pentru punerea inaintea Domnului; 39.37 sfesnicul de aur curat, candelele lui asezate in rand si toate uneltele lui, si untdelemnul pentru sfesnic; 39.38 altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere si tamaia mirositoare, si perdeaua de la usa cortului; 39.39 altarul de arama, gratarul lui de arama, drugii lui si toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui; 39.40 panzele curtii, stalpii ei si picioarele lor, perdeaua de la poarta curtii, funiile ei, tarusii ei, si toate uneltele pentru slujba locasului cortului intalnirii; 39.41 vesmintele pentru slujba, pentru facut slujba in Locul sfant, vesmintele sfinte pentru preotul Aaron, si vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti. 39.42 Copiii lui Israel au facut toate aceste lucrari dupa toate poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul. 39.43 Moise a cercetat toate lucrarile; si iata, le facusera cum poruncise Domnul, asa le facusera. Si Moise i-a binecuvantat.

Exod 40

40.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 40.2 In ziua intai a lunii intai, sa intinzi locasul cortului intalnirii. 40.3 Sa pui in el chivotul marturiei, si inaintea chivotului sa atarni perdeaua dinauntru. 40.4 Apoi sa aduci masa, si sa pui pe ea cele randuite. Dupa aceea, sa aduci sfesnicul, si sa-i asezi candelele. 40.5 Altarul de aur pentru tamaie sa-l asezi inaintea chivotului marturiei, si sa atarni perdeaua la usa cortului. 40.6 Sa asezi altarul pentru arderile de tot inaintea usii locasului cortului intalnirii. 40.7 Ligheanul sa-l asezi intre cortul intalnirii si altar, si sa pui apa in el. 40.8 Sa asezi curtea de jur imprejur, si sa pui perdeaua la poarta curtii. 40.9 Sa iei untdelemnul pentru ungere, sa ungi cu el cortul si tot ce cuprinde el, si sa-l sfintesti, cu toate uneltele lui; si va fi sfant. 40.10 Sa ungi altarul pentru arderile de tot si toate uneltele lui, si sa sfintesti altarul; si altarul va fi prea sfant. 40.11 Sa ungi ligheanul cu piciorul lui, si sa-l sfintesti. 40.12 Apoi sa aduci pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului intalnirii, si sa-i speli cu apa. 40.13 Sa imbraci pe Aaron cu vesmintele sfinte, sa-l ungi, si sa-l sfintesti, ca sa-Mi faca slujba de preot. 40.14 Sa chemi si pe fiii lui, sa-i imbraci cu tunicile~ 40.15 si sa-i ungi cum ai uns pe tatal lor, ca sa-Mi faca slujba de preoti. In puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preotiei, printre urmasii lor. 40.16 Moise a facut intocmai cum ii poruncise Domnul; asa a facut. 40.17 In ziua intai a lunii intai a anului al doilea, cortul era asezat. 40.18 Moise a asezat cortul; i-a pus picioarele, a asezat scandurile si verigile, si a ridicat stalpii. 40.19 A intins invelitoarea care slujea de acoperis deasupra cortului, si pe deasupra a pus invelitoarea acoperisului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.20 Apoi a luat marturia, si a pus-o in chivot; a pus drugii la chivot, si a asezat capacul ispasirii deasupra chivotului. 40.21 A adus chivotul in cort; a atarnat perdeaua despartitoare inaintea lui, si a acoperit astfel chivotul marturiei, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.22 A asezat masa in cortul intalnirii, in partea de miazanoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinauntru; 40.23 si a pus pe ea painile, inaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.24 Apoi a asezat sfesnicul in cortul intalnirii, in fata mesei, in partea de miazazi a cortului; 40.25 si i-a asezat candelele, inaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.26 Apoi a asezat altarul de aur in cortul intalnirii in fata perdelei dinauntru; 40.27 a ars pe el tamaie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.28 A asezat perdeaua la usa cortului. 40.29 A asezat altarul pentru arderile de tot la usa locasului cortului intalnirii; si a adus pe el arderea de tot si jertfa de mancare, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.30 A asezat ligheanul intre cortul intalnirii si altar, si a pus in el apa pentru spalat. 40.31 Moise, Aaron si fiii lui si-au spalat mainile si picioarele in el; 40.32 cand intrau in cortul intalnirii si se apropiau de altar, se spalau, cum poruncise lui Moise Domnul. 40.33 Apoi a ridicat curtea imprejurul cortului si altarului, si a pus perdeaua la poarta curtii. Astfel a ispravit Moise lucrarea. 40.34 Atunci norul a acoperit cortul intalnirii, si slava Domnului a umplut cortul. 40.35 Moise nu putea sa intre in cortul intalnirii, pentru ca norul statea deasupra lui, si slava Domnului umplea cortul. 40.36 Cat au tinut calatoriile lor, copiii lui Israel porneau numai cand se ridica norul deasupra cortului. 40.37 Si cand nu se ridica norul, nu porneau, pana ce nu se ridica. 40.38 Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, inaintea intregii case a lui Israel, in timpul tuturor calatoriilor lor.

Levitic 1

1.1 Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din cortul intalnirii, si a zis: 1.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, sa-l aduca din vite, fie din cireada fie din turma. 1.3 Daca darul lui va fi o ardere de tot din cireada, sa-l aduca din partea barbateasca fara cusur; si anume sa-l aduca la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului, ca sa fie placut Domnului. 1.4 Sa-si puna mana pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, si va fi primit de Domnul, ca sa faca ispasire pentru el. 1.5 Sa junghie vitelul inaintea Domnului; si preotii, fiii lui Aaron, sa aduca sangele, si sa-l stropeasca de jur imprejur pe altarul de la usa cortului intalnirii. 1.6 Sa jupoaie vitelul adus ca ardere de tot, si sa-l taie in bucati. 1.7 Fiii preotului Aaron sa faca foc pe altar si sa puna lemne pe foc. 1.8 Preotii, fiii lui Aaron, sa aseze bucatile, capul si grasimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar. 1.9 Sa spele cu apa maruntaiele si picioarele; si preotul sa le arda toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 1.10 Daca darul lui va fi o ardere de tot din turma, de miei sau capre, sa aduca o parte barbateasca fara cusur. 1.11 Sa-l junghie in partea de miazanoapte a altarului, inaintea Domnului; si preotii, fiii lui Aaron, sa-i stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. 1.12 El sa-l taie in bucati; si preotul sa le puna, impreuna cu capul si grasimea, pe lemnele din focul de pe altar. 1.13 Sa spele cu apa maruntaiele si picioarele, si preotul sa le aduca pe toate, si sa le arda pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 1.14 Daca darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din pasari, sa-l aduca din turturele sau din pui de porumbel. 1.15 Preotul sa aduca pasarea pe altar; sa-i despice capul cu unghia, si s-o arda pe altar, iar sangele sa i se scurga pe un perete al altarului. 1.16 Sa scoata gusa cu penele ei, si s-o arunce langa altar, spre rasarit, in locul unde se strange cenusa. 1.17 Sa-i franga aripile, fara sa le dezlipeasca; si preotul sa arda pasarea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.

Levitic 2

2.1 Cand va aduce cineva Domnului un dar ca jertfa de mancare, darul lui sa fie din floarea fainii: sa toarne untdelemn peste ea, si sa adauge si tamaie. 2.2 S-o aduca preotilor, fiilor lui Aaron; preotul sa ia un pumn din aceasta floare a fainii, stropita cu untdelemn, impreuna cu toata tamaia, si s-o arda pe altar ca jertfa de aducere aminte. Acesta este un dar de mancare de un miros placut Domnului. 2.3 Ce va ramane din darul acesta de mancare, sa fie al lui Aaron si al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfant intre jertfele de mancare, mistuite de foc inaintea Domnului. 2.4 Daca vei aduce ca jertfa de mancare un dar din ceea ce se coace in cuptor, sa aduci niste turte nedospite, facute din floare de faina, framantate cu untdelemn, si niste placinte nedospite, stropite cu untdelemn. 2.5 Daca darul tau, adus ca jertfa de mancare, va fi o turta coapta in tigaie, sa fie facuta din floarea fainii, nedospita si framantata cu untdelemn. 2.6 S-o frangi in bucati, si sa torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfa de mancare. 2.7 Daca darul tau adus ca jertfa de mancare va fi o turta coapta pe gratar, sa fie facuta din floarea fainii, framantata cu untdelemn. 2.8 Darul de mancare facut din aceste lucruri sa-l aduci Domnului; si anume, sa fie dat preotului, care-l va aduce pe altar. 2.9 Preotul va lua din darul de mancare partea care trebuie adusa ca aducere aminte, si o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfa de mancare, de un miros placut Domnului. 2.10 Ce va ramane din darul acesta de mancare, sa fie al lui Aaron si al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfant intre darurile mistuite de foc inaintea Domnului. 2.11 Nici unul din darurile, pe care le veti aduce ca jertfa de mancare inaintea Domnului, sa nu fie facut cu aluat; caci nu trebuie sa ardeti nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfa de mancare mistuita de foc inaintea Domnului. 2.12 Ca jertfa de mancare din cele dintai roade, veti putea sa le aduceti Domnului; dar ca dar de mancare de un miros placut, sa nu fie aduse pe altar. 2.13 Toate darurile tale de mancare sa le sarezi cu sare; sa nu lasi sa lipseasca niciodata de pe darurile tale de mancare sarea, care este semnul legamantului Dumnezeului tau; la toate darurile tale de mancare sa aduci sare. 2.14 Daca vei aduce Domnului un dar ca jertfa de mancare din cele dintai roade, sa aduci ca dar de mancare din cele dintai roade ale tale, spice coapte de curand, prajite la foc si boabe noi pisate. 2.15 Sa torni untdelemn pe ele, si sa adaugi si tamaie; acesta este un dar de mancare. 2.16 Preotul sa arda ca aducere aminte o parte din boabele pisate si din untdelemn, cu toata tamaia. Acesta este un dar adus ca jertfa de mancare, mistuita de foc inaintea Domnului.

Levitic 3

3.1 Cand cineva va aduce Domnului un dar ca jertfa de multumire: Daca il va aduce din cireada, fie parte barbateasca, fie parte femeiasca, s-o aduca fara cusur, inaintea Domnului. 3.2 Sa puna mana pe capul dobitocului, sa-l junghie la usa cortului intalnirii; si preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. 3.3 Din aceasta jertfa de multumire, sa aduca drept jertfa mistuita de foc inaintea Domnului: grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de maruntaie; 3.4 cei doi rarunchi, si grasimea de pe ei si de pe coapse, si prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. 3.5 Fiii lui Aaron sa le arda pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 3.6 Daca darul pe care-l aduce ca jertfa de multumire Domnului, va fi din turma, fie parte barbateasca fie parte femeiasca, s-o aduca fara cusur. 3.7 Daca va aduce jertfa un miel, sa-l aduca inaintea Domnului. 3.8 Sa-si puna mana pe capul dobitocului, si sa-l junghie inaintea cortului intalnirii; fiii lui Aaron sa-i stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. 3.9 Din aceasta jertfa de multumire, sa aduca o jertfa mistuita de foc inaintea Domnului, si anume: grasimea, coada intreaga, pe care o va desface de la osul spinarii, grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de maruntaie~ 3.10 cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. 3.11 Preotul sa le arda pe altar. Aceasta este mancarea unei jertfe mistuite de foc inaintea Domnului. 3.12 Daca darul lui va fi o capra, s-o aduca inaintea Domnului. 3.13 Sa-si puna mana pe capul vitei, si s-o junghie inaintea cortului intalnirii; si fiii lui Aaron sa-i stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. 3.14 Apoi din ea, sa aduca drept jertfa mistuita de foc inaintea Domnului: grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de ele~ 3.15 cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. 3.16 Preotul sa le arda pe altar. Aceasta este mancarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros placut Domnului. Toata grasimea este a Domnului. 3.17 Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile unde veti locui: cu nici un chip sa nu mancati nici grasime, nici sange.

Levitic 4

4.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 4.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune: Cand va pacatui cineva fara voie impotriva vreuneia din poruncile Domnului, facand lucruri care nu trebuie facute; si anume: 4.3 Daca a pacatuit preotul care a primit ungerea, si prin aceasta a adus vina asupra poporului, sa aduca Domnului un vitel fara cusur, ca jertfa de ispasire pentru pacatul pe care l-a facut. 4.4 Sa aduca vitelul la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului, sa-si puna mana pe capul vitelului, si sa-l junghie inaintea Domnului. 4.5 Preotul, care a primit ungerea, sa ia din sangele vitelului, si sa-l aduca in cortul intalnirii: 4.6 sa-si inmoaie degetul in sange, si sa stropeasca de sapte ori inaintea Domnului, in fata perdelei dinauntru a sfantului locas. 4.7 Apoi preotul sa unga cu sange coarnele altarului pentru tamaia mirositoare, care este inaintea Domnului in cortul intalnirii; iar tot celalalt sange al vitelului sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului intalnirii. 4.8 Sa ia toata grasimea vitelului adus ca jertfa de ispasire, si anume: grasimea care acopera maruntaiele si toata grasimea care tine de ele~ 4.9 cei doi rarunchi, si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de langa rarunchi. Preotul sa ia aceste parti~ 4.10 cum se iau de la vitelul adus ca jertfa de multumire, si sa le arda pe altarul pentru arderile de tot. 4.11 Dar pielea vitelului, toata carnea lui, cu capul, picioarele, maruntaiele si baliga lui~ 4.12 adica tot vitelul care a mai ramas, sa-l scoata afara din tabara, intr-un loc curat, unde se arunca cenusa, si sa-l arda cu lemne pe foc; sa fie ars pe gramada de cenusa. 4.13 Daca toata adunarea lui Israel a pacatuit fara voie si fara sa stie, facand impotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie facute, si facandu-se astfel vinovata~ 4.14 si daca pacatul savarsit s-a descoperit, adunarea sa aduca un vitel ca jertfa de ispasire, si anume sa-l aduca inaintea cortului intalnirii. 4.15 Batranii adunarii sa-si puna mainile pe capul vitelului inaintea Domnului, si sa junghie vitelul inaintea Domnului. 4.16 Preotul care a primit ungerea, sa aduca din sangele vitelului in cortul intalnirii; 4.17 sa-si inmoaie degetul in sange, si sa stropeasca cu el de sapte ori inaintea Domnului, in fata perdelei dinauntru. 4.18 Sa unga cu sangele acesta coarnele altarului care este inaintea Domnului in cortul intalnirii; si sa verse tot sangele care a mai ramas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului intalnirii. 4.19 Toata grasimea vitelului s-o ia si s-o arda pe altar. 4.20 Cu vitelul acesta sa faca intocmai cum a facut cu vitelul adus ca jertfa de ispasire; sa faca la fel. Astfel sa faca preotul ispasire pentru ei, si li se va ierta. 4.21 Vitelul ramas, sa-l scoata apoi afara din tabara, si sa-l arda ca si pe vitelul dintai. Aceasta este o jertfa de ispasire pentru adunare. 4.22 Daca o capetenie a pacatuit, facand fara voie impotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului sau, lucruri care nu trebuie facute si s-a facut astfel vinovat~ 4.23 si ajunge sa descopere pacatul pe care l-a facut, sa aduca jertfa un tap fara cusur! 4.24 Sa-si puna mana pe capul tapului, si sa-l junghie in locul unde se junghie arderile de tot inaintea Domnului. Aceasta este o jertfa de ispasire. 4.25 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei de ispasire, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot. 4.26 Toata grasimea s-o arda pe altar, cum a ars grasimea de la jertfa de multumire. Astfel va face preotul pentru capetenia aceea ispasirea pacatului lui, si i se va ierta. 4.27 Daca cineva din poporul de rand a pacatuit fara voie, facand impotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie facute si s-a facut astfel vinovat~ 4.28 si ajunge sa descopere pacatul pe care l-a facut, sa aduca jertfa o iada fara cusur, pentru pacatul pe care l-a facut. 4.29 Sa-si puna mana pe capul jertfei de ispasire, si s-o junghie in locul unde se junghie arderile de tot. 4.30 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei, sa unga coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului. 4.31 Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea jertfei de multumire, si s-o arda pe altar, si ea va fi de un miros placut Domnului. Astfel va face preotul ispasirea pentru omul acesta, si i se va ierta. 4.32 Daca va aduce ca jertfa de ispasire un miel, sa aduca o parte femeiasca fara cusur. 4.33 Sa-si puna mana pe capul jertfei, si s-o junghie ca jertfa de ispasire in locul unde se junghie arderile de tot. 4.34 Preotul sa ia cu degetul din sangele jertfei, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalalt sange sa-l verse la picioarele altarului. 4.35 Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea mielului adus ca jertfa de multumire, si s-o arda pe altar, peste jertfele mistuite de foc inaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l-a savarsit, si i se va ierta.

Levitic 5

5.1 Cand cineva, fiind pus sub juramant ca martor, va pacatui, nespunand ce a vazut sau ce stie, si va cadea astfel sub vina~ 5.2 sau cand cineva, fara sa stie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare salbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casa necurate, fie de hoitul unei taratoare necurate, si va baga apoi de seama si se va face astfel vinovat; 5.3 sau cand cineva, fara sa ia seama, se va atinge de vreo spurcaciune omeneasca, de orice spurcaciune care face pe cineva necurat, si va baga de seama mai tarziu, si se va face astfel vinovat; 5.4 sau cand cineva, vorbind cu usurinta, jura ca are sa faca ceva rau sau bine, si nebagand de seama la inceput, baga de seama mai tarziu, si se va face astfel vinovat: 5.5 Cand cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie sa-si marturiseasca pacatul. 5.6 Apoi sa aduca lui Dumnezeu ca jertfa de vina, pentru pacatul pe care l-a facut, o parte femeiasca din turma, si anume, o oaie sau o capra, ca jertfa ispasitoare. Si preotul sa faca pentru el ispasirea pacatului lui. 5.7 Daca nu va putea sa aduca o oaie sau o capra, sa aduca Domnului ca jertfa de vina pentru pacatul lui doua turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfa de ispasire, iar celalalt ca ardere de tot. 5.8 Sa le aduca preotului, care va jertfi intai pe cea care are sa slujeasca drept jertfa de ispasire. Preotul sa-i franga cu unghia capul de la grumaz, fara sa-l desparta; 5.9 sa stropeasca un perete al altarului cu sangele jertfei de ispasire, iar celalalt sange sa-l stoarca la picioarele altarului: aceasta este o jertfa de ispasire. 5.10 Cealalta pasare s-o pregateasca drept ardere de tot, dupa randuielile asezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l-a facut, si i se va ierta. 5.11 Daca nu poate sa aduca nici doua turturele sau doi pui de porumbel, sa aduca pentru pacatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efa de floarea fainii, si anume ca dar de ispasire; sa nu puna untdelemn pe ea, si sa n-adauge nici tamaie, caci este un dar de ispasire. 5.12 S-o aduca la preot, si preotul sa ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, si s-o arda pe altar, ca si pe darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului: acesta este un dar de ispasire. 5.13 Astfel va face preotul pentru omul acela ispasirea pacatului pe care l-a facut fata de unul din aceste lucruri, si i se va ierta. Cealalta parte care va mai ramane din darul acesta, sa fie a preotului, ca si la darul de mancare. 5.14 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 5.15 Cand cineva va face o nelegiuire si va pacatui fara voie fata de lucrurile inchinate Domnului, sa aduca Domnului ca jertfa de vina pentru pacatul lui un berbec fara cusur din turma, dupa pretuirea ta, in sicli de argint, dupa siclul sfantului locas. 5.16 Sa mai adauge a cincea parte la pretul lucrului, cu care a inselat sfantul locas, si sa-l incredinteze preotului. Si preotul sa faca ispasire pentru el cu berbecul adus ca jertfa pentru vina, si i se va ierta. 5.17 Cand va pacatui cineva facand, fara sa stie, impotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie facute, si se va face vinovat, purtandu-si astfel vina~ 5.18 sa aduca preotului ca jertfa pentru vina un berbec fara cusur, luat din turma, dupa pretuirea ta. Si preotul sa faca pentru el ispasirea greselii pe care a facut-o fara sa stie; si i se va ierta. 5.19 Aceasta este o jertfa pentru vina. Omul acesta se facuse vinovat fata de Domnul.

Levitic 6

6.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.2 Cand va pacatui cineva si va savarsi o nelegiuire fata de Domnul, tagaduind aproapelui sau un lucru incredintat lui, sau dat in pastrarea lui, sau luat cu sila, sau va insela pe aproapele lui~ 6.3 tagaduind ca a gasit un lucru pierdut, sau facand un juramant stramb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul si pacatuieste; 6.4 cand va pacatui astfel si se va face vinovat, sa dea inapoi lucrul luat cu sila sau luat prin inselaciune, sau incredintat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a gasit~ 6.5 sau lucru pentru care a facut un juramant stramb ori care ar fi sa-l dea inapoi intreg, sa mai adauge a cincea parte din pretul lui, si sa-l dea in mana stapanului lui, chiar in ziua cand isi va aduce jertfa lui pentru vina. 6.6 Iar ca jertfa pentru vina, sa aduca Domnului pentru pacatul lui un berbec fara cusur, luat din turma, dupa pretuirea ta, si sa-l dea preotului. 6.7 Si preotul va face pentru el ispasirea inaintea Domnului, si i se va ierta, ori care ar fi greseala, de care se va fi facut vinovat. 6.8 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.9 Da urmatoarea porunca lui Aaron si fiilor sai, si zi: Iata legea arderii de tot. Arderea de tot sa ramana pe vatra altarului toata noaptea pana dimineata, si in felul acesta focul sa arda pe altar. 6.10 Preotul sa se imbrace cu tunica de in, sa-si acopere goliciunea cu izmenele, sa ia cenusa facuta de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, si s-o verse langa altar. 6.11 Apoi sa se dezbrace de vesmintele lui si sa se imbrace cu altele, ca sa scoata cenusa afara din tabara, intr-un loc curat. 6.12 Focul sa arda pe altar si sa nu se stinga deloc: in fiecare dimineata, preotul sa aprinda lemne pe altar, sa aseze arderea de tot pe ele, si sa arda deasupra grasimea jertfelor de multumire. 6.13 Focul sa arda necurmat pe altar si sa nu se stinga deloc. 6.14 Iata legea darului adus ca jertfa de mancare. Fiii lui Aaron s-o aduca inaintea Domnului, inaintea altarului. 6.15 Preotul sa ia un pumn din floarea fainii si din untdelemn, cu toata tamaia adaugata la darul de mancare, si s-o arda pe altar ca aducere aminte de un miros placut Domnului. 6.16 Aaron si fiii lui sa manance ce va mai ramane din darul de mancare; s-o manance fara aluat, intr-un loc sfant, in curtea cortului intalnirii. 6.17 Sa n-o coaca cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mancare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfant, ca si jertfa de ispasire si ca si jertfa pentru vina. 6.18 Toata partea barbateasca dintre copiii lui Aaron sa manance din ea. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, cu privire la darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfintit. 6.19 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.20 Iata darul pe care il vor face Domnului Aaron si fiii lui, in ziua cand vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efa de floarea fainii, ca dar de mancare vesnic, jumatate dimineata si jumatate seara. 6.21 Sa fie pregatita in tigaie cu untdelemn, si s-o aduci prajita; s-o aduci coapta si taiata in bucati, ca un dar de mancare de un miros placut Domnului. 6.22 Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns in locul lui, sa aduca darul acesta ca jertfa de mancare. Aceasta este o lege vesnica inaintea Domnului: sa fie arsa intreaga. 6.23 Orice dar de mancare al unui preot sa fie ars in intregime: sa nu se manance. 6.24 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.25 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si zi: Iata legea jertfei de ispasire. Vita pentru jertfa de ispasire sa fie junghiata inaintea Domnului in locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfant. 6.26 Preotul care va aduce jertfa de ispasire, acela s-o manance; si anume sa fie mancata intr-un loc sfant, in curtea cortului intalnirii. 6.27 Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfintit. Daca va sari sange din ea pe vreun vesmant, locul stropit cu sange sa fie spalat intr-un loc sfant. 6.28 Vasul de pamant in care se va fierbe, sa se sparga; daca s-a fiert intr-un vas de arama, vasul sa fie frecat si spalat cu apa. 6.29 Toata partea barbateasca dintre preoti sa manance din ea: ea este un lucru prea sfant. 6.30 Dar sa nu se manance nici o jertfa de ispasire din al carei sange se va aduce in cortul intalnirii pentru facerea ispasirii in sfantul locas: ci aceea sa fie arsa in foc.

Levitic 7

7.1 Iata legea jertfei pentru vina: ea este un lucru prea sfant. 7.2 In locul unde se junghie arderea de tot, sa se junghie si vita care slujeste ca jertfa pentru vina. Sangele ei sa se stropeasca pe altar de jur imprejur. 7.3 Sa i se aduca toata grasimea, coada, grasimea care acopera maruntaiele~ 7.4 cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, care va fi dezlipit de langa rarunchi. 7.5 Preotul sa le arda pe altar ca jertfa mistuita de foc inaintea Domnului. Aceasta este o jertfa pentru vina. 7.6 Toata partea barbateasca dintre preoti sa manance din ea; si anume s-o manance intr-un loc sfant, caci este un lucru prea sfant. 7.7 Cu jertfa pentru vina este ca si cu jertfa de ispasire; aceeasi lege este pentru amandoua aceste jertfe: vita jertfita va fi a preotului care va face ispasirea. 7.8 Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, sa aiba pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o. 7.9 Orice jertfa de mancare, coapta in cuptor, gatita pe gratar sau in tigaie, sa fie a preotului care a adus-o. 7.10 Iar orice jertfa de mancare, framantata cu untdelemn si uscata, sa fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca si a celuilalt. 7.11 Iata legea jertfei de multumire, care se va aduce Domnului. 7.12 Daca cineva o aduce ca jertfa de lauda, sa aduca, impreuna cu jertfa de multumire, niste turte nedospite, framantate cu untdelemn, niste placinte nedospite, stropite cu untdelemn, si niste turte din floarea de faina, prajite si framantate cu untdelemn. 7.13 Pe langa aceste turte, sa aduca si paine dospita pentru darul lui de mancare, impreuna cu jertfa lui de lauda si de multumire. 7.14 Din toate acele daruri sa aduca Domnului cate o bucata, ca dar ridicat; ea sa fie a preotului care stropeste sangele jertfei de multumire. 7.15 Carnea jertfei de lauda si de multumire sa fie mancata chiar in ziua in care este adusa; sa nu se lase nimic din ea pana dimineata. 7.16 Daca aduce cineva o jertfa pentru implinirea unei juruinte, sau ca dar de buna voie, jertfa sa fie mancata chiar in ziua cand o va aduce; iar ce va ramane din ea, sa se manance a doua zi. 7.17 Ce va mai ramane din carnea vitei pana a treia zi, sa fie ars in foc. 7.18 Daca s-ar intampla sa manance cineva a treia zi din carnea jertfei lui de multumire, jertfa lui nu va fi primita, si nu se va tine in seama celui ce a adus-o: ci va fi un lucru uracios, si oricine va manca din ea isi va purta vina. 7.19 Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mancata: ci trebuie arsa in foc. Orice om curat poate sa manance carne; 7.20 dar acela care, gasindu-se in stare de necuratenie, va manca din carnea jertfei de multumire, care este a Domnului, sa fie nimicit din poporul sau. 7.21 Si cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcaciune omeneasca, fie de un dobitoc necurat, fie de o alta spurcaciune, si va manca din carnea jertfei de multumire care este a Domnului, sa fie nimicit din poporul sau. 7.22 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 7.23 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune: Sa nu mancati grasime de bou, de miel sau de capra. 7.24 Grasimea unui dobitoc mort sau sfasiat de fiara va putea sa fie intrebuintata la orice altceva, numai sa n-o mancati. 7.25 Caci cine va manca din grasimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul sau. 7.26 Sa nu mancati sange, nici de pasare, nici de vita, in toate locurile in care veti locui. 7.27 Cine va manca vreun fel de sange, va fi nimicit din poporul sau! 7.28 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 7.29 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cine va aduce Domnului jertfa lui de multumire, sa aduca Domnului darul lui, luat din jertfa lui de multumire. 7.30 Sa aduca cu mainile lui ceea ce trebuie mistuit de foc inaintea Domnului; si anume sa aduca grasimea cu pieptul, pieptul ca sa-l legene intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat inaintea Domnului. 7.31 Preotul sa arda grasimea pe altar, iar pieptul sa fie al lui Aaron si al fiilor lui. 7.32 Din jertfele voastre de multumire, sa dati preotului si spata dreapta, aducand-o ca dar luat prin ridicare. 7.33 Spata aceea dreapta sa fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sangele si grasimea jertfei de multumire. 7.34 Caci Eu iau din jertfele de multumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi leganat intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat, si spata, care va fi adusa ca dar luat prin ridicare, si le dau preotului Aaron si fiilor lui, printr-o lege vesnica, pe care o vor pazi totdeauna copiii lui Israel. 7.35 Acesta este dreptul, pe care li-l va da ungerea lui Aaron si a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc inaintea Domnului, din ziua cand vor fi infatisati ca sa fie in slujba Mea ca preoti. 7.36 Iata ce porunceste Domnul sa le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege vesnica printre urmasii lor. 7.37 Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mancare, a jertfei de ispasire, a jertfei pentru vina, a inchinarii in slujba Domnului, si a jertfei de multumire. 7.38 Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, in ziua cand a poruncit copiilor lui Israel sa-si aduca darurile inaintea Domnului, in pustia Sinai.

Levitic 8

8.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 8.2 Ia pe Aaron si pe fiii lui impreuna cu el, vesmintele, untdelemnul pentru ungere, vitelul pentru jertfa de ispasire, cei doi berbeci si cosul cu azimele~ 8.3 si cheama toata adunarea la usa cortului intalnirii. 8.4 Moise a facut cum ii poruncise Domnul; si adunarea s-a strans la usa cortului intalnirii. 8.5 Moise a zis adunarii: Iata ce a poruncit Domnul sa se faca. 8.6 Moise a adus pe Aaron si pe fiii lui, si i-a spalat cu apa. 8.7 A pus tunica pe Aaron, l-a incins cu braul, l-a imbracat cu mantia, si a pus pe el efodul, pe care l-a strans cu braul efodului cu care l-a imbracat. 8.8 I-a pus pieptarul, si a pus in pieptar Urim si Tumim. 8.9 I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a asezat placa de aur, cununa imparateasca sfanta, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.10 Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfantul locas si toate lucrurile, care erau in el, si le-a sfintit. 8.11 A stropit cu el altarul de sapte ori, si a uns altarul si toate uneltele lui, si ligheanul cu piciorul lui, ca sa le sfinteasca. 8.12 Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, si l-a uns, ca sa-l sfinteasca. 8.13 Moise a adus si pe fiii lui Aaron; i-a imbracat cu tunicile, i-a incins cu braiele, si le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.14 A apropiat apoi vitelul adus ca jertfa de ispasire; si Aaron si fiii lui si-au pus mainile pe capul vitelului adus ca jertfa de ispasire. 8.15 Moise l-a junghiat, a luat sange, si a uns cu degetul coarnele altarului de jur imprejur, si a curatit altarul; celalalt sange l-a turnat la picioarele altarului, si l-a sfintit astfel, facand ispasire pentru el. 8.16 A luat apoi toata grasimea care acopera maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea lor, si le-a ars pe altar. 8.17 Iar cealalta parte care a mai ramas din vitel si anume: pielea, carnea si baliga, le-a ars in foc, afara din tabara, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.18 A apropiat apoi berbecul pentru arderea de tot; si Aaron si fiii lui si-au pus mainile pe capul berbecului. 8.19 Moise l-a junghiat, si a stropit sangele pe altar de jur imprejur. 8.20 A taiat berbecul in bucati, si a ars capul, bucatile si grasimea. 8.21 A spalat cu apa maruntaiele si picioarele, si a ars tot berbecul pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.22 A adus apoi celalalt berbec, adica berbecul pentru inchinarea in slujba Domnului; si Aaron si fiii lui si-au pus mainile pe capul berbecului. 8.23 Moise a junghiat berbecul, a luat din sangele lui, si a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept. 8.24 A adus pe fiii lui Aaron, a pus sange pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept, iar sangele ramas l-a stropit pe altar de jur imprejur. 8.25 A luat grasimea, coada, toata grasimea care acopera maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea lor, si spata dreapta; 8.26 a luat de asemenea din cosul cu azime, pus inaintea Domnului, o turta fara aluat, o turta de paine facuta cu untdelemn si o placinta, si le-a pus pe grasime si pe spata dreapta. 8.27 Toate aceste lucruri le-a pus in mainile lui Aaron si in mainile fiilor sai, si le-a leganat intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat inaintea Domnului. 8.28 Apoi Moise le-a luat din mainile lor, si le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de inchinare in slujba Domnului, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 8.29 Moise a luat pieptul berbecului de inchinare in slujba Domnului si l-a leganat intr-o parte si intr-alta ca dar leganat inaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.30 Moise a luat din untdelemnul pentru ungere si din sangele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui Aaron si vesmintele lor; si a sfintit astfel pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui Aaron si vesmintele lor impreuna cu el. 8.31 Moise a zis lui Aaron si fiilor lui: Fierbeti carnea la usa cortului intalnirii; acolo s-o mancati, impreuna cu painea care este in cos pentru jertfa de inchinare in slujba Domnului, cum am poruncit, zicand: Aaron si fiii lui s-o manance. 8.32 Iar partea care va mai ramane din carne si din paine, s-o ardeti in foc. 8.33 Timp de sapte zile, sa nu iesiti deloc din usa cortului intalnirii, pana se vor implini zilele pentru inchinarea voastra in slujba Domnului; caci sapte zile se vor intrebuinta pentru inchinarea voastra in slujba Domnului. 8.34 Ce s-a facut azi, Domnul a poruncit sa se faca si de acum incolo ca ispasire pentru voi. 8.35 Sa ramaneti dar sapte zile la usa cortului intalnirii, zi si noapte, si sa paziti poruncile Domnului, ca sa nu muriti; caci asa mi s-a poruncit. 8.36 Aaron si fiii lui au facut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.

Levitic 9

9.1 In ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron si pe fiii lui, si pe batranii lui Israel. 9.2 Si a zis lui Aaron: Ia un vitel pentru jertfa de ispasire, si un berbec pentru arderea de tot, amandoi fara cusur, si adu-i inaintea Domnului. 9.3 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: Luati un tap, pentru jertfa de ispasire, un vitel si un miel de un an si fara cusur, pentru arderea de tot; 9.4 un taur si un berbec, pentru jertfa de multumire, ca sa-i jertfiti inaintea Domnului, si un dar de mancare, framantat cu untdelemn. Caci azi vi se va arata Domnul. 9.5 Ei au adus inaintea cortului intalnirii tot ce poruncise Moise; si toata adunarea s-a apropiat, si a stat inaintea Domnului. 9.6 Moise a zis: Sa faceti ce a poruncit Domnul; si vi se va arata slava Domnului. 9.7 Moise a zis lui Aaron: Apropie-te de altar; adu-ti jertfa ta de ispasire si arderea ta de tot, si fa ispasire pentru tine si pentru popor; adu si jertfa poporului si fa ispasire pentru el, cum a poruncit Domnul. 9.8 Aaron s-a apropiat de altar, si a junghiat vitelul pentru jertfa lui de ispasire. 9.9 Fiii lui Aaron i-au adus sangele la el; el si-a muiat degetul in sange, a uns coarnele altarului, iar celalalt sange l-a turnat la picioarele altarului. 9.10 A ars pe altar grasimea, rarunchii, si prapurul ficatului de la vitelul pentru jertfa de ispasire, cum poruncise lui Moise Domnul. 9.11 Iar carnea si pielea le-a ars in foc afara din tabara. 9.12 A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sangele la el, si el l-a stropit pe altar de jur imprejur. 9.13 I-au adus si arderea de tot taiata in bucati, cu cap cu tot, si le-a ars pe altar. 9.14 A spalat maruntaiele si picioarele, si le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot. 9.15 In urma, a adus jertfa pentru popor. A luat tapul pentru jertfa de ispasire a poporului, l-a junghiat, si l-a adus jertfa de ispasire, ca si pe cea dintai jertfa. 9.16 A adus apoi arderea de tot, si a jertfit-o, dupa randuielile asezate. 9.17 A adus si jertfa de mancare, a umplut un pumn din ea, si a ars-o pe altar, afara de arderea de tot de dimineata. 9.18 A junghiat apoi taurul si berbecul, ca jertfa de multumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sangele la el, si el a stropit pe altar de jur imprejur. 9.19 I-au adus apoi grasimea taurului si a berbecului, coada, grasimea care acopera maruntaiele, rarunchii, si prapurul ficatului; 9.20 au pus grasimile acestea deasupra piepturilor, si el a ars grasimile pe altar. 9.21 Aaron a leganat intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat inaintea Domnului, piepturile si spata dreapta, cum poruncise lui Moise Domnul. 9.22 Aaron si-a ridicat mainile spre popor, si l-a binecuvantat. Apoi, dupa ce a adus jertfa de ispasire, arderea de tot si jertfa de multumire, s-a pogorat. 9.23 Moise si Aaron au intrat in cortul intalnirii. Cand au iesit din el, au binecuvantat poporul. Si slava Domnului s-a aratat intregului popor. 9.24 Un foc a iesit dinaintea Domnului, si a mistuit pe altar arderea de tot si grasimile. Tot poporul a vazut lucrul acesta; au scos strigate de bucurie, si s-au aruncat cu fata la pamant.

Levitic 10

10.1 Fiii lui Aaron, Nadab si Abihu, si-au luat fiecare cadelnita, au pus foc in ea, si au pus tamaie pe foc; si au adus astfel inaintea Domnului foc strain, lucru pe care El nu li-l poruncise. 10.2 Atunci a iesit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit si au murit inaintea Domnului. 10.3 Moise a zis lui Aaron: Aceasta este ce a spus Domnul, cand a zis: Voi fi sfintit de cei ce se apropie de Mine, si voi fi proslavit in fata intregului popor. Aaron a tacut. 10.4 Si Moise a chemat pe Misael si Eltafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, si le-a zis: Apropiati-va, scoateti pe fratii vostri din sfantul locas, si duceti-i afara din tabara. 10.5 Ei s-au apropiat, si i-au scos afara din tabara, imbracati in tunicile lor, cum zisese Moise. 10.6 Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar si lui Itamar, fiii lui Aaron: Sa nu va descoperiti capetele, si sa nu va rupeti hainele, ca nu cumva sa muriti, si sa Se manie Domnul impotriva intregii adunari. Lasati pe fratii vostri, pe toata casa lui Israel, sa planga arderea care a venit de la Domnul. 10.7 Voi sa nu iesiti din usa cortului intalnirii, ca sa nu muriti; caci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi. Ei au facut cum zisese Moise. 10.8 Domnul a vorbit lui Aaron, si a zis: 10.9 Tu si fiii tai impreuna cu tine, sa nu beti vin, nici bautura ametitoare, cand veti intra in cortul intalnirii, ca sa nu muriti: aceasta va fi o lege vesnica printre urmasii vostri~ 10.10 ca sa puteti deosebi ce este sfant de ce nu este sfant, ce este necurat de ce nu este curat~ 10.11 si sa puteti invata pe copiii lui Israel toate legile, pe care li le-a dat Domnul prin Moise. 10.12 Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar si lui Itamar, cei doi fii care mai ramasesera lui Aaron: Luati partea din darul de mancare ramasa din jertfele mistuite de foc inaintea Domnului, si mancati-o fara aluat langa altar: caci este un lucru prea sfant. 10.13 S-o mancati intr-un loc sfant; acesta este dreptul tau si dreptul fiilor tai, ca parte din darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului; caci asa mi-a fost poruncit. 10.14 Sa mancati de asemenea intr-un loc curat, tu, fiii tai si fiicele tale impreuna cu tine, pieptul care a fost leganat intr-o parte si alta, si spata care a fost adusa ca jertfa prin ridicare; caci ele va sunt date, ca un drept cuvenit tie si ca un drept cuvenit fiilor tai, din jertfele de multumire ale copiilor lui Israel. 10.15 Impreuna cu grasimile randuite sa fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusa ca jertfa prin ridicare, si pieptul care se leagana intr-o parte si alta inaintea Domnului; ele vor fi ale tale si ale fiilor tai impreuna cu tine, printr-o lege vesnica, asa cum a poruncit Domnul. 10.16 Moise a cautat tapul adus ca jertfa de ispasire; si iata ca fusese ars. Atunci s-a maniat pe Eleazar si Itamar, fiii care mai ramasesera lui Aaron, si a zis: 10.17 Pentru ce n-ati mancat jertfa de ispasire intr-un loc sfant? Ea este un lucru prea sfant; si Domnul v-a dat-o, ca sa purtati nelegiuirea adunarii, si sa faceti ispasire pentru ea inaintea Domnului. 10.18 Iata ca sangele jertfei n-a fost dus inauntrul sfantului locas; trebuia s-o mancati in sfantul locas, cum am poruncit. 10.19 Aaron a raspuns lui Moise: Iata, ei si-au adus azi jertfa de ispasire si arderea lor de tot inaintea Domnului; si, dupa cele ce mi s-au intamplat, daca as fi mancat azi jertfa de ispasire, ar fi fost bine oare inaintea Domnului? 10.20 Moise a auzit si a fost multumit cu aceste cuvinte.

Levitic 11

11.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si le-a zis: 11.2 Vorbiti copiilor lui Israel, si spuneti-le: Iata dobitoacele pe care le veti manca dintre toate dobitoacele de pe pamant. 11.3 Sa mancati orice dobitoc care are unghia despicata, copita despartita si rumega. 11.4 Dar sa nu mancati din cele ce rumega numai, sau care au numai unghia despicata. Astfel, sa nu mancati camila, care rumega, dar n-are unghia despicata: s-o priviti ca necurata. 11.5 Sa nu mancati iepurele de casa, care rumega, dar n-are unghia despicata: sa-l priviti ca necurat. 11.6 Sa nu mancati iepurele, care rumega, dar n-are unghia despicata: sa-l priviti ca necurat. 11.7 Sa nu mancati porcul, care are unghia despicata si copita despartita, dar nu rumega; sa-l priviti ca necurat. 11.8 Sa nu mancati din carnea lor, si sa nu va atingeti de trupurile lor moarte: sa le priviti ca necurate. 11.9 Iata vietuitoarele, pe care sa le mancati dintre toate cele ce sunt in ape. Sa mancati din toate cele ce au aripi (inotatoare) si solzi, si care sunt in ape, fie in mari, fie in rauri. 11.10 Dar sa priviti ca o uraciune pe toate cele ce n-au aripi si solzi, din tot ce misuna in ape si tot ce traieste in ape, fie in mari, fie in rauri. 11.11 Sa le priviti ca o uraciune, sa nu mancati din carnea lor, si trupurile lor moarte sa le priviti ca o uraciune. 11.12 Sa priviti ca o uraciune pe toate cele care n-au aripi si solzi in ape. 11.13 Iata dintre pasari, cele pe care le veti privi ca o uraciune, si din care sa nu mancati: vulturul, gripsorul si vulturul de mare; 11.14 sorecarul, soimul si tot ce este din neamul lui; 11.15 corbul si toate soiurile lui; 11.16 strutul, bufnita, pescarelul, coroiul si tot ce tine de neamul lui; 11.17 huhurezul, heretele si cocostarcul; 11.18 lebada, pelicanul si corbul de mare; 11.19 barza, batlanul, si ce este din neamul lui, pupaza si liliacul. 11.20 Sa priviti ca o uraciune orice taratoare care zboara si umbla pe patru picioare. 11.21 Dar, dintre toate taratoarele care zboara si umbla pe patru picioare, sa mancati pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca sa poata sari pe pamant. 11.22 Iata pe care sa le mancati: lacusta, lacusta solam, lacusta hargol si lacusta hagab, dupa soiurile lor. 11.23 Pe toate celelalte taratoare care zboara si care au patru picioare sa le priviti ca o uraciune. 11.24 Ele va vor face necurati: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pana seara~ 11.25 si oricine va purta trupurile lor moarte, sa-si spele hainele, si va fi necurat pana seara. 11.26 Sa priviti ca necurat orice dobitoc cu unghia despicata, dar care n-are copita despartita si nu rumega: oricine se va atinge de el va fi necurat. 11.27 Sa priviti ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umbla pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pana seara; 11.28 si oricine le va purta trupurile moarte, isi va spala hainele si va fi necurat pana seara. Sa le priviti ca necurate. 11.29 Iata, din vietatile care se tarasc pe pamant, cele pe care le veti privi ca necurate: cartita, soarecele si soparla, dupa soiurile lor; 11.30 ariciul, broasca, broasca testoasa, melcul si cameleonul. 11.31 Sa le priviti ca necurate dintre toate taratoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat pana seara. 11.32 Orice lucru pe care va cadea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat, fie vas de lemn, fie haina, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se intrebuinteaza la ceva; sa fie pus in apa, si va ramane necurat pana seara; dupa aceea va fi curat. 11.33 Tot ce se va gasi intr-un vas de pamant in care va cadea ceva din aceste trupuri moarte, va fi necurat, si veti sparge vasul. 11.34 Orice lucru de mancare, pe care va cadea ceva din apa aceasta, va fi necurat; si orice bautura care se intrebuinteaza la baut, oricare ar fi vasul in care se va gasi, va fi necurata. 11.35 Orice lucru, pe care va cadea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurat; cuptorul si vatra sa se darame: vor fi necurate, si le veti privi ca necurate. 11.36 Numai izvoarele si fantanile, care alcatuiesc gramezi de ape, vor ramane curate; dar cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat. 11.37 Daca se intampla sa cada ceva din trupurile lor moarte pe o samanta care trebuie semanata, ea va ramane curata. 11.38 Dar daca se pusese apa pe samanta, si cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurata. 11.39 Daca moare una din vitele care va slujesc ca hrana, cine se va atinge de trupul ei mort, va fi necurat pana seara; 11.40 cine va manca din trupul ei mort, isi va spala hainele si va fi necurat pana seara; si cine va purta trupul ei mort, isi va spala hainele si va fi necurat pana seara. 11.41 Pe orice taratoare care se taraste pe pamant, s-o priviti ca necurata; sa nu se manance. 11.42 Din toate taratoarele care se tarasc pe pamant, din toate cele ce se tarasc pe pantece, sa nu mancati; nici din toate cele ce umbla pe patru picioare sau pe un mare numar de picioare; ci sa le priviti ca o uraciune. 11.43 Sa nu va faceti uraciosi prin toate aceste taratoare care se tarasc; sa nu va faceti necurati prin ele, sa nu va spurcati prin ele. 11.44 Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi sa va sfintiti, si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant; sa nu va faceti necurati prin toate aceste taratoare care se tarasc pe pamant. 11.45 Caci Eu sunt Domnul, care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru, si sa fiti sfinti; caci Eu sunt sfant. 11.46 Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, pasarile, toate vietuitoarele care se misca in ape, si toate vietatile care se tarasc pe pamant~ 11.47 ca sa faceti deosebire intre ce este necurat si ce este curat, intre dobitocul care se mananca si dobitocul care nu se mananca.

Levitic 12

12.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 12.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand o femeie va ramane insarcinata, si va naste un copil de parte barbateasca, sa fie necurata sapte zile; sa fie necurata ca in vremea sorocului ei. 12.3 In ziua a opta, copilul sa fie taiat imprejur. 12.4 Femeia sa mai ramana inca treizeci si trei de zile, ca sa se curete de sangele ei; sa nu se atinga de nici un lucru sfant, si sa nu se duca la sfantul locas, pana nu se vor implini zilele curatirii ei. 12.5 Daca naste o fata, sa fie necurata doua saptamani, ca pe vremea cand i-a venit sorocul; si sa ramana saizeci si sase de zile ca sa se curateasca de sangele ei. 12.6 Cand se vor implini zilele curatirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiica, sa aduca preotului, la usa cortului intalnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, si un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispasire. 12.7 Preotul sa le jertfeasca inaintea Domnului, si sa faca ispasire pentru ea; si astfel, ea va fi curatita de curgerea sangelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naste un baiat sau o fata. 12.8 Daca nu poate sa aduca un miel, sa ia doua turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispasire. Preotul sa faca ispasire pentru ea, si va fi curata.

Levitic 13

13.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 13.2 Cand un om va avea pe pielea trupului o umflatura, o pecingine, sau o pata alba, care va semana cu o rana de lepra pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, care sunt preoti. 13.3 Preotul sa cerceteze rana de pe pielea trupului. Daca parul din rana s-a facut alb, si daca rana se arata mai adanca decat pielea trupului, este o rana de lepra: preotul care va face cercetarea, sa declare pe omul acela necurat. 13.4 Daca pe pielea trupului va fi o pata alba, care nu se arata mai adanca decat pielea, si daca parul nu s-a facut alb, preotul sa inchida sapte zile pe cel cu rana. 13.5 A saptea zi preotul sa-l cerceteze iarasi. Daca i se pare ca rana a stat pe loc si nu s-a intins pe piele, preotul sa-l inchida a doua oara inca sapte zile. 13.6 Preotul sa-l cerceteze a doua oara in ziua a saptea. Daca rana a mai scazut si nu s-a intins pe piele, preotul va spune ca omul acesta este curat: este o pecingine; el sa-si spele hainele, si va fi curat. 13.7 Dar daca pecinginea s-a intins pe piele, dupa ce s-a aratat el preotului si dupa ce acesta l-a declarat curat, sa se mai supuna inca odata cercetarii preotului. 13.8 Preotul il va cerceta. Daca pecinginea s-a intins pe piele, preotul il va declara necurat: este lepra. 13.9 Cand se va arata o rana de lepra pe un om, sa-l aduca la preot. 13.10 Preotul sa-l cerceteze. Si daca are pe piele o umflatura alba, daca umflatura aceasta a facut ca parul sa albeasca, si in umflatura este si o urma de carne vie~ 13.11 atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepra invechita: preotul sa-l declare necurat; sa nu-l inchida, caci este necurat. 13.12 Daca lepra va face o spuzeala pe piele, si va acoperi toata pielea celui cu rana, din cap pana in picioare, pretutindeni pe unde-si va arunca preotul privirile~ 13.13 preotul sa-l cerceteze; si daca va vedea ca lepra a acoperit tot trupul, sa declare curat pe cel cu rana: fiindca s-a facut toata alba, el este curat. 13.14 Dar in ziua cand se va vedea in el carne vie, va fi necurat; 13.15 cand preotul va vedea carnea vie, sa-l declare necurat: carnea vie este necurata, este lepra. 13.16 Daca se schimba carnea vie si se face alba, sa se duca la preot; 13.17 preotul sa-l cerceteze, si daca rana s-a facut alba, preotul sa declare curat pe cel cu rana: el este curat. 13.18 Cand un om va avea pe pielea trupului sau o buba care a fost tamaduita~ 13.19 si pe locul unde era buba se va arata o umflatura alba sau o pata de un alb rosiatic, omul acela sa se arate preotului. 13.20 Preotul sa-l cerceteze. Daca pata pare mai adanca decat pielea, si daca parul s-a facut alb, preotul sa-l declare necurat: este o rana de lepra, care a dat in buba. 13.21 Daca preotul vede ca nu este par alb in pata, ca ea nu este mai adanca decat pielea, si ca a mai scazut, sa inchida pe omul acela sapte zile. 13.22 Daca s-a intins pata pe piele, preotul sa-l declare necurat: este o rana de lepra. 13.23 Dar daca pata a ramas pe loc si nu s-a intins, este semnul ranii uscate unde a fost buba; preotul sa-l declare curat. 13.24 Cand un om va avea pe pielea trupului o arsura pricinuita de foc, si se va arata pe urma arsurii o pata alba sau de un alb rosiatic~ 13.25 preotul sa-l cerceteze. Daca parul din pata s-a facut alb, si ea pare mai adanca decat pielea, este lepra, care a dat in arsura; preotul sa declare pe omul acela necurat: este o rana de lepra. 13.26 Daca preotul vede ca nu este par alb in pata, ca ea nu este mai adanca decat pielea, si ca a mai scazut, sa inchida pe omul acela sapte zile. 13.27 Preotul sa-l cerceteze a saptea zi. Si daca pata s-a intins pe piele, preotul sa-l declare necurat: este o rana de lepra. 13.28 Dar daca pata a ramas pe loc, nu s-a intins pe piele, si a mai scazut, este o rana pricinuita de umflatura arsurii; preotul sa-l declare curat, caci este semnul ranii vindecate a arsurii. 13.29 Cand un barbat sau o femeie va avea o rana pe cap sau la barba~ 13.30 preotul sa cerceteze rana. Daca pare mai adanca decat pielea si are par galbui si subtire, preotul sa declare pe omul acela necurat: este raie de cap, este lepra de cap sau de barba. 13.31 Daca preotul vede ca rana raiei nu pare mai adanca decat pielea, si n-are par negru, sa inchida sapte zile pe cel cu rana de raie la cap. 13.32 Preotul sa cerceteze rana a saptea zi. Daca raia nu s-a intins, daca n-are par galbui, si daca nu pare mai adanca decat pielea~ 13.33 cel cu raia la cap sa se rada, dar sa nu rada locul unde este raia; si preotul sa-l inchida a doua oara sapte zile. 13.34 Preotul sa cerceteze raia a saptea zi. Daca raia nu s-a intins pe piele, si nu pare mai adanca decat pielea, preotul sa-l declare curat; el sa-si spele hainele, si va fi curat. 13.35 Dar daca raia s-a intins pe piele, dupa ce a fost declarat curat~ 13.36 preotul sa-l cerceteze. Si daca raia s-a intins pe piele, preotul n-are sa mai caute sa vada daca are par galbui: este necurat. 13.37 Daca i se pare ca raia a stat pe loc, si ca din ea a crescut par negru, raia este vindecata: este curat, si preotul sa-l declare curat. 13.38 Cand un barbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, si anume pete albe~ 13.39 preotul sa-l cerceteze. Daca pe pielea trupului lui sunt pete de un alb galbui, acestea nu sunt decat niste pete care au facut spuzeala pe piele: este curat. 13.40 Cand unui om ii va cadea parul de pe cap, este plesuv: este curat. 13.41 Daca i-a cazut parul de pe cap numai in partea dinainte, este plesuv in partea dinainte: este curat. 13.42 Dar daca in partea plesuva dinainte sau dinapoi este o rana de un alb rosiatic, este lepra, care a facut spuzeala in partea plesuva dinainte sau dinapoi. 13.43 Preotul sa-l cerceteze. Daca in partea plesuva dinapoi sau dinainte este o umflatura de rana de un alb rosiatic, asemanatoare cu lepra de pe pielea trupului~ 13.44 este lepros, este necurat: preotul sa-l declare necurat; rana lui este pe cap. 13.45 Leprosul, atins de aceasta rana, sa-si poarte hainele sfasiate, si sa umble cu capul gol; sa-si acopere barba, si sa strige: Necurat! Necurat! 13.46 Cata vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Sa locuiasca singur; locuinta lui sa fie afara din tabara. 13.47 Cand se va arata o rana de lepra pe o haina, fie haina de lana, fie haina de in~ 13.48 in urzeala sau in batatura de in sau de lana, pe o piele sau pe vreun lucru de piele~ 13.49 si rana va fi verzuie sau rosiatica pe haina sau pe piele, in urzeala sau in batatura, sau pe vreun lucru de piele, este o rana de lepra, si trebuie aratata preotului. 13.50 Preotul sa cerceteze rana, si sa inchida sapte zile lucrul cu rana. 13.51 Sa cerceteze a saptea zi rana. Daca rana s-a intins pe haina, in urzeala sau in batatura, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rana de lepra invechita: lucrul acela este necurat. 13.52 Sa arda haina, urzeala sau batatura de lana sau de in, sau lucrul de piele pe care se gaseste rana, caci este o lepra invechita: sa fie ars in foc. 13.53 Dar daca preotul vede ca rana nu s-a intins pe haina, pe urzeala sau pe batatura, sau pe lucrul acela de piele~ 13.54 sa porunceasca sa se spele partea atinsa de rana, si sa-l inchida a doua oara sapte zile. 13.55 Preotul sa cerceteze rana, dupa ce se va spala. Si daca rana nu si-a schimbat infatisarea si nu s-a intins, lucrul acela este necurat: sa fie ars in foc, caci o parte din fata sau din dos a fost roasa. 13.56 Daca preotul vede ca rana a mai scazut, dupa ce a fost spalata, s-o rupa din haina sau din piele, din urzeala sau din batatura. 13.57 Si daca se mai iveste pe haina, in urzeala sau in batatura, sau pe lucrul de piele, inseamna ca este o spuzeala de lepra: lucrul atins de rana sa fie ars in foc. 13.58 Haina, urzeala sau batatura, sau vreun lucru de piele, care a fost spalat, si unde a pierit rana, sa se mai spele a doua oara, si va fi curat. 13.59 Aceasta este legea privitoare la rana leprei, cand loveste hainele de lana sau de in, urzeala sau batatura, sau un lucru oarecare de piele, si dupa care vor fi declarate curate sau necurate.

Levitic 14

14.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 14.2 Iata care va fi legea cu privire la cel lepros, in ziua curatirii lui. Sa-l aduca inaintea preotului. 14.3 Preotul sa iasa afara din tabara, si sa cerceteze pe cel lepros. Daca leprosul este tamaduit de rana leprei~ 14.4 preotul sa porunceasca sa se ia, pentru cel ce trebuie curatit, doua pasari vii si curate, lemn de cedru, carmaz si isop. 14.5 Preotul sa porunceasca sa se junghie una din aceste pasari intr-un vas de pamant, in apa curgatoare. 14.6 Sa ia pasarea cea vie, lemnul de cedru, carmazul si isopul, si sa le inmoaie, impreuna cu pasarea cea vie, in sangele pasarii junghiate in apa curgatoare. 14.7 Sa stropeasca de sapte ori pe cel ce trebuie curatit de lepra. Apoi sa-l declare curat, si sa dea drumul pasarii celei vii pe camp. 14.8 Cel ce se curata, trebuie sa-si spele hainele, sa-si rada tot parul, si sa se scalde in apa; si va fi curat. In urma va putea sa intre in tabara, dar sa ramana sapte zile afara din cort. 14.9 In ziua a saptea, sa-si rada tot parul, capul, barba si sprancenele: tot parul sa si-l rada; sa-si spele hainele si sa-si scalde trupul in apa, si va fi curat. 14.10 A opta zi, sa ia doi miei fara cusur, si o oaie de un an fara cusur, trei zecimi dintr-o efa de floarea fainii, ca dar de mancare framantat cu untdelemn, si un log (pahar) de untdelemn. 14.11 Preotul care face curatirea sa aduca inaintea Domnului pe omul care se curata si toate lucrurile acestea, la usa cortului intalnirii. 14.12 Preotul sa ia unul din miei, si sa-l aduca jertfa pentru vina, impreuna cu logul de untdelemn; sa le legene intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, ca dar leganat. 14.13 Sa junghie mielul in locul unde se junghie jertfele de ispasire si arderile de tot, adica in locul sfant; caci, la jertfa pentru vina, ca si la jertfa de ispasire, dobitocul pentru jertfa va fi al preotului: el este un lucru prea sfant. 14.14 Preotul sa ia din sangele jertfei de ispasire; sa puna pe marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare de la mana dreapta a lui, si pe degetul cel mare de la piciorul drept. 14.15 Preotul sa ia untdelemn din log, si sa toarne in palma mainii stangi. 14.16 Preotul sa-si inmoaie degetul mainii drepte in untdelemnul din palma mainii stangi, si sa stropeasca din untdelemn de sapte ori cu degetul inaintea Domnului. 14.17 Din untdelemnul care-i mai ramane in mana, preotul sa puna pe (moalele) marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare al piciorului drept, deasupra sangelui de la jertfa pentru vina. 14.18 Iar untdelemnul care-i mai ramane in mana, preotul sa-l puna pe capul celui ce se curata; si preotul sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului. 14.19 Apoi preotul sa aduca jertfa de ispasire; si sa faca ispasire pentru cel ce se curata de intinaciunea lui. In urma sa junghie arderea de tot. 14.20 Preotul sa aduca pe altar arderea de tot si darul de mancare; si sa faca ispasire pentru omul acesta, si va fi curat. 14.21 Daca este sarac si nu poate sa aduca toate aceste lucruri, atunci sa ia un singur miel, care sa fie adus ca jertfa pentru vina, dupa ce a fost leganat intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat, si sa faca ispasire pentru el. Sa ia o zecime din floarea fainii, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare, si un log de untdelemn. 14.22 Sa ia si doua turturele sau doi pui de porumbel, dupa mijloacele lui, unul ca jertfa de ispasire, celalalt ca ardere de tot. 14.23 In ziua a opta, sa aduca pentru curatirea lui toate aceste lucruri la preot, la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului. 14.24 Preotul sa ia mielul pentru jertfa de vina, si logul cu untdelemn; si sa le legene intr-o parte si intr-alta, ca dar leganat, inaintea Domnului. 14.25 Sa junghie mielul jertfei pentru vina. Preotul sa ia din sangele jertfei pentru vina; sa puna pe marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare al piciorului drept. 14.26 Preotul sa toarne untdelemn in palma mainii stangi. 14.27 Preotul sa stropeasca de sapte ori cu degetul de la mana dreapta inaintea Domnului din untdelemnul care este in mana stanga a lui. 14.28 Iar din untdelemnul din mana lui, preotul sa puna pe marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare al mainii drepte, si pe degetul cel mare al piciorului drept, in locul unde a pus din sangele jertfei pentru vina. 14.29 Ce mai ramane din untdelemn in mana, preotul sa-l puna pe capul celui ce se curata, ca sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului. 14.30 Apoi sa aduca una din turturele sau un pui de porumbel, cum va putea~ 14.31 unul ca jertfa de ispasire, si altul ca ardere de tot, impreuna cu darul de mancare; si preotul sa faca ispasire inaintea Domnului pentru cel ce se curata. 14.32 Aceasta este legea pentru curatirea celui ce are o rana de lepra, si nu poate sa aduca tot ce este randuit pentru curatirea lui. 14.33 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 14.34 Dupa ce veti intra in tara Canaanului, pe care v-o dau in stapanire, daca voi trimite o rana de lepra pe vreo casa din tara pe care o veti stapani~ 14.35 cel cu casa sa se duca sa spuna preotului, si sa zica: Mi se pare ca este ceva ca o rana in casa mea. 14.36 Preotul, inainte de a intra ca sa cerceteze rana, sa porunceasca sa se desarte casa, ca nu cumva tot ce este in ea sa se faca necurat. Dupa aceea sa intre preotul si sa cerceteze casa. 14.37 Preotul sa cerceteze rana. Daca vede ca pe zidurile casei sunt niste gropisoare verzui sau rosiatice, parand mai adanci decat zidul~ 14.38 sa iasa din casa, si, cand va ajunge la usa, sa puna sa incuie casa sapte zile. 14.39 In ziua a saptea, preotul sa se intoarca in ea. Si daca va vedea ca rana s-a intins pe zidurile casei~ 14.40 sa porunceasca sa se scoata pietrele atinse de rana, si sa le arunce afara din cetate intr-un loc necurat. 14.41 Sa puna sa razuiasca toata partea dinauntru a casei, si tencuiala razuita sa se arunce afara din cetate, intr-un loc necurat. 14.42 Sa ia alte pietre si sa le puna in locul celor dintai; si sa se ia alta tencuiala ca sa se tencuiasca din nou casa. 14.43 Daca rana se va intoarce si va izbucni din nou in casa, dupa ce au scos pietrele, dupa ce au razuit si tencuit din nou casa~ 14.44 preotul sa se intoarca in ea. Si daca vede ca rana s-a intins in casa, este o lepra invechita in casa: casa este necurata. 14.45 Sa darame casa, lemnele, si toata tencuiala casei; si sa scoata aceste lucruri afara din cetate, intr-un loc necurat. 14.46 Cine va intra in casa in tot timpul cand era inchisa, va fi necurat pana seara. 14.47 Cine se va culca in casa, sa-si spele hainele. Cine va manca in casa, de asemenea sa-si spele hainele. 14.48 Daca preotul, care s-a intors in casa, vede ca rana nu s-a intins, dupa ce a fost tencuita din nou casa, sa declare casa curata, caci rana este vindecata. 14.49 Pentru curatirea casei sa ia doua pasari, lemn de cedru, carmaz si isop. 14.50 Sa junghie una din pasari intr-un vas de pamant, intr-o apa curgatoare. 14.51 Sa ia lemnul de cedru, isopul, carmazul si pasarea cea vie; sa le inmoaie in sangele pasarii junghiate si in apa curgatoare, si sa stropeasca de sapte ori casa. 14.52 Sa curete casa cu sangele pasarii, cu apa curgatoare, cu pasarea cea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul si carmazul. 14.53 Sa dea drumul pasarii celei vii afara din cetate, pe camp. Sa faca astfel ispasire pentru casa, si ea va fi curata. 14.54 Aceasta este legea pentru orice rana de lepra si pentru raia de cap~ 14.55 pentru lepra de pe haine si de pe case~ 14.56 pentru umflaturi, pentru pecingini si pentru pete: 14.57 ea arata cand un lucru este necurat, si cand este curat. Aceasta este legea pentru lepra.

Levitic 15

15.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 15.2 Vorbiti copiilor lui Israel, si spuneti-le: Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat. 15.3 Din pricina scurgerii lui este necurat: fie ca trupul lui lasa sa se faca scurgerea, fie ca o opreste, este necurat. 15.4 Orice pat in care se va culca, va fi necurat; si orice lucru pe care va sedea, va fi necurat. 15.5 Cine se va atinge de patul lui, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.6 Cine va sedea pe lucrul pe care a sezut el, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si sa fie necurat pana seara. 15.7 Cine se va atinge de trupul lui, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.8 Daca omul acela scuipa pe un om curat, acesta sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.9 Orice sa pe care va calari el, va fi necurata. 15.10 Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el, va fi necurat pana seara; si cine va ridica lucrul acela, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.11 Cine va fi atins de cel cu scurgerea, si nu-si va spala mainile in apa, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.12 Orice vas de pamant care va fi atins de el, sa fie spart, si orice vas de lemn sa fie spalat in apa. 15.13 Dupa ce va fi curatit de scurgerea lui, omul acela sa numere sapte zile pentru curatirea lui; sa-si spele hainele, sa-si scalde trupul in apa curgatoare, si va fi curat. 15.14 In ziua a opta, sa ia doua turturele sau doi pui de porumbel, sa se duca inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii, si sa-i dea preotului. 15.15 Preotul sa-i aduca, unul ca jertfa de ispasire, si celalalt ca ardere de tot; si preotul sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului, pentru scurgerea lui. 15.16 Omul care va avea o scurgere a semintei in somn sa-si scalde tot trupul in apa, si va fi necurat pana seara. 15.17 Orice haina si orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui, vor fi spalate cu apa, si vor fi necurate pana seara. 15.18 Daca o femeie s-a culcat cu un astfel de om, sa se scalde amandoi in apa, si vor fi necurati pana seara. 15.19 Femeia care va avea o scurgere, si anume o scurgere de sange din trupul ei, sa ramana sapte zile in necuratia ei. Oricine se va atinge de ea, va fi necurat pana seara. 15.20 Orice pat in care se va culca ea in timpul necuratiei ei, va fi necurat; si orice lucru pe care va sedea ea, va fi necurat. 15.21 Oricine se va atinge de patul ei, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.22 Oricine se va atinge de un lucru pe care a sezut ea, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.23 Daca este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a sezut ea, cine se va atinge de lucrul acela, va fi necurat pana seara. 15.24 Daca se culca cineva cu ea, si vine peste el necuratia femeii aceleia, el va fi necurat timp de sapte zile, si orice pat in care se va culca, va fi necurat. 15.25 Femeia care va avea o scurgere de sange timp de mai multe zile, afara de soroacele ei obisnuite, sau a carei scurgere va tine mai mult ca de obicei, va fi necurata tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea cand ii vine sorocul. 15.26 Orice pat in care se va culca in timpul cat va tine scurgerea aceasta, va fi ca si patul din timpul cand ea este la scurgerea de la soroc; si orice lucru pe care va sedea, va fi necurat ca atunci cand este ea la scurgerea de la soroc. 15.27 Oricine se va atinge de ele, va fi necurat; sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara. 15.28 Dupa ce va fi curatita de scurgerea ei, sa numere sapte zile, si apoi va fi curata. 15.29 A opta zi, sa ia doua turturele sau doi pui de porumbel, si sa-i duca preotului, la usa cortului intalnirii. 15.30 Preotul sa aduca unul ca jertfa de ispasire, si altul ca ardere de tot; si preotul sa faca ispasire pentru ea inaintea Domnului, pentru scurgerea care o facea necurata. 15.31 Asa sa departati pe copiii lui Israel de necuratiile lor, ca sa nu moara din pricina necuratiilor lor, daca pangaresc cortul Meu, care este in mijlocul lor. 15.32 Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este intinat printr-o lepadare de samanta in somn~ 15.33 pentru cea care este la curgerea de la soroc, pentru barbatul sau femeia care are o scurgere, si pentru barbatul care se culca cu o femeie necurata.

Levitic 16

16.1 Domnul a vorbit lui Moise, dupa moartea celor doi fii ai lui Aaron, morti cand s-au infatisat inaintea Domnului. 16.2 Domnul a zis lui Moise: Vorbeste fratelui tau Aaron, si spune-i sa nu intre in tot timpul in sfantul locas, dincolo de perdeaua dinauntru, inaintea capacului ispasirii, care este pe chivot, ca sa nu moara; caci deasupra capacului ispasirii Ma voi arata in nor. 16.3 Iata cum sa intre Aaron in sfantul locas. Sa ia un vitel pentru jertfa de ispasire si un berbec pentru arderea de tot. 16.4 Sa se imbrace cu tunica sfintita de in, si sa-si puna pe trup izmenele de in; sa se incinga cu braul de in, si sa-si acopere capul cu mitra de in; acestea sunt vesmintele sfintite, cu care se va imbraca el dupa ce isi va spala trupul in apa. 16.5 Sa ia, de la adunarea copiilor lui Israel, doi tapi pentru jertfa de ispasire, si un berbec pentru arderea de tot. 16.6 Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire, si sa faca ispasire, pentru el si pentru casa lui. 16.7 Sa ia cei doi tapi, si sa-i puna inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. 16.8 Aaron sa arunce sorti pentru cei doi tapi: un sort pentru Domnul, si un sort pentru Azazel. 16.9 Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul, si sa-l aduca jertfa de ispasire. 16.10 Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel, sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustie pentru Azazel. 16.11 Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire, si sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui. Sa-si junghie vitelul pentru jertfa lui de ispasire. 16.12 Sa ia o cadelnita plina cu carbuni aprinsi de pe altarul dinaintea Domnului, si doi pumni de tamaie mirositoare pisata marunt; sa duca aceste lucruri dincolo de perdeaua dinauntru; 16.13 sa puna tamaia pe foc inaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tamaie sa acopere capacul ispasirii de pe chivotul marturiei, si astfel nu va muri. 16.14 Sa ia din sangele vitelului si sa stropeasca cu degetul pe partea dinainte a capacului ispasirii spre rasarit; sa stropeasca din sange de sapte ori cu degetul lui inaintea capacului ispasirii. 16.15 Sa junghie tapul adus ca jertfa de ispasire pentru popor, si sa-i duca sangele dincolo de perdeaua dinauntru. Cu sangele acesta sa faca intocmai cum a facut cu sangele vitelului, sa stropeasca cu el spre capacul ispasirii si inaintea capacului ispasirii. 16.16 Astfel sa faca ispasire pentru sfantul locas, pentru necuratiile copiilor lui Israel si pentru toate calcarile de lege, prin care au pacatuit ei. Sa faca la fel pentru cortul intalnirii, care este cu ei in mijlocul necuratiilor lor. 16.17 Sa nu fie nimeni in cortul intalnirii cand va intra Aaron sa faca ispasirea in sfantul locas, pana va iesi din ei. Sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui, si pentru toata adunarea lui Israel. 16.18 Dupa ce va iesi, sa se duca la altarul care este inaintea Domnului, si sa faca ispasire pentru altar; sa ia din sangele vitelului si tapului, si sa puna pe coarnele altarului de jur imprejur. 16.19 Sa stropeasca pe altar cu degetul lui de sapte ori din sange, si astfel sa-l curete si sa-l sfinteasca de necuratiile copiilor lui Israel. 16.20 Cand va ispravi de facut ispasirea pentru sfantul locas, pentru cortul intalnirii si pentru altar, sa aduca tapul cel viu. 16.21 Aaron sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului celui viu, si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustie, printr-un om care va avea insarcinarea aceasta. 16.22 Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie, sa-i dea drumul. 16.23 Aaron sa intre in cortul intalnirii; sa-si lepede vesmintele de in, pe care le imbracase la intrarea in sfantul locas, si sa le puna acolo. 16.24 Sa-si spele trupul cu apa intr-un loc sfant, si sa-si ia din nou vesmintele. Apoi sa iasa afara, sa-si aduca arderea lui de tot si arderea de tot a poporului, si sa faca ispasire pentru el si pentru popor. 16.25 Iar grasimea jertfei de ispasire s-o arda pe altar. 16.26 Cel ce va izgoni tapul pentru Azazel, sa-si spele hainele, si sa-si scalde trupul in apa; dupa aceea, sa intre iarasi in tabara. 16.27 Sa scoata afara din tabara vitelul ispasitor si tapul ispasitor, al caror sange a fost dus in sfantul locas pentru facerea ispasirii, si sa le arda in foc pieile, carnea si baliga. 16.28 Cel ce le va arde, sa-si spele hainele si sa-si scalde trupul in apa; dupa aceea, sa intre iarasi in tabara. 16.29 Aceasta sa va fie o lege vesnica: in luna a saptea, in a zecea zi a lunii, sa va smeriti sufletele, sa nu faceti nici o lucrare, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru. 16.30 Caci in ziua aceasta se va face ispasire pentru voi, ca sa va curatiti: veti fi curatiti de toate pacatele voastre inaintea Domnului. 16.31 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, in care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica. 16.32 Ispasirea sa fie facuta de preotul care a primit ungerea si care a fost inchinat in slujba Domnului, ca sa urmeze tatalui sau in slujba preotiei; sa se imbrace cu vesmintele de in, cu vesmintele sfintite. 16.33 Sa faca ispasire pentru Locul prea sfant, sa faca ispasire pentru cortul intalnirii si pentru altar, si sa faca ispasire pentru preoti si pentru tot poporul adunarii. 16.34 Aceasta sa fie pentru voi o lege vesnica: odata pe an sa se faca ispasire pentru copiii lui Israel, pentru pacatele lor. Aaron a facut intocmai cum poruncise lui Moise Domnul.

Levitic 17

17.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 17.2 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si tuturor copiilor lui Israel, si spune-le: Iata ce a poruncit Domnul. 17.3 Daca cineva din casa lui Israel junghie in tabara sau afara din tabara un bou, un miel sau o capra~ 17.4 si nu-l aduce la usa cortului intalnirii, ca sa-l aduca dar Domnului inaintea cortului Domnului, sangele acesta va fi pus in socoteala omului aceluia: a varsat sange; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului sau. 17.5 De aceea copiii lui Israel, in loc sa-si junghie jertfele pe camp, trebuie sa le aduca la preot, inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii, si sa le aduca Domnului ca jertfe de multumire. 17.6 Preotul sa le stropeasca sangele pe altarul Domnului, la usa cortului intalnirii; si sa arda grasimea, care va fi de un miros placut Domnului. 17.7 Sa nu-si mai aduca jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege vesnica pentru ei si pentru urmasii lor. 17.8 Sa le spui dar: Daca un om din casa lui Israel sau dintre strainii care locuiesc in mijlocul lor, aduce o ardere de tot sau vreo alta jertfa~ 17.9 si n-o aduce la usa cortului intalnirii, ca s-o aduca jertfa Domnului, omul acela sa fie nimicit din poporul lui. 17.10 Daca un om din casa lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor, mananca sange de orice fel, Imi voi intoarce Fata impotriva celui ce mananca sangele, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau. 17.11 Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele noastre, caci prin viata din el face sangele ispasire. 17.12 De aceea am zis copiilor lui Israel: Nimeni dintre voi sa nu manance sange, si nici strainul care locuieste in mijlocul vostru sa nu manance sange. 17.13 Daca vreunul din copiii lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor vaneaza o fiara sau o pasare care se mananca, sa-i verse sangele si sa-l acopere cu tarana. 17.14 Caci viata oricarui trup sta in sangele lui, care este in el. De aceea am zis copiilor lui Israel: Sa nu mancati sangele nici unui trup; caci viata oricarui trup este sangele lui: oricine va manca din el, va fi nimicit. 17.15 Oricine, fie bastinas, fie strain, care va manca dintr-o fiara moarta sau sfasiata, sa-si spele hainele, sa se scalde in apa, si va fi necurat pana seara; apoi va fi curat. 17.16 Daca nu-si spala hainele, si nu-si scalda trupul, isi va purta faradelegea lui.

Levitic 18

18.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 18.2 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 18.3 Sa nu faceti ce se face in tara Egiptului unde ati locuit, si sa nu faceti ce se face in tara Canaanului unde va duc Eu: sa nu va luati dupa obiceiurile lor. 18.4 Sa impliniti poruncile Mele, si sa tineti legile Mele: sa le urmati. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 18.5 Sa paziti legile si poruncile Mele: omul care le va implini, va trai prin ele. Eu sunt Domnul! 18.6 Nici unul din voi sa nu se apropie de ruda lui de sange, ca sa-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul. 18.7 Sa nu descoperi goliciunea tatalui tau, nici goliciunea mamei tale. Ti-este mama: sa nu-i descoperi goliciunea. 18.8 Sa nu descoperi goliciunea nevestei tatalui tau. Este goliciunea tatalui tau. 18.9 Sa nu descoperi goliciunea surorii tale, fata tatalui tau, sau fata mamei tale, nascuta in casa sau afara din casa. 18.10 Sa nu descoperi goliciunea fetei fiului tau sau a fetei tale. Caci este goliciunea ta. 18.11 Sa nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatalui tau, nascuta din tatal tau. Ti-este sora. 18.12 Sa nu descoperi goliciunea surorii tatalui tau. Este ruda de aproape cu tatal tau. 18.13 Sa nu descoperi goliciunea surorii mamei tale. Este ruda de aproape cu mama ta. 18.14 Sa nu descoperi goliciunea fratelui tatalui tau. Sa nu te apropii de nevasta lui. Ti-este matusa. 18.15 Sa nu descoperi goliciunea nurorii tale. Este nevasta fiului tau: sa nu-i descoperi goliciunea. 18.16 Sa nu descoperi goliciunea nevestei fratelui tau. Este goliciunea fratelui tau. 18.17 Sa nu descoperi goliciunea unei femei si a fetei ei. Sa nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca sa le descoperi goliciunea. Iti sunt rude de aproape: este o nelegiuire. 18.18 Sa nu iei pe sora nevestei tale, ca sa-i faci in necaz, descoperindu-i goliciunea alaturi de nevasta ta, cat timp ea este inca in viata. 18.19 Sa nu te apropii de o femeie in timpul necuratiei ei, cand este la soroc, ca sa-i descoperi goliciunea. 18.20 Sa nu te impreuni cu nevasta semenului tau, ca sa te pangaresti cu ea. 18.21 Sa nu dai pe nici unul din copiii tai ca sa fie adus jertfa lui Moloh, si sa nu pangaresti Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul. 18.22 Sa nu te culci cu un barbat cum se culca cineva cu o femeie. Este o uraciune. 18.23 Sa nu te culci cu o vita, ca sa te pangaresti cu ea. Femeia sa nu se apropie de o vita, ca sa curveasca cu ea. Este o mare miselie. 18.24 Sa nu va spurcati cu nici unul din aceste lucruri, caci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastra. 18.25 Tara a fost spurcata prin ele; Eu ii voi pedepsi faradelegea, si pamantul va varsa din gura lui pe locuitorii lui. 18.26 Paziti dar legile si poruncile Mele, si nu faceti nici una din aceste spurcaciuni, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru. 18.27 Caci toate aceste spurcaciuni le-au facut oamenii din tara aceasta, care au fost inaintea voastra in ea; si astfel tara a fost pangarita. 18.28 Luati seama ca nu cumva sa va verse si pe voi tara din gura ei, daca o spurcati, cum a varsat pe neamurile care erau in ea inaintea voastra. 18.29 Caci toti cei ce vor face vreuna din aceste spurcaciuni, vor fi nimiciti din mijlocul poporului lor. 18.30 Paziti poruncile Mele, si nu faceti nici unul din obiceiurile urate care se faceau inaintea voastra, ca sa nu va spurcati cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Levitic 19

19.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 19.2 Vorbeste intregii adunari a copiilor lui Israel, si spune-le: Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru. 19.3 Fiecare din voi sa cinsteasca pe mama sa si pe tatal sau, si sa pazeasca Sabatele Mele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.4 Sa nu va intoarceti spre idoli, si sa nu va faceti dumnezei turnati. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.5 Cand veti aduce Domnului o jertfa de multumire, s-o aduceti asa ca sa fie primita. 19.6 Jertfa sa fie mancata in ziua cand o veti jertfi, sau a doua zi; ce va mai ramane pana a treia zi, sa se arda in foc. 19.7 Daca va manca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urat: jertfa nu va fi primita. 19.8 Cine va manca din ea, isi va purta vina pacatului sau, caci necinsteste ce a fost inchinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui. 19.9 Cand veti secera holdele tarii, sa lasi nesecerat un colt din campul tau, si sa nu strangi spicele ramase pe urma seceratorilor. 19.10 Nici sa nu culegi strugurii ramasi dupa cules in via ta, si sa nu strangi boabele care vor cadea din ei. Sa le lasi saracului si strainului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.11 Sa nu furati, si sa nu mintiti, nici sa nu va inselati unii pe altii. 19.12 Sa nu jurati stramb pe Numele Meu, caci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul. 19.13 Sa nu asupresti pe aproapele tau, si sa nu storci nimic de la el prin sila. Sa nu opresti pana a doua zi plata celui tocmit cu ziua. 19.14 Sa nu vorbesti de rau pe un surd, si sa nu pui inaintea unui orb nimic care sa-l poata face sa cada; ci sa te temi de Dumnezeul tau. Eu sunt Domnul. 19.15 Sa nu faceti nedreptate la judecata: sa nu cauti la fata saracului, si sa nu partinesti pe nimeni din cei mari, ci sa judeci pe aproapele tau dupa dreptate. 19.16 Sa nu umbli cu barfe in poporul tau. Sa nu te ridici impotriva vietii aproapelui tau. Eu sunt Domnul. 19.17 Sa nu urasti pe fratele tau in inima ta; sa mustri pe aproapele tau, dar sa nu te incarci cu un pacat din pricina lui. 19.18 Sa nu te razbuni, si sa nu tii necaz pe copiii poporului tau. Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Eu sunt Domnul. 19.19 Sa paziti legile Mele. Sa nu impreuni vite de doua soiuri deosebite; sa nu semeni in ogorul tau doua feluri de seminte; si sa nu porti o haina tesuta din doua feluri de fire. 19.20 Cand un om se va culca cu o femeie, roaba logodita cu un alt barbat, si ea n-a fost rascumparata de tot sau slobozita, sa fie pedepsiti amandoi, dar nu pedepsiti cu moartea, pentru ca ea nu era sloboda. 19.21 El sa aduca Domnului pentru vina lui, la usa cortului intalnirii, un berbec ca jertfa pentru vina. 19.22 Preotul sa faca ispasire pentru el inaintea Domnului, pentru pacatul pe care l-a facut, cu berbecul adus ca jertfa pentru vina; si pacatul pe care l-a facut, ii va fi iertat. 19.23 Cand veti intra in tara, si veti sadi tot felul de pomi roditori, roadele lor sa le priviti ca netaiate imprejur; timp de trei ani sa fie netaiate imprejur pentru voi; sa nu mancati din ele. 19.24 In al patrulea an, toate roadele sa fie inchinate Domnului, spre lauda Lui. 19.25 In al cincilea an, sa mancati roadele, ca ele sa vi se inmulteasca din ce in ce mai mult: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.26 Sa nu mancati nimic cu sange. Sa nu ghiciti dupa varcolaci, nici dupa nori. 19.27 Sa nu va taiati rotund colturile parului, si sa nu-ti razi colturile barbii. 19.28 Sa nu va faceti taieturi in carne pentru un mort, si sa nu va faceti slove sapate pe voi. Eu sunt Domnul. 19.29 Sa nu-ti necinstesti fata, dand-o sa fie curva, pentru ca nu cumva tara sa ajunga un loc de curvie, si sa se umple de faradelegi. 19.30 Sa paziti Sabatele Mele, si sa cinstiti locasul Meu cel sfant. Eu sunt Domnul. 19.31 Sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori: sa nu-i intrebati, ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.32 Sa te scoli inaintea perilor albi, si sa cinstesti pe batran. Sa te temi de Dumnezeul tau. Eu sunt Domnul. 19.33 Daca un strain vine sa locuiasca impreuna cu voi in tara voastra, sa nu-l asupriti. 19.34 Sa va purtati cu strainul care locuieste intre voi ca si cu un bastinas din mijlocul vostru; sa-l iubiti ca pe voi insiva, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 19.35 Sa nu faceti nedreptate la judecata, nici in masurile de lungime, nici in greutati, nici in masurile de incapere. 19.36 Sa aveti cumpene drepte, greutati drepte, efe drepte, si hine drepte. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din tara Egiptului. 19.37 Sa paziti toate legile Mele si toate poruncile Mele, si sa le impliniti. Eu sunt Domnul.

Levitic 20

20.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 20.2 Spune copiilor lui Israel: Daca un om dintre copiii lui Israel sau dintre strainii care locuiesc in Israel, da lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela sa fie pedepsit cu moartea: poporul din tara sa-l ucida cu pietre. 20.3 Si Eu Imi voi intoarce Fata impotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau, pentru ca a dat lui Moloh pe unul din copiii sai, a spurcat locasul Meu cel sfant, si a necinstit Numele Meu cel sfant. 20.4 Daca poporul tarii inchide ochii fata de omul acela, care da lui Moloh copii de ai sai, si nu-l omoara~ 20.5 Imi voi intoarce Eu Fata impotriva omului aceluia si impotriva familiei lui, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui, impreuna cu toti cei ce curvesc ca el cu Moloh. 20.6 Daca cineva se duce la cei ce cheama pe morti si la ghicitori, ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce Fata impotriva omului aceluia, si-l voi nimici din mijlocul poporului lui. 20.7 Voi, sa va sfintiti, si sa fiti sfinti, caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 20.8 Sa paziti legile Mele, si sa le impliniti. Eu sunt Domnul, care va sfintesc. 20.9 Daca un om oarecare blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea; a blestemat pe tatal sau sau pe mama sa: sangele lui sa cada asupra lui. 20.10 Daca un om preacurveste cu o femeie maritata, daca preacurveste cu nevasta aproapelui sau, omul acela si femeia aceea preacurvari sa fie pedepsiti cu moartea. 20.11 Daca un om se culca cu nevasta tatalui sau, si descopera astfel goliciunea tatalui sau, omul acela si femeia aceea sa fie pedepsiti cu moartea; sangele lor sa cada asupra lor. 20.12 Daca un om se culca cu nora sa, amandoi sa fie pedepsiti cu moartea; au facut o amestecatura de sange: sangele lor sa cada asupra lor. 20.13 Daca un om se culca cu un om cum se culca cineva cu o femeie, amandoi au facut un lucru scarbos; sa fie pedepsiti cu moartea, sangele lor sa cada asupra lor. 20.14 Daca un om ia de nevasta pe fata si pe mama ei, este o nelegiuire: sa-i arda in foc, pe el si pe ele, ca nelegiuirea aceasta sa nu fie in mijlocul vostru. 20.15 Daca un om se culca cu o vita, sa fie pedepsit cu moartea; si vita s-o omorati. 20.16 Daca o femeie se apropie de o vita, ca sa curveasca cu ea, sa ucizi si pe femeie si pe vita; sa fie omorate: sangele lor sa cada asupra lor. 20.17 Daca un om ia pe sora sa, fata tatalui sau sau fata mamei lui, daca ii vede goliciunea ei si ea ii vede pe a lui, este o miselie; sa fie nimiciti sub ochii copiilor poporului lor; el a descoperit goliciunea surorii lui, isi va lua pedeapsa pentru pacatul lui. 20.18 Daca un om se culca cu o femeie care este la sorocul femeilor, si-i descopera goliciunea, daca-i descopera scurgerea, si ea isi descopera scurgerea sangelui ei, amandoi sa fie nimiciti din mijlocul poporului lor. 20.19 Sa nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatalui tau, caci inseamna sa descoperi pe ruda ta de aproape: amandoi acestia isi vor lua pedeapsa pacatului. 20.20 Daca un om se culca cu matusa sa, a descoperit goliciunea unchiului sau; isi vor lua pedeapsa pacatului lor: vor muri fara copii. 20.21 Daca un om ia pe nevasta fratelui sau, este o necuratie; a descoperit goliciunea fratelui sau: nu vor avea copii. 20.22 Sa paziti toate legile Mele si toate poruncile Mele, si sa le impliniti, pentru ca tara in care va duc sa va asez, sa nu va verse din gura ei. 20.23 Sa nu traiti dupa obiceiurile neamurilor, pe care le voi izgoni dinaintea voastra; caci ele au facut toate aceste lucruri, si Mi-este scarba de ele. 20.24 V-am spus: Voi le veti stapani tara; Eu va voi da-o in stapanire: este o tara in care curge lapte si miere. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus de o parte dintre popoare. 20.25 Sa faceti deosebire intre dobitoacele curate si necurate, intre pasarile curate si necurate, ca sa nu va spurcati prin dobitoacele, prin pasarile, prin toate taratoarele de pe pamant, pe care v-am invatat sa le deosebiti ca necurate. 20.26 Voi sa-Mi fiti sfinti, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca sa fiti ai Mei. 20.27 Dar daca un om sau o femeie cheama duhul unui mort, sau se indeletniceste cu ghicirea, sa fie pedepsiti cu moartea; sa-i ucideti cu pietre: sangele lor sa cada asupra lor.

Levitic 21

21.1 Domnul a zis lui Moise: Vorbeste preotilor, fiilor lui Aaron, si spune-le: Un preot sa nu se atinga de un mort din poporul sau, ca sa nu se faca necurat; 21.2 afara de rudele lui cele mai de aproape, de mama lui, de tatal lui, de fiul lui, de fratele lui~ 21.3 si de sora sa care-i inca fecioara, sta langa el si nu este maritata, afara de acestia, sa nu se atinga de nici un alt mort. 21.4 Ca unul care este fruntas in poporul lui, sa nu se faca necurat, atingandu-se de un mort. 21.5 Preotii sa nu-si faca un loc plesuv in cap, pentru un mort, sa nu-si rada colturile barbii, si sa nu-si faca taieturi in carne. 21.6 Sa fie sfinti pentru Dumnezeul lor, si sa nu necinsteasca Numele Dumnezeului lor; caci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mancarea Dumnezeului lor: de aceea sa fie sfinti. 21.7 Sa nu-si ia de nevasta o curva sau o spurcata, nici o femeie lasata de barbatul ei, caci ei sunt sfinti pentru Dumnezeul lor. 21.8 Sa-l socotesti ca sfant, caci el aduce mancarea Dumnezeului tau; el sa fie sfant pentru tine, caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul, care va sfintesc. 21.9 Daca fata unui preot se necinsteste curvind, necinsteste pe tatal ei: sa fie arsa in foc. 21.10 Preotul care este mare preot intre fratii lui, pe capul caruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, si care a fost inchinat in slujba Domnului si imbracat in vesminte sfintite, sa nu-si descopere capul, si sa nu-si sfasie vesmintele. 21.11 Sa nu se duca la nici un mort; sa nu se faca necurat, si sa nu se atinga nici chiar de tatal sau sau de mama sa. 21.12 Sa nu iasa din sfantul locas, si sa nu necinsteasca sfantul locas al Dumnezeului sau; caci untdelemnul ungerii Dumnezeului sau este o cununa pe el. Eu sunt Domnul. 21.13 Femeia pe care o va lua el de nevasta, sa fie fecioara. 21.14 Sa nu ia nici o vaduva, nici o femeie despartita de barbat, nici o femeie spurcata sau curva; ci femeia pe care o va lua de nevasta din poporul sau, sa fie fecioara. 21.15 Sa nu-si necinsteasca samanta in poporul lui; caci Eu sunt Domnul, care-l sfintesc. 21.16 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 21.17 Vorbeste lui Aaron, si spune-i: Nici un om din neamul tau si din urmasii tai care va avea o meteahna trupeasca, sa nu se apropie ca sa aduca mancarea Dumnezeului lui. 21.18 Nici un om care va avea o meteahna trupeasca nu va putea sa se apropie: si anume nici un om orb, schiop, cu nasul carn sau cu un madular mai lung; 21.19 nici un om cu piciorul frant sau cu mana franta; 21.20 nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeata in ochi, care are raie, pecingine sau bosit. 21.21 Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahna trupeasca, sa nu se apropie ca sa aduca Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahna trupeasca: sa nu se apropie ca sa aduca mancarea Dumnezeului lui. 21.22 Din mancarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte, va putea sa manance. 21.23 Dar sa nu se duca la perdeaua dinauntru, si sa nu se apropie de altar, caci are o meteahna trupeasca; sa nu-Mi necinsteasca locasurile Mele cele sfinte, caci Eu sunt Domnul, care ii sfintesc. 21.24 Astfel a vorbit Moise lui Aaron si fiilor sai, si tuturor copiilor lui Israel.

Levitic 22

22.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 22.2 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, ca sa se fereasca de lucrurile sfinte, care Imi sunt inchinate de copiii lui Israel, si sa nu necinsteasca Numele Meu cel sfant. Eu sunt Domnul. 22.3 Spune-le: Orice om dintre urmasii vostri si din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le inchina Domnului copiii lui Israel, si care va avea pe el o necuratie, omul acela sa fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul. 22.4 Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepra sau scurgere de samanta, sa nu manance din lucrurile sfinte pana nu va fi curat. Tot asa si cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepadare de samanta in somn~ 22.5 cel ce se va atinge de o taratoare si se va spurca, sau un om atins de vreo necuratie oarecare si care se va fi facut necurat prin ea. 22.6 Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat pana seara; sa nu manance din lucrurile sfinte, decat dupa ce isi va scalda trupul in apa; 22.7 dupa asfintitul soarelui, va fi curat; si in urma va manca din lucrurile sfinte, caci aceasta este hrana lui. 22.8 Sa nu manance dintr-o vita moarta sau sfasiata, ca sa nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul. 22.9 Sa pazeasca poruncile Mele, ca sa nu-si ia pedeapsa pentru pacatul lor si sa nu moara, pentru ca au necinstit lucrurile sfinte. Eu sunt Domnul, care ii sfintesc. 22.10 Nici un strain sa nu manance din lucrurile sfinte; cel ce locuieste la un preot ca oaspete, si cel tocmit cu ziua, sa nu manance din lucrurile sfinte. 22.11 Dar robul cumparat de preot cu pret de argint, va putea sa manance, tot asa si cel nascut in casa lui; ei sa manance din hrana lui. 22.12 Fata unui preot, maritata dupa un strain, sa nu manance din lucrurile sfinte aduse jertfa prin ridicare. 22.13 Dar fata unui preot, care va fi ramas vaduva sau despartita de barbat, fara sa aiba copii, si care se va intoarce in casa tatalui sau, ca atunci cand era fata, va putea sa manance din hrana tatalui ei. Dar nici un strain sa nu manance din ea. 22.14 Daca un om mananca dintr-un lucru sfant, fara sa bage de seama, sa dea preotului pretul lucrului sfant, adaugand inca o cincime la el. 22.15 Preotii sa nu necinsteasca lucrurile sfinte aduse de copiii lui Israel, pe care le-au adus ei Domnului ca jertfa prin ridicare; 22.16 ei vor face sa apese astfel asupra lor pacatul de care s-ar face vinovati mancand din lucrurile sfinte: caci Eu sunt Domnul, care ii sfintesc. 22.17 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 22.18 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si tuturor copiilor lui Israel, si spune-le: Orice om din casa lui Israel sau dintre strainii din Israel, care va aduce o ardere de tot Domnului, fie pentru implinirea unei juruinte, fie ca dar de buna voie~ 22.19 sa ia o parte barbateasca fara cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa sa fie primita. 22.20 Sa nu aduceti nici una care sa aiba vreun cusur, caci n-ar fi primita. 22.21 Daca un om aduce Domnului din boi sau din oi o jertfa de multumire, fie pentru implinirea unei juruinte, fie ca dar de buna voie, vita pentru jertfa sa fie fara cusur, ca sa fie primita; sa n-aiba nici un cusur in ea. 22.22 Sa n-aduceti nici una care sa fie oarba, sluta, sau ciuntita, care sa aiba bube, raie sau pecingine; din acestea sa n-aduceti pe altar ca jertfa mistuita de foc inaintea Domnului. 22.23 Ca dar de buna voie vei putea sa jertfesti un bou sau un miel cu un madular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru implinirea unei juruinte, nu va fi primit. 22.24 Sa n-aduceti Domnului un dobitoc cu boasele frante, stricate, smulse sau taiate; sa nu-l aduceti ca jertfa in tara voastra. 22.25 Nici sa nu luati de la strain vreunul din aceste dobitoace, ca sa-l aduceti ca mancare Dumnezeului vostru; caci sunt slutite, au metehne: si n-ar fi primite. 22.26 Domnul a zis lui Moise: 22.27 Vitelul, mielul sau iedul, dupa nastere, sa mai ramana sapte zile cu mama sa, si apoi, de la a opta zi inainte, va fi primit sa fie adus Domnului ca jertfa mistuita de foc. 22.28 Vaca, oaia sau capra, sa n-o junghiati ca jertfa in aceeasi zi cu fatul lor. 22.29 Cand veti aduce Domnului o jertfa de multumire, s-o aduceti asa ca sa fie primita. 22.30 Vita sa se manance in aceeasi zi; sa nu lasati nimic din ea pana a doua zi dimineata. Eu sunt Domnul. 22.31 Sa paziti poruncile Mele, si sa le impliniti. Eu sunt Domnul. 22.32 Sa nu necinstiti Numele Meu cel sfant, ca sa fiu sfintit in mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul, care va sfintesc~ 22.33 si care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul.

Levitic 23

23.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Iata sarbatorile Domnului, pe care le veti vesti ca adunari sfinte, iata sarbatorile Mele: 23.3 Sase zile sa lucrati; dar ziua a saptea este Sabatul, ziua de odihna, cu o adunare sfanta. Sa nu faceti nici o lucrare in timpul ei: este Sabatul Domnului, in toate locuintele voastre. 23.4 Iata sarbatorile Domnului, cu adunari sfinte, pe care le veti vesti la vremurile lor hotarate. 23.5 In luna intaia, in a patrusprezecea zi a lunii, intre cele doua seri, vor fi Pastele Domnului. 23.6 Si in a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sarbatoarea azimelor in cinstea Domnului; sapte zile sa mancati azime. 23.7 In ziua intaia, sa aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. 23.8 Sapte zile sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. In ziua a saptea sa fie o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. 23.9 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.10 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara pe care v-o dau, si cand veti secera semanaturile, sa aduceti preotului un snop, ca parga a secerisului vostru. 23.11 El sa legene snopul intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, ca sa fie primit: preotul sa-l legene intr-o parte si intr-alta, a doua zi dupa Sabat. 23.12 In ziua cand veti legana snopul, sa aduceti, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fara cusur; 23.13 sa adaugati la el doua zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn, ca dar de mancare mistuit de foc, de un miros placut Domnului; si sa aduceti o jertfa de bautura de un sfert de hin de vin. 23.14 Sa nu mancati nici paine, nici spice prajite sau pisate, pana in ziua aceasta, cand veti aduce un dar de mancare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. 23.15 De a doua zi dupa Sabat, din ziua cand veti aduce snopul ca sa fie leganat intr-o parte si intr-alta, sa numarati sapte saptamani intregi. 23.16 Sa numarati cincizeci de zile pana in ziua care vine dupa al saptelea Sabat; si atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mancare. 23.17 Sa aduceti din locuintele voastre doua paini, ca sa fie leganate intr-o parte si intr-alta; sa fie facute cu doua zecimi de efa din floarea fainii, si coapte cu aluat: acestea sunt cele dintai roade pentru Domnul. 23.18 Afara de aceste paini, sa aduceti ca ardere de tot Domnului sapte miei de un an fara cusur, un vitel si doi berbeci; sa adaugati la ei darul de mancare si jertfa de bautura obisnuite, ca dar de mancare mistuit de foc, de un miros placut Domnului. 23.19 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, si doi miei de un an ca jertfa de multumire. 23.20 Preotul sa legene aceste dobitoace intr-o parte si intr-alta ca dar leganat inaintea Domnului, impreuna cu painea adusa ca parga si cu cei doi miei: ele sa fie inchinate Domnului, si sa fie ale preotului. 23.21 In aceeasi zi, sa vestiti sarbatoarea, si sa aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. 23.22 Cand veti secera semanaturile din tara voastra, sa lasi nesecerat un colt din campul tau, si sa nu strangi ce ramane de pe urma seceratorilor. Sa lasi saracului si strainului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 23.23 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.24 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: In luna a saptea, in cea dintai zi a lunii, sa aveti o zi de odihna, vestita cu sunet de trambite, si o adunare sfanta. 23.25 Atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. 23.26 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.27 In ziua a zecea a acestei a saptea luni, va fi ziua ispasirii: atunci sa aveti o adunare sfanta, sa va smeriti sufletele, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. 23.28 Sa nu faceti nici o lucrare in ziua aceea, caci este ziua ispasirii, cand trebuie facuta ispasire pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului vostru. 23.29 Oricine nu se va smeri in ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui. 23.30 Pe oricine va face in ziua aceea vreo lucrare oarecare, il voi nimici din mijlocul poporului lui. 23.31 Sa nu faceti nici o lucrare atunci. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. 23.32 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Sabatul vostru. 23.33 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23.34 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: In a cincisprezecea zi a acestei a saptea luni, va fi sarbatoarea corturilor, in cinstea Domnului, timp de sapte zile. 23.35 In ziua intai sa fie o adunare sfanta: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in timpul ei. 23.36 Timp de sapte zile, sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, sa aveti o adunare sfanta, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta sa fie o adunare de sarbatoare: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in timpul ei. 23.37 Acestea sunt sarbatorile Domnului, in care veti vesti adunari sfinte, ca sa se aduca Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mancare, jertfe de vite si jertfe de bautura, fiecare lucru la ziua hotarata. 23.38 Afara de aceasta sa paziti Sabatele Domnului, si sa va aduceti darurile voastre Domnului, sa aduceti toate jertfele facute pentru implinirea unei juruinte si toate darurile voastre facute de buna voie. 23.39 In a cincisprezecea zi a lunii acesteia a saptea, cand veti strange roadele tarii, sa praznuiti o sarbatoare in cinstea Domnului, timp de sapte zile: cea dintai zi sa fie o zi de odihna, si a opta sa fie tot o zi de odihna. 23.40 In ziua intai sa luati poame din pomii cei frumosi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufosi si de salcii de rau, si sa va bucurati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, sapte zile. 23.41 In fiecare an sa praznuiti sarbatoarea aceasta in cinstea Domnului, timp de sapte zile. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri. In luna a saptea s-o praznuiti. 23.42 Sapte zile sa locuiti in corturi; toti bastinasii din Israel sa locuiasca in corturi~ 23.43 pentru ca urmasii vostri sa stie ca am facut pe copiii lui Israel sa locuiasca in corturi, dupa ce i-am scos din tara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 23.44 Asa a spus Moise copiilor lui Israel care sunt sarbatorile Domnului.

Levitic 24

24.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 24.2 Porunceste copiilor lui Israel sa-ti aduca pentru sfesnic untdelemn curat de masline tescuite, ca sa tina candelele aprinse neincetat. 24.3 Aaron sa-l pregateasca dincoace de perdeaua dinauntru, care este inaintea marturiei, in cortul intalnirii, pentru ca sa arda neincetat de seara pana dimineata in fata Domnului. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri. 24.4 Sa aseze candelele in sfesnicul de aur curat, ca sa arda neincetat inaintea Domnului. 24.5 Sa iei floare de faina, si sa faci din ea douasprezece turte; fiecare turta sa fie facuta din doua zecimi de efa. 24.6 Sa le pui in doua siruri, cate sase in fiecare sir, pe masa de aur curat, inaintea Domnului. 24.7 Peste fiecare sir sa pui tamaie curata, care sa fie pe paine ca aducere aminte, ca un dar de mancare mistuit de foc inaintea Domnului. 24.8 In fiecare zi de Sabat sa se puna aceste paini inaintea Domnului, neincetat: acesta este un legamant vesnic pe care-l vor tine copiii lui Israel. 24.9 Painile acestea sa fie ale lui Aaron si ale fiilor lui, si sa le manance intr-un loc sfant; caci ele sunt pentru ei un lucru prea sfant, o parte din darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului. Aceasta este o lege vesnica. 24.10 Fiul unei femei israelite si al unui barbat egiptean, venind in mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat in tabara cu un barbat israelit. 24.11 Fiul femeii israelite a hulit si a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Selomit, fata lui Dibri, din semintia lui Dan. 24.12 L-au aruncat in temnita, pana va spune Moise ce va porunci Domnul. 24.13 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 24.14 Scoate din tabara pe cel ce a hulit; toti cei ce l-au auzit, sa-si puna mainile pe capul lui, si toata adunarea sa-l ucida cu pietre. 24.15 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, isi va lua pedeapsa pentru pacatul lui. 24.16 Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toata adunarea sa-l ucida cu pietre. Fie strain, fie bastinas, sa moara, pentru ca a hulit Numele lui Dumnezeu. 24.17 Cine va da unui om o lovitura de moarte, sa fie pedepsit cu moartea. 24.18 Cine va da unui dobitoc o lovitura de moarte, sa-l inlocuiasca: viata pentru viata. 24.19 Daca cineva raneste pe aproapele lui, sa i se faca asa cum a facut si el: 24.20 frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; sa i se faca aceeasi rana pe care a facut-o el aproapelui sau. 24.21 Cine va ucide un dobitoc, sa-l inlocuiasca; dar cine va ucide un om, sa fie pedepsit cu moartea. 24.22 Sa aveti aceeasi lege pentru strain ca si pentru bastinas; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 24.23 Moise a vorbit copiilor lui Israel; au scos afara din tabara pe cel ce hulise, si l-au ucis cu pietre. Copiii lui Israel au facut dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul.

Levitic 25

25.1 Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, si a zis: 25.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara pe care v-o dau, pamantul sa se odihneasca, sa tina un Sabat in cinstea Domnului. 25.3 Sase ani sa-ti semeni ogorul, sase ani sa-ti tai via, si sa strangi roadele. 25.4 Dar anul al saptelea sa fie un Sabat, o vreme de odihna pentru pamant, un Sabat tinut in cinstea Domnului: in anul acela sa nu-ti semeni ogorul, si sa nu-ti tai via. 25.5 Sa nu seceri ce va iesi din grauntele cazute de la seceris, si sa nu culegi strugurii din via ta netaiata: acesta sa fie un an de odihna pentru pamant. 25.6 Ceea ce va iesi de la sine din pamant in timpul Sabatului lui, sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care locuieste cu tine~ 25.7 vitelor tale si fiarelor din tara ta; tot venitul pamantului sa slujeasca de hrana. 25.8 Sa numeri sapte saptamani de ani, de sapte ori sapte ani, si zilele acestor sapte saptamani de ani vor face patruzeci si noua de ani. 25.9 In a zecea zi a lunii a saptea, sa pui sa sune cu trambita rasunatoare; in ziua ispasirii, sa sunati cu trambita in toata tara voastra. 25.10 Si sa sfintiti astfel anul al cincizecilea, sa vestiti slobozenia in tara pentru toti locuitorii ei: acesta sa fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi sa se intoarca la mosia lui, si fiecare din voi sa se intoarca in familia lui. 25.11 Anul al cincizecilea sa fie pentru voi anul de veselie; atunci sa nu semanati, sa nu secerati ce vor aduce ogoarele de la ele, si sa nu culegeti via netaiata. 25.12 Caci este anul de veselie: sa-l priviti ca ceva sfant. Sa mancati ce va vor da ogoarele voastre. 25.13 In anul acesta de veselie, fiecare din voi sa se intoarca la mosia lui. 25.14 Daca vindeti ceva aproapelui vostru, sau daca cumparati ceva de la aproapele vostru, nici unul din voi sa nu insele pe fratele lui. 25.15 Sa cumperi de la aproapele tau, socotind anii de la anul de veselie, si el sa-ti vanda socotind anii de rod. 25.16 Cu cat vor fi mai multi ani, cu atat sa ridici pretul; si cu cat vor fi mai putini ani, cu atat sa-l scazi; caci el iti vinde numai numarul secerisurilor. 25.17 Nici unul din voi sa nu insele deci pe aproapele lui, si sa te temi de Dumnezeul tau; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 25.18 Impliniti legile Mele, paziti poruncile Mele si impliniti-le; si veti locui fara frica in tara. 25.19 Tara isi va da roadele, veti manca din ele si va veti satura, si veti locui fara frica in ea. 25.20 Daca veti zice: Ce vom manca in anul al saptelea, fiindca nu vom semana si nu vom strange roadele? 25.21 Eu va voi da binecuvantarea Mea in anul al saselea, si pamantul va da roade pentru trei ani. 25.22 Cand veti semana in anul al optulea, veti manca tot din vechile roade; pana la al noualea an, pana la noile roade, veti manca tot din cele vechi. 25.23 Pamanturile sa nu se vanda de veci; caci tara este a Mea, iar voi sunteti la Mine ca niste straini si venetici. 25.24 De aceea in toata tara pe care o veti stapani, sa dati dreptul de rascumparare pentru pamanturi. 25.25 Daca fratele tau saraceste si vinde o bucata din mosia lui, cel ce are dreptul de rascumparare, ruda lui cea mai de aproape, sa vina si sa rascumpere ce a vandut fratele sau. 25.26 Daca un om n-are pe nimeni care sa aiba dreptul de rascumparare, si-i sta in putinta lui singur sa faca rascumpararea~ 25.27 sa socoteasca anii de la vanzare, sa dea inapoi cumparatorului ce prisoseste, si sa se intoarca la mosia lui. 25.28 Daca n-are cu ce sa-i dea inapoi, lucrul vandut sa ramana in mainile cumparatorului pana la anul de veselie; la anul de veselie, el sa se intoarca la mosia lui, si cumparatorul sa iasa din ea. 25.29 Daca un om vinde o casa de locuit intr-o cetate inconjurata cu ziduri, sa aiba drept de rascumparare pana la implinirea unui an de la vanzare; dreptul lui de rascumparare sa tina un an. 25.30 Dar daca aceasta casa, asezata intr-o cetate inconjurata cu ziduri, nu este rascumparata inainte de implinirea unui an intreg, ea va ramane de veci cumparatorului si urmasilor lui; iar in anul de veselie sa nu iasa din ea. 25.31 Casele din sate, care nu sunt inconjurate cu ziduri, sa fie privite ca tarini de pamant: ele vor putea fi rascumparate, si cumparatorul va iesi din ele in anul de veselie. 25.32 Cat priveste cetatile Levitilor si casele pe care le vor avea ei in aceste cetati, Levitii sa aiba un drept necurmat de rascumparare. 25.33 Cine va cumpara de la Leviti o casa, sa iasa in anul de veselie din casa vanduta lui si din cetatea in care o avea; caci casele din cetatile Levitilor sunt averea lor in mijlocul copiilor lui Israel. 25.34 Ogoarele asezate in jurul cetatilor Levitilor nu se vor putea vinde; caci ei le vor stapani de veci. 25.35 Daca fratele tau saraceste, si nu mai poate munci langa tine, sa-l sprijinesti, fie ca strain, fie ca venetic, ca sa traiasca impreuna cu tine. 25.36 Sa nu iei de la el nici dobanda nici camata: sa te temi de Dumnezeul tau, si fratele tau sa traiasca impreuna cu tine. 25.37 Sa nu-i imprumuti banii tai cu dobanda, si sa nu-i imprumuti merindele tale pe camata. 25.38 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care v-am scos din tara Egiptului, ca sa va dau tara Canaanului, ca sa fiu Dumnezeul vostru. 25.39 Daca fratele tau saraceste langa tine, si se vinde tie, sa nu-l pui sa-ti faca munca de rob. 25.40 Ci sa fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; sa stea in slujba ta pana la anul de veselie. 25.41 Atunci sa iasa de la tine, el si copiii lui care vor fi cu el, si sa se intoarca in familia lui, la mosia parintilor lui. 25.42 Caci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din tara Egiptului; sa nu fie vanduti cum se vand robii. 25.43 Sa nu-l stapanesti cu asprime, si sa te temi de Dumnezeul tau. 25.44 Daca vrei sa ai robi si roabe, sa-i iei de la neamurile care va inconjoara; de la ele sa cumparati robi si roabe. 25.45 Veti putea sa-i cumparati si dintre copiii strainilor care vor locui la tine, si din familiile lor, pe care le vor naste in tara voastra; ei vor fi averea voastra. 25.46 Ii puteti lasa mostenire copiilor vostri dupa voi, ca pe o mosie; si puteti sa-i tineti astfel robi pe veci. Dar cat despre fratii vostri, copiii lui Israel, nici unul din voi sa nu stapaneasca pe fratele sau cu asprime. 25.47 Daca un strain, sau un venetic se imbogateste, si fratele tau saraceste langa el, si se vinde strainului care locuieste la tine sau vreunuia din familia strainului~ 25.48 el sa aiba dreptul de rascumparare, dupa ce se va fi vandut: unul din fratii lui sa poata sa-l rascumpere. 25.49 Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea sa-l rascumpere; sau, daca are mijloace, sa se rascumpere singur. 25.50 Sa faca socoteala cu cel ce l-a cumparat, din anul cand s-a vandut pana in anul de veselie; si pretul de platit va atarna de numarul anilor, care vor fi pretuiti ca ai unui om tocmit cu plata. 25.51 Daca mai sunt inca multi ani pana la anul de veselie, isi va plati rascumpararea dupa pretul anilor acelora si sa-l scada din pretul cu care a fost cumparat; 25.52 daca mai raman putini ani pana la anul de veselie, sa le faca socoteala, si sa-si plateasca rascumpararea dupa acesti ani. 25.53 Sa fie la el ca unul tocmit cu anul; si acela la care va fi, sa nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tai. 25.54 Iar daca nu este rascumparat in nici unul din aceste feluri, sa iasa de la el in anul de veselie, el si copiii lui care vor fi impreuna cu el. 25.55 Caci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din tara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Levitic 26

26.1 Sa nu va faceti idoli, sa nu va ridicati nici chip cioplit, nici stalp de aducere aminte; sa nu puneti in tara voastra nici o piatra impodobita cu chipuri, ca sa va inchinati inaintea ei; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 26.2 Sa paziti Sabatele Mele, si sa cinstiti locasul Meu cel sfant. Eu sunt Domnul. 26.3 Daca veti urma legile Mele, daca veti pazi poruncile Mele si le veti implini~ 26.4 va voi trimite ploi la vreme, pamantul isi va da roadele, si pomii de pe camp isi vor da roadele. 26.5 Abia veti treiera graul, si veti incepe culesul viei, si culesul viei va tine pana la semanatura; veti avea paine din belsug, veti manca si va veti satura si veti locui fara frica in tara voastra. 26.6 Voi da pace in tara, si nimeni nu va va tulbura somnul; voi face sa piara din tara fiarele salbatice, si sabia nu va trece prin tara voastra. 26.7 Veti urmari pe vrajmasii vostri, si ei vor cadea ucisi de sabie inaintea voastra. 26.8 Cinci din voi vor urmari o suta, si o suta din voi vor urmari zece mii, si vrajmasii vostri vor cadea ucisi de sabie inaintea voastra. 26.9 Eu Ma voi intoarce spre voi, va voi face sa cresteti, va voi inmulti, si Imi voi tine legamantul Meu cu voi. 26.10 Veti manca din roadele cele vechi, si veti scoate afara pe cele vechi, ca sa faceti loc celor noi. 26.11 Imi voi aseza locasul Meu in mijlocul vostru, si sufletul Meu nu va va uri. 26.12 Voi umbla in mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, si voi veti fi poporul Meu. 26.13 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din tara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legaturile jugului vostru, si v-am facut sa mergeti cu capul ridicat. 26.14 Dar daca nu Ma ascultati si nu impliniti toate aceste porunci~ 26.15 daca nesocotiti legile Mele, si daca sufletul vostru uraste randuielile Mele, asa incat sa nu impliniti toate poruncile Mele si sa rupeti legamantul Meu~ 26.16 iata ce va voi face atunci. Voi trimite peste voi groaza, lingoarea si frigurile, care vor face sa vi se stinga ochii, si sa piara viata din voi. Samanta o veti semana in zadar, caci o vor manca vrajmasii vostri. 26.17 Imi voi intoarce Fata impotriva voastra, si veti fi batuti si veti fugi dinaintea vrajmasilor vostri; cei ce va urasc va vor subjuga, si veti fugi fara sa fiti urmariti chiar. 26.18 Daca, cu toate acestea, nu Ma veti asculta, va voi pedepsi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre. 26.19 Voi frange mandria puterii voastre, voi face ca deasupra voastra cerul sa fie de fier, si pamantul de arama. 26.20 Vi se va istovi puterea fara folos: pamantul vostru nu-si va da roadele, si pomii de pe pamant nu-si vor da roadele. 26.21 Daca si dupa aceasta va veti impotrivi, si nu veti voi sa Ma ascultati, va voi lovi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre. 26.22 Voi trimite impotriva voastra fiarele de pe camp, care va vor lasa fara copii, va vor nimici vitele, si va vor imputina; asa ca va vor ramane drumurile pustii. 26.23 Daca pedepsele acestea nu va vor indrepta, si daca va veti impotrivi Mie~ 26.24 Ma voi impotrivi si Eu voua, si va voi lovi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre. 26.25 Voi face sa vina impotriva voastra sabie, care va razbuna calcarea legamantului Meu; si cand va veti strange in cetatile voastre, voi trimite ciuma in mijlocul vostru, si veti fi dati in mainile vrajmasului. 26.26 Cand va voi trimite lipsa de paine, zece femei va vor coace paine intr-un singur cuptor, si vi se va da painea cu cantarul; veti manca, dar nu va veti satura. 26.27 Daca, cu toate acestea, nu Ma veti asculta, si daca va veti impotrivi Mie~ 26.28 Ma voi impotrivi si Eu voua cu manie, si va voi pedepsi de sapte ori mai mult pentru pacatele voastre. 26.29 Veti manca pana si carnea fiilor vostri, veti manca pana si carnea fiicelor voastre. 26.30 Va voi nimici inaltimile pentru jertfa, va voi darama stalpii inchinati soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor vostri, si sufletul Meu va va uri. 26.31 Va voi lasa cetatile pustii, va voi pustii locasurile sfinte, si nu voi mai mirosi mirosul placut al tamaii voastre. 26.32 Voi pustii tara, asa ca vrajmasii vostri care o vor locui vor ramane incremeniti vazand-o. 26.33 Va voi imprastia printre neamuri, si voi scoate sabia dupa voi. Tara voastra va fi pustiita, si cetatile voastre vor ramane pustii. 26.34 Atunci tara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cat va fi pustiita si cat veti fi in tara vrajmasilor vostri; atunci tara se va odihni, si se va bucura de Sabatele ei. 26.35 Tot timpul cat va fi pustiita, va avea odihna pe care n-o avusese in anii vostri de Sabat, cand o locuiati. 26.36 In inima acelora dintre voi care vor mai ramane in viata, in tara vrajmasilor lor, voi baga frica; si ii va urmari pana si fosnetul unei frunze suflate de vant; vor fugi ca de sabie, si vor cadea fara sa fie urmariti. 26.37 Se vor pravali unii peste altii ca inaintea sabiei, fara sa fie urmariti. Nu veti putea sa stati in picioare in fata vrajmasilor vostri; 26.38 veti pieri printre neamuri, si va va manca tara vrajmasilor vostri. 26.39 Iar pe aceia dintre voi care vor mai ramane in viata, ii va apuca durerea pentru faradelegile lor, in tara vrajmasilor lor; ii va apuca durerea si pentru faradelegile parintilor lor. 26.40 Isi vor marturisi faradelegile lor si faradelegile parintilor lor, calcarile de lege pe care le-au savarsit fata de Mine, si impotrivirea cu care Mi s-au impotrivit, pacate din pricina carora 26.41 si Eu M-am impotrivit lor, si i-am adus in tara vrajmasilor lor. Si atunci inima lor netaiata imprejur se va smeri, si vor plati datoria faradelegilor lor. 26.42 Atunci Imi voi aduce aminte de legamantul Meu cu Iacov, Imi voi aduce aminte de legamantul Meu cu Isaac si de legamantul Meu cu Avraam, si Imi voi aduce aminte de tara. 26.43 Tara insa va trebui sa fie parasita de ei, si se va bucura de Sabatele ei in timpul cand va ramane pustiita departe de ei; si ei vor plati datoria faradelegilor lor, pentru ca au nesocotit poruncile Mele, si pentru ca sufletul lor a urat legile Mele. 26.44 Dar, si cand vor fi in tara vrajmasilor lor, nu-i voi lepada de tot, si nu-i voi uri pana acolo incat sa-i nimicesc de tot, si sa rup legamantul Meu cu ei; caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. 26.45 Ci Imi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legamant, prin care i-am scos din tara Egiptului, in fata neamurilor, ca sa fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul. 26.46 Acestea sunt randuielile, poruncile si legile, pe care le-a statornicit Domnul intre El si copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise.

Levitic 27

27.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: 27.2 Cand se vor face juruinte Domnului, daca e vorba de oameni, ei sa fie ai Domnului, dupa pretuirea ta. 27.3 Iar pretuirea pe care o vei face unui barbat de la douazeci pana la saizeci de ani, sa fie de cincizeci de sicli de argint, dupa siclul sfantului locas: 27.4 daca este femeie, pretuirea sa fie de treizeci de sicli. 27.5 De la cinci pana la douazeci de ani, pretuirea sa fie de douazeci de sicli pentru un baiat, si de zece sicli pentru o fata. 27.6 De la o luna pana la cinci ani, pretuirea sa fie de cinci sicli de argint pentru un baiat, si de trei sicli de argint pentru o fata. 27.7 De la saizeci de ani in sus, pretuirea sa fie de cincisprezece sicli pentru un barbat, si de zece sicli pentru o femeie. 27.8 Daca cel ce a facut juruinta este prea sarac ca sa plateasca pretuirea aceasta facuta de tine, sa-l aduca la preot, sa-l pretuiasca; si preotul sa faca o pretuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. 27.9 Daca este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfa Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva sfant. 27.10 Sa nu-l schimbe, si sa nu puna unul rau in locul unuia bun, nici unul bun in locul unuia rau; daca s-ar intampla sa se inlocuiasca un dobitoc cu altul, si unul si celalalt va fi sfant. 27.11 Daca este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfa Domnului, sa aduca dobitocul la preot~ 27.12 care-i va face pretuirea dupa cum va fi bun sau rau, si va ramane la pretuirea preotului. 27.13 Daca vrea sa-l rascumpere, sa mai adauge o cincime la pretuirea lui. 27.14 Daca cineva isi inchina Domnului casa, harazind-o Domnului ca un dar sfant, preotul sa-i faca pretuirea dupa cum va fi buna sau rea, si sa ramana la pretuirea facuta de preot. 27.15 Daca cel ce si-a inchinat Domnului casa, vrea s-o rascumpere, sa adauge o cincime la pretul pretuirii ei, si va fi a lui. 27.16 Daca cineva inchina Domnului un ogor din mosia lui, pretuirea ta sa fie dupa catimea de samanta pe care o da, si anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de samanta de orz. 27.17 Daca isi inchina Domnului ogorul, cu incepere chiar din anul de veselie, sa ramana la pretuirea ta; 27.18 dar daca isi inchina Domnului ogorul dupa anul de veselie, atunci preotul sa-i socoteasca pretul dupa numarul anilor care mai raman pana la anul de veselie, si sa-l scada din pretuirea ta. 27.19 Daca cel ce si-a inchinat Domnului ogorul, vrea sa-l rascumpere, atunci sa mai adauge o cincime la argintul pretuit de tine, si ogorul sa ramana al lui. 27.20 Daca nu-si rascumpara ogorul, si-l vinde altui om, nu va mai putea fi rascumparat. 27.21 Si cand va iesi cumparatorul din el la anul de veselie, ogorul acela sa fie inchinat Domnului, ca ogor harazit Lui; sa fie mosia preotului. 27.22 Daca cineva inchina Domnului un ogor cumparat de el, care nu face parte din mosia lui~ 27.23 preotul sa-i socoteasca pretul dupa cat face pretuirea pana la anul de veselie, si omul acela sa plateasca in aceeasi zi pretul hotarat de tine, ca lucru inchinat Domnului. 27.24 In anul de veselie, ogorul sa se intoarca la acela de la care fusese cumparat si din mosia caruia facea parte. 27.25 Toate pretuirile sa se faca in sicli sfantului locas: siclul are douazeci de ghere. 27.26 Nimeni nu va putea sa inchine Domnului pe intaiul nascut din vita lui, care chiar este al Domnului ca intai nascut; fie bou, fie miel, este al Domnului. 27.27 Daca este vorba insa de un dobitoc necurat, sa-l rascumpere cu pretul pretuit de tine, mai adaugand inca o cincime; daca nu este rascumparat, sa fie vandut dupa pretuirea ta. 27.28 Tot ce va darui un om Domnului prin fagaduinta, din ce are, nu va putea nici sa se vanda, nici sa se rascumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din mosia lui; tot ce va fi daruit Domnului prin fagaduinta, va fi un lucru prea sfant pentru Domnul. 27.29 Nici un om inchinat Domnului prin fagaduinta nu va putea fi rascumparat, ci va fi omorat. 27.30 Orice zeciuiala din pamant, fie din roadele pamantului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru inchinat Domnului. 27.31 Daca vrea cineva sa rascumpere ceva din zeciuiala lui, sa mai adauge o cincime. 27.32 Orice zeciuiala din cirezi si din turme, din tot ce trece sub toiag, sa fie o zeciuiala inchinata Domnului. 27.33 Sa nu se cerceteze daca dobitocul este bun sau rau, si sa nu se schimbe; daca se inlocuieste un dobitoc cu un altul, si unul si celalalt va fi sfant, si nu vor putea fi rascumparati. 27.34 Acestea sunt poruncile, pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.

Numeri 1

1.1 Domnul a vorbit lui Moise in pustia Sinai, in cortul intalnirii, in cea dintai zi a lunii a doua, in al doilea an dupa iesirea lor din tara Egiptului. El a zis: 1.2 Faceti numaratoarea intregii adunari a copiilor lui Israel, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele tuturor barbatilor~ 1.3 de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei din Israel care sunt in stare sa poarte armele; sa le faceti numaratoarea dupa cetele lor, tu si Aaron. 1.4 Sa fie cu voi cate un barbat de fiecare semintie, capetenie a casei parintilor sai. 1.5 Iata numele barbatilor care vor fi impreuna cu voi. Pentru Ruben: Elitur, fiul lui Sedeur; 1.6 pentru Simeon: Selumiel, fiul lui Turisadai; 1.7 pentru Iuda: Nahson, fiul lui Aminadab; 1.8 pentru Isahar: Netaneel, fiul lui Tuar; 1.9 pentru Zabulon: Eliab, fiul lui Helon; 1.10 pentru fiii lui Iosif, pentru Efraim: Elisama, fiul lui Amihud; pentru Manase: Gamliel, fiul lui Pedahtur; 1.11 pentru Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni; 1.12 pentru Dan: Ahiezer, fiul lui Amisadai; 1.13 pentru Aser: Paguiel, fiul lui Ocran; 1.14 pentru Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel; 1.15 pentru Neftali: Ahira, fiul lui Enan. 1.16 Acestia sunt cei ce au fost alesi de adunare, mai marii semintiilor parintilor lor, capeteniile miilor lui Israel. 1.17 Moise si Aaron au luat pe barbatii acestia care fusesera chemati pe nume~ 1.18 si au strans toata adunarea, in cea dintai zi a lunii a doua. I-au trecut in cartile care cuprindeau spita neamului, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus. 1.19 Moise a facut numaratoarea in pustia Sinai, cum ii poruncise Domnul. 1.20 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele tuturor barbatilor, de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.21 barbatii din semintia lui Ruben iesiti la numaratoare, au fost patruzeci si sase de mii cinci sute. 1.22 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Simeon, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor; le-au facut numaratoarea, numarand pe cap numele tuturor barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, toti cei in stare sa poarte armele: 1.23 barbatii din semintia lui Simeon iesiti la numaratoare, au fost cincizeci si noua de mii trei sute. 1.24 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Gad, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.25 barbatii din semintia lui Gad iesiti la numaratoare, au fost patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci. 1.26 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Iuda, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.27 barbatii din semintia lui Iuda iesiti la numaratoare, au fost saptezeci si patru de mii sase sute. 1.28 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Isahar, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.29 barbatii din semintia lui Isahar, iesiti la numaratoare, au fost cincizeci si patru de mii patru sute. 1.30 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Zabulon, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.31 barbatii din semintia lui Zabulon iesiti la numaratoare, au fost cincizeci si sapte de mii patru sute. 1.32 Au trecut in cartile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.33 barbatii din semintia lui Efraim iesiti la numaratoare, au fost patruzeci de mii cinci sute. 1.34 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Manase, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.35 barbatii din semintia lui Manase iesiti la numaratoare, au fost treizeci si doua de mii doua sute. 1.36 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Beniamin, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.37 barbatii din semintia lui Beniamin iesiti la numaratoare, au fost treizeci si cinci de mii patru sute. 1.38 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Dan, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.39 barbatii din semintia lui Dan iesiti la numaratoare, au fost saizeci si doua de mii sapte sute. 1.40 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Aser, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.41 barbatii din semintia lui Aser, iesiti la numaratoare, au fost patruzeci si una de mii cinci sute. 1.42 Au trecut in cartile neamului pe fiii lui Neftali, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand numele barbatilor de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei in stare sa poarte armele: 1.43 barbatii din semintia lui Neftali iesiti la numaratoare, au fost cincizeci si trei de mii patru sute. 1.44 Acestia sunt aceia a caror numaratoare a fost facuta de Moise si Aaron, si de cei doisprezece barbati, mai mari ai lui Israel; era cate un barbat pentru fiecare din casele parintilor lor. 1.45 Toti aceia dintre copiii lui Israel iesiti la numaratoare, dupa casele parintilor lor, de la varsta de douazeci de ani in sus, toti aceia din Israel care erau in stare sa poarte armele~ 1.46 toti cei iesiti la numaratoare, au fost sase sute trei mii cinci sute cinci zeci. 1.47 Levitii, dupa semintia parintilor lor, n-au intrat in numaratoarea aceasta. 1.48 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 1.49 Sa nu faci numaratoarea semintiei lui Levi, si sa nu-i numeri capetele in mijlocul celorlalti copii ai lui Israel. 1.50 Da in grija Levitilor cortul intalnirii, toate uneltele lui si tot ce tine de el. Ei vor duce cortul si toate uneltele lui, vor face slujba in el, si vor tabari in jurul cortului. 1.51 Cand va porni cortul, Levitii sa-l desfaca; si cand se va opri cortul, Levitii sa-l intinda; iar strainul care se va apropia de el, sa fie pedepsit cu moartea. 1.52 Copiii lui Israel sa tabarasca fiecare in tabara lui, fiecare langa steagul lui, dupa cetele lor. 1.53 Dar Levitii sa tabarasca in jurul cortului intalnirii, pentru ca sa nu izbucneasca mania Mea impotriva adunarii copiilor lui Israel; si Levitii sa aiba paza cortului intalnirii. 1.54 Copiii lui Israel au facut intocmai dupa toate poruncile, pe care le daduse lui Moise Domnul; asa au facut.

Numeri 2

2.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 2.2 Copiii lui Israel au sa tabarasca fiecare langa steagul lui, sub semnele casei parintilor lui; sa tabarasca in fata si imprejurul cortului intalnirii. 2.3 La rasarit, tabara lui Iuda, cu steagul ei, si cu ostirile sale. Acolo sa tabarasca mai marele fiilor lui Iuda, Nahson, fiul lui Aminadab~ 2.4 cu ostirea lui, alcatuita din saptezeci si patru de mii sase sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.5 Langa el sa tabarasca semintia lui Isahar, si mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Tuar~ 2.6 cu ostirea lui, alcatuita din cincizeci si patru de mii patru sute de oameni, iesiti la numaratoare; 2.7 apoi semintia lui Zabulon, si mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon~ 2.8 cu ostirea lui, alcatuita din cincizeci si sapte de mii patru sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.9 Toti cei din tabara lui Iuda, iesiti la numaratoare, sunt o suta optzeci si sase de mii patru sute de barbati, dupa ostirea lor. Ei sa porneasca cei dintai. 2.10 La miazazi, tabara lui Ruben, cu steagul ei, si cu ostirile ei. Acolo sa tabarasca mai marele fiilor lui Ruben, Elitur, fiul lui Sedeur~ 2.11 cu ostirea lui, alcatuita din patruzeci si sase de mii cinci sute de barbati, iesiti la numaratoare. 2.12 Langa el sa tabarasca semintia lui Simeon si mai marele fiilor lui Simeon, Selumiel, fiul lui Turisadai~ 2.13 cu ostirea lui, alcatuita din cincizeci si noua de mii trei sute de oameni, iesiti la numaratoare; 2.14 apoi semintia lui Gad, si mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel~ 2.15 cu ostirea lui, alcatuita din patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci de oameni, iesiti la numaratoare. 2.16 Toti cei din tabara lui Ruben, iesiti la numaratoare, sunt o suta cincizeci si unu de mii patru sute cincizeci de oameni, dupa ostirile lor. Ei sa porneasca in al doilea rand. 2.17 Apoi va porni cortul intalnirii, impreuna cu tabara Levitilor, asezata in mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor tine sirul in care au tabarat, fiecare la randul lui, dupa steagul lui. 2.18 La apus, tabara lui Efraim, cu steagul sau, si cu ostirile sale. Acolo sa tabarasca mai marele fiilor lui Efraim, Elisama, fiul lui Amihud~ 2.19 cu ostirea lui, alcatuita din patruzeci de mii cinci sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.20 Langa el sa tabarasca semintia lui Manase si mai marele fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahtur~ 2.21 cu ostirea lui, alcatuita din treizeci si doua de mii doua sute de oameni, iesiti la numaratoare; 2.22 apoi semintia lui Beniamin si mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni~ 2.23 cu ostirea lui, alcatuita din treizeci si cinci de mii patru sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.24 Toti cei din tabara lui Efraim, iesiti la numaratoare, sunt o suta opt mii o suta de oameni, dupa ostirile lor. Ei sa porneasca in al treilea rand. 2.25 La miaza noapte, tabara lui Dan, cu steagul ei, si cu ostirile ei. Acolo sa tabarasca mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amisadai~ 2.26 cu ostirea lui, alcatuita din saizeci si doua de mii sapte sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.27 Langa el sa tabarasca semintia lui Aser si mai marele fiilor lui Aser. Paguiel, fiul lui Ocran~ 2.28 cu ostirea lui, alcatuita din patruzeci si unu de mii cinci sute de oameni, iesiti la numaratoare; 2.29 apoi semintia lui Neftali, si mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan~ 2.30 cu ostirea lui, alcatuita din cincizeci si trei de mii patru sute de oameni, iesiti la numaratoare. 2.31 Toti cei din tabara lui Dan, iesiti la numaratoare, sunt o suta cincizeci si sapte de mii sase sute de oameni. Ei sa porneasca cei din urma, dupa steagul lor. 2.32 Acestia sunt copiii lui Israel iesiti la numaratoare, dupa casele parintilor lor. Toti cei iesiti la numaratoare, si care au alcatuit taberele, dupa ostirile lor, au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci. 2.33 Levitii, dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul, n-au intrat la numaratoare in mijlocul copiilor lui Israel. 2.34 Si copiii lui Israel au facut intocmai dupa toate poruncile, pe care le daduse lui Moise Domnul. Asa tabarau ei, dupa steagurile lor; si astfel porneau la drum, fiecare dupa familia lui, dupa casa parintilor lui.

Numeri 3

3.1 Iata samanta lui Aaron si a lui Moise, pe vremea cand a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai. 3.2 Iata numele fiilor lui Aaron: Nadab, intaiul nascut, Abihu, Eleazar si Itamar. 3.3 Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, care au primit ungerea preoteasca, si care au fost inchinati in slujba preotiei. 3.4 Nadab si Abihu au murit inaintea Domnului, cand au adus inaintea Domnului foc strain, in pustia Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar si Itamar au implinit slujba preotiei, in fata tatalui lor Aaron. 3.5 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 3.6 Apropie semintia lui Levi, si pune-o inaintea preotului Aaron, ca sa fie in slujba lui. 3.7 Ei sa aiba grija de tot ce este dat in paza lui si de tot ce este poruncit intregii adunari, inaintea cortului intalnirii: sa faca slujba cortului. 3.8 Sa aiba grija de toate uneltele cortului intalnirii, si de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei sa faca slujba cortului. 3.9 Sa dai pe Leviti lui Aaron si fiilor lui; ei sa-i fie dati lui in totul, din partea copiilor lui Israel. 3.10 Pe Aaron si pe fiii lui sa-i pui sa pazeasca slujba preotiei lor; iar strainul care se va apropia, sa fie pedepsit cu moartea. 3.11 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 3.12 Iata ca am luat pe Leviti din mijlocul copiilor lui Israel, in locul tuturor intailor nascuti, care se nasc intai dintre copiii lui Israel; si Levitii vor fi ai Mei. 3.13 Caci orice intai nascut este al Meu; in ziua cand am lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, Mi-am inchinat Mie pe toti intaii nascuti din Israel, atat din oameni cat si din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul. 3.14 Domnul a vorbit lui Moise, in pustia Sinai, si a zis: 3.15 Fa numaratoarea copiilor lui Levi, dupa casele parintilor lor, dupa familiile lor; si anume, fa numaratoarea tuturor celor de parte barbateasca, de la varsta de o luna in sus. 3.16 Moise le-a facut numaratoarea, dupa porunca Domnului, intocmai cum poruncise. 3.17 Iata care sunt fiii lui Levi, dupa numele lor: Gherson, Chehat si Merari. 3.18 Iata numele fiilor lui Gherson, dupa familiile lor: Libni si Simei. 3.19 Iata fiii lui Chehat, dupa familiile lor: Amram, Itehar, Hebron si Uziel; 3.20 si fiii lui Merari, dupa familiile lor: Mahli si Musi. Acestea sunt familiile lui Levi, dupa casele parintilor lor. 3.21 Din Gherson se pogoara familia lui Libni si familia lui Simei, alcatuind familiile Ghersonitilor. 3.22 Cei iesiti la numaratoare, cand au numarat pe toti barbatii de la varsta de o luna in sus, au fost sapte mii cinci sute. 3.23 Familiile Ghersonitilor tabarau inapoia cortului la apus. 3.24 Capetenia casei parintesti a Ghersonitilor era Elisaf, fiul lui Lael. 3.25 In ce priveste cortul intalnirii, in grija fiilor lui Gherson era dat: cortul si acoperisul cortului, invelitoarea acoperisului cortului si perdeaua de la usa cortului intalnirii; 3.26 apoi panzele curtii si perdeaua de la poarta curtii cortului de jur imprejurul cortului si altarului, si toate funiile pentru slujba cortului. 3.27 Din Chehat se pogoara familia Amramitilor, familia Iteharitilor, familia Hebronitilor si familia Uzielitilor, alcatuind familiile Chehatitilor. 3.28 Numarand pe toti barbatii de la varsta de o luna in sus, s-au gasit opt mii sase sute de barbati, insarcinati cu ingrijirea sfantului locas. 3.29 Familiile fiilor lui Chehat tabarau in partea de miazazi a cortului. 3.30 Capetenia casei parintesti a familiilor Chehatitilor era Elitafan, fiul lui Uziel. 3.31 In grija lor au dat chivotul, masa, sfesnicul, altarele, uneltele sfantului locas, cu care isi faceau slujba, perdeaua dinauntru, si tot ce tine de ea. 3.32 Capetenia capeteniilor Levitilor era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privegherea asupra celor insarcinati sa ingrijeasca de sfantul locas. 3.33 Din Merari se pogoara familia lui Mahli si familia lui Musi, alcatuind familiile Meraritilor. 3.34 Cei iesiti la numaratoare, cand au numarat pe toti barbatii de la varsta de o luna in sus, au fost sase sute de mii doua sute. 3.35 Capetenia casei parintesti a familiilor lui Merari era Turiel, fiul lui Abihail. Ei tabarau in partea de miazanoapte a cortului. 3.36 In paza si grija fiilor lui Merari au dat: scandurile cortului, drugii, stalpii si picioarele lor, toate uneltele si tot ce tine de ele; 3.37 apoi stalpii curtii de jur imprejur, picioarele lor, tarusii lor si funiile lor. 3.38 Moise, Aaron si fiii lui tabarau inaintea cortului, la rasarit, inaintea cortului intalnirii, spre rasaritul soarelui; ei aveau sa indeplineasca la sfantul locas, tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar strainul care se va apropia, sa fie pedepsit cu moartea. 3.39 Toti Levitii a caror numaratoare au facut-o Moise si Aaron, dupa porunca Domnului, dupa familiile lor, toti barbatii, de la varsta de o luna in sus, au fost douazeci si doua de mii. 3.40 Domnul a zis lui Moise: Fa numaratoarea tuturor intailor nascuti de parte barbateasca dintre copiii lui Israel, de la varsta de o luna in sus, si numara-i dupa numele lor. 3.41 Sa iei pe Leviti pentru Mine, Domnul, in locul tuturor intailor nascuti din copiii lui Israel, si vitele Levitilor in locul tuturor intailor nascuti din vitele copiilor lui Israel! 3.42 Moise a facut numaratoarea tuturor intailor nascuti dintre copiii lui Israel, dupa porunca pe care i-o daduse Domnul. 3.43 Toti intaii nascuti de parte barbateasca, a caror numaratoare au facut-o, numarandu-le numele, de la varsta de o luna in sus, au fost douazeci si doua de mii doua sute saptezeci si trei. 3.44 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 3.45 Ia pe Leviti in locul tuturor intailor nascuti din copiii lui Israel, si vitele Levitilor in locul vitelor lor; si Levitii vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul. 3.46 Pentru rascumpararea celor doua sute saptezeci si trei, care trec peste numarul Levitilor, dintre intaii nascuti ai copiilor lui Israel~ 3.47 sa iei cate cinci sicli de cap, dupa siclul sfantului locas, care este de douazeci de ghere. 3.48 Sa dai argintul acesta lui Aaron si fiilor lui, pentru rascumpararea celor ce trec peste numarul Levitilor. 3.49 Moise a luat argintul pentru rascumpararea celor ce treceau peste numarul celor rascumparati de Leviti; 3.50 a luat argintul intailor nascuti din copiii lui Israel: o mie trei sute saizeci si cinci de sicli, dupa siclul sfantului locas. 3.51 Si Moise a dat argintul de rascumparare lui Aaron si fiilor lui, dupa porunca Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.

Numeri 4

4.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 4.2 Numara pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor~ 4.3 de la varsta de treizeci de ani in sus, pana la varsta de cincizeci de ani, pe toti cei destoinici sa faca vreo slujba la cortul intalnirii. 4.4 Iata slujbele fiilor lui Chehat, in cortul intalnirii: ele privesc Locul prea sfant. 4.5 La pornirea taberei, Aaron si fiii lui sa vina sa dea jos perdeaua dinauntru, si sa acopere cu ea chivotul marturiei; 4.6 sa puna deasupra ei o invelitoare de piele de vitel de mare, si sa intinda pe deasupra un covor facut in intregime din materie albastra; apoi sa puna drugii chivotului. 4.7 Sa intinda un covor albastru peste masa painilor pentru punerea inainte, si deasupra sa puna strachinile, catuile, cestile si potirele pentru jertfele de bautura; deasupra sa fie si painea care se pune necurmat inaintea Domnului; 4.8 peste toate aceste lucruri sa intinda un covor caramiziu, si sa-l acopere cu o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa puna drugii mesei. 4.9 Sa ia un covor albastru, si sa acopere sfesnicul, candelele lui, mucarile lui, cenusarele lui si toate vasele lui pentru untdelemn, care se intrebuinteaza pentru slujba lui; 4.10 sa-l puna cu toate uneltele lui intr-o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa-l puna pe targa. 4.11 Peste altarul de aur sa intinda un covor albastru, si sa-l acopere cu o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa-i puna drugii. 4.12 Sa ia apoi toate uneltele intrebuintate pentru slujba in sfantul locas, si sa le puna intr-un covor albastru, si sa le acopere cu o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa le puna pe targa. 4.13 Sa ia cenusa din altar, si sa intinda peste altar un covor de purpura; 4.14 sa puna deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigaile pentru carbuni, furculitele, lopetile, lighenele, toate uneltele altarului, si deasupra sa intinda o invelitoare de piele de vitel de mare; apoi sa-i puna drugii. 4.15 Dupa ce Aaron si fiii lui vor ispravi de acoperit sfantul locas si toate uneltele sfantului locas, fiii lui Chehat sa vina, la pornirea taberei, ca sa le duca; dar sa nu se atinga de lucrurile sfinte, ca sa nu moara. Acestea sunt lucrurile pe care au sa le duca fiii lui Chehat din cortul intalnirii. 4.16 Eleazar, fiul preotului Aaron, sa aiba sub privegherea lui untdelemnul pentru sfesnic, tamaia mirositoare, darul de paine de toate zilele si untdelemnul pentru ungere; sa aiba in grija lui tot cortul si tot ce cuprinde el, sfantul locas si uneltele lui. 4.17 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 4.18 Sa nu cumva sa puneti neamul familiilor Chehatitilor in primejdie sa fie nimicit din mijlocul Levitilor. 4.19 Iata ce sa faceti pentru ei, ca sa traiasca si sa nu moara cand se vor apropia de Locul prea sfant: Aaron si fiii lui sa vina, si sa puna pe fiecare din ei la slujba si sarcina lui. 4.20 Sa nu intre ei sa inveleasca lucrurile sfinte, ca sa nu moara. 4.21 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 4.22 Numara si pe fiii lui Gherson, dupa casele parintilor lor, dupa familiile lor; 4.23 si anume, sa faci numaratoarea, incepand de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sunt in stare sa implineasca vreo slujba in cortul intalnirii. 4.24 Iata slujbele familiilor Ghersonitilor, slujba pe care vor trebui s-o faca si ce vor trebui sa duca. 4.25 Sa duca covoarele cortului si cortul intalnirii, invelitoarea lui si invelitoarea de piele de vitel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la usa cortului intalnirii; 4.26 panzele curtii si perdeaua de la usa portii curtii, de jur imprejurul cortului si altarului, funiile lor si toate uneltele care tin de ele. Si ei sa faca toata slujba privitoare la aceste lucruri. 4.27 In slujbele lor, fiii Ghersonitilor sa fie sub poruncile lui Aaron si fiilor lui, pentru tot ce vor duce si pentru toata slujba pe care vor trebui s-o faca; in grija lor sa dati tot ce au de dus. 4.28 Acestea sunt slujbele familiilor fiilor Ghersonitilor in cortul intalnirii, si ce au ei de pazit sub carmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 4.29 Sa faci numaratoarea fiilor lui Merari, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor; 4.30 si anume, sa faci numaratoarea, incepand de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cinci zeci de ani, a tuturor celor ce sunt in stare sa faca vreo slujba in cortul intalnirii. 4.31 Iata ce este dat in grija lor si ce au ei de dus, pentru toate slujbele din cortul intalnirii: scandurile cortului, drugii lui, stalpii lui, picioarele lui; 4.32 stalpii curtii de jur imprejur, picioarele lor, tarusii lor, funiile lor, toate uneltele care tin de ei si tot ce este randuit pentru slujba lor. Sa spuneti pe nume lucrurile care sunt date in grija lor si pe care le au ei de purtat. 4.33 Acestea sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care au sa le faca ei in cortul intalnirii, sub carmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 4.34 Moise, Aaron si mai marii adunarii au facut numaratoarea fiilor Chehatitilor, dupa familiile lor si dupa casele parintilor lor~ 4.35 si anume a tuturor acelora care, de la varsta de treizeci de ani in sus, pana la varsta de cincizeci de ani, erau in stare sa faca vreo slujba in cortul intalnirii. 4.36 Cei iesiti la numaratoare, dupa familiile lor, au fost doua mii sapte sute cinci zeci. 4.37 Acestia sunt cei iesiti la numaratoare din familiile Chehatitilor, toti cei ce faceau vreo slujba in cortul intalnirii; Moise si Aaron le-au facut numaratoarea, dupa porunca Domnului data prin Moise. 4.38 Fiii lui Gherson iesiti la numaratoare, dupa familiile lor si dupa casele parintilor lor~ 4.39 de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cincizeci de ani, si anume toti cei ce erau in stare sa faca vreo slujba in cortul intalnirii~ 4.40 cei iesiti la numaratoare, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, au fost doua mii sase sute treizeci. 4.41 Acestia sunt cei iesiti la numaratoare din familiile fiilor lui Gherson, toti cei ce faceau vreo slujba in cortul intalnirii; Moise si Aaron le-au facut numaratoarea dupa porunca Domnului. 4.42 Cei iesiti la numaratoare dintre familiile fiilor lui Merari, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor~ 4.43 de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cincizeci de ani, toti cei ce erau in stare sa faca vreo slujba in cortul intalnirii~ 4.44 cei iesiti la numaratoare, dupa familiile lor, au fost trei mii doua sute. 4.45 Acestia sunt cei iesiti la numaratoare din familiile fiilor lui Merari; Moise si Aaron le-au facut numaratoarea dupa porunca Domnului data prin Moise. 4.46 Toti aceia dintre Leviti a caror numaratoare au facut-o Moise, Aaron si mai marii lui Israel, dupa familiile lor si dupa casele parintilor lor~ 4.47 de la varsta de treizeci de ani in sus pana la varsta de cinci zeci de ani, toti cei ce erau in stare sa faca vreo slujba si sa duca cortul intalnirii~ 4.48 toti cei iesiti la numaratoare, au fost opt mii cinci sute optzeci. 4.49 Le-au facut numaratoarea dupa porunca Domnului data prin Moise, aratand fiecaruia slujba pe care trebuia s-o faca si ce trebuia sa duca; le-au facut numaratoarea dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul.

Numeri 5

5.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 5.2 Porunceste copiilor lui Israel sa izgoneasca din tabara pe orice lepros, si pe oricine are o lepadare de samanta, sau este intinat prin atingerea de un mort. 5.3 Fie barbati fie femei, sa-i scoateti afara din tabara; sa-i scoateti afara, ca sa nu spurce tabara in mijlocul careia Imi am Eu locuinta. 5.4 Copiii lui Israel au facut asa, si i-au scos afara din tabara; cum poruncise lui Moise Domnul, asa au facut copiii lui Israel. 5.5 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 5.6 Spune copiilor lui Israel: Cand un barbat sau o femeie va pacatui impotriva aproapelui sau, facand o calcare de lege fata de Domnul, si se va face astfel vinovat~ 5.7 sa-si marturiseasca pacatul, si sa dea inapoi in intregime pretul lucrului castigat prin mijloace necinstite, adaugand a cincea parte; sa-l dea aceluia fata de care s-a facut vinovat. 5.8 Daca nu este nimeni care sa aiba drept sa ia inapoi lucrul castigat prin mijloace necinstite, lucrul acela sa se intoarca la Domnul, la preot, afara de berbecul adus ca jertfa de ispasire cu care se va face ispasire pentru cel vinovat. 5.9 Orice dar ridicat din lucrurile inchinate Domnului de copiii lui Israel, sa fie al preotului, caruia ii sunt aduse. 5.10 Lucrurile inchinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului, al lui sa fie. 5.11 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 5.12 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Daca pacatuieste nevasta cuiva fata de barbatul ei, si-i este necredincioasa; 5.13 daca altul se culca cu ea, si lucrul este ascuns de barbatul ei; daca ea s-a pangarit in ascuns, fara sa fie vreun martor impotriva ei, si fara sa fie prinsa asupra faptului; 5.14 si daca barbatul este apucat de un duh de gelozie si are banuieli asupra nevestei lui, care s-a pangarit, sau daca este cuprins de un duh de gelozie si are banuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pangarit; 5.15 omul acela sa-si aduca nevasta la preot, si, ca dar de mancare pentru ea, sa aduca a zecea parte dintr-o efa de floare de faina de orz; sa nu toarne untdelemn pe ea, si sa nu puna tamaie pe ea, caci acesta este un dar de mancare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopera o faradelege. 5.16 Preotul s-o apropie, si s-o puna sa stea in picioare inaintea Domnului. 5.17 Preotul sa ia apa sfanta intr-un vas de pamant; sa ia tarana de pe podeaua cortului si s-o puna in apa. 5.18 Preotul sa puna pe femeie sa stea in picioare inaintea Domnului; sa descopere capul femeii, si sa-i puna in maini darul de mancare adus pentru descoperire, darul de mancare adus pentru gelozie; preotul sa aiba in mana apele amare aducatoare de blestem. 5.19 Preotul sa puna pe femeie sa jure, si sa-i zica: Daca nici un om nu s-a culcat cu tine, si daca, fiind sub puterea barbatului tau, nu te-ai abatut de la el ca sa te pangaresti cu altul, sa nu-ti faca nici un rau aceste ape amare aducatoare de blestem! 5.20 Dar daca, fiind sub puterea barbatului tau, te-ai abatut de la el si te-ai pangarit, si daca un alt om decat barbatul tau s-a culcat cu tine, 5.21 si preotul sa puna pe femeie sa jure cu un juramant de blestem, si sa-i zica: Domnul sa te faca sa ajungi de blestem si de urgie in mijlocul poporului tau, facand sa ti se usuce coapsa si sa ti se umfle pantecele~ 5.22 si apele acestea aducatoare de blestem sa intre in maruntaiele tale, ca sa faca sa ti se umfle pantecele si sa ti se usuce coapsa! Si femeia sa zica: Amin! Amin! 5.23 Preotul sa scrie blestemele acestea intr-o carte, apoi sa le stearga cu apele cele amare. 5.24 Si sa dea femeii sa bea apele amare aducatoare de blestem; si apele aducatoare de blestem vor intra in ea si-i vor pricinui amaraciunea. 5.25 Preotul sa ia din mainile femeii darul de mancare adus pentru gelozie, sa legene darul intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, si sa-l aduca pe altar. 5.26 Apoi preotul sa ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, si sa-l arda pe altar. Dupa aceea, sa dea femeii sa bea apele. 5.27 Dupa ce ii va da sa bea apele, daca ea s-a pangarit si a fost necredincioasa barbatului ei, apele aducatoare de blestem vor intra in ea, si-i vor pricinui amaraciunea; pantecele i se va umfla, coapsa i se va usca, si femeia aceasta va fi de blestem in mijlocul poporului ei. 5.28 Dar daca femeia nu s-a pangarit si este curata, va ramane neatinsa, si va avea copii. 5.29 Aceasta este legea asupra geloziei, pentru imprejurarea cand o femeie, care este sub puterea barbatului ei, se abate si se pangareste~ 5.30 si pentru imprejurarea cand un barbat, apucat de un duh de gelozie, are banuieli asupra nevestei lui: preotul s-o puna sa stea in picioare inaintea Domnului, si sa-i faca intocmai dupa legea aceasta. 5.31 Barbatul va fi scutit de vina, dar femeia aceea isi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.

Numeri 6

6.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand un barbat sau o femeie se va desparti de ceilalti, facand o juruinta de nazireat, ca sa se inchine Domnului~ 6.3 sa se fereasca de vin si de bautura imbatatoare; sa nu bea nici otet facut din vin, nici otet facut din vreo bautura imbatatoare; sa nu bea nici o bautura stoarsa din struguri, si sa nu manance struguri proaspeti nici uscati. 6.4 In tot timpul nazireatului lui, sa nu manance nimic care vine din vita, de la samburi pana la pielita strugurelui. 6.5 In tot timpul nazireatului, briciul sa nu treaca pe capul lui; pana la implinirea zilelor pentru care s-a inchinat Domnului, va fi sfant; sa-si lase parul sa creasca in voie. 6.6 In tot timpul cat s-a fagaduit Domnului prin juramant, sa nu se apropie de un mort; 6.7 sa nu se pangareasca nici la moartea tatalui sau, nici a mamei sale, nici a fratelui sau, nici a surorii sale, caci poarta pe cap inchinarea Dumnezeului lui. 6.8 In tot timpul nazireatului, sa fie inchinat Domnului. 6.9 Daca moare cineva de moarte napraznica langa el, si capul lui inchinat se face astfel necurat, sa-si rada capul in ziua curatirii, si anume sa si-l rada a saptea zi. 6.10 In ziua a opta, sa aduca preotului doua turturele sau doi pui de porumbel, la usa cortului intalnirii. 6.11 Preotul sa jertfeasca pe unul ca jertfa de ispasire, iar pe celalalt ca ardere de tot, si sa faca pentru el ispasirea pacatului lui, facut cu prilejul mortului. Nazireul sa-si sfinteasca apoi capul chiar in ziua aceea. 6.12 Sa inchine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte, si sa aduca un miel de un an ca jertfa pentru vina; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru ca nazireatul lui a fost pangarit. 6.13 Iata legea nazireului. In ziua cand se va implini vremea nazireatului lui, sa fie adus la usa cortului intalnirii. 6.14 Ca dar, sa aduca Domnului: un miel de un an fara cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an si fara cusur pentru jertfa de ispasire, si un berbec fara cusur, pentru jertfa de multumire; 6.15 un cos cu azime, turte facute din floarea fainii, framantata cu untdelemn, si placinte fara aluat, stropite cu untdelemn, impreuna cu darul de mancare si jertfa de bautura obisnuite. 6.16 Preotul sa aduca aceste lucruri inaintea Domnului si sa aduca jertfa lui de ispasire si arderea de tot; 6.17 sa pregateasca berbecul ca jertfa de multumire Domnului, impreuna cu cosul cu azime, si sa pregateasca si darul lui de mancare si jertfa lui de bautura. 6.18 Nazireul sa-si rada, la usa cortului intalnirii, capul inchinat Domnului; sa ia parul capului sau inchinat Domnului, si sa-l puna pe focul care este sub jertfa de multumire. 6.19 Preotul sa ia spata dreapta fiarta a berbecului, o turta nedospita din cos, si o placinta nedospita; si sa le puna in mainile Nazireului, dupa ce acesta si-a ras capul inchinat Domnului. 6.20 Preotul sa le legene intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului: acesta este un lucru sfant, care este al preotului, impreuna cu pieptul leganat si spata adusa ca jertfa prin ridicare. Apoi, nazireul va putea sa bea vin. 6.21 Aceasta este legea pentru cel ce a facut juruinta de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afara de ce-i vor ingadui mijloacele lui. Sa implineasca tot ce este poruncit pentru juruinta pe care a facut-o, dupa legea nazireatului. 6.22 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 6.23 Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si spune-le: Asa sa binecuvantati pe copiii lui Israel, si sa le ziceti: 6.24 Domnul sa te binecuvanteze, si sa te pazeasca! 6.25 Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine, si sa Se indure de tine! 6.26 Domnul sa-Si inalte Fata peste tine, si sa-ti dea pacea! 6.27 Astfel sa puna Numele Meu peste copiii lui Israel, si Eu ii voi binecuvanta.

Numeri 7

7.1 Cand a ispravit Moise de asezat cortul, l-a uns si l-a sfintit impreuna cu toate uneltele lui, precum si altarul cu toate uneltele lui; le-a uns si le-a sfintit. 7.2 Atunci mai marii lui Israel, capeteniile caselor parintilor lor, si-au adus darurile lor: acestia erau mai marii semintiilor, care luasera parte la numaratoare. 7.3 Ei si-au adus ca dar inaintea Domnului: sase care acoperite si doisprezece boi, adica un car la doua capetenii, si un bou de fiecare capetenie; si le-au adus inaintea cortului. 7.4 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 7.5 Ia de la ei aceste lucruri, si sa le intrebuintezi pentru slujba cortului intalnirii; sa le dai Levitilor, fiecaruia dupa cum cere slujba lui. 7.6 Moise a luat carele si boii, si le-a dat Levitilor. 7.7 A dat doua care si patru boi fiilor lui Gherson, dupa cum cereau slujbele lor; 7.8 a dat patru care si opt boi fiilor lui Merari, dupa cum cereau slujbele lor, sub carmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 7.9 Dar n-a dat nici unul fiilor lui Chehat, pentru ca, dupa cum cereau slujbele lor, ei trebuiau sa duca lucrurile sfinte pe umeri. 7.10 Capeteniile si-au adus darurile pentru tarnosirea altarului, in ziua cand l-au uns; capeteniile si-au adus darurile inaintea altarului. 7.11 Domnul a zis lui Moise: Capeteniile sa vina unul cate unul, si anume fiecare in cate o zi deosebita, ca sa-si aduca darul pentru tarnosirea altarului. 7.12 Cel ce si-a adus darul in ziua intai, a fost Nahson, fiul lui Aminadab, din semintia lui Iuda. 7.13 El a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.14 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie~ 7.15 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.16 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.17 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahson, fiul lui Aminadab. 7.18 A doua zi, si-a adus darul Netaneel, fiul lui Tuar, capetenia lui Isahar. 7.19 El a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.20 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.21 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.22 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.23 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Tuar. 7.24 A treia zi, capetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon~ 7.25 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.26 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.27 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.28 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.29 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon. 7.30 A patra zi, capetenia fiilor lui Ruben, Elitur, fiul lui Sedeur~ 7.31 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.32 o catuie de aur de zece sicli plina cu tamaie; 7.33 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.34 un tap pentru jertfa de ispasire; 7.35 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elitur, fiul lui Sedeur. 7.36 A cincea zi, capetenia fiilor lui Simeon, Selumiel, fiul lui Turisadai~ 7.37 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.38 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.39 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.40 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.41 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mancare al lui Selumiel, fiul lui Turisadai. 7.42 A sasea zi, capetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel~ 7.43 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.44 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.45 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.46 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.47 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel. 7.48 A saptea zi, capetenia fiilor lui Efraim, Elisama, fiul lui Amihud~ 7.49 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.50 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.51 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot: 7.52 un tap, pentru jertfa de ispasire: 7.53 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elisama, fiul lui Amihud. 7.54 A opta zi, capetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahtur~ 7.55 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.56 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.57 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.58 un tap pentru jertfa de ispasire; 7.59 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahtur. 7.60 A noua zi, capetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni~ 7.61 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.62 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.63 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.64 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.65 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni. 7.66 A zecea zi, capetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amisadai~ 7.67 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.68 o catuie de aur, plina cu tamaie; 7.69 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.70 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.71 si pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amisadai. 7.72 A unsprezecea zi, capetenia fiilor lui Aser, Paguiel, fiul lui Ocran~ 7.73 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.74 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.75 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.76 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.77 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran. 7.78 A douasprezecea zi, capetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan~ 7.79 a adus: o farfurie de argint in greutate de o suta treizeci de sicli, un lighean de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfantului locas, amandoua pline cu floare de faina, framantata cu untdelemn, pentru darul de mancare; 7.80 o catuie de aur de zece sicli, plina cu tamaie; 7.81 un vitel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot; 7.82 un tap, pentru jertfa de ispasire; 7.83 si, pentru jertfa de multumire, doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan. 7.84 Acestea au fost darurile aduse de capeteniile lui Israel pentru tarnosirea altarului, in ziua cand l-au uns. Au fost douasprezece farfurii de argint, douasprezece lighene de argint, douasprezece catuii de aur; 7.85 fiecare farfurie de argint cantarea o suta treizeci de sicli, si fiecare lighean cantarea saptezeci de sicli, asa ca argintul acestor unelte se ridica in totul la doua mii patru sute de sicli, dupa siclul sfantului locas. 7.86 Au fost douasprezece catui de aur pline cu tamaie, cate zece sicli catuia, dupa siclul sfantului locas; aurul catuiilor se ridica in totul la o suta douazeci de sicli. 7.87 Toate dobitoacele pentru arderea de tot au fost doisprezece vitei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile de mancare obisnuite, doisprezece tapi, pentru jertfa de ispasire. 7.88 Toate dobitoacele pentru jertfa de multumire: douazeci si patru de boi, saizeci de berbeci, saizeci de tapi, saizeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru tarnosirea altarului, dupa ce l-au uns. 7.89 Cand intra Moise in cortul intalnirii ca sa vorbeasca cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispasirii care era asezat pe chivotul marturiei, intre cei doi heruvimi. Si vorbea cu Domnul.

Numeri 8

8.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 8.2 Vorbeste lui Aaron, si spune-i: Cand vei aseza candelele in sfesnic, cele sapte candele vor trebui sa lumineze in partea dinainte a sfesnicului. 8.3 Aaron a facut asa; a asezat candelele in partea dinainte a sfesnicului, cum poruncise lui Moise Domnul. 8.4 Sfesnicul era de aur batut; atat piciorul cat si florile lui, erau de aur batut. Moise facuse sfesnicul dupa chipul, pe care i-l aratase Domnul. 8.5 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 8.6 Ia pe Leviti din mijlocul copiilor lui Israel, si curata-i. 8.7 Iata cum sa-i curatesti: Stropeste-i cu apa ispasitoare; sa lase sa treaca briciul peste tot trupul lor, sa-si spele hainele, si sa se curateasca. 8.8 Sa ia apoi un vitel, cu darul de mancare obisnuit, facut din floare de faina, framantata cu untdelemn; si sa mai iei un alt vitel pentru jertfa de ispasire. 8.9 Sa apropii pe Leviti inaintea cortului intalnirii, si sa strangi toata adunarea copiilor lui Israel. 8.10 Sa apropii pe Leviti inaintea Domnului; si copiii lui Israel sa-si puna mainile pe Leviti. 8.11 Aaron sa legene pe Leviti intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, ca un dar leganat din partea copiilor lui Israel; si sa fie inchinati astfel in slujba Domnului. 8.12 Levitii sa-si puna mainile pe capul viteilor, si sa aduci unul ca jertfa de ispasire, si altul ca ardere de tot, ca sa faci ispasire pentru Leviti. 8.13 Sa pui pe Leviti in picioare inaintea lui Aaron si inaintea fiilor lui, si sa-i legeni intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat Domnului. 8.14 Asa sa desparti pe Leviti din mijlocul copiilor lui Israel; si Levitii vor fi ai Mei. 8.15 Dupa aceea, Levitii sa vina sa faca slujba in cortul intalnirii. Astfel sa-i curatesti si sa-i legeni intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat. 8.16 Caci ei Imi sunt dati cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine in locul intailor nascuti, din toti intaii nascuti ai copiilor lui Israel. 8.17 Caci orice intai nascut al copiilor lui Israel este al Meu, atat din oameni cat si din dobitoace; Mie Mi i-am inchinat in ziua cand am lovit pe toti intaii nascuti in tara Egiptului. 8.18 Si Eu am luat pe Leviti in locul tuturor intailor nascuti ai copiilor lui Israel. 8.19 Am dat pe Leviti in totul lui Aaron si fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca sa faca slujba pentru copiii lui Israel in cortul intalnirii, sa faca ispasire pentru copiii lui Israel, si astfel copiii lui Israel sa nu fie loviti cu nici o urgie, cand se vor apropia de sfantul locas. 8.20 Moise, Aaron si toata adunarea copiilor lui Israel, au facut cu Levitii tot ce poruncise lui Moise Domnul despre Leviti; asa au facut copiii lui Israel cu ei. 8.21 Levitii s-au curatit, si si-au spalat hainele. Aaron i-a leganat intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat inaintea Domnului, si a facut ispasire pentru ei, ca sa-i curateasca. 8.22 Dupa aceea, Levitii au venit sa-si faca slujba in cortul intalnirii, in fata lui Aaron si a fiilor lui. Intocmai cum poruncise lui Moise Domnul cu privire la Leviti, asa s-a facut cu ei. 8.23 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 8.24 Iata legea privitoare la Leviti. De la varsta de douazeci si cinci de ani in sus, orice Levit va intra in slujba cortului intalnirii ca sa indeplineasca o slujba acolo. 8.25 De la varsta de cincizeci de ani incolo, sa iasa din slujba, si sa nu mai slujeasca. 8.26 Va putea sa ajute pe fratii lui in cortul intalnirii, sa pazeasca ce le este dat in grija; dar sa nu mai faca slujba. Asa sa faci cu Levitii in ce priveste slujbele lor.

Numeri 9

9.1 Domnul a vorbit lui Moise, in pustia Sinai, in luna intai a anului al doilea, dupa iesirea lor din tara Egiptului. Si a zis: 9.2 Copiii lui Israel sa praznuiasca Pastele la vremea hotarata. 9.3 Sa le praznuiti la vremea hotarata, in a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara; sa le praznuiti dupa toate legile, si dupa toate poruncile privitoare la ele. 9.4 Moise a vorbit copiilor lui Israel, sa praznuiasca Pastele. 9.5 Si au praznuit Pastele in a patrusprezecea zi a lunii intai, seara, in pustia Sinai; copiii lui Israel au facut intocmai dupa toate poruncile, pe care le daduse lui Moise Domnul. 9.6 S-a intamplat ca niste oameni, fiind necurati din pricina ca se atinsesera de un mort, nu puteau praznui Pastele in ziua aceea. Ei s-au infatisat in aceeasi zi inaintea lui Moise si inaintea lui Aaron. 9.7 Si oamenii aceia au zis lui Moise: Noi suntem necurati din pricina unui mort; de ce sa fim nevoiti sa nu ne aducem la vremea hotarata darul cuvenit Domnului in mijlocul copiilor lui Israel? 9.8 Moise le-a raspuns: Asteptati sa vad ce va porunceste Domnul. 9.9 Si Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 9.10 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Daca cineva dintre voi sau dintre urmasii vostri este necurat din pricina unui mort, sau este intr-o calatorie lunga, totusi sa praznuiasca Pastele in cinstea Domnului. 9.11 Si, sa le praznuiasca in luna a doua, in ziua a patrusprezecea, seara; sa le manance cu azime si ierburi amare. 9.12 Sa nu lase din ele nimic pana a doua zi dimineata, si sa nu franga nici un os din ele. Sa le praznuiasca dupa toate poruncile privitoare la Paste. 9.13 Daca cineva nu este necurat, nici nu este in calatorie, si totusi nu praznuieste Pastele, sufletul acela sa fie nimicit din poporul lui; pentru ca n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotarata, omul acela sa-si ia pedeapsa pentru pacatul lui. 9.14 Daca un strain, care locuieste intre voi, praznuieste Pastele Domnului, sa se tina de legile si poruncile privitoare la Paste. Aceeasi lege sa fie intre voi, pentru strain ca si pentru bastinas. 9.15 In ziua cand a fost asezat cortul, norul a acoperit locasul cortului intalnirii; si, de seara pana dimineata deasupra cortului era ca infatisarea unui foc. 9.16 Totdeauna era asa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea infatisarea unui foc. 9.17 Cand se ridica norul de pe cort, porneau si copiii lui Israel; si acolo unde se oprea norul, tabarau si copiii lui Israel. 9.18 Copiii lui Israel porneau dupa porunca Domnului si tabarau dupa porunca Domnului; tabarau atata vreme cat ramanea norul deasupra cortului. 9.19 Cand norul ramanea mai multa vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, si nu porneau. 9.20 Cand norul ramanea mai putine zile deasupra cortului, ei tabarau dupa porunca Domnului, si porneau dupa porunca Domnului. 9.21 Daca norul se oprea de seara pana dimineata, si se ridica dimineata, atunci porneau si ei. Daca norul se ridica dupa o zi si o noapte, atunci porneau si ei. 9.22 Daca norul se oprea deasupra cortului doua zile, sau o luna, sau un an, copiii lui Israel ramaneau tabarati, si nu porneau; si cand se ridica, porneau si ei. 9.23 Tabarau dupa porunca Domnului, si porneau dupa porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului data prin Moise.

Numeri 10

10.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 10.2 Fa-ti doua trambite de argint; sa le faci de argint batut. Ele sa-ti slujeasca pentru chemarea adunarii si pentru pornirea taberelor. 10.3 Cand se va suna cu ele, toata adunarea sa se stranga la tine, la usa cortului intalnirii. 10.4 Cand se va suna numai cu o trambita, sa se stranga la tine capeteniile, mai marii peste miile lui Israel. 10.5 Cand veti suna cu valva, sa porneasca cei ce tabarasc la rasarit; 10.6 cand veti suna a doua oara cu valva, sa porneasca cei ce tabarasc la miaza-zi: pentru plecarea lor, sa se sune cu valva. 10.7 Cand va fi vorba de strangerea adunarii, sa sunati, dar sa nu sunati cu valva. 10.8 Din trambite sa sune fiii lui Aaron, preotii. Aceasta sa fie o lege vesnica pentru voi si pentru urmasii vostri. 10.9 Cand veti merge la razboi, in tara voastra, impotriva vrajmasului care va lupta impotriva voastra, sa sunati cu valva din trambite, si Domnul, Dumnezeul vostru, Isi va aduce aminte de voi, si veti fi izbaviti de vrajmasii vostri. 10.10 In zilele voastre de bucurie, la sarbatorile voastre, si la lunile noi ale voastre, sa sunati din trambite, cand va veti aduce arderile de tot si jertfele de multumire; si ele vor face ca Dumnezeul vostru sa-Si aduca aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 10.11 In ziua a douasprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat norul de pe cortul intalnirii. 10.12 Si copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai dupa taberele lor. Norul s-a oprit in pustia Paran. 10.13 Aceasta intaie plecare au facut-o dupa porunca Domnului data prin Moise. 10.14 Intai a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, impreuna cu ostirile lui. Peste ostirea lui Iuda era mai mare Nahson, fiul lui Aminadab; 10.15 peste ostirea semintiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Tuar; 10.16 peste ostirea semintiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon. 10.17 Cand a fost desfacut cortul, au pornit intai fiii lui Gherson si fiii lui Merari, ducand cortul. 10.18 Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, impreuna cu ostirile lui. Peste ostirea lui Ruben era mai mare Elitur, fiul lui Sedeur; 10.19 peste ostirea semintiei fiilor lui Simeon, era Selumiel, fiul lui Turisadai; 10.20 peste ostirea semintiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 10.21 Apoi au pornit Chehatitii, ducand sfantul locas; pana la venirea lor ceilalti intinsesera cortul. 10.22 Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, impreuna cu ostirile lui. Peste ostirea lui Efraim era mai mare Elisama, fiul lui Amihud; 10.23 peste ostirea semintiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahtur; 10.24 peste ostirea semintiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 10.25 Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Dan, impreuna cu ostirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste ostirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul lui Amisadai; 10.26 peste ostirea semintiei fiilor lui Aser era Paguiel, fiul lui Ocran; 10.27 peste ostirea semintiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 10.28 Acesta a fost sirul in care au pornit copiii lui Israel, dupa ostirile lor; asa au plecat. 10.29 Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: Noi plecam spre locul despre care Domnul a zis: Eu vi-l voi da. Vino cu noi, si iti vom face bine, caci Domnul a fagaduit ca va face bine lui Israel. 10.30 Hobab i-a raspuns: Nu pot sa merg; ci ma voi duce in tara mea si in locul meu de nastere. 10.31 Si Moise a zis: Nu ne parasi, te rog; fiindca tu cunosti locurile unde putem sa tabaram in pustie; deci tu sa ne fii calauza. 10.32 Si daca vii cu noi, te vom face sa te bucuri de binele, pe care ni-l va face Domnul. 10.33 Ei au plecat de la muntele Domnului, si au mers trei zile; chivotul legamantului Domnului a pornit inaintea lor, si a facut un drum de trei zile, ca sa le caute un loc de odihna. 10.34 Norul Domnului era deasupra lor in timpul zilei, cand porneau din tabara. 10.35 Cand pornea chivotul, Moise zicea: Scoala-Te, Doamne, ca sa se imprastie vrajmasii Tai, si sa fuga dinaintea Fetei Tale cei ce Te urasc! 10.36 Iar cand il asezau, zicea: Intoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!

Numeri 11

11.1 Poporul a cartit in gura mare impotriva Domnului, zicand ca-i merge rau. Cand a auzit Domnul, S-a maniat. S-a aprins intre ei focul Domnului si a mistuit o parte din marginea taberei. 11.2 Poporul a strigat catre Moise. Moise s-a rugat Domnului, si focul s-a stins. 11.3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru ca se aprinsese focul Domnului printre ei. 11.4 Adunaturii de oameni, care se aflau in mijlocul lui Israel, i-a venit pofta, ba chiar si copiii lui Israel au inceput sa planga, si sa zica: Cine ne va da carne sa mancam? 11.5 Ne aducem aminte de pestii pe care-i mancam in Egipt, si care nu ne costau nimic, de castraveti, de pepeni, de praji, de ceapa si de usturoi. 11.6 Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii nostri nu vad decat mana aceasta. 11.7 Mana semana cu grauntele de coriandru, si la vedere era ca bedeliumul. 11.8 Poporul se risipea si o strangea, o macina la rasnita, sau o pisa intr-o piua; o fierbea in oala, si facea turte din ea. Mana avea gustul unei turte facute cu untdelemn. 11.9 Cand cadea roua noaptea in tabara, cadea si mana. 11.10 Moise a auzit pe popor plangand, fiecare in familia lui si la usa cortului lui. Mania Domnului s-a aprins cu tarie. Moise s-a intristat~ 11.11 si a zis Domnului: Pentru ce mahnesti Tu pe robul Tau, si pentru ce n-am capatat eu trecere inaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor intreg? 11.12 Oare eu am zamislit pe poporul acesta? Oare eu l-am nascut, ca sa-mi zici: Poarta-l la sanul tau, cum poarta doica pe copil, pana in tara pe care ai jurat parintilor lui ca i-o vei da? 11.13 De unde sa iau carne, ca sa dau la tot poporul acesta? Caci ei plang la mine, zicand: Da-ne carne ca sa mancam! 11.14 Eu singur nu pot sa port pe tot poporul acesta, caci este prea greu pentru mine. 11.15 Decat sa Te porti asa cu mine, mai bine omoara-ma, Te rog, daca mai am vreo trecere inaintea Ta, ca sa nu-mi mai vad nenorocirea. 11.16 Domnul a zis lui Moise: Aduna la Mine saptezeci de barbati, dintre batranii lui Israel, din cei pe care-i cunosti ca batrani ai poporului si cu putere asupra lor; adu-i la cortul intalnirii, si sa se infatiseze acolo impreuna cu tine. 11.17 Eu Ma voi pogori, si iti voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, si-l voi pune peste ei ca sa poarte impreuna cu tine sarcina poporului, si sa n-o porti tu singur. 11.18 Sa spui poporului: Sfintiti-va pentru maine, si aveti sa mancati carne, fiindca ati plans in auzul Domnului, si ati zis: Cine ne va da carne sa mancam? Caci noi o duceam bine in Egipt! Domnul va va da carne, si veti manca. 11.19 Aveti sa mancati carne, nu o zi, nici doua zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici doua zeci de zile~ 11.20 ci o luna intreaga, pana va va iesi pe nari, si va veti scarbi de ea, pentru ca n-ati ascultat de Domnul care este in mijlocul vostru, si pentru ca ati plans inaintea Lui, zicand: Pentru ce am iesit noi oare din Egipt? 11.21 Moise a zis: Sase sute de mii de oameni care merg pe jos alcatuiesc poporul in mijlocul caruia sunt eu, si Tu zici: Le voi da carne, si vor manca o luna intreaga! 11.22 Putem taia oare atatea oi si atatia boi, ca sa ajunga? Sau nu cumva avem sa prindem toti pestii marii, ca sa le ajunga? 11.23 Domnul a raspuns lui Moise: Nu cumva s-a scurtat oare mana Domnului? Vei vedea acum daca ceea ce ti-am spus se va intampla sau nu. 11.24 Moise a iesit, si a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat saptezeci de barbati din batranii poporului, si i-a pus in jurul cortului. 11.25 Domnul S-a pogorat in nor, si a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, si l-a pus peste cei saptezeci de batrani. Si de indata ce duhul s-a asezat peste ei, au inceput sa proroceasca; dar dupa aceea n-au mai prorocit. 11.26 Doi oameni, unul numit Eldad, si altul Medad, ramasesera in tabara, si duhul s-a asezat si peste ei; caci erau dintre cei scrisi, macar ca nu se dusesera la cort. Si au inceput sa proroceasca si ei in tabara. 11.27 Un tanar a alergat si a dat de stire lui Moise, zicand: Eldad si Medad prorocesc in tabara. 11.28 Si Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tineretea lui, a luat cuvantul, si a zis: Domnule Moise, opreste-i. 11.29 Moise i-a raspuns: Esti gelos pentru mine? Sa dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sa fie alcatuit din proroci, si Domnul sa-Si puna Duhul Lui peste ei! 11.30 Apoi Moise s-a intors in tabara, el si batranii lui Israel. 11.31 Domnul a facut sa sufle de peste mare un vant, care a adus prepelite, si le-a raspandit peste tabara cale cam de o zi intr-o parte si cale cam de o zi de cealalta parte in jurul taberei. Aveau o inaltime de aproape doi coti de la fata pamantului. 11.32 In tot timpul zilei aceleia si toata noaptea, si toata ziua urmatoare, poporul s-a sculat si a strans prepelite; cel ce stransese cel mai putin avea zece omeri. Ei si le-au intins in jurul taberei. 11.33 Pe cand carnea era inca in dintii lor, fara sa fie mestecata, Domnul S-a aprins de manie impotriva poporului; si Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 11.34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lacomiei), pentru ca acolo au ingropat pe poporul apucat de pofta. 11.35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haterot, si s-a oprit la Haterot.

Numeri 12

12.1 Maria si Aaron au vorbit impotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevasta; caci luase o femeie etiopiana. 12.2 Si au zis: Oare numai prin Moise vorbeste Domnul? Nu vorbeste oare si prin noi? Si Domnul a auzit-o. 12.3 Moise insa era un om foarte bland, mai bland decat orice om de pe fata pamantului. 12.4 Deodata Domnul a zis lui Moise, lui Aaron si Mariei: Duceti-va, catesitrei la cortul intalnirii. Si s-au dus catesitrei. 12.5 Domnul S-a pogorat in stalpul de nor, si a stat la usa cortului. A chemat pe Aaron si pe Maria, si ei s-au apropiat amandoi. 12.6 Si a zis: Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis. 12.7 Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. 12.8 Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise? 12.9 Domnul S-a aprins de manie impotriva lor. Si a plecat. 12.10 Norul s-a departat de pe cort. Si iata ca Maria era plina de lepra, alba ca zapada. Aaron s-a intors spre Maria; si iata ca ea avea lepra. 12.11 Atunci Aaron a zis lui Moise: Ah, domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati! 12.12 Sa nu fie Maria ca un copii nascut mort, a carui carne este pe jumatate putreda cand iese din pantecele mamei lui! 12.13 Moise a strigat catre Domnul, zicand: Dumnezeule, Te rog, vindec-o! 12.14 Si Domnul a zis lui Moise: Daca ar fi scuipat-o tatal ei in obraz, n-ar fi fost ea oare de ocara timp de sapte zile? Sa fie inchisa deci sapte zile afara din tabara; dupa aceea, sa fie primita in tabara. 12.15 Maria a fost inchisa sapte zile afara din tabara. Si poporul n-a pornit, pana ce a intrat din nou Maria in tabara. 12.16 Dupa aceea, poporul a plecat din Haterot, si a tabarat in pustia Paran.

Numeri 13

13.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 13.2 Trimite niste oameni sa iscodeasca tara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Sa trimiti cate un om pentru fiecare din semintiile parintilor lor, toti sa fie dintre fruntasii lor. 13.3 Moise i-a trimis din pustia Paran, dupa porunca Domnului; toti oamenii acestia erau capetenii ale copiilor lui Israel. 13.4 Iata numele lor: pentru semintia lui Ruben: Samua, fiul lui Zacur; 13.5 pentru semintia lui Simeon: Safat, fiul lui Hori; 13.6 pentru semintia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune; 13.7 pentru semintia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif; 13.8 pentru semintia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun; 13.9 pentru semintia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu; 13.10 pentru semintia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi; 13.11 pentru semintia lui Iosif, semintia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi; 13.12 pentru semintia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali; 13.13 pentru semintia lui Aser: Setur, fiul lui Micael; 13.14 pentru semintia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi; 13.15 pentru semintia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi. 13.16 Acestea sunt numele barbatilor, pe care i-a trimis Moise sa iscodeasca tara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua. 13.17 Moise i-a trimis sa iscodeasca tara Canaanului. El le-a zis: Mergeti de aici spre miazazi, si apoi sa va suiti pe munte. 13.18 Vedeti tara, vedeti cum este ea, cum este poporul care o locuieste, daca este tare sau slab, daca este mic sau mare la numar; 13.19 vedeti cum este tara in care locuieste: daca este buna sau rea; cum sunt cetatile in care locuieste: daca sunt deschise sau intarite; 13.20 cum este pamantul: daca este gras sau sterp, daca sunt sau nu copaci pe el. Fiti cu inima, si luati cu voi roade din tara. Era pe vremea cand incep sa se coaca strugurii. 13.21 Ei s-au suit, si au iscodit tara, de la pustia Tin pana la Rehob, pe drumul care duce la Hamat. 13.22 S-au suit pe la miazazi, si au mers pana la Hebron, unde se aflau Ahiman, Sesai si Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu sapte ani inainte de cetatea Toan din Egipt. 13.23 Au ajuns pana la valea Escol; acolo au taiat o ramura de vita cu un strugur, si l-au dus cate doi cu ajutorul unei prajini, au luat si rodii si smochine. 13.24 Locul acela l-au numit valea Escol (Strugure), din pricina strugurelui pe care l-au taiat de acolo copiii lui Israel. 13.25 S-au intors de la iscodirea tarii dupa patruzeci de zile implinite~ 13.26 Au plecat si au ajuns la Moise si la Aaron, si la toata adunarea copiilor lui Israel, la Cades, in pustia Paran. Le-au adus stiri, lor si intregii adunari, si le-au aratat roadele tarii. 13.27 Iata ce au istorisit lui Moise: Ne-am dus in tara in care ne-ai trimis. Cu adevarat, este o tara in care curge lapte si miere, si iata-i roadele. 13.28 Dar poporul care locuieste in tara aceasta este puternic, cetatile sunt intarite si foarte mari. Ba inca am vazut acolo si pe fiii lui Anac. 13.29 Amalecitii locuiesc tinutul de la miaza-zi; Iebusitii si Amoritii locuiesc muntele; si Canaanitii si Hetitii locuiesc langa mare si de-a lungul Iordanului. 13.30 Caleb a potolit poporul, care cartea impotriva lui Moise. El a zis: Haidem sa ne suim, si sa punem mana pe tara, caci vom fi biruitori! 13.31 Dar barbatii care fusesera impreuna cu el au zis: Nu putem sa ne suim impotriva poporului acestuia, caci este mai tare decat noi. 13.32 Si au innegrit inaintea copiilor lui Israel tara pe care o iscodisera. Ei au zis: Tara pe care am strabatut-o, ca s-o iscodim, este o tara care mananca pe locuitorii ei; toti aceia pe care i-am vazut acolo sunt oameni de statura inalta. 13.33 Apoi am mai vazut in ea pe uriasi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriasilor: inaintea noastra si fata de ei parca eram niste lacuste.

Numeri 14

14.1 Toata adunarea a ridicat glasul si a inceput sa tipe. Si poporul a plans in noaptea aceea. 14.2 Toti copiii lui Israel au cartit impotriva lui Moise si Aaron, si toata adunarea le-a zis: De ce n-om fi murit noi in tara Egiptului, sau de ce n-om fi murit in pustia aceasta? 14.3 Pentru ce ne duce Domnul in tara aceasta, in care vom cadea ucisi de sabie, iar nevestele noastre si copilasii nostri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine sa ne intoarcem in Egipt? 14.4 Si au zis unul altuia: Sa ne alegem o capetenie, si sa ne intoarcem in Egipt. 14.5 Moise si Aaron au cazut cu fata la pamant, in fata intregii adunari a copiilor lui Israel care era stransa laolalta. 14.6 Si, dintre cei ce iscodisera tara, Iosua, fiul lui Nun, si Caleb, fiul lui Iefune, si-au rupt hainele~ 14.7 si au vorbit astfel intregii adunari a copiilor lui Israel: Tara pe care am strabatut-o noi ca s-o iscodim, este o tara foarte buna, minunata. 14.8 Daca Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce in tara aceasta, si ne-o va da: este o tara in care curge lapte si miere. 14.9 Numai, nu va razvratiti impotriva Domnului, si nu va temeti de oamenii din tara aceea, caci ii vom manca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi, nu va temeti de ei! 14.10 Toata adunarea vorbea sa-i ucida cu pietre, cand slava Domnului s-a aratat peste cortul intalnirii, inaintea tuturor copiilor lui Israel. 14.11 Si Domnul a zis lui Moise: Pana cand Ma va nesocoti poporul acesta? Pana cand nu va crede el in Mine, cu toate minunile pe care le fac in mijlocul lui? 14.12 De aceea, il voi lovi cu ciuma, si-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare si mai puternic decat el. 14.13 Moise a zis Domnului: Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul carora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14.14 Si vor spune locuitorilor tarii aceleia. Ei stiau ca Tu, Domnul, esti in mijlocul poporului acestuia; ca Te aratai in chip vazut, Tu, Domnul; ca norul Tau sta peste el; ca Tu mergi inaintea lui ziua intr-un stalp de nor, si noaptea intr-un stalp de foc. 14.15 Daca omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice: 14.16 Domnul n-avea putere sa duca pe poporul acesta in tara pe care jurase ca i-o va da: de aceea l-a omorat in pustie! 14.17 Acum, sa se arate puterea Domnului in marimea ei, cum ai spus cand ai zis: 14.18 Domnul este incet la manie si bogat in bunatate, iarta faradelegea si razvratirea; dar nu tine pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam. 14.19 Iarta dar faradelegea poporului acestuia, dupa marimea indurarii Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pana aici. 14.20 Si Domnul a spus: Iert cum ai cerut. 14.21 Dar cat este de adevarat ca Eu sunt viu si ca slava Domnului va umple tot pamantul~ 14.22 atat este de adevarat ca toti cei ce au vazut cu ochii lor slava Mea, si minunile pe care le-am facut in Egipt si in pustie, si totusi M-au ispitit de zece ori acum, si n-au ascultat glasul Meu~ 14.23 toti aceia nu vor vedea tara pe care am jurat parintilor lor ca le-o voi da, si anume, toti cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea. 14.24 Iar pentru ca robul Meu Caleb a fost insufletit de un alt duh, si a urmat in totul calea Mea, il voi face sa intre in tara in care s-a dus, si urmasii lui o vor stapani. 14.25 Amalecitii si Canaanitii locuiesc valea aceasta: deci maine, intoarceti-va, si plecati in pustie, pe calea care duce spre Marea Rosie. 14.26 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 14.27 Pana cand voi lasa aceasta rea adunare sa carteasca impotriva Mea? Am auzit cartirile copiilor lui Israel, care carteau impotriva Mea. 14.28 Spune-le: Pe viata Mea! zice Domnul, ca va voi face intocmai cum ati vorbit in auzul urechilor Mele. 14.29 Trupurile voastre moarte vor cadea in pustia aceasta. Voi toti, a caror numaratoare s-a facut, numarandu-va de la varsta de douazeci de ani in sus, si care ati cartit impotriva Mea~ 14.30 nu veti intra in tara pe care jurasem ca va voi da-o s-o locuiti, afara de Caleb, fiul lui Iefune, si Iosua, fiul lui Nun. 14.31 Pe copilasii vostri insa, despre care ati zis ca vor fi de jaf, ii voi face sa intre in ea, ca sa cunoasca tara pe care ati nesocotit-o voi. 14.32 Iar cat despre voi, trupurile voastre moarte vor cadea in pustie. 14.33 Si copiii vostri vor rataci patruzeci de ani in pustie, si vor ispasi astfel pacatele voastre, pana ce toate trupurile voastre moarte vor cadea in pustie. 14.34 Dupa cum in patruzeci de zile ati iscodit tara, tot asa, patruzeci de ani veti purta pedeapsa faradelegilor voastre; adica un an de fiecare zi: si veti sti atunci ce inseamna sa-Mi trag Eu mana de la voi. 14.35 Eu, Domnul, am vorbit! In adevar, asa voi face acestei rele adunari, care s-a unit impotriva Mea; vor fi nimiciti in pustia aceasta si in ea vor muri. 14.36 Barbatii pe care ii trimisese Moise sa iscodeasca tara, si care, la intoarcerea lor, facusera ca toata adunarea sa carteasca impotriva lui, innegrind tara; 14.37 oamenii acestia, care innegrisera tara, au murit acolo inaintea Domnului, loviti de o moarte napraznica. 14.38 Numai Iosua, fiul lui Nun, si Caleb, fiul lui Iefune, au ramas cu viata dintre oamenii aceia care se dusesera sa iscodeasca tara. 14.39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; si poporul a fost intr-o mare jale. 14.40 S-au sculat dis-de-dimineata a doua zi, si s-au suit pe varful muntelui, zicand: Iata-ne! suntem gata sa ne suim in locul de care a vorbit Domnul, caci am pacatuit. 14.41 Moise a zis: Pentru ce calcati porunca Domnului? Nu veti izbuti. 14.42 Nu va suiti, caci Domnul nu este in mijlocul vostru! Nu cautati sa fiti batuti de vrajmasii vostri. 14.43 Caci Amalecitii si Canaanitii sunt inaintea voastra, si veti cadea ucisi de sabie; o data ce v-ati abatut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi. 14.44 Ei s-au indaratnicit si s-au suit pe varful muntelui; dar chivotul legamantului si Moise n-au iesit din mijlocul taberei. 14.45 Atunci s-au pogorat Amalecitii si Canaanitii, care locuiau pe muntele acela, i-au batut, si i-au taiat in bucati pana la Horma.

Numeri 15

15.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 15.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara pe care v-o dau ca sa va asezati locuintele in ea~ 15.3 si veti aduce Domnului o jertfa mistuita de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfa adusa pentru implinirea unei juruinte sau ca dar de bunavoie, sau la sarbatorile voastre, ca sa faceti din cirezile sau turmele voastre un miros placut Domnului, 15.4 cel ce isi va aduce darul sau Domnului sa aduca Domnului ca dar de mancare a zecea parte dintr-o efa de floare de faina framantata intr-un sfert de hin de untdelemn; 15.5 iar vin pentru jertfa de bautura la arderea de tot sau la jertfa, sa aduca un sfert de hin de fiecare miel. 15.6 Pentru un berbec, sa aduci ca dar de mancare doua zecimi de efa din floarea fainii framantata intr-o treime de hin de untdelemn~ 15.7 si sa faci o jertfa de bautura de o treime de hin de vin, ca dar de mancare de un miros placut Domnului. 15.8 Daca aduci un vitel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfa pentru implinirea unei juruinte, sau ca jertfa de multumire Domnului~ 15.9 sa aduci ca dar de mancare, impreuna cu vitelul, trei zecimi de efa din floarea fainii, framantata intr-o jumatate de hin de untdelemn~ 15.10 si sa faci o jertfa de bautura de o jumatate de hin de vin: aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 15.11 Asa sa se faca pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied. 15.12 Dupa numarul vitelor, asa sa faceti pentru fiecare, dupa numarul lor. 15.13 Asa sa faca lucrurile acestea orice bastinas, cand va aduce o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 15.14 Daca un strain care locuieste la voi, sau care se va gasi in viitor in mijlocul vostru, aduce o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului, s-o aduca in acelasi fel ca voi. 15.15 Sa fie o singura lege pentru toata adunarea, atat pentru voi cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul vostru; aceasta sa fie o lege necurmata printre urmasii vostri: cu strainul sa fie ca si cu voi, inaintea Domnului. 15.16 O singura lege si o singura porunca sa fie atat pentru voi cat si pentru strainul care locuieste printre voi. 15.17 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 15.18 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara in care va voi duce~ 15.19 si cand veti manca paine din tara aceea, sa luati intai un dar ridicat pentru Domnul. 15.20 Ca dar ridicat sa aduceti o turta din parga plamadelii voastre; s-o aduceti cum aduceti darul care se ia intai din arie. 15.21 Din parga plamadelii voastre sa luati intai un dar ridicat pentru Domnul din neam in neam. 15.22 Daca pacatuiti fara voie, si nu paziti toate poruncile pe care le-a facut cunoscut lui Moise Domnul~ 15.23 tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua cand a dat Domnul porunci si mai tarziu din neam in neam; 15.24 daca pacatul a fost facut fara voie, si fara sa stie adunarea, toata adunarea sa aduca un vitel ca ardere de tot de un miros placut Domnului, impreuna cu darul sau de mancare si cu jertfa sa de bautura, dupa randuielile asezate; sa mai aduca si un tap ca jertfa de ispasire. 15.25 Preotul sa faca ispasire pentru toata adunarea copiilor lui Israel si li se va ierta; caci au pacatuit fara voie, si si-au adus darul lor, o jertfa mistuita de foc in cinstea Domnului si o jertfa de ispasire inaintea Domnului, pentru pacatul pe care l-au savarsit fara voie. 15.26 Se va ierta intregii adunari a copiilor lui Israel, si strainului care locuieste in mijlocul lor, caci tot poporul a pacatuit fara voie. 15.27 Daca unul singur a pacatuit fara voie, sa aduca o capra de un an ca jertfa pentru pacat. 15.28 Preotul sa faca ispasire pentru cel ce a pacatuit fara voie inaintea Domnului; cand va face ispasire pentru el, i se va ierta. 15.29 Atat pentru bastinasul dintre copiii lui Israel, cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor, sa fie aceeasi lege, cand va pacatui fara voie. 15.30 Dar daca cineva, fie bastinas fie strain, pacatuieste cu voie, huleste pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului sau~ 15.31 caci a nesocotit cuvantul Domnului, si a calcat porunca Lui; va fi nimicit si isi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui. 15.32 Cand erau copiii lui Israel in pustie, au gasit pe un om strangand lemne in ziua Sabatului. 15.33 Cei ce-l gasisera strangand lemne, l-au adus la Moise, la Aaron si la toata adunarea. 15.34 L-au aruncat in temnita, caci nu se spusese ce trebuiau sa-i faca. 15.35 Domnul a zis lui Moise: Omul acesta sa fie pedepsit cu moartea, toata adunarea sa-l ucida cu pietre afara din tabara. 15.36 Toata adunarea l-a scos afara din tabara si l-a ucis cu pietre; si a murit, cum poruncise lui Moise Domnul. 15.37 Domnul a zis lui Moise: 15.38 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le sa-si faca, din neam in neam, un ciucure la colturile vesmintelor lor, si sa puna un fir albastru peste ciucurele acesta din colturile vesmintelor. 15.39 Cand veti avea ciucurele acesta, sa va uitati la el, si sa va aduceti aminte de toate poruncile Domnului, ca sa le impliniti si sa nu urmati dupa poftele inimilor voastre si dupa poftele ochilor vostri, ca sa va lasati tarati la curvie. 15.40 Sa va aduceti astfel aminte de poruncile Mele, sa le impliniti, si sa fiti sfinti pentru Dumnezeul vostru. 15.41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru.

Numeri 16

16.1 Core, fiul lui Itehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a rasculat impreuna cu Datan si Abiram, fiii lui Eliab, si On, fiul lui Pelet, catesitrei fiii lui Ruben. 16.2 S-au rasculat impotriva lui Moise, impreuna cu doua sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntasii adunarii, din cei ce erau chemati la sfat, si care erau oameni cu nume. 16.3 Ei s-au adunat impotriva lui Moise si Aaron, si le-au zis: Destul! caci toata adunarea, toti sunt sfinti, si Domnul este in mijlocul lor. Pentru ce va ridicati voi mai presus de adunarea Domnului? 16.4 Cand a auzit Moise lucrul acesta, a cazut cu fata la pamant. 16.5 A vorbit lui Core si la toata ceata lui, si a zis: Maine, Domnul va arata cine este al Lui si cine este sfant, si-l va lasa sa se apropie de El; va lasa sa se apropie de El pe acela pe care-l va alege. 16.6 Iata ce sa faceti. Luati cadelnite, Core si toata ceata lui. 16.7 Maine, puneti foc in ele, si puneti tamaie pe el inaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfant. Destul, copiii lui Levi. 16.8 Moise a zis lui Core: Ascultati dar, copiii lui Levi! 16.9 Prea putin lucru este oare pentru voi ca Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lasandu-va sa va apropiati de El, ca sa fiti intrebuintati la slujba cortului Domnului, si sa va infatisati inaintea adunarii ca sa-i slujiti? 16.10 V-a lasat sa va apropiati de El, pe tine, si pe toti fratii tai, pe copiii lui Levi, si acum mai voiti si preotia! 16.11 De aceea te aduni tu si ceata ta impotriva Domnului! Caci cine este Aaron, ca sa cartiti impotriva lui? 16.12 Moise a trimis sa cheme pe Datan si pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: Nu ne suim. 16.13 N-ajunge ca ne-ai scos dintr-o tara, unde curge lapte si miere, ca sa ne faci sa murim in pustie, de vrei sa mai si stapanesti peste noi? 16.14 Ce bine ne-ai mai dus intr-o tara unde curge lapte si miere, si ce bine ne-ai mai dat in stapanire ogoare si vii! Crezi ca poti sa iei ochii oamenilor? Nu ne suim! 16.15 Moise s-a maniat foarte tare, si a zis Domnului: Nu cauta la darul lor. Nu le-am luat nici macar un magar, si n-am facut rau nici unuia din ei. 16.16 Moise a zis lui Core: Tu si toata ceata ta, maine sa fiti inaintea Domnului, tu si ei, impreuna cu Aaron. 16.17 Luati-va fiecare cadelnita lui, puneti tamaie in ea, si aduceti fiecare inaintea Domnului cadelnita lui: doua sute cincizeci de cadelnite; tu si Aaron, sa va luati si voi fiecare cadelnita lui. 16.18 Si-au luat fiecare cadelnita, au pus foc in ea, au pus tamaie in foc, si au stat la usa cortului intalnirii, impreuna cu Moise si Aaron. 16.19 Si Core a chemat toata adunarea impotriva lui Moise si Aaron, la usa cortului intalnirii. Atunci slava Domnului s-a aratat intregii adunari. 16.20 Si Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 16.21 Despartiti-va din mijlocul acestei adunari, si-i voi topi intr-o clipa. 16.22 Ei au cazut cu fetele la pamant, si au zis: Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricarui trup! Un singur om a pacatuit, si sa Te manii impotriva intregii adunari? 16.23 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 16.24 Vorbeste adunarii, si spune-i: Dati-va la o parte din preajma locuintei lui Core, Datan si Abiram! 16.25 Moise s-a sculat, si s-a dus la Datan si Abiram; si batranii lui Israel au mers dupa el. 16.26 A vorbit adunarii, si a zis: Departati-va de corturile acestor oameni rai, si nu va atingeti de nimic din ce este al lor, ca sa nu pieriti o data cu pedepsirea lor pentru toate pacatele lor. 16.27 Ei s-au departat din preajma locuintei lui Core, Datan si Abiram. Datan si Abiram au iesit afara, si au stat la usa corturilor lor, cu nevestele, copiii si pruncii lor. 16.28 Moise a zis: Iata cum veti cunoaste ca Domnul m-a trimis sa fac toate aceste lucruri, si sa nu lucrez din capul meu. 16.29 Daca oamenii acestia vor muri cum mor toti oamenii si daca vor avea aceeasi soarta ca toti oamenii, nu m-a trimis Domnul; 16.30 dar daca Domnul va face un lucru ne mai auzit, daca pamantul isi va deschide gura ca sa-i inghita cu tot ce au, asa incat se vor pogori de vii in locuinta mortilor, atunci veti sti ca oamenii acestia au hulit pe Domnul. 16.31 Pe cand ispravea el de spus toate aceste vorbe, pamantul de sub ei s-a despicat in doua. 16.32 Pamantul si-a deschis gura, si i-a inghitit, pe ei si casele lor, impreuna cu toti oamenii lui Core si toate averile lor. 16.33 Si s-au pogorat astfel de vii in locuinta mortilor, ei si tot ce aveau; pamantul i-a acoperit de tot, si au pierit din mijlocul adunarii. 16.34 Tot Israelul, care era in jurul lor, cand au tipat ei, a fugit; caci ziceau: Sa fugim ca sa nu ne inghita pamantul! 16.35 Un foc a iesit de la Domnul, si a mistuit pe cei doua sute cinci zeci de oameni care aduceau tamaia. 16.36 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 16.37 Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, sa scoata cadelnitele din foc si sa lepede focul din ele, caci sunt sfintite. 16.38 Cu cadelnitele acestor oameni care au pacatuit si au ispasit pacatul cu viata lor, sa se faca niste placi intinse, cu care sa se acopere altarul. Fiindca au fost aduse inaintea Domnului si sunt sfintite, sa slujeasca de aducere aminte copiilor lui Israel. 16.39 Preotul Eleazar a luat cadelnitele de arama, pe care le adusesera cei arsi, si a facut din ele niste placi pentru acoperirea altarului. 16.40 Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un strain, care nu este din neamul lui Aaron, sa nu se apropie sa aduca tamaie inaintea Domnului, si sa nu i se intample ca lui Core si cetei lui, dupa cum spusese Domnul prin Moise. 16.41 A doua zi, toata adunarea copiilor lui Israel a cartit impotriva lui Moise si impotriva lui Aaron, zicand: Voi ati omorat pe poporul Domnului! 16.42 Pe cand se strangea adunarea impotriva lui Moise si impotriva lui Aaron, si pe cand isi indreptau privirile spre cortul intalnirii, iata ca l-a acoperit norul, si s-a aratat slava Domnului. 16.43 Atunci Moise si Aaron au venit inaintea cortului intalnirii. 16.44 Si Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 16.45 Dati-va la o parte din mijlocul acestei adunari, si-i voi topi intr-o clipa! Ei au cazut cu fetele la pamant; 16.46 si Moise a zis lui Aaron: Ia cadelnita, pune foc in ea de pe altar, pune tamaie in ea, du-te repede la adunare, si fa ispasire pentru ei; caci a izbucnit mania Domnului, si a inceput urgia. 16.47 Aaron a luat cadelnita, cum zisese Moise, si a alergat in mijlocul adunarii; si iata ca incepuse urgia printre popor. El a tamaiat si a facut ispasire pentru norod. 16.48 S-a asezat intre cei morti si intre cei vii, si urgia a incetat. 16.49 Patrusprezece mii sapte sute de insi au murit de urgia aceasta, afara de cei ce murisera din pricina lui Core. 16.50 Aaron s-a intors la Moise, la usa cortului intalnirii. Urgia incetase.

Numeri 17

17.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 17.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si ia de la ei un toiag, dupa casele parintilor lor, adica douasprezece toiege din partea capeteniilor lor, dupa casele parintilor lor. Sa scrii numele fiecaruia pe toiagul lui; 17.3 si sa scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; caci va fi cate un toiag de fiecare capetenie a caselor parintilor lor. 17.4 Sa le pui in cortul intalnirii, inaintea marturiei, unde Ma intalnesc cu voi. 17.5 Barbatul pe care-l voi alege, va fi acela al carui toiag va inflori, si voi pune capat dinaintea Mea cartirilor pe care le ridica impotriva voastra copiii lui Israel. 17.6 Moise a vorbit copiilor lui Israel; si toate capeteniile lor i-au dat cate un toiag, fiecare capetenie cate un toiag, dupa casele parintilor lor, adica douasprezece toiege. Toiagul lui Aaron era in mijlocul toiegelor lor. 17.7 Moise a pus toiegele inaintea Domnului, in cortul marturiei. 17.8 A doua zi, cand a intrat Moise in cortul marturiei, iata ca toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, inverzise, facuse muguri, inflorise, si copsese migdale. 17.9 Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, si le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca sa le vada si sa-si ia fiecare toiagul lui. 17.10 Domnul a zis lui Moise: Pune toiagul lui Aaron inapoi inaintea marturiei, si sa fie pastrat ca un semn pentru cei razvratiti, ca sa pui astfel capat inaintea Mea cartirilor lor, si sa nu moara. 17.11 Moise a facut asa; a facut intocmai dupa porunca pe care i-o daduse Domnul. 17.12 Copiii lui Israel au zis lui Moise: Iata ca murim, pierim, pierim cu totii! 17.13 Oricine se apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare sa murim cu totii?

Numeri 18

18.1 Domnul a zis lui Aaron: Tu si fiii tai, si casa tatalui tau cu tine, sa purtati pedeapsa faradelegilor facute in sfantul locas; tu si fiii tai impreuna cu tine, sa purtati pedeapsa faradelegilor facute in implinirea slujbei voastre preotesti. 18.2 Apropie de asemenea de tine, pe fratii tai, semintia lui Levi, semintia tatalui tau, ca sa fie legati de tine si sa-ti slujeasca, atunci cand tu, si fiii tai impreuna cu tine, veti fi inaintea cortului intalnirii. 18.3 Ei sa pazeasca ce le vei porunci tu si cele privitoare la tot cortul; dar sa nu se apropie nici de uneltele sfantului locas, nici de altar, ca sa nu muriti, si ei si voi. 18.4 Ei sa se alipeasca de tine, si sa pazeasca tot ce priveste cortul intalnirii pentru toata slujba cortului. Nici un strain sa nu se apropie de voi. 18.5 Sa paziti cele privitoare la sfantul locas si altar, ca sa nu mai fie manie impotriva copiilor lui Israel. 18.6 Iata ca am luat pe fratii vostri Levitii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt dati Domnului: ei va sunt incredintati voua in dar, ca sa faca slujba cortului intalnirii. 18.7 Tu, si fiii tai, impreuna cu tine, sa paziti slujbele preotiei voastre in tot ce priveste altarul si tot ce este dincolo de perdeaua dinauntru: aceasta este slujba pe care o veti face. Va dau in dar slujba preotiei. Strainul care se va apropia, va fi omorat. 18.8 Domnul a zis lui Aaron: Iata, din toate lucrurile pe care Mi le inchina copiii lui Israel, iti dau pe cele care Imi sunt aduse prin ridicare; ti le dau, tie si fiilor tai, ca drept al ungerii, printr-o lege vesnica. 18.9 Iata ce va fi al tau dintre lucrurile prea sfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mancare, toate jertfele lor de ispasire, si toate jertfele pentru vina, pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea prea sfinte sa fie ale tale si ale fiilor tai. 18.10 Sa le mancati intr-un loc prea sfant; orice barbat sa manance din ele; sa le priviti ca sfinte. 18.11 Iata ce va mai fi al tau: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare si leganandu-le intr-o parte si in alta, ti le dau tie, fiilor tai si fiicelor tale impreuna cu tine, printr-o lege vesnica. Oricine va fi curat in casa ta sa manance din ele. 18.12 Iti dau cele dintai roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must si grau. 18.13 Cele dintai roade ale pamantului lor, pe care le vor aduce Domnului, sa fie ale tale. Oricine va fi curat in casa ta sa manance din ele. 18.14 Tot ce va fi inchinat Domnului prin fagaduinta in Israel, sa fie al tau. 18.15 Orice intai nascut din orice trup, pe care-l vor aduce Domnului, atat din oameni cat si din dobitoace, sa fie al tau. Numai, sa lasi sa se rascumpere intaiul nascut al omului, si sa lasi sa se rascumpere si intaiul nascut al unui dobitoc necurat. 18.16 Sa lasi sa se rascumpere intaii nascuti ai oamenilor, de la varsta de o luna, dupa pretuirea ta, cu pretul de cinci sicli de argint, dupa siclul sfantului locas, care este de douazeci de ghere. 18.17 Dar sa nu lasi sa se rascumpere intaiul nascut al vacii, nici intaiul nascut al oii, nici intaiul nascut al caprei: acestea sunt lucruri sfinte. Sangele lor sa-l stropesti pe altar, si sa le arzi grasimea: aceasta va fi o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 18.18 Carnea lor sa fie a ta, ca si pieptul care se leagana intr-o parte si in alta si ca si spata dreapta. 18.19 Iti dau tie, fiilor tai si fiicelor tale impreuna cu tine, printr-o lege vesnica, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legamant de necalcat si pe vecie inaintea Domnului, pentru tine si pentru samanta ta impreuna cu tine. 18.20 Domnul a zis lui Aaron: Tu sa n-ai nici o mostenire in tara lor, si sa n-ai nici o parte de mosie in mijlocul lor. Eu sunt mostenirea si partea ta de mosie, in mijlocul copiilor lui Israel. 18.21 Fiilor lui Levi le dau ca mostenire orice zeciuiala in Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului intalnirii. 18.22 Copiii lui Israel sa nu se mai apropie de cortul intalnirii, ca sa nu se faca vinovati de vreun pacat si sa moara. 18.23 Ci Levitii sa faca slujba cortului intalnirii, si sa ramana incarcati cu faradelegile lor. Ei sa n-aiba nici o mostenire in mijlocul copiilor lui Israel: aceasta sa fie o lege vesnica printre urmasii vostri. 18.24 Levitilor le dau de mostenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: Sa n-aiba nici o mostenire in mijlocul copiilor lui Israel. 18.25 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 18.26 Sa vorbesti Levitilor, si sa le spui: Cand veti primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca mostenire a voastra, sa luati intai din ea un dar pentru Domnul, si anume: a zecea parte din zeciuiala; 18.27 si darul vostru vi se va socoti ca graul care se ia intai din arie si ca mustul care se ia intai din teasc. 18.28 Astfel sa luati si voi intai un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veti primi de la copiii lui Israel, si sa dati preotului Aaron darul pe care-l veti lua intai din ele pentru Domnul. 18.29 Din toate darurile care vi se vor da, sa luati intai toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, sa luati intai partea inchinata Domnului. 18.30 Sa le spui: Dupa ce veti lua din ele partea cea mai buna, zeciuiala va fi socotita Levitilor ca venitul de la arie si ca venitul de la teasc. 18.31 Sa-l mancati intr-un loc oarecare, voi si casa voastra; caci aceasta este plata voastra pentru slujba pe care o faceti in cortul intalnirii. 18.32 Nu va veti face vinovati pentru aceasta de nici un pacat, daca veti lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veti pangari darurile sfinte ale copiilor lui Israel, si nu veti muri.

Numeri 19

19.1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis: 19.2 Iata ce porunceste legea pe care a dat-o Domnul, zicand: Vorbeste copiilor lui Israel sa-ti aduca o vaca rosie, fara pata, fara vreun cusur trupesc, si care sa nu fi fost pusa la jug. 19.3 S-o dati preotului Eleazar; el s-o scoata din tabara, si sa fie junghiata inaintea lui. 19.4 Preotul Eleazar sa ia cu degetul din sangele vacii, si sa stropeasca de sapte ori inaintea cortului intalnirii. 19.5 Vaca sa fie arsa sub ochii lui; sa-i arda pielea, carnea si sangele, impreuna cu baliga. 19.6 Preotul sa ia lemn de cedru, isop si carmaz, si sa le arunce in mijlocul flacarilor care vor mistui vaca. 19.7 Preotul sa-si spele hainele, si sa-si scalde trupul in apa; apoi sa intre iarasi in tabara, si sa fie necurat pana seara. 19.8 Cel ce va arde vaca, sa-si spele hainele in apa, si sa-si scalde trupul in apa; si sa fie necurat pana seara. 19.9 Un om curat sa stranga cenusa vacii, si s-o puna intr-un loc curat afara din tabara; s-o pastreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca sa faca apa de curatire. Aceasta este o apa de ispasire. 19.10 Cel ce va strange cenusa vacii, sa-si spele hainele, si sa fie necurat pana seara. Aceasta sa fie o lege vesnica atat pentru copiii lui Israel cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor. 19.11 Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, sa fie necurat timp de sapte zile. 19.12 Sa se curete cu apa aceasta a treia zi si a saptea zi, si va fi curat; dar, daca nu se curata a treia zi si a saptea zi, nu va fi curat. 19.13 Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, si nu se va curati, pangareste cortul Domnului; acela sa fie nimicit din Israel. Fiindca nu s-a stropit peste el apa de curatire, este necurat, si necuratia lui este inca peste el. 19.14 Iata legea cand va muri un om intr-un cort: oricine va intra in cort, si oricine se va afla in cort, va fi necurat sapte zile. 19.15 De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strans pe el, va fi necurat. 19.16 Oricine se va atinge, pe camp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omenesti, sau de vreun mormant, va fi necurat timp de sapte zile. 19.17 Pentru cel necurat, sa se ia cenusa de la jertfa de ispasire care a fost arsa, si sa toarne peste ea apa de izvor intr-un vas. 19.18 Un om curat sa ia isop, si sa-l inmoaie in apa; sa stropeasca apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omenesti, sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormant. 19.19 Cel curat sa stropeasca pe cel necurat, a treia zi si a saptea zi, si sa-l curete in ziua a saptea. Sa-si spele hainele, si sa se scalde in apa; si seara, va fi curat. 19.20 Un om care va fi necurat, si nu se va curati, va fi nimicit din mijlocul adunarii, caci a spurcat sfantul locas al Domnului; fiindca n-a fost stropita peste el apa de curatire, este necurat. 19.21 Aceasta sa fie o lege vesnica pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curatire, sa-si spele hainele, si cel ce se va atinge de apa de curatire, sa fie necurat pana seara. 19.22 Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; si cine se va atinge de el, sa fie necurat pana seara.

Numeri 20

20.1 Toata adunarea copiilor lui Israel a ajuns in pustia Tin in luna intai. Si poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit si a fost ingropata Maria. 20.2 Adunarea n-avea apa. Si s-au rasculat impotriva lui Moise si impotriva lui Aaron. 20.3 Poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: Ce bine ar fi fost sa fi murit noi, cand au murit fratii nostri inaintea Domnului! 20.4 Pentru ce ati adus adunarea Domnului in pustia aceasta, ca sa murim in ea, noi si vitele noastre? 20.5 Pentru ce ne-ati scos din Egipt, si ne-ati adus in acest loc rau, unde nu este nici loc de semanat, nici smochin, nici vita, nici rodiu, nici apa de baut? 20.6 Moise si Aaron au plecat de la adunare si s-au dus la usa cortului intalnirii. Au cazut cu fata la pamant, si li s-a aratat slava Domnului. 20.7 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 20.8 Ia toiagul, si cheama adunarea, tu si fratele tau Aaron. Sa vorbiti stancii acesteia in fata lor, si ea va da apa. Sa le scoti astfel apa din stanca, si sa adapi adunarea si vitele lor. 20.9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum ii poruncise Domnul. 20.10 Moise si Aaron au chemat adunarea inaintea stancii. Si Moise le-a zis: Ascultati, razvratitilor! Vom putea noi oare sa va scoatem apa din stanca aceasta? 20.11 Apoi Moise a ridicat mana, si a lovit stanca de doua ori cu toiagul. Si a iesit apa din belsug, asa incat a baut si adunarea, si au baut si vitele. 20.12 Atunci Domnul a zis lui Moise: Pentru ca n-ati crezut in Mine, ca sa Ma sfintiti inaintea copiilor lui Israel, nu voi veti duce adunarea aceasta in tara pe care i-o dau. 20.13 Acestea sunt apele Meriba (Cearta), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfintit intre ei. 20.14 De la Cades, Moise a trimis niste soli la imparatul Edomului, ca sa-i spuna: Asa vorbeste fratele tau Israel. Tu stii toate suferintele prin care am trecut. 20.15 Parintii nostri s-au pogorat in Egipt, si am locuit acolo multa vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi si pe parintii nostri. 20.16 Am strigat catre Domnul, si El ne-a auzit glasul. A trimis un Inger, si ne-a scos din Egipt. Si iata ca suntem la Cades, cetate care se afla la marginea tinutului tau. 20.17 Lasa-ne sa trecem prin tara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, si nici nu vom bea apa din fantani; vom merge pe drumul imparatesc, fara sa ne abatem la dreapta sau la stanga, pana vom trece de tinutul tau. 20.18 Edom i-a raspuns: Sa nu cumva sa treci pe la mine, caci altfel iti voi iesi inainte cu sabia. 20.19 Copiii lui Israel i-au zis: Vom merge pe drumul cel mare; si, daca vom bea din apa ta, eu si turmele mele, iti voi plati pretul; nu-ti cer altceva decat sa trec cu picioarele! 20.20 El a raspuns: Sa nu cumva sa treci! Si Edom i-a iesit inainte cu multa gloata si cu mana tare. 20.21 Astfel Edom n-a vrut sa lase pe Israel sa treaca prin tinutul lui. Si Israel s-a abatut de la el. 20.22 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades, si a ajuns la muntele Hor. 20.23 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron, langa muntele Hor, la hotarele tarii lui Edom: 20.24 Aaron are sa fie adaugat la poporul lui; caci nu va intra in tara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru ca v-ati impotrivit poruncii Mele, la apele Meriba. 20.25 Ia pe Aaron si pe fiul sau Eleazar, si suie-i pe muntele Hor. 20.26 Dezbraca pe Aaron de vesmintele lui, si imbraca pe fiul sau Eleazar cu ele. Acolo va fi adaugat Aaron la poporul lui si va muri. 20.27 Moise a facut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, in fata intregii adunari. 20.28 Moise a dezbracat pe Aaron de vesmintele lui, si a imbracat cu ele pe fiul sau Eleazar. Aaron a murit acolo, pe varful muntelui. Moise si Eleazar s-au pogorat de pe munte. 20.29 Toata adunarea a vazut ca Aaron murise, si toata casa lui Israel a plans pe Aaron treizeci de zile.

Numeri 21

21.1 Imparatul Aradului, un Canaanit, care locuia la miazazi, a auzit ca Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat impotriva lui Israel si a luat mai multi prinsi de razboi. 21.2 Atunci Israel a facut Domnului o juruinta, si a zis: Daca vei da pe poporul acesta in mainile mele, ii voi nimici cu desavarsire cetatile. 21.3 Domnul a auzit glasul lui Israel, si a dat pe Canaaniti in mainile lui. Israelitii i-au nimicit cu desavarsire, pe ei si cetatile lor; si locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplina). 21.4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Rosie, ca sa ocoleasca tara Edomului. Poporul si-a pierdut rabdarea pe drum 21.5 si a vorbit impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise: Pentru ce ne-ati scos din Egipt, ca sa murim in pustie? Caci nu este nici paine, nici apa, si ni s-a scarbit sufletul de aceasta hrana proasta. 21.6 Atunci Domnul a trimis impotriva poporului niste serpi infocati, care au muscat poporul, asa incat au murit multi oameni in Israel. 21.7 Poporul a venit la Moise, si a zis: Am pacatuit, caci am vorbit impotriva Domnului, si impotriva ta. Roaga-te Domnului, ca sa departeze de la noi acesti serpi. Moise s-a rugat pentru popor. 21.8 Domnul a zis lui Moise: Fa-ti un sarpe infocat, si spanzura-l de o prajina; oricine este muscat, si va privi spre el, va trai. 21.9 Moise a facut un sarpe de arama, si l-a pus intr-o prajina; si oricine era muscat de un sarpe, si privea spre sarpele de arama, traia. 21.10 Copiii lui Israel au plecat, si au tabarat la Obot. 21.11 Au plecat din Obot, si au tabarat la Iie-Abarim, in pustia din fata Moabului, spre rasaritul soarelui. 21.12 De acolo au plecat, si au tabarat in valea Zered. 21.13 De acolo au plecat si au tabarat dincolo de Arnon, care curge prin pustie, iesind din tinutul Amoritilor; caci Arnonul face hotarul Moabului, intre Moab si Amoriti. 21.14 De aceea se zice in cartea Razboaielor Domnului: Vaheb in Sufa, Suvoaiele Arnonului~ 21.15 Si scurgerile suvoaielor, Care se intind inspre Ar si se ating cu hotarul lui Moab. 21.16 De acolo s-au dus la Beer (Fantana). La aceasta fantana Domnul a zis lui Moise: Strange poporul, si le voi da apa. 21.17 Atunci a cantat Israel cantarea aceasta: Tasneste, fantana! Cantati in cinstea ei! 21.18 Fantana, pe care au sapat-o capeteniile, Pe care au sapat-o mai marii poporului, Cu toiagul de carmuire, cu toiegele lor! Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 21.19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 21.20 din Bamot, la valea din campia Moabului, in varful muntelui Pisga, care cauta spre pustie. 21.21 Israel a trimis soli la Sihon, imparatul Amoritilor, ca sa-i spuna: 21.22 Lasa-ma sa trec prin tara ta; nu vom intra nici in ogoare, nici in vii, si nu vom bea apa din fantani; vom tine drumul imparatesc, pana vom trece de tinutul tau. 21.23 Sihon n-a ingaduit lui Israel sa treaca prin tinutul lui. Sihon a strans tot poporul, si a iesit inaintea lui Israel, in pustie. A venit la Iahat, si s-a luptat impotriva lui Israel. 21.24 Israel l-a batut cu ascutisul sabiei si i-a cucerit tara de la Arnon pana la Iaboc, pana la hotarul copiilor lui Amon; caci hotarul copiilor lui Amon era intarit. 21.25 Israel a luat toate cetatile acelea, si s-a asezat in toate cetatile Amoritilor, in Hesbon si in toate satele de prin imprejurimi. 21.26 Caci Hesbonul era cetatea lui Sihon, imparatul Amoritilor. El pornise cu razboi impotriva imparatului dinainte al Moabului, si-i luase toata tara pana la Arnon. 21.27 De aceea zic poetii: Veniti la Hesbon! Sa se zideasca din nou si sa se intareasca cetatea lui Sihon. 21.28 Caci a iesit un foc din Hesbon, O flacara din cetatea lui Sihon, Si a mistuit pe Ar-Moab, Pe locuitorii inaltimilor Arnonului. 21.29 Vai de tine, Moab! Esti pierdut, poporul lui Chemos! El a facut pe fiii lui fugari, Si pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, imparatul Amoritilor. 21.30 Noi am aruncat cu sagetile asupra lor: Din Hesbon pana la Dibon totul este nimicit; Am pustiit pana la Nofah, Care se intinde pana la Medeba. 21.31 Israel s-a asezat astfel in tara Amoritilor. 21.32 Moise a trimis sa iscodeasca Iaezerul. Au luat satele care tineau de el, si au izgonit pe Amoritii care erau in ele. 21.33 Au schimbat apoi drumul, si s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, imparatul Basanului, le-a iesit inainte, cu tot poporul lui, ca sa lupte impotriva lor la Edrei. 21.34 Domnul a zis lui Moise: Nu te teme de el; caci il dau in mainile tale, pe el si tot poporul lui, si toata tara lui; sa-i faci cum ai facut lui Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon. 21.35 Si ei l-au batut, pe el si pe fiii lui, si tot poporul lui, de n-au lasat sa scape unul macar, si au pus mana pe tara lui.

Numeri 22

22.1 Copiii lui Israel au pornit, si au tabarat in sesurile Moabului, dincolo de Iordan, in fata Ierihonului. 22.2 Balac, fiul lui Tipor, a vazut tot ce facuse Israel Amoritilor. 22.3 Si Moab a ramas foarte ingrozit in fata unui popor atat de mare la numar; l-a apucat groaza in fata copiilor lui Israel. 22.4 Moab a zis batranilor lui Madian: Multimea aceasta are sa inghita tot ce este in jurul nostru, cum paste boul verdeata de pe camp. Balac, fiul lui Tipor, era pe atunci imparat al Moabului. 22.5 El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Rau (Eufrat), in tara fiilor poporului sau, ca sa-l cheme, si sa-i spuna: Iata, un popor a iesit din Egipt; acopera fata pamantului, si s-a asezat in fata mea. 22.6 Vino, te rog, sa-mi blestemi pe poporul acesta, caci este mai puternic decat mine; poate ca asa, il voi putea bate si-l voi izgoni din tara, caci stiu ca pe cine binecuvantezi tu este binecuvantat, si pe cine blestemi tu este blestemat. 22.7 Batranii lui Moab si batranii lui Madian au plecat, avand cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, si i-au spus cuvintele lui Balac. 22.8 Balaam le-a zis: Ramaneti aici peste noapte, si va voi da raspuns, dupa cum imi va spune Domnul. Si capeteniile Moabului au ramas la Balaam. 22.9 Dumnezeu a venit la Balaam, si a zis: Cine sunt oamenii acestia pe care-i ai la tine? 22.10 Balaam a raspuns lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Tipor, imparatul Moabului, i-a trimis sa-mi spuna: 22.11 Iata, un popor a iesit din Egipt, si acopera fata pamantului; vino dar, si blestema-l; poate ca asa il voi putea bate, si-l voi izgoni. 22.12 Dumnezeu a zis lui Balaam: Sa nu te duci cu ei; si nici sa nu blestemi poporul acela, caci este binecuvantat. 22.13 Balaam s-a sculat dimineata, si a zis capeteniilor lui Balac: Duceti-va inapoi in tara voastra, caci Domnul nu vrea sa ma lase sa merg cu voi. 22.14 Si mai marii Moabului s-au sculat, s-au intors la Balac, si i-au spus: Balaam n-a vrut sa vina cu noi. 22.15 Balac a trimis din nou mai multe capetenii mai cu vaza decat cele dinainte. 22.16 Au ajuns la Balaam, si i-au zis: Asa vorbeste Balac, fiul lui Tipor: Nu mai pune piedici, si vino la mine; 22.17 caci iti voi da multa cinste, si voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, si blestema-mi poporul acesta! 22.18 Balaam, a raspuns si a zis slujitorilor lui Balac: Sa-mi dea Balac chiar si casa lui plina de argint si de aur, si tot n-as putea sa fac nici un lucru, fie mic fie mare, impotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu. 22.19 Totusi va rog, ramaneti aici la noapte, si voi vedea ce-mi va mai spune Domnul. 22.20 Dumnezeu a venit la Balaam in timpul noptii, si i-a zis: Fiindca oamenii acestia au venit sa te cheme, scoala-te, si du-te cu ei; dar sa faci numai ce-ti voi spune. 22.21 Balaam s-a sculat dimineata, a pus saua pe magarita, si a plecat cu capeteniile lui Moab. 22.22 Dumnezeu S-a aprins de manie, pentru ca plecase. Si Ingerul Domnului S-a asezat in drum, ca sa i se impotriveasca. Balaam era calare pe magarita lui, si cei doi slujitori ai lui erau cu el. 22.23 Magarita a vazut pe Ingerul Domnului stand in drum, cu sabia scoasa din teaca in mana, s-a abatut din drum, si a luat-o pe camp. Balaam si-a batut magarita ca s-o aduca la drum. 22.24 Ingerul Domnului S-a asezat intr-o carare dintre vii, si de fiecare parte a cararii era cate un zid. 22.25 Magarita a vazut pe Ingerul Domnului; s-a strans spre zid, si a strans piciorul lui Balaam de zid. Balaam a batut-o din nou. 22.26 Ingerul Domnului a trecut mai departe, si S-a asezat intr-un loc unde nu era chip sa te intorci nici la dreapta nici la stanga. 22.27 Magarita a vazut pe Ingerul Domnului, si s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de manie, si a batut magarita cu un bat. 22.28 Domnul a deschis gura magaritei, si ea a zis lui Balaam: Ce ti-am facut, de m-ai batut de trei ori? 22.29 Balaam a raspuns magaritei: Pentru ca ti-ai batut joc de mine; daca as avea o sabie in mana, te-as ucide pe loc. 22.30 Magarita a zis lui Balaam: Nu sunt eu oare magarita ta, pe care ai calarit in tot timpul pana in ziua de azi? Am eu oare obicei sa-ti fac asa? Si el a raspuns: Nu. 22.31 Domnul a deschis ochii lui Balaam, si Balaam a vazut pe Ingerul Domnului stand in drum, cu sabia scoasa in mana. Si s-a plecat, si s-a aruncat cu fata la pamant. 22.32 Ingerul Domnului i-a zis: Pentru ce ti-ai batut magarita de trei ori? Iata, Eu am iesit ca sa-ti stau impotriva, caci drumul pe care mergi, este un drum care duce la pierzare, inaintea Mea. 22.33 Magarita M-a vazut, si s-a abatut de trei ori dinaintea Mea; daca nu s-ar fi abatut dinaintea Mea, pe tine te-as fi omorat, iar pe ea as fi lasat-o vie. 22.34 Balaam a zis Ingerului Domnului: Am pacatuit, caci nu stiam ca te-ai asezat inaintea mea in drum; si acum, daca nu gasesti ca e bine ce fac eu, ma voi intoarce. 22.35 Ingerul Domnului a zis lui Balaam: Du-te cu oamenii acestia; dar sa spui numai cuvintele pe care ti le voi spune Eu. Si Balaam a plecat inainte cu capeteniile lui Balac. 22.36 Balac a auzit ca vine Balaam, si i-a iesit inainte pana la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai departat. 22.37 Balac a zis lui Balaam: N-am trimis eu oare la tine sa te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare sa-ti dau cinste? 22.38 Balaam a raspuns lui Balac: Iata ca am venit la tine; acum, imi va fi oare ingaduit sa spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu in gura. 22.39 Balaam a mers cu Balac, si au ajuns la Chiriat-Hutot. 22.40 Balac a jertfit boi si oi, si a trimis din ei lui Balaam si capeteniilor care erau cu el. 22.41 Dimineata, Balac a luat pe Balaam, si l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea sa vada o parte din popor.

Numeri 23

23.1 Balaam a zis lui Balac: Zideste-mi aici sapte altare, si pregateste-mi aici sapte vitei si sapte berbeci. 23.2 Balac a facut cum spusese Balaam; si Balac si Balaam au adus cate un vitel si cate un berbec pe fiecare altar. 23.3 Balaam a zis lui Balac: Stai langa arderea ta de tot, si eu ma voi departa de ea; poate ca Domnul imi va iesi inainte; si ce-mi va descoperi, iti voi spune. Si s-a dus pe un loc inalt. 23.4 Dumnezeu a venit inaintea lui Balaam; si Balaam I-a zis: Am ridicat sapte altare, si pe fiecare altar am adus cate un vitel si cate un berbec. 23.5 Domnul a pus cuvinte in gura lui Balaam, si a zis: Intoarce-te la Balac, si asa sa-i vorbesti. 23.6 Balaam s-a intors la Balac; si iata ca Balac statea langa arderea lui de tot, el si toate capeteniile Moabului. 23.7 Balaam si-a rostit prorocia, si a zis: Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Imparatul Moabului m-a chemat din muntii Rasaritului, zicand: Vino, si blestema-mi pe Iacov! Vino, si defaima-mi pe Israel! 23.8 Cum sa blestem eu pe cel ce nu-l blestema Dumnezeu? Cum sa defaim eu pe cel ce nu-l defaima Domnul? 23.9 Il vad din varful stancilor, Il privesc de pe inaltimea dealurilor: Este un popor care locuieste deoparte, Si nu face parte dintre neamuri. 23.10 Cine poate sa numere pulberea lui Iacov, Si sa spuna numarul unui sfert din Israel? O, de as muri de moartea celor neprihaniti, Si sfarsitul meu sa fie ca al lor! 23.11 Balac a zis lui Balaam: Ce mi-ai facut? Te-am luat sa blestemi pe vrajmasul meu, si iata ca tu-l binecuvantezi! 23.12 El a raspuns, si a zis: Nu trebuie oare sa spun ce-mi pune Domnul in gura? 23.13 Balac i-a zis: Vino, te rog, cu mine in alt loc, de unde il poti vedea; caci aici nu vezi decat o parte din el, nu-l vezi intreg. Si de acolo sa mi-l blestemi. 23.14 L-a dus in campul Tofim, spre varful muntelui Pisga; a zidit sapte altare, si a adus cate un vitel si un berbec pe fiecare altar. 23.15 Balaam a zis lui Balac: Stai aici, langa arderea ta de tot, si eu ma voi duce inaintea lui Dumnezeu. 23.16 Domnul a venit inaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte in gura, si a zis: Intoarce-te la Balac, si asa sa-i vorbesti. 23.17 Balaam s-a intors la el; si iata ca Balac statea langa arderea lui de tot, cu capeteniile Moabului. Balac i-a zis: Ce ti-a spus Domnul? 23.18 Balaam si-a rostit prorocia, si a zis: Scoala-te, Balac, si asculta! Ia aminte la mine, fiul lui Tipor! 23.19 Dumnezeu nu este un om ca sa minta, Nici un fiu al omului, ca sa-I para rau. Ce a spus, oare nu va face? Ce a fagaduit oare, nu va implini? 23.20 Iata ca am primit porunca sa binecuvantez. Da, El a binecuvantat, si eu nu pot intoarce. 23.21 El nu vede nici o faradelege in Iacov, Nu vede nici o rautate in Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Imparatul lui, veselia lui. 23.22 Dumnezeu i-a scos din Egipt, Taria Lui este pentru el ca a bivolului. 23.23 Descantecul nu poate face nimic impotriva lui Iacov, Nici vrajitoria impotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov si Israel: Ce lucruri mari a facut Dumnezeu! 23.24 Da, poporul acesta se scoala ca o leoaica, Si se ridica intocmai ca un leu; Nu se culca pana ce n-a mancat prada, Si n-a baut sangele celor ucisi. 23.25 Balac a zis lui Balaam: Nu-l blestema, dar macar nici nu-l binecuvanta! 23.26 Balaam a raspuns, si a zis lui Balac: Nu ti-am spus ca voi face tot ce va spune Domnul? 23.27 Balac a zis lui Balaam: Vino, te rog, te voi duce intr-un alt loc; poate ca Dumnezeu va gasi cu cale sa-mi blestemi de acolo pe poporul acesta! 23.28 Balac a dus pe Balaam pe varful muntelui Peor, care este cu fata spre pustie. 23.29 Balaam a zis lui Balac: Zideste-mi aici sapte altare, si pregateste-mi aici sapte vitei si sapte berbeci! 23.30 Balac a facut cum zisese Balaam, si a adus cate un vitel si cate un berbec pe fiecare altar.

Numeri 24

24.1 Balaam a vazut ca Domnul gaseste cu cale sa binecuvanteze pe Israel, si n-a mai alergat ca in celelalte randuri la descantece; ci si-a intors fata spre pustie. 24.2 Balaam a ridicat ochii, si a vazut pe Israel tabarat in corturi, dupa semintiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. 24.3 Balaam si-a rostit prorocia, si a zis: Iata ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschisi~ 24.4 Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu fata la pamant, si ai carui ochi sunt deschisi: 24.5 Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuintele tale, Israele! 24.6 Ele se intind ca niste vai, Ca niste gradini langa un rau, Ca niste copaci de aloe pe care i-a sadit Domnul, Ca niste cedri pe langa ape. 24.7 Apa curge din galetile lui, Si samanta lui este udata de ape mari. Imparatul lui se inalta mai presus de Agag, Si imparatia lui ajunge puternica. 24.8 Dumnezeu l-a scos din Egipt, Taria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceste neamurile care se ridica impotriva lui, Le sfarama oasele, si le prapadeste cu sagetile lui. 24.9 Indoaie genunchii, se culca intocmai ca un leu, Ca o leoaica: Cine-l va scula? Binecuvantat sa fie oricine te va binecuvanta, Si blestemat sa fie oricine te va blestema! 24.10 Balac s-a aprins de manie impotriva lui Balaam; a batut din maini, si a zis lui Balaam: Eu te-am chemat sa-mi blestemi vrajmasii, si iata ca de trei ori tu i-ai binecuvantat! 24.11 Fugi acum, si du-te acasa! Spusesem ca-ti voi da cinste, dar Domnul te-a impiedicat s-o primesti. 24.12 Balaam a raspuns lui Balac: Eh! n-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis~ 24.13 ca daca mi-ar da Balac chiar si casa lui plina cu argint si cu aur, tot n-as putea sa fac de la mine insumi nici bine nici rau impotriva poruncii Domnului, ci voi spune intocmai ce va zice Domnul? 24.14 Si acum iata ca ma duc la poporul meu. Vino, si-ti voi vesti ce va face poporul acesta poporului tau in vremurile care vor urma. 24.15 Balaam si-a rostit prorocia, si a zis: Asa zice Balaam, fiul lui Beor, Asa zice omul care are ochii deschisi~ 24.16 Asa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaste planurile Celui Preainalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu fata la pamant si ai carui ochi sunt deschisi: 24.17 Il vad, dar nu acum, Il privesc, dar nu de aproape. O stea rasare din Iacov, Un toiag de carmuire se ridica din Israel. El strapunge laturile Moabului, Si prapadeste pe toti copiii lui Set. 24.18 Se face stapan pe Edom, Se face stapan pe Seir, vrajmasii lui. Israel face fapte mari. 24.19 Cel ce se naste din Iacov domneste ca stapanitor, Si pierde pe cei ce scapa din cetati. 24.20 Balaam a vazut pe Amalec, si a rostit urmatoarea prorocie: Amalec este cel dintai dintre neamuri, Dar intr-o zi va fi nimicit. 24.21 Balaam a vazut pe Cheniti, si a rostit urmatoarea prorocie: Locuinta ta este tare de tot, Si cuibul tau este pus pe stanca. 24.22 Dar Cain va fi pustiit, Pana ce te va lua prins Asur. 24.23 Balaam a rostit urmatoarea prorocie: Vai! cine va mai putea trai cand va face Dumnezeu acest lucru? 24.24 Dar niste corabii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, Si la urma vor fi nimicite si ele. 24.25 Balaam s-a sculat, a plecat, si s-a intors acasa. Balac a plecat si el acasa.

Numeri 25

25.1 Israel locuia in Sitim; si poporul a inceput sa se dea la curvie cu fetele lui Moab. 25.2 Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; si poporul a mancat, si s-a inchinat pana la pamant inaintea dumnezeilor lor. 25.3 Israel s-a alipit de Baal-Peor, si Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel. 25.4 Domnul a zis lui Moise: Strange pe toate capeteniile poporului, si spanzura pe cei vinovati inaintea Domnului in fata soarelui, pentru ca sa se intoarca de la Israel mania aprinsa a Domnului. 25.5 Moise a zis judecatorilor lui Israel: Fiecare din voi sa ucida pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor. 25.6 Si iata ca un barbat dintre copiii lui Israel a venit si a adus la fratii lui pe o Madianita, sub ochii lui Moise si sub ochii intregii adunari a copiilor lui Israel, pe cand plangeau la usa cortului intalnirii. 25.7 La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunarii, si a luat o sulita in mana. 25.8 S-a luat dupa omul acela din Israel pana in cortul lui, i-a strapuns prin pantece pe amandoi: atat pe barbatul acela din Israel, cat si pe femeia aceea. Si a incetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. 25.9 Douazeci si patru de mii au murit loviti de urgia aceea. 25.10 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 25.11 Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abatut mania Mea de la copiii lui Israel, prin ravna pe care a avut-o pentru Mine in mijlocul lor; si n-am nimicit, in mania Mea, pe copiii lui Israel. 25.12 De aceea sa spui ca inchei cu el un legamant de pace. 25.13 Acesta va fi pentru el si pentru samanta lui dupa el legamantul unei preotii vesnice, pentru ca a fost plin de ravna pentru Dumnezeul lui si a facut ispasire pentru copiii lui Israel. 25.14 Barbatul acela din Israel, care a fost ucis impreuna cu Madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era capetenia unei case parintesti a Simeonitilor. 25.15 Femeia care a fost ucisa, se numea Cozbi, fata lui Tur, capetenia semintiilor iesite dintr-o casa parinteasca din Madian. 25.16 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 25.17 Priviti pe Madianiti ca vrajmasi, si ucideti-i; 25.18 caci si ei vi s-au aratat vrajmasi, amagindu-va prin viclesugurile lor, in fapta lui Peor, si in fapta Cozbiei, fata unei capetenii a lui Madian, sora lor, ucisa in ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.

Numeri 26

26.1 In urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise si lui Eleazar, fiul preotului Aaron: 26.2 Faceti numaratoarea intregii adunari a copiilor lui Israel, de la varsta de douazeci de ani in sus, dupa casele parintilor lor, a tuturor celor din Israel care sunt in stare sa poarte armele. 26.3 Moise si preotul Eleazar le-au vorbit in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. Si au zis: 26.4 Sa se faca numaratoarea, de la varsta de douazeci de ani in sus, cum poruncise lui Moise si copiilor lui Israel Domnul, cand au iesit din tara Egiptului. 26.5 Ruben, intaiul nascut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care se coboara familia Enohitilor; Palu, din care se coboara familia Paluitilor; 26.6 Hetron, din care se coboara familia Hetronitilor; Carmi, din care se pogoara familia Carmitilor. 26.7 Acestea sunt familiile Rubenitilor: cei iesiti la numaratoare au fost patruzeci si trei de mii sapte sute treizeci. 26.8 Fiii lui Palu au fost: Eliab. 26.9 Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan si Abiram. Datan acesta si Abiram acesta au fost din cei ce erau chemati la adunare, si care s-au rasculat impotriva lui Moise si Aaron, in adunarea lui Core, cand cu rascoala lor impotriva Domnului. 26.10 Pamantul si-a deschis gura, si i-a inghitit impreuna cu Core, cand au murit cei ce se adunasera, si cand a mistuit focul pe cei doua sute cinci zeci de oameni: ei au slujit poporului ca pilda. 26.11 Fiii lui Core, n-au murit. 26.12 Fiii lui Simeon, dupa familiile lor: din Nemuel se pogoara familia Nemuelitilor; din Iamin, familia Iaminitilor; din Iachin, familia Iachinitilor; 26.13 din Zerah, familia Zerahitilor; din Saul, familia Saulitilor. 26.14 Acestea sunt familiile Simeonitilor: douazeci si doua de mii doua sute. 26.15 Fiii lui Gad, dupa familiile lor: din Tefon se pogoara familia Tefonitilor; din Haghi, familia Haghitilor; din Suni, familia Sunitilor; 26.16 din Ozni, familia Oznitilor; din Eri, familia Eritilor; 26.17 din Arod, familia Aroditilor; din Areli, familia Arelitilor. 26.18 Acestea sunt familiile fiilor lui Gad, dupa cei iesiti la numaratoare: patruzeci de mii cinci sute. 26.19 Fiii lui Iuda: Er si Onan; dar Er si Onan au murit in tara Canaanului. 26.20 Iata fiii lui Iuda, dupa familiile lor: din Sela se pogoara familia Selanitilor; din Peret, familia Peretitilor; din Zerah, familia Zerahitilor. 26.21 Fiii lui Peret au fost: Hetron, din care se pogoara familia Hetronitilor; Hamul, din care se pogoara familia Hamulitilor. 26.22 Acestea sunt familiile lui Iuda, dupa numaratoarea lor: saptezeci si sase de mii cinci sute. 26.23 Fiii lui Isahar, dupa familiile lor: din Tola se pogoara familia Tolaitilor; din Puva, familia Puvitilor; 26.24 din Iasub, familia Iasubitilor; din Simron, familia Simronitilor. 26.25 Acestea sunt familiile lui Isahar, dupa numaratoarea lor: saizeci si patru de mii trei sute. 26.26 Fiii lui Zabulon, dupa familiile lor: din Sered se pogoara familia Sereditilor; din Elon, familia Elonitilor; din Iahleel, familia Iahleelitilor. 26.27 Acestea sunt familiile Zabulonitilor, dupa numaratoarea lor: saizeci de mii cinci sute. 26.28 Fiii lui Iosif, dupa familiile lor: Manase si Efraim. 26.29 Fiii lui Manase: din Machir se pogoara familia Machiritilor. Machir a nascut pe Galaad. Din Galaad se pogoara familia Galaaditilor. 26.30 Iata fiii lui Galaad: Iezer, din care se pogoara familia Iezeritilor; Helec, familia Helechitilor; 26.31 Asriel, familia Asrielitilor; Sihem, familia Sihemitilor; 26.32 Semida, familia Semidaitilor; Hefer, familia Heferitilor. 26.33 Telofhad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, dar a avut fete. Iata numele fetelor lui Telofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta. 26.34 Acestea sunt familiile lui Manase, dupa numaratoarea lor: cincizeci si doua de mii sapte sute. 26.35 Iata fiii lui Efraim, dupa familiile lor: din Sutelah se pogoara familia Sutelahitilor; din Becher, familia Becheritilor; din Tahan, familia Tahanitilor. 26.36 Iata fiii lui Sutelah: din Eran se pogoara familia Eranitilor. 26.37 Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim, dupa numaratoarea lor: treizeci si doua de mii cinci sute. Acestia sunt fiii lui Iosif, dupa familiile lor. 26.38 Fiii lui Beniamin, dupa familiile lor: din Bela se pogoara familia Belaitilor; din Asbel, familia Asbelitilor; din Ahiram, familia Ahiramitilor; 26.39 din Sufam, familia Sufamitilor; din Hufam, familia Hufamitilor. 26.40 Fiii lui Bela au fost: Ard si Naaman. Din Ard se pogoara familia Arditilor; din Naaman, familia Naamanitilor. 26.41 Acestia sunt fiii lui Beniamin, dupa familiile lor si dupa numaratoarea lor: patruzeci si cinci de mii sase sute. 26.42 Iata fiii lui Dan, dupa familiile lor: din Suham se pogoara familia Suhamitilor. Acestea sunt familiile lui Dan, dupa familiile lor. 26.43 Toate familiile Suhamitilor, dupa numaratoarea lor: saizeci si patru de mii patru sute. 26.44 Fiii lui Aser, dupa familiile lor: din Imna se pogoara familia Imnitilor; din Isvi, familia Isvitilor; din Beria, familia Beriitilor. 26.45 Din fiii lui Beria se pogoara: din Heber, familia Heberitilor; din Malchiel, familia Malchielitilor. 26.46 Numele fetei lui Aser era Serah. 26.47 Acestea sunt familiile fiilor lui Aser, dupa numaratoarea lor: cinci zeci si trei de mii patru sute. 26.48 Fiii lui Neftali, dupa familiile lor: din Iahteel se pogoara familia Iahteelitilor; din Guni, familia Gunitilor; 26.49 din Ieter, familia Ieteritilor; din Silem, familia Silemitilor. 26.50 Acestea sunt familiile lui Neftali, dupa familiile lor si dupa numaratoarea lor: patruzeci si cinci de mii patru sute. 26.51 Acestia sunt cei iesiti la numaratoare dintre copiii lui Israel: sase sute una de mii sapte sute treizeci. 26.52 Domnul a vorbit lui Moise, si i-a zis: 26.53 Tara sa se imparta intre ei, ca sa fie mostenirea lor, dupa numarul numelor. 26.54 Celor ce sunt in numar mai mare sa le dai o parte mai mare, si celor ce sunt in numar mai mic sa le dai o parte mai mica; sa se dea fiecaruia partea lui dupa cei iesiti la numaratoare. 26.55 Dar impartirea tarii sa se faca prin sorti; s-o ia in stapanire dupa numele semintiilor parintilor lor. 26.56 Tara sa fie impartita prin sorti intre cei ce sunt in mare numar si intre cei ce sunt in mic numar. 26.57 Iata Levitii a caror numaratoare s-a facut dupa familiile lor: din Gherson se pogoara familia Ghersonitilor; din Chehat, familia Chehatitilor; din Merari, familia Meraritilor. 26.58 Iata familiile lui Levi: familia Libnitilor, familia Hebronitilor, familia Mahlitilor, familia Musitilor, familia Coritilor. Chehat a nascut pe Amram. 26.59 Numele nevestei lui Amram era Iochebed, fata lui Levi, care i s-a nascut lui Levi, in Egipt; ea a nascut lui Amram: pe Aaron, pe Moise, si pe Maria, sora lor. 26.60 Lui Aaron i s-au nascut: Nadab si Abihu, Eleazar si Itamar. 26.61 Nadab si Abihu au murit, cand au adus inaintea Domnului foc strain. 26.62 Cei iesiti la numaratoare, toti barbatii de la varsta de o luna in sus, au fost de douazeci si trei de mii. Ei n-au fost cuprinsi in numaratoarea copiilor lui Israel, pentru ca nu li s-a dat mostenire in mijlocul copiilor lui Israel. 26.63 Acestia sunt aceia dintre copiii lui Israel a caror numaratoare au facut-o Moise si preotul Eleazar in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. 26.64 Intre ei, nu era nici unul din copiii lui Israel a caror numaratoare o facuse Moise si preotul Aaron in pustia Sinai. 26.65 Caci Domnul zisese: Vor muri in pustie, si nu va ramane nici unul din ei, afara de Caleb, fiul lui Iefune, si Iosua, fiul lui Nun.

Numeri 27

27.1 Fetele lui Telofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, si ale caror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta~ 27.2 s-au apropiat si s-au infatisat inaintea lui Moise, inaintea preotului Eleazar, inaintea mai marilor si inaintea intregii adunari, la usa cortului intalnirii. Ele au zis: 27.3 Tatal nostru a murit in pustie; el nu era in mijlocul cetei celor ce s-au razvratit impotriva Domnului, in mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru pacatul lui, si n-a avut fii. 27.4 Pentru ce sa se stinga numele tatalui nostru din mijlocul familiei lui, pentru ca n-a avut fii? Da-ne si noua deci o mostenire intre fratii tatalui nostru. 27.5 Moise a adus pricina lor inaintea Domnului. 27.6 Si Domnul a zis lui Moise: 27.7 Fetele lui Telofhad au dreptate. Sa le dai de mostenire o mosie intre fratii tatalui lor, si sa treci asupra lor mostenirea tatalui lor. 27.8 Iar copiilor lui Israel, sa le vorbesti si sa le spui: Cand un om va muri fara sa le lase fii, sa treceti mostenirea lui asupra fetei lui. 27.9 Daca n-are nici o fata, mostenirea lui s-o dati fratilor lui. 27.10 Daca n-are nici frati, mostenirea lui s-o dati fratilor tatalui sau. 27.11 Si daca nici tatal lui n-are frati, mostenirea lui s-o dati rudei celei mai apropiate din familia lui, si ea s-o stapaneasca. Aceasta sa fie o lege si un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul. 27.12 Domnul a zis lui Moise: Suie-te pe muntele acesta Abarim, si priveste tara pe care am dat-o copiilor lui Israel. 27.13 S-o privesti, dar si tu vei fi adaugat la poporul tau, cum a fost adaugat fratele tau Aaron; 27.14 pentru ca v-ati impotrivit poruncii Mele, in pustia Tin, cand cu cearta adunarii, si nu M-ati sfintit inaintea lor cu prilejul apelor. (Acestea sunt apele de cearta, la Cades, in pustia Tin.) 27.15 Moise a vorbit Domnului, si a zis: 27.16 Domnul, Dumnezeul duhurilor oricarui trup, sa randuiasca peste adunare un om 27.17 care sa iasa inaintea lor, si sa intre inaintea lor, care sa-i scoata afara si sa-i vare inauntru, pentru ca adunarea Domnului sa nu fie ca niste oi care n-au pastor. 27.18 Domnul a zis lui Moise: Ia-ti pe Iosua, fiul lui Nun, barbat in care este Duhul Meu, si sa-ti pui mana peste el. 27.19 Sa-l asezi inaintea preotului Eleazar si inaintea intregii adunari, si sa-i dai porunci sub ochii lor. 27.20 Sa-l faci partas la dregatoria ta, pentru ca toata adunarea copiilor lui Israel sa-l asculte. 27.21 Sa se infatiseze inaintea preotului Eleazar, care sa intrebe pentru el judecata lui Urim inaintea Domnului; si Iosua, toti copiii lui Israel, impreuna cu el, si toata adunarea, sa iasa dupa porunca lui Eleazar si sa intre dupa porunca lui. 27.22 Moise a facut cum ii poruncise Domnul. A luat pe Iosua, si l-a pus inaintea preotului Eleazar si inaintea intregii adunari. 27.23 Si-a pus mainile peste el, si i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.

Numeri 28

28.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 28.2 Porunceste copiilor lui Israel, si spune-le: Sa aveti grija sa-Mi aduceti la vremea hotarata, darul Meu de mancare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Imi sunt de un placut miros. 28.3 Sa le spui: Iata jertfa mistuita de foc pe care o veti aduce Domnului: in fiecare zi, cate doi miei de un an fara cusur, ca ardere de tot necurmata. 28.4 Sa aduci un miel dimineata, si celalalt miel seara; 28.5 iar, ca dar de mancare, sa aduci a zecea parte dintr-o efa de floarea fainii, framantata intr-un sfert de hin de untdelemn de masline sfaramate. 28.6 Aceasta este arderea de tot necurmata, care a fost adusa la muntele Sinai; o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 28.7 Jertfa de bautura sa fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de bautura de vin s-o faci Domnului in locul sfant. 28.8 Al doilea miel sa-l aduci seara, ca un dar de mancare si o jertfa de bautura ca cele de dimineata; aceasta este o jertfa mistuita prin foc, de un miros placut Domnului. 28.9 In ziua Sabatului, sa aduceti doi miei de un an fara cusur, si ca dar de mancare, doua zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn, impreuna cu jertfa de bautura. 28.10 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura. 28.11 La inceputul lunilor voastre, sa aduceti ca ardere de tot Domnului: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur; 28.12 si, ca dar de mancare pentru fiecare vitel, trei zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn; ca dar de mancare pentru berbec, sa aduceti doua zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn; 28.13 ca dar de mancare pentru fiecare miel, sa aduceti o zecime de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 28.14 Jertfele de bautura sa fie de o jumatate de hin de vin pentru un vitel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec, si un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru inceputul lunii, in fiecare luna, in toate lunile anului. 28.15 Sa se aduca Domnului un tap, ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura. 28.16 In luna intai, in ziua a patrusprezecea a lunii, vor fi Pastele Domnului. 28.17 Ziua a cincisprezecea a acestei luni sa fie o zi de sarbatoare. Timp de sapte zile sa se manance azime. 28.18 In ziua dintai, sa fie o adunare sfanta: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea. 28.19 Sa aduceti ca ardere de tot Domnului o jertfa mistuita de foc: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur. 28.20 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi de efa pentru un vitel, doua zecimi pentru un berbec~ 28.21 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei. 28.22 Sa aduceti un tap ca jertfa de ispasire, ca sa faca ispasire pentru voi. 28.23 Sa aduceti aceste jertfe, afara de arderea de tot de dimineata, care este o ardere de tot necurmata. 28.24 sa le aduceti in fiecare zi, timp de sapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros placut Domnului. Sa fie aduse afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura. 28.25 In ziua a saptea sa aveti o adunare sfanta: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea. 28.26 In ziua celor dintai roade, cand veti aduce Domnului un dar de mancare, la sarbatoarea incheierii saptamanilor (Cincizecimea), sa aveti o adunare sfanta; sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea. 28.27 Sa aduceti ca ardere de tot, de un miros placut Domnului: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an. 28.28 Sa mai adaugati darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, cate trei zecimi de fiecare vitel, doua zecimi pentru berbec~ 28.29 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei. 28.30 Sa aduceti si un tap, ca sa faca ispasire pentru voi. 28.31 Sa aduceti aceste jertfe, afara de arderea de tot necurmata si darul ei de mancare. Mieii sa fie fara cusur, si sa adaugati si jertfele lor de bautura.

Numeri 29

29.1 In luna a saptea, in cea dintai zi a lunii, sa aveti o adunare sfanta: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. Ziua aceasta sa fie vestita intre voi cu sunet de trambita. 29.2 Sa aduceti ca ardere de tot, de un miros placut Domnului, un vitel, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur. 29.3 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi pentru vitel, doua zecimi pentru berbec~ 29.4 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei. 29.5 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, ca sa faca ispasire pentru voi. 29.6 Sa aduceti aceste jertfe, afara de arderea de tot si darul ei de mancare din fiecare luna, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare, si jertfele de bautura, care se adauga la ele, dupa randuielile asezate. Acestea sunt niste jertfe mistuite de foc, de un miros placut Domnului. 29.7 In ziua a zecea a acestei luni a saptea, sa aveti o adunare sfanta, si sa va smeriti sufletele; atunci sa nu faceti nici o lucrare. 29.8 Sa aduceti ca ardere de tot, de un miros placut Domnului: un vitel, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur. 29.9 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi pentru vitel, doua zecimi pentru berbec~ 29.10 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei. 29.11 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata cu darul ei de mancare, si jertfele de bautura obisnuite. 29.12 In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea, sa aveti o adunare sfanta; atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. Sa praznuiti o sarbatoare in cinstea Domnului, timp de sapte zile. 29.13 Sa aduceti ca ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului: treisprezece vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur. 29.14 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece vitei, doua zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci~ 29.15 si o zecime pentru fiecare din cei patrusprezece miei. 29.16 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa sa de bautura. 29.17 A doua zi, sa aduceti doisprezece vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.18 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.19 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfele de bautura. 29.20 A treia zi, sa aduceti unsprezece vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.21 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.22 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.23 A patra zi, sa aduceti zece vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.24 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.25 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.26 In ziua a cincea, sa aduceti noua vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.27 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.28 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.29 In ziua a sasea, sa aduceti opt vitei, doi berbeci si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.30 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.31 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfele de bautura. 29.32 In ziua a saptea, sa aduceti sapte vitei, doi berbeci, si patrusprezece miei de un an fara cusur~ 29.33 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitei, berbeci si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.34 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.35 In ziua a opta, sa aveti o adunare de sarbatoare: atunci sa nu faceti nici o lucrare de sluga. 29.36 Sa aduceti ca ardere de tot o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului: un vitel, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur~ 29.37 impreuna cu darul lor de mancare si jertfele lor de bautura pentru vitel, berbec si miei, dupa numarul lor, dupa randuielile asezate. 29.38 Sa aduceti si un tap ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata, darul ei de mancare si jertfa de bautura. 29.39 Acestea sunt jertfele pe care sa le aduceti Domnului la sarbatorile voastre, afara de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mancare si de jertfele voastre de bautura, si de jertfele voastre de multumire, ca implinire a unei juruinte sau ca daruri de buna voie. 29.40 Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.

Numeri 30

30.1 Moise a vorbit capeteniilor semintiilor copiilor lui Israel, si a zis: Iata ce porunceste Domnul. 30.2 Cand un om va face o juruinta Domnului, sau un juramant prin care se va lega printr-o fagaduiala, sa nu-si calce cuvantul, ci sa faca potrivit cu tot ce i-a iesit din gura. 30.3 Cand o femeie va face o juruinta Domnului si se va lega printr-o fagaduiala, in tineretea ei si in casa tatalui ei~ 30.4 si tatal ei va afla de juruinta pe care a facut-o ea si de fagaduiala cu care s-a legat, daca nu-i zice nimic in ziua cand afla de juruinta ei, toate juruintele ei vor fi primite, si orice fagaduiala cu care s-a legat ea, va fi primita; 30.5 dar daca tatal ei nu-i da voie in ziua cand ia cunostinta de juruinta ei, toate juruintele ei si toate fagaduielile cu care se va fi legat ea, nu vor avea nici o tarie; si Domnul o va ierta, pentru ca nu i-a dat voie tatal ei. 30.6 Cand se va marita, dupa ce a facut juruinte sau dupa ce s-a legat printr-un cuvant iesit de pe buzele ei~ 30.7 si barbatul ei va lua cunostinta de lucrul acesta, si nu-i va zice nimic in ziua cand va lua cunostinta de ele, juruintele ei vor ramane in picioare; si fagaduielile cu care se va fi legat ea vor ramane in picioare; 30.8 dar daca barbatul ei nu-i da voie in ziua cand ia cunostinta de juruinta ei, el va desfiinta juruinta pe care a facut-o si cuvantul scapat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; si Domnul o va ierta. 30.9 Juruinta unei femei vaduve sau despartite de barbat, fagaduinta cu care se va fi legat ea, va ramane in picioare pentru ea. 30.10 Cand o femeie, fiind inca in casa barbatului ei, va face juruinte sau se va lega cu vreun juramant~ 30.11 si barbatul ei va afla de lucru acesta, daca nu-i zice nimic si n-o opreste, toate juruintele ei vor ramane in picioare, si toate fagaduintele prin care se va fi legat ea, vor ramane in picioare; 30.12 dar daca barbatul ei nu le primeste in ziua cand afla de ele, orice juruinta si orice fagaduiala iesite de pe buzele ei nu vor avea nici un pret, barbatul ei nu le-a primit; si Domnul o va ierta. 30.13 Barbatul ei poate intari si barbatul ei poate desfiinta orice juruinta, orice juramant cu care se leaga ea ca sa-si mahneasca sufletul. 30.14 Si anume, daca nu-i zice nimic zi de zi, dupa ce afla de lucrul acesta, el intareste astfel toate juruintele si toate fagaduielile cu care s-a legat ea; le intareste pentru ca nu i-a zis nimic in ziua cand a aflat de ele. 30.15 Dar daca nu le primeste, dupa ce a trecut ziua in care le-a aflat, va fi vinovat de pacatul nevestei lui. 30.16 Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca sa aiba putere intre un barbat si nevasta lui, intre un tata si fata lui, cand ea este in tinerete si acasa la tatal ei.

Numeri 31

31.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 31.2 Razbuna pe copiii lui Israel impotriva Madianitilor, apoi vei fi adaugat la poporul tau. 31.3 Moise a vorbit poporului si a zis: Inarmati dintre voi niste barbati pentru ostire, si sa mearga impotriva Madianului, ca sa aduca la indeplinire razbunarea Domnului impotriva Madianului. 31.4 Sa trimiteti la oaste cate o mie de oameni de semintie, din toate semintiile lui Israel. 31.5 Au luat dintre miile lui Israel cate o mie de oameni de semintie, adica douasprezece mii de oameni inarmati pentru oaste. 31.6 Moise a trimis la oaste pe acesti o mie de oameni de semintie, si a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte si trambitele rasunatoare. 31.7 Au inaintat impotriva Madianului, dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul; si au omorat pe toti barbatii. 31.8 Impreuna cu toti ceilalti, au omorat si pe imparatii Madianului: Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba, cei cinci imparati ai Madianului; au ucis cu sabia si pe Balaam, fiul lui Beor. 31.9 Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile Madianitilor cu pruncii lor, si le-au jefuit toate vitele, toate turmele si toate bogatiile. 31.10 Le-au ars toate cetatile pe care le locuiau si toate ocoalele lor. 31.11 Au luat toata prada si toate jafurile de oameni si dobitoace; 31.12 si pe cei prinsi, prada si jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar, si adunarii copiilor lui Israel, care erau tabarati in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. 31.13 Moise, preotul Eleazar, si toti mai marii adunarii, le-au iesit inainte, afara din tabara. 31.14 Si Moise s-a maniat pe capeteniile ostirii, pe capeteniile peste o mie si pe capeteniile peste o suta, care se intorceau de la razboi. 31.15 El le-a zis: Cum? Ati lasat cu viata pe toate femeile? 31.16 Iata, ele sunt acelea care, dupa cuvantul lui Balaam, au tarat pe copiii lui Israel sa pacatuiasca impotriva Domnului, in fapta lui Peor; si atunci a izbucnit urgia in adunarea Domnului. 31.17 Acum, dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca, si omorati pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el; 31.18 dar lasati cu viata pentru voi toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele care n-au cunoscut impreunarea cu un barbat. 31.19 Iar voi, tabarati sapte zile afara din tabara; toti aceia dintre voi care au ucis pe cineva, si toti cei ce s-au atins de vreun mort, sa se curete a treia si a saptea zi, ei si cei prinsi de voi. 31.20 Sa curatiti de asemenea orice haina, orice lucru de piele, orice lucru de par de capra si orice unealta de lemn. 31.21 Preotul Eleazar a zis ostasilor, care se dusesera la razboi: Iata ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul. 31.22 Aurul, argintul, arama, fierul, cositorul si plumbul~ 31.23 orice lucru care poate suferi focul, sa-l treceti prin foc ca sa se curateasca. Dar tot ce nu poate suferi focul, sa fie curatit cu apa de curatire; sa-l treceti prin apa. 31.24 Sa va spalati hainele in ziua a saptea si veti fi curati; apoi, veti putea intra in tabara. 31.25 Domnul a zis lui Moise: 31.26 Fa, impreuna cu preotul Eleazar si cu capeteniile caselor adunarii, socoteala prazii luate, fie oameni fie dobitoace. 31.27 Imparte prada intre luptatorii care s-au dus la oaste si intre toata adunarea. 31.28 Sa iei intai din partea ostasilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, si anume: unul din cinci sute, atat din oameni cat si din boi, magari si oi. 31.29 Sa le luati din jumatatea cuvenita lor, si sa le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul. 31.30 Si din jumatatea care se cuvine copiilor lui Israel sa iei unul din cincizeci, atat din oameni cat si din boi, magari si oi, din orice dobitoc; si sa le dai Levitilor, care pazesc cortul Domnului. 31.31 Moise si preotul Eleazar au facut ce poruncise lui Moise Domnul. 31.32 Prada de razboi, ramasa din jaful celor ce facusera parte din oaste, era de sase sute saptezeci si cinci de mii de oi~ 31.33 saptezeci si doua de mii de boi~ 31.34 saizeci si una de mii de magari~ 31.35 si treizeci si doua de mii de suflete, adica femei care nu cunoscusera impreunarea cu un barbat. 31.36 Jumatatea care alcatuia partea celor ce se dusesera la oaste, a fost de trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute de oi~ 31.37 din care sase sute saptezeci si cinci au fost luati ca dare Domnului; 31.38 treizeci si sase de mii de boi, din care saptezeci si doi luati ca dare Domnului; 31.39 treizeci de mii cinci sute de magari, din care saizeci si unu luati ca dare Domnului; 31.40 si saisprezece mii de insi, din care treizeci si doi luati ca dare Domnului. 31.41 Moise a dat preotului Eleazar darea luata ca dar ridicat pentru Domnul, dupa cum ii poruncise Domnul. 31.42 Jumatatea cuvenita copiilor lui Israel, pe care a despartit-o Moise de a barbatilor care mersesera la oaste~ 31.43 si care era partea adunarii, a fost de trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute de oi~ 31.44 treizeci si sase de mii de boi~ 31.45 treizeci de mii cinci sute de magari~ 31.46 si saisprezece mii de suflete. 31.47 Din aceasta jumatate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atat din oameni cat si din dobitoace; si le-a dat Levitilor, care pazesc cortul Domnului, dupa cum ii poruncise Domnul. 31.48 Capeteniile ostirii, capeteniile peste o mie si capeteniile peste o suta, s-au apropiat de Moise~ 31.49 si i-au zis: Robii tai au facut socoteala ostasilor care erau sub poruncile noastre, si nu lipseste nici un om dintre noi. 31.50 Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a gasit ca scule de aur, si anume: lantisoare, bratari, inele, cercei si salbe, ca sa se faca ispasire pentru sufletele noastre inaintea Domnului. 31.51 Moise si preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate in aur. 31.52 Tot aurul, pe care l-au adus Domnului capeteniile peste o mie si capeteniile peste o suta, ca dar ridicat, cantarea saisprezece mii sapte sute cincizeci de sicli. 31.53 Oamenii din oaste au pastrat fiecare pentru sine prada pe care o facuse. 31.54 Moise si preotul Eleazar au luat aurul de la capeteniile peste o mie si de la capeteniile peste o suta, si l-au adus in cortul intalnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel inaintea Domnului.

Numeri 32

32.1 Fiii lui Ruben si fiii lui Gad aveau o mare multime de vite, si au vazut ca tara lui Iaezer si tara Galaadului erau un loc bun pentru vite. 32.2 Atunci fiii lui Gad, si fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar si la mai marii adunarii, si le-au zis: 32.3 Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo si Beon~ 32.4 tara aceasta pe care a lovit-o Domnul inaintea adunarii lui Israel, este un loc bun pentru vite, si robii tai au vite. 32.5 Apoi au adaugat: Daca am capatat trecere inaintea ta, sa se dea tara aceasta in stapanirea robilor tai, si sa nu ne treci peste Iordan. 32.6 Moise a raspuns fiilor lui Gad si fiilor lui Ruben: Fratii vostri sa mearga oare la razboi, si voi sa ramaneti aici? 32.7 Pentru ce voiti sa muiati inima copiilor lui Israel si sa-i faceti sa nu treaca in tara pe care le-o da Domnul? 32.8 Asa au facut si parintii vostri cand i-am trimis din Cades-Barnea sa iscodeasca tara. 32.9 S-au suit pana la valea Escol, si, dupa ce au iscodit tara, au muiat inima copiilor lui Israel, si i-au facut sa nu intre in tara pe care le-o dadea Domnul. 32.10 Si Domnul S-a aprins de manie in ziua aceea, si a jurat zicand: 32.11 Oamenii acestia care s-au suit din Egipt, de la varsta de douazeci de ani in sus, nu vor vedea tara pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, caci n-au urmat in totul calea Mea~ 32.12 afara de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, si Iosua, fiul lui Nun, care au urmat in totul calea Domnului. 32.13 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a facut sa rataceasca in pustie timp de patruzeci de ani, pana la stingerea intregului leat de oameni care facusera rau inaintea Domnului. 32.14 Si iata ca voi luati locul parintilor vostri, ca niste odrasle de oameni pacatosi, ca sa faceti pe Domnul sa Se aprinda si mai tare de manie impotriva lui Israel. 32.15 Caci, daca va intoarceti de la El, El va lasa mai departe pe Israel sa rataceasca in pustie, si veti aduce pierderea poporului acestuia intreg. 32.16 Ei s-au apropiat de Moise, si au zis: Vom face aici ocoale pentru vitele noastre si cetati pentru pruncii nostri: 32.17 apoi ne vom inarma in graba si vom merge inaintea copiilor lui Israel, pana ii vom duce in locul care le este randuit; si pruncii nostri vor locui in aceste cetati intarite, din pricina locuitorilor tarii acesteia. 32.18 Nu ne vom intoarce in casele noastre mai inainte ca fiecare din copiii lui Israel sa fi pus stapanire pe mostenirea lui~ 32.19 si nu vom stapani nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru ca noi ne vom avea mostenirea noastra dincoace de Iordan, la rasarit. 32.20 Moise le-a zis: Daca faceti asa, daca va inarmati ca sa luptati inaintea Domnului~ 32.21 daca toti aceia dintre voi care se vor inarma trec Iordanul inaintea Domnului, pana ce va izgoni pe vrajmasii Lui dinaintea Lui~ 32.22 si daca va veti intoarce inapoi numai dupa ce tara va fi supusa inaintea Domnului, atunci veti fi fara vina inaintea Domnului si inaintea lui Israel, si tinutul acesta va fi mosia voastra inaintea Domnului. 32.23 Dar daca nu faceti asa, pacatuiti impotriva Domnului, si sa stiti ca pacatul vostru va va ajunge. 32.24 Ziditi cetati pentru pruncii vostri si ocoale pentru vitele voastre, si faceti ce ati spus cu gura voastra. 32.25 Fiii lui Gad si fiii lui Ruben au zis lui Moise: Robii tai vor face tot ce porunceste domnul nostru. 32.26 Pruncii nostri, nevestele, turmele noastre si toate vitele noastre, vor ramane in cetatile Galaadului; 32.27 iar robii tai, toti inarmati pentru razboi, vor merge sa se lupte inaintea Domnului, cum zice domnul nostru. 32.28 Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, si capilor de familie din semintiile copiilor lui Israel. 32.29 El le-a zis: Daca fiii lui Gad si fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, inarmati cu totii ca sa lupte inaintea Domnului, dupa ce tara va fi supusa inaintea voastra, sa le dati in stapanire tinutul Galaadului. 32.30 Dar daca nu vor merge inarmati impreuna cu voi, sa se aseze in mijlocul vostru in tara Canaanului. 32.31 Fiii lui Gad si fiii lui Ruben au raspuns: Vom face tot ce a spus robilor tai Domnul. 32.32 Vom trece inarmati inaintea Domnului in tara Canaanului; dar noi sa ne avem mostenirea noastra dincoace de Iordan. 32.33 Moise a dat fiilor lui Gad si fiilor lui Ruben, si la jumatate din semintia lui Manase, fiul lui Iosif, imparatia lui Sihon, imparatul Amoritilor, si imparatia lui Og, imparatul Basanului, tara cu cetatile ei, cu tinuturile cetatilor tarii de jur imprejur. 32.34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul~ 32.35 Atrot-Sofan, Iaezer, Iogbeha~ 32.36 Bet-Nimra si Bet-Haran, cetati intarite, si au facut staule pentru turme. 32.37 Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim~ 32.38 Nebo si Baal-Meon, ale caror nume au fost schimbate, si Sibma, si au pus alte nume cetatilor pe care le-au zidit. 32.39 Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers impotriva Galaadului, si au pus mana pe el; au izgonit pe Amoritii care erau acolo. 32.40 Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s-a asezat acolo. 32.41 Iair, fiul lui Manase, a pornit si el, si a luat targurile, si le-a numit targurile lui Iair. 32.42 Nobah a pornit si el si a luat Chenatul impreuna cu cetatile care tineau de el, si l-a numit Nobah, dupa numele lui.

Numeri 33

33.1 Iata popasurile copiilor lui Israel care au iesit din tara Egiptului, dupa ostirile lor, sub povatuirea lui Moise si lui Aaron. 33.2 Moise a scris calatoriile lor din popas in popas, dupa porunca Domnului. Si iata popasurile lor, dupa calatoriile lor. 33.3 Au pornit din Ramses in luna intai, in ziua a cincisprezecea a lunii intai. A doua zi dupa Paste, copiii lui Israel au iesit gata de lupta in fata tuturor Egiptenilor~ 33.4 in timp ce Egiptenii isi ingropau pe toti intaii lor nascuti, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Caci Domnul facuse chiar si pe dumnezeii lor sa simta puterea Lui. 33.5 Copiii lui Israel au pornit din Ramses si au tabarat la Sucot. 33.6 Au pornit din Sucot, si au tabarat la Etam, care este la marginea pustiei. 33.7 Au pornit din Etam, s-au intors inapoi la Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon, si au tabarat inaintea Migdolului. 33.8 Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului, si au trecut prin mijlocul marii inspre pustie; au facut un drum de trei zile in pustia Etamului, si au tabarat la Mara. 33.9 Au pornit de la Mara, si au ajuns la Elim; la Elim erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici: acolo au tabarat. 33.10 Au pornit din Elim, si au tabarat langa marea Rosie. 33.11 Au pornit de la marea Rosie, si au tabarat in pustia Sin. 33.12 Au pornit din pustia Sin, si au tabarat la Dofca. 33.13 Au pornit din Dofca, si au tabarat la Alus. 33.14 Au pornit din Alus, si au tabarat la Refidim, unde poporul n-a gasit apa de baut. 33.15 Au pornit din Refidim, si au tabarat in pustia Sinai. 33.16 Au pornit din pustia Sinai, si au tabarat la Chibrot-Hataava. 33.17 Au pornit de la Chibrot-Hataava, si au tabarat la Haterot. 33.18 Au pornit din Haterot, si au tabarat la Ritma. 33.19 Au pornit de la Ritma, si au tabarat la Rimon-Peret. 33.20 Au pornit din Rimon-Peret, si au tabarat la Libna. 33.21 Au pornit din Libna, si au tabarat la Risa. 33.22 Au pornit din Risa, si au tabarat la Chehelata. 33.23 Au pornit din Chehelata, si au tabarat la muntele Safer. 33.24 Au pornit de la muntele Safer, si au tabarat la Harada. 33.25 Au pornit din Harada, si au tabarat la Machelot. 33.26 Au pornit din Machelot, si au tabarat la Tahat. 33.27 Au pornit din Tahat, si au tabarat la Tarah. 33.28 Au pornit din Tarah, si au tabarat la Mitca. 33.29 Au pornit din Mitca, si au tabarat la Hasmona. 33.30 Au pornit din Hasmona, si au tabarat la Moserot. 33.31 Au pornit din Moserot, si au tabarat la Bene-Iaacan. 33.32 Au pornit din Bene-Iaacan, si au tabarat la Hor-Ghidgad. 33.33 Au pornit din Hor-Ghidgad, si au tabarat la Iotbata. 33.34 Au pornit din Iotbata, si au tabarat la Abrona. 33.35 Au pornit din Abrona, si au tabarat la Etion-Gheber. 33.36 Au pornit din Etion-Gheber, si au tabarat in pustia Tin, adica la Cades. 33.37 Au pornit din Cades, si au tabarat la muntele Hor, la marginea tarii Edomului. 33.38 Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, dupa porunca Domnului; si a murit acolo, in al patruzecilea an dupa iesirea copiilor lui Israel din tara Egiptului, in luna a cincea, in cea dintai zi a lunii. 33.39 Aaron era in varsta de o suta douazeci si trei de ani cand a murit pe muntele Hor. 33.40 Imparatul Aradului, Canaanitul, care locuia in partea de miazazi a tarii Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel. 33.41 Au pornit de la muntele Hor, si au tabarat la Talmona. 33.42 Au pornit din Talmona, si au tabarat la Punon. 33.43 Au pornit din Punon, si au tabarat la Obot. 33.44 Au pornit din Obot, si au tabarat la Iie-Abarim, la hotarul Moabului. 33.45 Au pornit din Iie-Abarim, si au tabarat la Dibon-Gad: 33.46 Au pornit din Dibon-Gad, si au tabarat la Almon-Diblataim. 33.47 Au pornit din Almon-Diblataim, si au tabarat la muntii Abarim, inaintea muntelui Nebo. 33.48 Au pornit de la muntii Abarim, si au tabarat in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. 33.49 Au tabarat langa Iordan, de la Bet-Iesimot pana la Abel-Sitim, in campia Moabului. 33.50 Domnul a vorbit lui Moise in campia Moabului, langa Iordan in fata Ierihonului. Si a zis: 33.51 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Dupa ce veti trece Iordanul si veti intra in tara Canaanului~ 33.52 sa izgoniti dinaintea voastra pe toti locuitorii tarii, sa le daramati toti idolii de piatra, sa le nimiciti toate icoanele turnate, si sa le nimiciti toate inaltimile pentru jertfe. 33.53 Sa luati tara in stapanire, si sa va asezati in ea; caci Eu v-am dat tara aceasta, ca sa fie mosia voastra. 33.54 Sa impartiti tara prin sorti, dupa familiile voastre. Celor ce sunt in numar mai mare, sa le dati o parte mai mare, si celor ce sunt in numar mai mic, sa le dati o parte mai mica. Fiecare sa stapaneasca ce-i va cadea la sorti; s-o luati in stapanire, dupa semintiile parintilor vostri. 33.55 Dar daca nu veti izgoni dinaintea voastra pe locuitorii tarii, aceia dintre ei pe care ii veti lasa, va vor fi ca niste spini in ochi si ca niste ghimpi in coaste: va vor fi vrajmasi in tara in care veti merge sa va asezati. 33.56 Si va voi face si voua cum hotarasem sa le fac lor.

Numeri 34

34.1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 34.2 Da porunca aceasta copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara Canaanului, tara aceasta va fi mostenirea voastra, tara Canaanului, ale carei hotare iata-le: 34.3 Hotarul din partea de miazazi va incepe din pustia Tin, langa Edom. Astfel, hotarul vostru de miaza zi va incepe de la marginea marii Sarate, spre rasarit; 34.4 se va intoarce la miaza zi de inaltimea Acrabim, va trece prin Tin, si se va intinde pana la miazazi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Hatar-Adar, si va trece spre Atmon: 34.5 de la Atmon, se va intoarce pana la paraul Egiptului, si va iesi la mare. 34.6 Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus. 34.7 Iata care va fi hotarul vostru spre miaza-noapte: incepand de la Marea cea Mare sa trageti hotarul pana la muntele Hor; 34.8 de la muntele Hor, sa-l trageti prin Hamat, si sa ajunga pana la Tedad; 34.9 sa urmeze mai departe prin Zifron, ca sa ajunga la Hatar-Enan: acesta sa va fie hotarul inspre miaza noapte. 34.10 Sa va trageti hotarul spre rasarit de la Hatar-Enan pana la Sefam; 34.11 sa se pogoare din Sefam spre Ribla, la rasarit de Ain; se va pogori, si se va intinde de-a lungul marii Chineret (Ghenezaret), la rasarit; 34.12 se va pogori iarasi spre Iordan, ca sa ajunga la marea Sarata. Aceasta va fi tara voastra, cu hotarele ei de jur imprejur. 34.13 Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel, si a zis: Aceasta este tara pe care o veti imparti prin sorti, si pe care a poruncit Domnul s-o dea celor noua semintii si jumatate. 34.14 Caci semintia fiilor lui Ruben, dupa casele lor parintesti, si semintia fiilor lui Gad, dupa casele parintilor lor, precum si jumatate din semintia lui Manase si-au luat mostenirea. 34.15 Aceste doua semintii si jumatate si-au luat mostenirea dincoace de Iordan, in fata Ierihonului, inspre rasarit. 34.16 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 34.17 Iata numele barbatilor care vor imparti tara intre voi: preotul Eleazar, si Iosua, fiul lui Nun. 34.18 Sa mai luati cate o capetenie din fiecare semintie, ca sa faca impartirea tarii. 34.19 Iata numele barbatilor acestora. Pentru semintia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune; 34.20 pentru semintia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud; 34.21 pentru semintia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon; 34.22 pentru semintia fiilor lui Dan: capetenia Buchi, fiul lui Iogli; 34.23 pentru fiii lui Iosif, pentru semintia fiilor lui Manase: capetenia Haniel, fiul lui Efod; 34.24 si pentru semintia fiilor lui Efraim: capetenia Chemuel, fiul lui Siftan; 34.25 pentru semintia fiilor lui Zabulon: capetenia Elitafan, fiul lui Parnac; 34.26 pentru semintia fiilor lui Isahar: capetenia Paltiel, fiul lui Azan; 34.27 pentru semintia fiilor lui Aser: capetenia Ahihud, fiul lui Selomi; 34.28 pentru semintia fiilor lui Neftali: capetenia Pedahel, fiul lui Amihud. 34.29 Acestia sunt aceia carora le-a poruncit Domnul sa imparta tara Canaanului intre copiii lui Israel.

Numeri 35

35.1 Domnul a vorbit lui Moise, in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. Si a zis: 35.2 Porunceste copiilor lui Israel, sa dea Levitilor, din mostenirea pe care o vor avea, niste cetati in care sa poata locui. Sa mai dati Levitilor si un loc gol imprejurul acestor cetati. 35.3 Cetatile sa fie ale lor, ca sa locuiasca in ele; iar locurile goale sa fie pentru vitele lor, pentru averile lor si pentru toate dobitoacele lor. 35.4 Locurile goale din jurul cetatilor pe care le veti da Levitilor, sa aiba, incepand de la zidul cetatii in afara, o mie de coti de jur imprejur. 35.5 Sa masurati afara din cetate, doua mii de coti in partea de rasarit, doua mii de coti in partea de miazazi, doua mii de coti in partea de apus, si doua mii de coti in partea de miaza noapte, asa incat cetatea sa fie la mijloc. Acestea sa fie locurile goale din jurul cetatilor lor. 35.6 Dintre cetatile pe care le veti da Levitilor, sase sa fie cetati de scapare unde va putea sa fuga ucigasul, si afara de acestea, sa le mai dati alte patruzeci si doua de cetati. 35.7 Toate cetatile pe care le veti da Levitilor sa fie patruzeci si opt de cetati, impreuna cu locurile lor goale. 35.8 Cetatile pe care le veti da din mosiile copiilor lui Israel sa fie date mai multe de cei ce au mai multe, si mai putine de cei ce au mai putine; fiecare sa dea Levitilor din cetatile lui dupa mostenirea pe care o va avea. 35.9 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 35.10 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Cand veti trece Iordanul si veti intra in tara Canaanului~ 35.11 sa va alegeti niste cetati care sa va fie cetati de scapare, unde sa poata scapa ucigasul care va omori pe cineva fara voie. 35.12 Aceste cetati sa va slujeasca drept cetati de scapare impotriva razbunatorului sangelui, pentru ca ucigasul sa nu fie omorat inainte de a se infatisa in fata adunarii ca sa fie judecat. 35.13 Din cetatile pe care le veti da, sase sa va fie cetati de scapare. 35.14 Sa dati trei cetati dincoace de Iordan, si trei cetati in tara Canaanului: acestea sa va fie cetati de scapare. 35.15 Aceste sase cetati sa fie cetati de scapare pentru copiii lui Israel, pentru strain si pentru cel ce locuieste in mijlocul vostru: acolo va putea sa scape orice om care va ucide pe cineva fara voie. 35.16 Daca un om loveste pe aproapele sau cu o unealta de fier, si acesta moare, este un ucigas: ucigasul sa fie pedepsit cu moartea. 35.17 Daca-l loveste cu o piatra pe care o tine in mana, de care poate muri, si moare, este un ucigas: ucigasul sa fie pedepsit cu moartea. 35.18 Daca-l loveste cu vreo unealta de lemn pe care o tine in mana, de care poate muri, si moare, este un ucigas; ucigasul sa fie pedepsit cu moartea. 35.19 Razbunatorul sangelui sa omoare pe ucigas; cand il va intalni, sa-l omoare. 35.20 Daca un om impinge pe aproapele sau din ura, sau daca-l pandeste si arunca ceva asupra lui si moare~ 35.21 sau daca-l loveste cu mana din vrajmasie, si moare, cel ce l-a lovit sa fie pedepsit cu moartea; este un ucigas: razbunatorul sangelui sa omoare pe ucigas, cand il va intalni. 35.22 Dar daca un om impinge pe aproapele lui fara veste si nu din vrajmasie, sau daca arunca ceva asupra lui fara sa-l fi pandit~ 35.23 sau daca arunca asupra lui din nebagare de seama o piatra care-i poate pricinui moartea, si moare, fara sa-l urasca si fara sa caute sa-i faca rau: 35.24 Iata legile dupa care va judeca adunarea intre cel ce l-a lovit si razbunatorul sangelui. 35.25 Adunarea va izbavi pe ucigas din mana razbunatorului sangelui, si-l va face sa se intoarca in cetatea de scapare unde fugise. Sa locuiasca acolo pana la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfant. 35.26 Daca ucigasul iese din hotarul cetatii de scapare unde fugise~ 35.27 si daca razbunatorul sangelui il intalneste afara din hotarul cetatii de scapare si ucide pe ucigas, nu va fi vinovat de omor. 35.28 Caci ucigasul trebuia sa locuiasca in cetatea lui de scapare pana la moartea marelui preot; si dupa moartea marelui preot, putea sa se intoarca la mosia lui. 35.29 Iata poruncile de drept pentru voi si pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. 35.30 Daca un om omoara pe cineva, ucigasul sa fie omorat, pe marturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca sa fie osandit cineva la moarte. 35.31 Sa nu primiti rascumparare pentru viata unui ucigas vinovat de moarte, ci sa fie pedepsit cu moartea. 35.32 Sa nu primiti rascumparare pentru cel ce trebuie sa fuga in cetatea lui de scapare, ca sa se intoarca sa locuiasca in tara pana la moartea preotului. 35.33 Sa nu pangariti tara unde veti fi, caci sangele celui nevinovat pangareste tara; si ispasirea sangelui varsat in tara nu se va putea face decat prin sangele celui ce-l va varsa. 35.34 Sa nu pangariti deci tara in care veti merge sa locuiti, si in mijlocul careia voi locui si Eu, caci Eu sunt Domnul, care locuieste in mijlocul copiilor lui Israel.

Numeri 36

36.1 Capeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat si au vorbit inaintea lui Moise si inaintea mai marilor peste casele parintesti ale copiilor lui Israel. 36.2 Ei au zis: Domnule, tie ti-a poruncit Domnul sa dai copiilor lui Israel tara ca mostenire prin sorti. Tu, domnule, ai primit de asemenea porunca de la Domnul ca mostenirea fratelui nostru Telofhad, s-o dai fetelor lui. 36.3 Dar daca ele se marita dupa unul din fiii altei semintii a copiilor lui Israel, mostenirea lor va fi stearsa din mostenirea parintilor nostri, si adaugata la a semintiei din care vor face parte; si astfel mostenirea care ne-a cazut noua la sorti se va micsora. 36.4 Si cand va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, mostenirea lor va ramane adaugata la a semintiei din care vor face parte, si va fi stearsa astfel din mostenirea semintiei parintilor nostri. 36.5 Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului, si a zis: Semintia fiilor lui Iosif are dreptate. 36.6 Iata ce porunceste Domnul cu privire la fetele lui Telofhad: sa se marite dupa cine vor vrea, numai sa se marite intr-o familie din semintia parintilor lor. 36.7 Nici o mostenire a copiilor lui Israel sa nu treaca de la o semintie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel sa se tina lipit de mostenirea semintiei parintilor lui. 36.8 Si orice fata, care are o mostenire in semintiile copiilor lui Israel, sa se marite dupa cineva dintr-o familie din semintia tatalui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel sa-si aiba mostenirea parintilor sai. 36.9 Nici o mostenire sa nu treaca de la o semintie la alta, ci semintiile copiilor lui Israel sa se tina fiecare de mostenirea sa. 36.10 Fetele lui Telofhad au facut intocmai dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul. 36.11 Mahla, Tirta, Hogla, Milca si Noa, fetele lui Telofhad, s-au maritat dupa fiii unchilor lor; 36.12 s-au maritat in familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, si mostenirea lor a ramas in semintia familiei tatalui lor. 36.13 Acestea sunt poruncile si legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului.

Deuteronom 1

1.1 Iata cuvintele pe care le-a spus Moise intregului Israel, dincoace de Iordan, in pustie, intr-o campie, fata in fata cu Suf, intre Paran, Tofel, Laban, Haterot si Di-Zahab. 1.2 (De la Horeb pana la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o departare de unsprezece zile). 1.3 In al patruzecilea an, in luna unsprezecea, in ziua intai a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel si le-a spus tot ce-i poruncise Domnul sa le spuna. 1.4 Aceasta era dupa ce a batut pe Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon, si pe Og, imparatul Basanului, care locuia la Astarot si la Edrei. 1.5 Dincoace de Iordan, in tara Moabului, Moise a inceput sa lamureasca legea aceasta si a zis: 1.6 Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicand: Ati locuit destula vreme in muntele acesta. 1.7 Intoarceti-va, si plecati; duceti-va la muntele Amoritilor si in toate imprejurimile: in campie, pe munte, in vale, in partea de miaza-zi, pe tarmul marii, in tara Canaanitilor si in Liban, pana la raul cel mare, raul Eufrat. 1.8 Vedeti, v-am pus tara inainte; intrati si luati in stapanire tara pe care domnul a jurat parintilor vostri, Avraam, Isaac si Iacov, ca o va da lor si semintei lor dupa ei. 1.9 In vremea aceea, v-am spus: Eu nu va pot purta singur. 1.10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a inmultit, si azi sunteti foarte multi la numar, ca stelele cerului. 1.11 Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, sa va mareasca de o mie de ori pe atat, si sa va binecuvanteze, dupa cum a fagaduit! 1.12 Cum as putea sa port eu singur pricinile voastre, povara voastra si certurile voastre? 1.13 Luati din semintiile voastre niste barbati intelepti, priceputi si cunoscuti, si-i voi pune in fruntea voastra. 1.14 Voi mi-ati raspuns, si ati zis: Ceea ce spui tu sa facem este un lucru bun. 1.15 Am luat atunci pe capeteniile semintiilor voastre, barbati intelepti si cunoscuti, si i-am pus in fruntea voastra drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci, si capetenii peste zece, ca dregatori in semintiile voastre. 1.16 Am dat, in acelasi timp, urmatoarea porunca judecatorilor vostri: Sa ascultati pe fratii vostri, si sa judecati dupa dreptate neintelegerile fiecaruia cu fratele lui sau cu strainul. 1.17 Sa nu cautati la fata oamenilor in judecatile voastre; sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare; sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Si cand veti gasi o pricina prea grea, s-o aduceti inaintea mea, ca s-o aud. 1.18 Asa v-am poruncit, in vremea aceea, tot ce aveati de facut. 1.19 Am plecat din Horeb, si am strabatut toata pustia aceea mare si grozava pe care ati vazut-o; am luat drumul care duce in muntele Amoritilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, si am ajuns la Cades-Barnea. 1.20 Si eu v-am zis: Ati ajuns la muntele Amoritilor pe care ni-l da Domnul, Dumnezeul nostru. 1.21 Iata ca Domnul, Dumnezeul tau, iti pune tara inainte; suie-te, ia-o in stapanire, cum ti-a spus Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, si nu te inspaimanta. 1.22 Voi v-ati apropiat cu totii de mine, si ati zis: Sa trimitem niste oameni inaintea noastra, ca sa iscodeasca tara, si sa ne aduca raspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui in ea si asupra cetatilor in care vom ajunge. 1.23 Parerea aceasta mi s-a parut buna; si am luat doisprezece oameni dintre voi, cate un om de fiecare semintie. 1.24 Ei au plecat, au trecut muntele, si au ajuns pana la valea Escol, si au iscodit tara. 1.25 Au luat in maini din roadele tarii si ni le-au adus; ne-au facut o dare de seama, si au zis: Buna tara ne da Domnul, Dumnezeul nostru. 1.26 Dar voi n-ati vrut sa va suiti in ea, si v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. 1.27 Ati cartit in corturile voastre, si ati zis: Pentru ca ne uraste, de aceea ne-a scos Domnul din tara Egiptului, ca sa ne dea in mainile Amoritilor si sa ne nimiceasca. 1.28 Unde sa ne suim? Fratii nostri ne-au muiat inima, zicand: Poporul acela este un popor mai mare si mai inalt la statura decat noi; cetatile sunt mari si intarite pana la cer; ba inca, am vazut acolo si copii de ai lui Anac. 1.29 Eu v-am zis: Nu va spaimantati, si nu va fie frica de ei. 1.30 Domnul, Dumnezeul vostru, care merge inaintea voastra, se va lupta El insusi pentru voi, potrivit cu tot ce a facut pentru voi sub ochii vostri in Egipt. 1.31 Apoi in pustie, ai vazut ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a purtat cum poarta un om pe fiul sau, pe tot drumul pe care l-ati facut pana la sosirea voastra in locul acesta. 1.32 Cu toate acestea, voi n-ati avut incredere in Domnul, Dumnezeul vostru~ 1.33 care mergea inaintea voastra pe drum, ca sa va caute un loc de poposire: noaptea intr-un foc, ca sa va arate drumul pe care trebuia sa mergeti, si ziua intr-un nor. 1.34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a maniat, si a jurat, zicand: 1.35 Nici unul din barbatii care fac parte din acest neam rau nu va vedea tara aceea buna pe care am jurat ca o voi da parintilor vostri~ 1.36 afara de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, si tara in care a mers, o voi da lui si copiilor lui, pentru ca a urmat in totul calea Domnului. 1.37 Domnul S-a maniat si pe mine, din pricina voastra, si a zis: Nici tu nu vei intra in ea. 1.38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tau, va intra in ea; intareste-l, caci el va pune pe Israel in stapanirea tarii aceleia. 1.39 Si pruncii vostri, despre care ati zis: Vor fi de jaf! si fiii vostri, care nu cunosc azi nici binele nici raul, ei vor intra in ea; da, lor le-o voi da, si ei o vor stapani. 1.40 Dar voi, intoarceti-va inapoi, si plecati in pustie, inspre marea Rosie. 1.41 Voi ati raspuns, si mi-ati zis: Am pacatuit impotriva Domnului; ne vom sui si ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru. Si v-ati incins fiecare armele, si v-ati incumetat sa va suiti pe munte. 1.42 Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu va suiti si nu va luptati, caci Eu nu sunt in mijlocul vostru; nu cautati sa fiti batuti de vrajmasii vostri. 1.43 Eu v-am spus, dar n-ati ascultat; ci v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului, si v-ati suit semeti pe munte. 1.44 Atunci Amoritii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au iesit inainte, si v-au urmarit ca albinele; v-au batut din Seir, pana la Horma. 1.45 La intoarcerea voastra, ati plans inaintea Domnului; dar Domnul nu v-a ascultat glasul, si n-a luat aminte la voi. 1.46 Si asa ati ramas la Cades, unde ati stat multa vreme.

Deuteronom 2

2.1 Ne-am intors, si am plecat in pustie, pe drumul care duce la marea Rosie, cum imi poruncise Domnul; si am ocolit multa vreme munte Seir. 2.2 Domnul mi-a zis: 2.3 Va ajunge de cand ocoliti muntele acesta. Intoarceti-va spre miazanoapte. 2.4 Da urmatoarea porunca poporului: Acum aveti sa treceti prin hotarele fratilor vostri, copiii lui Esau, care locuiesc in Seir. Ei se vor teme de voi; dar sa va paziti bine. 2.5 Sa nu va incaierati cu ei; caci nu va voi da in tara lor nici macar o palma deloc: muntele Seir l-am dat in stapanire lui Esau. 2.6 Sa cumparati de la ei cu pret de argint, hrana pe care o veti manca, si sa cumparati de la ei cu pret de argint, chiar si apa pe care o veti bea. 2.7 Caci Domnul, Dumnezeul tau, te-a binecuvantat in tot lucrul mainilor tale si ti-a cunoscut calatoria in aceasta mare pustie. Iata, de patruzeci de ani de cand Domnul Dumnezeul tau este cu tine, si n-ai dus lipsa de nimic. 2.8 Am trecut pe departe de fratii nostri, copiii lui Esau, care locuiesc in Seir, si pe departe de drumul care duce in campie, departe de Elat si de Etion-Gheber; apoi ne-am intors si am apucat spre pustia Moabului. 2.9 Domnul mi-a zis: Nu face razboi cu Moab, si nu te apuca la lupta cu el; caci nu-ti voi da nimic sa stapanesti in tara lui: Arul l-am dat in stapanire copiilor lui Lot. 2.10 (Mai inainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la numar si de statura inalta, ca Anachimii. 2.11 Ei treceau drept Refaimiti, ca si Anachimii; dar Moabitii ii numeau Emimi. 2.12 Seir era locuit alta data de Horiti; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, si s-au asezat in tara pe care o stapaneste si pe care i-a dat-o Domnul.) 2.13 Acum sculati-va si treceti paraul Zered. Am trecut paraul Zered. 2.14 Vremea cat au tinut calatoriile noastre de la Cades-Barnea pana la trecerea paraului Zered a fost de treizeci si opt de ani, pana a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de razboi, cum le jurase Domnul. 2.15 Mana Domnului a fost impotriva lor ca sa-i nimiceasca din mijlocul taberei, pana ce au pierit. 2.16 Dupa ce au pierit toti barbatii de razboi, murind in mijlocul poporului~ 2.17 Domnul mi-a vorbit si a zis: 2.18 Sa treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar~ 2.19 si sa te apropii de copiii lui Amon. Sa nu faci razboi cu ei, si sa nu te iei la lupta cu ei; caci nu-ti voi da nimic de stapanit in tara copiilor lui Amon: am dat-o in stapanire copiilor lui Lot. 2.20 Tara aceasta trecea de asemenea ca o tara a lui Refaim; mai inainte locuiau in ea Refaimitii; si Amonitii ii numeau Zamzumimi: 2.21 un popor mare, mult la numar si de statura inalta, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amonitilor, care i-au izgonit si s-au asezat in locul lor. 2.22 (Asa a facut Domnul si pentru copiii lui Esau care locuiesc in Seir, cand a nimicit pe Horiti dinaintea lor; ei i-au izgonit si s-au asezat in locul lor, pana in ziua de azi. 2.23 De asemenea, Avitii, care locuiau in sate pana la Gaza, au fost nimiciti de Caftoriti, iesiti din Caftor, care s-au asezat in locul lor.) 2.24 Sculati-va, plecati, si treceti paraul Arnon. Iata, iti dau in maini pe Sihon, imparatul Hesbonului, Amoritul, si tara lui. Incepe cucerirea, fa razboi cu el! 2.25 De azi incolo voi baga groaza si frica de tine in toate popoarele de sub cer; si, la auzul faimei tale, vor tremura si se vor ingrozi de tine. 2.26 Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, imparatul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis sa-i spuna: 2.27 Lasa-ma sa trec prin tara ta; voi tine drumul mare, fara sa ma abat nici la dreapta nici la stanga. 2.28 Sa-mi vinzi pe pret de argint hrana pe care o voi manca, si sa-mi dai cu pret de argint apa de care o voi bea; nu voi face altceva decat sa trec cu piciorul, 2.29 lucru pe care mi l-au ingaduit copiii lui Esau care locuiesc in Seir, si Moabitii care locuiesc in Ar ingaduieste-mi si tu lucrul acesta, pana voi trece Iordanul ca sa intru in tara pe care ne-o da Domnul, Dumnezeul nostru. 2.30 Dar Sihon, imparatul Hesbonului, n-a vrut sa ne lase sa trecem pe la el; caci Domnul, Dumnezeul tau, i-a facut duhul neinduplecat, si i-a impietrit inima, ca sa-l dea in mainile tale, cum vezi azi. 2.31 Domnul mi-a zis: Vezi, acum incep sa-ti dau pe Sihon si tara lui; incepe si tu dar sa-i iei in stapanire tara ca s-o mostenesti. 2.32 Sihon ne-a iesit inainte, cu tot poporul lui, ca sa lupte impotriva noastra, la Iahat. 2.33 Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat in maini, si l-am batut, pe el, si pe fiii lui, si pe tot poporul lui. 2.34 I-am luat atunci toate cetatile, si le-am nimicit cu desavarsire: barbati, femei si prunci i-am nimicit cu desavarsire, si n-am lasat sa scape nici unul macar. 2.35 Numai vitele le-am rapit pentru noi, precum si prada din cetatile pe care le luaseram. 2.36 De la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, si de la cetatea care este in vale, pana la Galaad, n-a fost nici o cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate in mana. 2.37 Dar de tara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile paraului Iaboc, de cetatile de la munte, si de toate locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tau, sa le lovesti.

Deuteronom 3

3.1 Ne-am intors, si ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, imparatul Basanului, ne-a iesit inainte, cu tot poporul lui, ca sa lupte impotriva noastra la Edrei. 3.2 Domnul mi-a zis: Nu te teme de el; caci il dau in mainile tale, pe el si tot poporul lui, si tara lui; sa te porti cu el cum te-ai purtat cu Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon. 3.3 Si Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat in mainile noastre si pe Og, imparatul Basanului, cu tot poporul lui; l-am batut si n-am lasat sa scape nici unul din oamenii lui. 3.4 I-am luat atunci toate cetatile, si n-a fost una care sa nu cada in stapanirea noastra: saizeci de cetati, tot tinutul Argob, imparatia lui Og din Basan. 3.5 Toate cetatile acestea erau intarite, cu ziduri inalte, cu porti si zavoare, afara de cetatile fara ziduri care erau foarte multe la numar. 3.6 Lo-am nimicit cu desavarsire, cum facusem cu Sihon, imparatul Hesbonului; am nimicit cu desavarsire toate cetatile impreuna cu barbatii, femeile si pruncii. 3.7 Iar toate vitele si prada din cetati le-am luat pentru noi. 3.8 Astfel in vremea aceea am cucerit de la cei doi imparati ai Amoritilor tara de dincoace de Iordan, de la paraul Arnon pana la muntele Hermon~ 3.9 (Sidonitii zic Hermonului Sirion, si Amoritii il numesc Senir)~ 3.10 toate cetatile din campie, tot Galaadul si tot Basanul pana la Salca si Edrei, cetati din imparatia lui Og in Basan. 3.11 (Numai Og, imparatul Basanului, mai ramasese din neamul Refaimitilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de noua coti, si latimea de patru coti, dupa cotul unui om.) 3.12 Atunci am luat in stapanire tara aceasta. Am dat Rubenitilor si Gaditilor tinutul de la Aroer, care este pe paraul Arnon, si jumatatea muntelui Galaad cu cetatile lui. 3.13 Am dat la jumatate din semintia lui Manase ce mai ramanea din Galaad si toata imparatia lui Og din Basan: tot tinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de tara Refaimitilor. 3.14 Iair, fiul lui Manase, a luat tot tinutul Argob pana la hotarul Ghesuritilor si Maacatitilor, si a pus numele lui targurilor Basanului, numite si azi targurile lui Iair. 3.15 Am dat Galaadul lui Machir. 3.16 Rubenitilor si Gaditilor le-am dat o parte din Galaad pana la paraul Arnon, al carui mijloc slujeste ca hotar, si pana la paraul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon; 3.17 le-am mai dat campia, marginita de Iordan, de la Chineret pana la marea campiei, Marea Sarata, la picioarele muntelui Pisga spre rasarit. 3.18 In vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: Domnul, Dumnezeul vostru, va da in mana tara aceasta ca s-o stapaniti. Voi toti, cei buni de lupta, sa mergeti inarmati inaintea copiilor lui Israel. 3.19 Numai femeile voastre, pruncii si vitele voastre stiu ca aveti multe vite sa ramana in cetatile pe care vi le-am dat~ 3.20 pana ce Domnul va da odihna fratilor vostri ca si voua, si vor lua si ei in stapanire tara pe care le-o da Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. Dupa aceea va veti intoarce fiecare in mostenirea pe care v-am dat-o. 3.21 In vremea aceea, am poruncit lui Iosua, si i-am zis: Ochii tai au vazut tot ce a facut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi imparati: asa va face Domnul tuturor imparatiilor impotriva carora vei merge. 3.22 Nu te teme de ei; caci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El insusi pentru voi. 3.23 In vremea aceea, m-am rugat Domnului, si am zis: 3.24 Stapane Doamne! Tu ai inceput sa arati robului Tau marirea Ta si mana Ta cea puternica; caci care este dumnezeul acela, in cer si pe pamant, care sa poata face lucrari ca ale Tale si sa aiba o putere ca a Ta? 3.25 Lasa-ma, Te rog, sa trec, si sa vad tara aceea buna de dincolo de Iordan, muntii aceia frumosi si Libanul! 3.26 Dar Domnul S-a maniat pe mine, din pricina voastra, si nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. 3.27 Suie-te pe varful muntelui Pisga, uita-te spre apus, spre miaza noapte, spre miaza zi si spre rasarit, si priveste-o doar cu ochii; caci nu vei trece Iordanul acesta. 3.28 Da porunci lui Iosua, intareste-l, si imbarbateaza-l; caci el va merge inaintea poporului acestuia si-l va pune in stapanirea tarii pe care o vei vedea. 3.29 Si am ramas astfel in vale, in dreptul Bet-Peorului.

Deuteronom 4

4.1 Acum, Israele, asculta legile si poruncile pe care va invat sa le paziti. Impliniti-le, pentru ca sa traiti, si sa intrati in stapanirea tarii pe care v-o da Domnul, Dumnezeul parintilor vostri. 4.2 Sa n-adaugati nimic la cele ce va poruncesc eu, si sa nu scadeti nimic din ele; ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, asa cum vi le dau eu. 4.3 Ati vazut cu ochii vostri ce a facut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tau, a nimicit din mijlocul tau pe toti aceia care se dusesera dupa Baal-Peor. 4.4 Iar voi, care v-ati alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteti toti vii astazi. 4.5 Iata, v-am invatat legi si porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire. 4.6 Sa le paziti si sa le impliniti; caci aceasta va fi intelepciunea si priceperea voastra inaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice: Acest neam mare este un popor cu totul intelept si priceput! 4.7 Care este, in adevar, neamul acela asa de mare incat sa fi avut pe dumnezeii lui asa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cate ori Il chemam? 4.8 Si care este neamul acela asa de mare incat sa aiba legi si porunci asa de drepte, cum este toata legea aceasta pe care v-o pun astazi inainte? 4.9 Numai, ia seama asupra ta, si vegheaza cu luare aminte asupra sufletului tau, in toate zilele vietii tale, ca nu cumva sa uiti lucrurile pe care ti le-au vazut ochii, si sa-ti iasa din inima; fa-le cunoscut copiilor tai si copiilor copiilor tai. 4.10 Adu-ti aminte de ziua cand te-ai infatisat inaintea Domnului, Dumnezeului tau, la Horeb, cand Domnul mi-a zis: Strange poporul la Mine! Caci vreau sa-i fac sa auda cuvintele Mele, ca sa invete sa se teama de Mine tot timpul cat vor trai pe pamant; si sa invete si pe copiii lor sa le pazeasca. 4.11 Voi v-ati apropiat si ati stat la poalele muntelui. Muntele era aprins, si flacarile se ridicau pana in inima cerului. Era intuneric, nori si negura deasa. 4.12 Si Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi ati auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ati vazut nici un chip, ci ati auzit doar un glas. 4.13 El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci; si le-a scris pe doua table de piatra. 4.14 In vremea aceea, Domnul mi-a poruncit sa va invat legi si porunci, ca sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire. 4.15 Fiindca n-ati vazut nici un chip in ziua cand v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheati cu luare aminte asupra sufletelor voastre~ 4.16 ca nu cumva sa va stricati, si sa va faceti un chip cioplit, sau o infatisare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei~ 4.17 sau chipul vreunui dobitoc de pe pamant, sau chipul vreunei pasari care zboara in ceruri~ 4.18 sau chipul vreunui dobitoc care se taraste pe pamant, sau chipul vreunui peste care traieste in apele dedesubtul pamantului. 4.19 Vegheaza asupra sufletului tau, ca nu cumva, ridicandu-ti ochii spre cer, si vazand soarele, luna si stelele, toata ostirea cerurilor, sa fii tarat sa te inchini inaintea lor si sa le slujesti: caci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tau, le-a facut si le-a impartit ca sa slujeasca tuturor popoarelor, sub cerul intreg. 4.20 Dar pe voi, Domnul v-a luat, si v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca sa-I fiti un popor pus de o parte, cum sunteti azi. 4.21 Si Domnul S-a maniat pe mine, din pricina voastra: si a jurat ca eu sa nu trec Iordanul, si sa nu intru in tara aceea buna pe care ti-o da ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau. 4.22 Eu voi muri deci in tara aceasta de aici, nu voi trece Iordanul; dar voi il veti trece, si veti stapani tara aceea buna. 4.23 Vegheati asupra voastra, ca sa nu dati uitarii legamantul pe care l-a incheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, si sa nu faceti vreun chip cioplit, nici vreo infatisare oarecare, pe care ti-a oprit Domnul, Dumnezeul tau, s-o faci. 4.24 Caci Domnul, Dumnezeul tau, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos. 4.25 Cand vei avea copii, si copii din copiii tai, si vei fi de multa vreme in tara, daca va veti strica, daca va veti face chipuri cioplite, infatisari ale vreunui lucru, daca veti face ce este rau inaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca sa-L maniati, 4.26 iau astazi martor impotriva voastra cerul si pamantul, ca veti pieri de o moarte repede din tara pe care o veti lua in stapanire dincolo de Iordan, si nu veti avea zile multe in ea, caci veti fi nimiciti de tot. 4.27 Domnul va va imprastia printre popoare, si nu veti ramane decat un mic numar in mijlocul neamurilor unde va va duce Domnul. 4.28 Si acolo veti sluji unor dumnezei, care sunt o lucrare facuta de maini omenesti, de lemn si de piatra, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa manance, nici sa miroase. 4.29 Si daca de acolo vei cauta pe Domnul, Dumnezeul tau, Il vei gasi daca-L vei cauta din toata inima ta si din tot sufletul tau. 4.30 Si dupa ce ti se vor intampla toate aceste lucruri in stramtorarea ta, in zilele de pe urma, te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, si vei asculta glasul Lui; 4.31 caci Domnul, Dumnezeul tau, este un Dumnezeu plin de indurare, care nu te va parasi si nu te va nimici; El nu va uita legamantul pe care l-a incheiat prin juramant cu parintii tai. 4.32 Intreaba vremurile stravechi, care au fost inaintea ta, din ziua cand a facut Dumnezeu pe om pe pamant, si cerceteaza de la o margine a cerului la cealalta: a fost vreodata vreo intamplare asa de mare, si s-a auzit vreodata asa ceva? 4.33 A fost vreodata vreun popor care sa fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, si sa fi ramas viu? 4.34 A fost vreodata vreun dumnezeu care sa fi cautat sa ia un neam din mijlocul altui neam, prin incercari, semne, minuni si lupte, cu mana tare si brat intins, si cu minuni infricosate, cum a facut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, in Egipt si sub ochii vostri? 4.35 Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca sa cunosti ca numai Domnul este Dumnezeu si ca nu este alt Dumnezeu afara de El. 4.36 Din cer, te-a facut sa auzi glasul Lui, ca sa te invete; si, pe pamant, te-a facut sa vezi focul Lui cel mare, si ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. 4.37 El a iubit pe parintii tai, si de aceea a ales samanta lor dupa ei; El insusi te-a scos din Egipt, prin puterea Lui cea mare. 4.38 El a izgonit dinaintea ta neamuri mai mari la numar si mai tari decat tine, ca sa te duca in tara lor, si sa ti-o dea in stapanire, cum vezi azi. 4.39 Sa stii dar in ziua aceasta, si pune-ti in inima ca numai Domnul este Dumnezeu, sus in cer si jos pe pamant, si ca nu este alt Dumnezeu afara de El. 4.40 Pazeste dar legile si poruncile Lui, pe care ti le dau azi, ca sa fii fericit, tu si copiii tai dupa tine, si sa ai zile multe in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, pe vecie. 4.41 Atunci Moise a ales trei cetati dincoace de Iordan, la rasarit~ 4.42 pentru ca sa slujeasca de scapare ucigasului care ar fi omorat fara voie pe aproapele lui, fara sa-i fi fost vrajmas mai dinainte, si sa-si poata scapa astfel viata, fugind intr-una din aceste cetati. 4.43 Aceste cetati erau: Beter, in pustie, in campie, la Rubeniti; Ramot, in Galaad, la Gaditi, si Golan, in Basan, la Manasiti. 4.44 Aceasta este legea pe care a dat-o Moise copiilor lui Israel. 4.45 Iata invataturile, legile si poruncile pe care le-a dat Moise copiilor lui Israel, dupa iesirea lor din Egipt. 4.46 Aceasta era dincoace de Iordan, in vale, fata in fata cu Bet-Peor, in tara lui Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon, si care a fost batut de Moise si copiii lui Israel, dupa iesirea lor din Egipt. 4.47 Ei au pus mana pe tara lui si pe tara lui Og, imparatul Basanului. Acesti doi imparati ai Amoritilor erau dincoace de Iordan, la rasarit. 4.48 Tinutul lor se intindea de la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, pana la muntele Sionului care este Hermonul~ 4.49 si cuprindea toata campia de dincoace de Iordan, la rasarit, pana la marea campiei, sub poalele muntelui Pisga.

Deuteronom 5

5.1 Moise a chemat pe tot Israelul, si i-a zis: Asculta, Israele, legile si poruncile pe care vi le spun astazi in auzul vostru. Invatati-le, si impliniti-le cu scumpatate. 5.2 Domnul, Dumnezeul nostru, a incheiat cu noi un legamant la Horeb. 5.3 Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu noi, care suntem toti vii astazi aici. 5.4 Domnul v-a vorbit fata in fata pe munte, din mijlocul focului. 5.5 Eu am stat atunci intre Domnul si voi, ca sa va vestesc cuvantul Domnului; caci va era frica de foc, si nu v-ati suit pe munte. El a zis: 5.6 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-am scos din tara Egiptului, din casa robiei. 5.7 Sa n-ai alti dumnezei afara de Mine. 5.8 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in ape sub pamant. 5.9 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc faradelegea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc; 5.10 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. 5.11 Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. 5.12 Tine ziua de odihna, ca s-o sfintesti, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau. 5.13 Sase zile sa lucrezi, si sa-ti faci toate treburile. 5.14 Dar ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul tau, nici magarul tau, nici vreunul din dobitoacele tale, nici strainul care este in locurile tale, pentru ca si robul si roaba ta sa se odihneasca intocmai ca tine. 5.15 Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa tii ziua de odihna. 5.16 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, ca sa ai zile multe si sa fii fericit in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 5.17 Sa nu ucizi. 5.18 Sa nu preacurvesti. 5.19 Sa nu furi. 5.20 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. 5.21 Sa nu poftesti nevasta aproapelui tau; sa nu poftesti casa aproapelui tau, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tau. 5.22 Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori si din negura deasa, si le-a spus la toata adunarea voastra, fara sa adauge ceva. Le-a scris pe doua table de piatra, si mi le-a dat. 5.23 Cand ati auzit glasul acela din mijlocul intunericului, si pe cand tot muntele era aprins, capeteniile semintiilor voastre si batranii vostri s-au apropiat toti de mine~ 5.24 si ati zis: Iata ca Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a aratat slava si marimea Lui si noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astazi, am vazut ca Dumnezeu a vorbit unor oameni, si totusi au ramas vii. 5.25 Si acum pentru ce sa murim? Caci acest foc mare ne va mistui; daca vom auzi si mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri. 5.26 Cine este, in adevar, omul acela, care sa fi auzit vreodata, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, si totusi sa fi ramas viu? 5.27 Apropie-te mai bine, tu, si asculta tot ce-ti va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi sa ne spui tu insuti tot ce-ti va spune Domnul, Dumnezeul nostru, si noi vom asculta, si vom face. 5.28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-ati spus. Si Domnul mi-a zis: Am auzit cuvintele pe care ti le-a spus poporul acesta: tot ce au zis este bine. 5.29 O! de ar ramane ei cu aceeasi inima ca sa se teama de Mine si sa pazeasca toate poruncile Mele, ca sa fie fericiti pe vecie, ei si copiii lor! 5.30 Du-te de spune-le: Intoarceti-va in corturile voastre. 5.31 Dar tu, ramai aici cu Mine, si-ti voi spune toate poruncile, legile si randuielile, pe care sa-i inveti sa le implineasca in tara pe care le-o dau in stapanire. 5.32 Luati seama dar, sa faceti asa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; sa nu va abateti de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stanga. 5.33 Sa urmati in totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, sa umblati, ca sa traiti si sa fiti fericiti, si sa aveti zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire.

Deuteronom 6

6.1 Iata poruncile, legile si randuielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, sa va invat sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire; 6.2 ca sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, pazind, in toate zilele vietii tale, tu, fiul tau, si fiul fiului tau, toate legile si toate poruncile Lui pe care ti le dau, si sa ai zile multe. 6.3 Asculta-le dar, Israele, si cauta sa le implinesti, ca sa fii fericit si sa va inmultiti mult, cum ti-a spus Domnul, Dumnezeul parintilor tai, cand ti-a fagaduit tara in care curge lapte si miere. 6.4 Asculta, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. 6.5 Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. 6.6 Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. 6.7 Sa le intiparesti in mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula. 6.8 Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini, si sa-ti fie ca niste fruntarii intre ochi. 6.9 Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale. 6.10 Domnul, Dumnezeul tau, te va face sa intri in tara pe care a jurat parintilor tai, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca ti-o va da. Vei stapani cetati mari si bune pe care nu tu le-ai zidit~ 6.11 case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puturi de apa sapate pe care nu tu le-ai sapat, vii si maslini pe care nu tu i-ai sadit. Cand vei manca si te vei satura~ 6.12 vezi sa nu uiti pe Domnul, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. 6.13 Sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa-I slujesti, si pe Numele Lui sa juri. 6.14 Sa nu va duceti dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru; 6.15 caci Domnul, Dumnezeul tau, este un Dumnezeu gelos in mijlocul tau. Altfel, Domnul, Dumnezeul tau, S-ar aprinde de manie impotriva ta, si te-ar nimici de pe fata pamantului. 6.16 Sa nu ispititi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-ati ispitit la Masa. 6.17 Ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, poruncile Lui si legile lui pe care vi le-a dat. 6.18 Sa faci ce este placut si bine inaintea Domnului, ca sa fii fericit, si sa intri in stapanirea tarii aceleia bune, pe care Domnul a jurat parintilor tai ca ti-o va da~ 6.19 dupa ce va izgoni pe toti vrajmasii tai dinaintea ta, cum a spus Domnul. 6.20 Cand fiul tau te va intreba intr-o zi: Ce inseamna invataturile acestea, legile acestea si poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru? 6.21 sa raspunzi fiului tau: Noi eram robi ai lui Faraon in Egipt, si Domnul ne-a scos din Egipt cu mana Lui cea puternica. 6.22 Domnul a facut, sub ochii nostri, minuni si semne mari si nenorocite impotriva Egiptului, impotriva lui Faraon si impotriva intregii lui case; 6.23 si ne-a scos de acolo, ca sa ne aduca in tara pe care jurase parintilor nostri ca ne-o va da. 6.24 Domnul ne-a poruncit atunci sa implinim toate aceste legi si sa ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca sa fim totdeauna fericiti, si sa ne tina in viata, cum face astazi. 6.25 Vom avea parte de indurarea Lui, daca vom implini cu scumpatate toate aceste porunci inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.

Deuteronom 7

7.1 Cand Domnul, Dumnezeul tau, te va aduce in tara in care vei intra si o vei lua in stapanire, si va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiti, pe Ghirgasiti, pe Amoriti, pe Canaaniti, pe Fereziti, pe Heviti si pe Iebusiti, sapte neamuri mai mari la numar si mai puternice decat tine; 7.2 cand Domnul, Dumnezeul tau, ti le va da in maini, si le vei bate, sa le nimicesti cu desavarsire, sa nu inchei legamant cu ele, si sa n-ai mila de ele. 7.3 Sa nu te incuscresti cu popoarele acestea, sa nu mariti pe fetele tale dupa fiii lor, si sa nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tai; 7.4 caci ar abate de la Mine pe fiii tai, si ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de manie impotriva voastra si te-ar nimici indata. 7.5 Dimpotriva, iata cum sa va purtati cu ele: sa le surpati altarele, sa le sfaramati stalpii idolesti, sa le taiati pomii inchinati dumnezeilor lor si sa ardeti in foc chipurile lor cioplite. 7.6 Caci tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau; Domnul Dumnezeul tau te-a ales, ca sa fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fata pamantului. 7.7 Nu doar pentru ca intreceti la numar pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, caci voi sunteti cel mai mic dintre toate popoarele. 7.8 Ci, pentru ca Domnul va iubeste, pentru ca a vrut sa tina juramantul pe care l-a facut parintilor vostri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mana Lui puternica, si v-a izbavit din casa robiei, din mana Lui Faraon, imparatul Egiptului. 7.9 Sa stii dar ca Domnul, Dumnezeul tau, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios si Isi tine legamantul si indurarea pana la al miilea neam de oameni fata de cei ce-L iubesc si pazesc poruncile Lui. 7.10 Dar rasplateste indata pe cei ce-L urasc, si-i pierde; nu da nici o pasuire celui ce-L uraste, ci-i rasplateste indata. 7.11 De aceea pazeste poruncile, legile si randuielile pe care ti le dau azi, si implineste-le. 7.12 Daca veti asculta aceste porunci, daca le veti pazi si implini, Domnul, Dumnezeul tau, va tine fata de tine legamantul si indurarea cu care S-a jurat parintilor tai. 7.13 El te va iubi, te va binecuvanta si te va inmulti; va binecuvanta rodul trupului tau si rodul pamantului tau, graul tau, mustul si untdelemnul tau, rodul cirezilor tale de vite si rodul turmelor tale de oi, in tara pe care a jurat parintilor tai ca ti-o va da. 7.14 Vei fi binecuvantat mai mult decat toate popoarele; si la tine nu va fi nici barbat, nici femeie stearpa, nici vita stearpa in turmele tale. 7.15 Domnul va departa de tine orice boala; nu-ti va trimite nici una din acele molime rele din Egipt pe care le cunosti, ci va lovi cu ele pe toti cei ce te urasc. 7.16 Sa nimicesti toate popoarele pe care ti le va da in mana Domnul, Dumnezeul tau; sa n-arunci nici o privire de mila spre ele, si sa nu slujesti dumnezeilor lor, caci aceasta va fi o cursa pentru tine. 7.17 Poate ca vei zice in inima ta: Neamurile acestea sunt mai mari la numar decat mine; cum voi putea sa le izgonesc? 7.18 Sa nu te temi de ele. Adu-ti aminte ce a facut Domnul, Dumnezeul tau, lui Faraon si intregului Egipt; 7.19 adu-ti aminte de marile incercari pe care ti le-au vazut ochii, de minunile si semnele, de mana tare si de bratul intins, cu care te-a scos Domnul, Dumnezeul tau. Asa va face Domnul, Dumnezeul tau, tuturor popoarelor de care te temi. 7.20 Domnul, Dumnezeul tau, va trimite chiar si viespii bondaresti impotriva lor pana la deplina nimicire a celor ce vor scapa si se vor ascunde de tine. 7.21 Sa nu te inspaimanti de ei; caci Domnul, Dumnezeul tau, este in mijlocul tau, Dumnezeul cel mare si infricosat. 7.22 Si Domnul, Dumnezeul tau, va izgoni incetul cu incetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici indata, ca sa nu se inmulteasca fiarele campului impotriva ta. 7.23 Dar Domnul, Dumnezeul tau, le va da in mana ta; si le va pune cu totul pe fuga, pana vor fi nimicite. 7.24 Pe imparatii lor ii va da in mainile tale, si le vei sterge numele de sub ceruri; nici unul din aceste popoare nu va putea sa stea impotriva ta, pana le vei nimici. 7.25 Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor sa le ardeti in foc. Sa nu poftesti si sa nu iei pentru tine argintul si aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri sa ajunga pentru tine o cursa; caci ele sunt o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 7.26 Sa nu aduci nici un lucru uracios in casa ta, ca sa nu fii nimicit cu desavarsire, tu si lucrul acela; sa-ti fie groaza de el sa-ti fie scarba de el, caci este un lucru blestemat.

Deuteronom 8

8.1 Sa paziti si sa impliniti toate poruncile pe care vi le dau astazi, ca sa traiti, sa va inmultiti, si sa intrati in stapanirea tarii pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor vostri. 8.2 Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul, Dumnezeul tau, in timpul acestor patruzeci de ani in pustie, ca sa te smereasca si sa te incerce, ca sa-ti cunoasca pornirile inimii si sa vada daca ai sa pazesti sau nu poruncile Lui. 8.3 Astfel, te-a smerit, te-a lasat sa suferi de foame, si te-a hranit cu mana, pe care nici tu n-o cunosteai si nici parintii tai n-o cunoscusera, ca sa te invete ca omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului traieste omul. 8.4 Haina nu ti s-a invechit pe tine, si nici nu ti s-au umflat picioarele, in timpul acestor patruzeci de ani. 8.5 Recunoaste dar in inima ta ca Domnul, Dumnezeul tau, te mustra cum mustra un om pe copilul lui. 8.6 Sa pazesti poruncile Domnului, Dumnezeului tau, ca sa umbli in caile Lui, si sa te temi de El. 8.7 Caci Domnul, Dumnezeul tau, are sa te duca intr-o tara buna, tara cu paraie de apa, cu izvoare si cu lacuri, care tasnesc din vai si munti; 8.8 tara cu grau, cu orz, cu vii, cu smochini si cu rodii; tara cu maslini si cu miere; 8.9 tara unde vei manca paine din belsug, unde nu vei duce lipsa de nimic; tara, ale carei pietre sunt de fier, si din ai carei munti vei scoate arama. 8.10 Cand vei manca si te vei satura, sa binecuvantezi pe Domnul, Dumnezeul tau, pentru tara cea buna pe care ti-a dat-o. 8.11 Vezi sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau, pana acolo incat sa nu pazesti poruncile, randuielile si legile Lui, pe care ti le dau azi. 8.12 Cand vei manca si te vei satura, cand vei zidi si vei locui in case frumoase~ 8.13 cand vei vedea inmultindu-ti-se cirezile de boi si turmele de oi, marindu-ti-se argintul si aurul, si crescandu-ti tot ce ai~ 8.14 ia seama sa nu ti se umfle inima de mandrie si sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei; 8.15 care te-a dus in acea pustie mare si grozava, unde erau serpi infocati si scorpioni, in locuri uscate si fara apa, care a facut sa-ti tasneasca apa din stanca cea mai tare~ 8.16 si care ti-a dat sa mananci in pustie mana aceea necunoscuta de parintii tai, ca sa te smereasca si sa te incerce, si sa-ti faca bine apoi. 8.17 Vezi sa nu zici in inima ta: Taria mea si puterea mainii mele mi-au castigat aceste bogatii. 8.18 Ci adu-ti aminte de Domnul, Dumnezeul tau, caci El iti va da putere sa le castigi, ca sa intareasca legamantul incheiat cu parintii vostri prin juramant, cum face astazi. 8.19 Daca vei uita pe Domnul, Dumnezeul tau, si vei merge dupa alti dumnezei, daca le vei sluji si te vei inchina inaintea lor, va spun hotarat azi ca veti pieri. 8.20 Veti pieri ca si neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastra, pentru ca nu veti asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.

Deuteronom 9

9.1 Asculta, Israele! Astazi vei trece Iordanul, ca sa te faci stapan pe niste neamuri mai mari si mai puternice decat tine, pe cetati mari si intarite pana la cer~ 9.2 pe un popor mare si inalt la statura, pe copiii lui Anac, pe care-i cunosti si despre care ai auzit zicandu-se: Cine va putea sa stea impotriva copiilor lui Anac! 9.3 Sa stii azi ca Domnul, Dumnezeul tau, va merge El insusi inaintea ta, ca un foc mistuitor; El ii va nimici, El ii va smeri inaintea ta; si tu ii vei izgoni, ii vei pierde curand, cum ti-a spus Domnul. 9.4 Cand ii va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, dinaintea ta, sa nu zici in inima ta: Pentru bunatatea mea m-a facut Domnul sa intru in stapanirea tarii acesteia. Caci din pricina rautatii neamurilor acelora le izgoneste Domnul dinaintea ta. 9.5 Nu, nu pentru bunatatea ta, nici pentru curatia inimii tale intri tu in stapanirea tarii lor; ci din pricina rautatii acestor neamuri le izgoneste Domnul, Dumnezeul tau, dinaintea ta, si ca sa implineasca astfel cuvantul prin care Domnul S-a jurat parintilor tai, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. 9.6 Sa stii dar ca nu din pricina bunatatii tale iti da Domnul, Dumnezeul tau, acea tara buna ca s-o stapanesti; caci tu esti un popor tare incapatanat. 9.7 Adu-ti aminte, si nu uita cum ai atatat mania Domnului, Dumnezeului tau, in pustie. Din ziua cand ai iesit din tara Egiptului pana la sosirea voastra in locul acesta, tot razvratiti impotriva Domnului ati fost! 9.8 La Horeb, atata ati atatat mania Domnului, incat Domnul S-a maniat pe voi si voia sa va nimiceasca. 9.9 Cand m-am suit pe munte, ca sa iau tablele de piatra, tablele legamantului pe care l-a facut Domnul cu voi, am ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa mananc paine si fara sa beau apa; 9.10 si Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu, si cuprinzand toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, in ziua cand tot poporul era adunat. 9.11 Dupa acele patruzeci de zile si patruzeci de nopti Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, tablele legamantului. 9.12 Domnul mi-a zis atunci: Scoala-te si pogoara-te in graba de aici; caci poporul tau, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abatut curand de la calea pe care le-am aratat-o; si-au facut un chip turnat. 9.13 Domnul mi-a zis: Eu vad ca poporul acesta este un popor tare incapatanat. 9.14 Lasa-ma sa-i nimicesc si sa le sterg numele de sub ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic si mai mare la numar decat poporul acesta. 9.15 M-am intors si m-am pogorat de pe munte care era tot numai foc, cu cele doua table ale legamantului in amandoua mainile mele. 9.16 M-am uitat, si iata ca pacatuiserati impotriva Domnului, Dumnezeului vostru, va facuserati un vitel turnat, va departaserati curand de la calea pe care v-o aratase Domnul. 9.17 Am apucat atunci cele doua table, le-am aruncat din mainile mele, si le-am sfaramat sub ochii vostri. 9.18 M-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului, ca mai inainte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa mananc si fara sa beau apa, din pricina tuturor pacatelor pe care le savarsiserati, facand ce este rau inaintea Domnului, ca sa-L maniati. 9.19 Caci ma ingrozisem la vederea maniei si urgiei de care era cuprins Domnul impotriva voastra, pana acolo incat voia sa va nimiceasca. Dar Domnul m-a ascultat si de data aceasta. 9.20 Domnul de asemenea era foarte maniat si pe Aaron, asa incat voia sa-l piarda, si eu m-am rugat atunci si pentru el. 9.21 Am luat vitelul pe care-l facuserati, isprava pacatului vostru, l-am ars in foc, l-am sfaramat pana s-a facut praf, si am aruncat praful acela in paraul care curgea din munte. 9.22 Apoi la Tabeera, la Masa, si la Chibrot-Hataava, voi iarasi ati atatat mania Domnului. 9.23 Si cand v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicand: Suiti-va, si luati in stapanire tara pe care v-o dau! voi v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-ati avut credinta in El, si n-ati ascultat glasul Lui. 9.24 V-ati tot razvratit impotriva Domnului de cand va cunosc. 9.25 M-am aruncat cu fata la pamant inaintea Domnului: patruzeci de zile si patruzeci de nopti, m-am aruncat cu fata la pamant, pentru ca Domnul spusese ca vrea sa va nimiceasca. 9.26 M-am rugat Domnului, si am zis: Stapane Doamne, nu nimici pe poporul Tau, mostenirea Ta, pe care ai rascumparat-o, in marimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mana Ta cea puternica. 9.27 Adu-ti aminte de robii tai, Avraam, Isaac si Iacov. Nu cauta la indaratnicia acestui popor, la rautatea lui si la pacatul lui~ 9.28 ca nu cumva tara din care ne-ai scos sa zica: Pentru ca Domnul n-avea putere sa-i duca in tara pe care le-o fagaduise si pentru ca-i ura, de aceea i-a scos ca sa-i omoare in pustie. 9.29 Totusi ei sunt poporul Tau si mostenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mana Ta cea puternica si cu bratul Tau cel intins.

Deuteronom 10

10.1 In vremea aceea, Domnul mi-a zis: Taie doua table de piatra ca cele dintai, si suie-te la Mine pe munte; fa si un chivot de lemn. 10.2 Eu voi scrie pe aceste doua table cuvintele care erau scrise pe tablele dintai pe care le-ai sfaramat, si sa le pui in chivot. 10.3 Am facut un chivot de lemn de salcam, am taiat doua table de piatra ca cele dintai, si m-am suit pe munte cu cele doua table in mana. 10.4 Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintai, cele zece porunci care va fusesera spuse pe munte, din mijlocul focului, in ziua adunarii; si Domnul mi le-a dat. 10.5 M-am intors apoi si m-am pogorat de pe munte, am pus tablele in chivotul pe care-l facusem, si ele au ramas acolo, cum imi poruncise Domnul. 10.6 Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron, si a fost ingropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat in slujba preotiei. 10.7 Apoi de-acolo au pornit la Gudgoda, si de la Gudgoda la Iotbata, tara unde sunt paraie de ape. 10.8 In vremea aceea, Domnul a despartit semintia lui Levi, si i-a poruncit sa duca chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului ca sa-I slujeasca, si sa binecuvanteze poporul in Numele Lui; lucru pe care l-a facut pana in ziua de azi. 10.9 De aceea Levi n-are nici parte de mosie, nici mostenire cu fratii lui: Domnul este mostenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tau. 10.10 Eu am ramas pe munte, ca si mai inainte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti. Domnul m-a ascultat si de data aceasta; Domnul n-a voit sa va nimiceasca. 10.11 Domnul mi-a zis: Scoala-te, du-te, si mergi in fruntea poporului. Sa se duca sa ia in stapanire tara pe care am jurat parintilor lor ca le-o voi da. 10.12 Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tau, decat sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli in toate caile Lui, sa iubesti si sa slujesti Domnului, Dumnezeului tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau~ 10.13 sa pazesti poruncile Domnului si legile Lui pe care ti le dau astazi, ca sa fii fericit? 10.14 Iata, ale Domnului, Dumnezeului tau, sunt cerurile si cerurile cerurilor, pamantul si tot ce cuprinde el. 10.15 Si numai de parintii tai S-a alipit Domnul ca sa-i iubeasca; si dupa ei, pe samanta lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeti azi. 10.16 Sa va taiati dar inima imprejur, si sa nu va mai intepeniti gatul. 10.17 Caci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic si infricosat, care nu cauta la fata oamenilor si nu primeste daruri; 10.18 care face dreptate orfanului si vaduvei, care iubeste pe strain si-i da hrana si imbracaminte. 10.19 Sa iubiti pe strain, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. 10.20 Sa te temi de Domnul, Dumnezeul tau, sa-I slujesti, sa te alipesti de El, si pe Numele Lui sa juri. 10.21 El este slava ta, El este Dumnezeul tau. El a facut in mijlocul tau aceste lucruri mari si grozave pe care ti le-au vazut ochii. 10.22 Parintii tai s-au pogorat in Egipt in numar de saptezeci de insi; acum Domnul, Dumnezeul tau, a facut din tine o multime ca stelele cerului.

Deuteronom 11

11.1 Sa iubesti dar pe Domnul, Dumnezeul tau, si sa pazesti totdeauna invataturile Lui, legile Lui, randuielile Lui si poruncile Lui. 11.2 Recunoasteti astazi ce n-au putut recunoaste si vedea copiii vostri pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, marimea Lui, mana Lui cea tare si bratul Lui cel intins~ 11.3 semnele Lui si faptele pe care le-a savarsit in mijlocul Egiptului impotriva lui Faraon, imparatul Egiptului, si impotriva intregii lui tari. 11.4 Recunoasteti ce a facut El ostirii Egiptului, cailor lui si carelor lui, cum a facut sa vina peste ei apele marii Rosii~ 11.5 cand va urmareau, si i-a nimicit pentru totdeauna; 11.6 ce v-a facut in pustie, pana la venirea voastra in locul acesta; ce a facut lui Datan si lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pamantul si-a deschis gura si i-a inghitit, cu casele si corturile lor, si cu tot ce aveau in mijlocul intregului Israel. 11.7 Caci ati vazut cu ochii vostri toate lucrurile mari pe care le-a facut Domnul. 11.8 Astfel, sa paziti toate poruncile pe care vi le dau eu astazi, ca sa puteti pune mana pe tara in care veti trece ca s-o luati in stapanire~ 11.9 si sa aveti zile multe in tara pe care Domnul a jurat parintilor vostri ca le-o va da, lor si semintei lor, tara in care curge lapte si miere. 11.10 Caci tara in stapanirea careia vei intra, nu este ca tara Egiptului, din care ati iesit, unde iti aruncai samanta in ogoare si le udai cu piciorul ca pe o gradina de zarzavat. 11.11 Tara pe care o veti stapani este o tara cu munti si vai, care se adapa din ploaia cerului; 11.12 este o tara de care ingrijeste Domnul, Dumnezeul tau, si asupra careia Domnul, Dumnezeul tau, are neincetat ochii, de la inceputul pana la sfarsitul anului. 11.13 Daca veti asculta de poruncile mele pe care vi le dau astazi, daca veti iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, si daca-I veti sluji din toata inima voastra si din tot sufletul vostru~ 11.14 El va da tarii voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie si ploaie tarzie, si-ti vei strange graul, mustul si untdelemnul; 11.15 de asemenea va da iarba in campiile tale pentru vite, si vei manca si te vei satura. 11.16 Vedeti sa nu vi se amageasca inima, si sa va abateti, ca sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor. 11.17 Caci atunci Domnul S-ar aprinde de manie impotriva voastra; ar inchide cerurile, si n-ar mai fi ploaie; pamantul nu si-ar mai da roadele, si ati pieri curand din tara aceea buna pe care v-o da Domnul. 11.18 Puneti-va dar in inima si in suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Sa le legati ca un semn de aducere aminte pe mainile voastre, si sa fie ca niste fruntarii intre ochii vostri. 11.19 Sa invatati pe copiii vostri in ele, si sa le vorbesti despre ele cand vei fi acasa, cand vei merge in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula. 11.20 Sa le scrii pe usiorii casei tale si pe portile tale. 11.21 Si atunci zilele voastre si zilele copiilor vostri, in tara pe care Domnul a jurat parintilor vostri ca le-o va da, vor fi tot atat de multe cat vor fi zilele cerurilor deasupra pamantului. 11.22 Caci daca veti pazi toate aceste porunci pe care vi le dau, si daca le veti implini, daca veti iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, veti umbla in toate caile Lui si va veti alipi de El~ 11.23 Domnul va izgoni dinaintea voastra pe toate aceste neamuri, si va veti face stapani pe toate aceste neamuri care sunt mai mari si mai puternice decat voi. 11.24 Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: hotarul vostru se va intinde din pustie pana la Liban, si de la raul Eufrat pana la marea de apus. 11.25 Nimeni nu va putea sa stea impotriva voastra. Domnul, Dumnezeul vostru, va raspandi, cum v-a spus, frica si groaza de tine peste toata tara in care veti merge. 11.26 Iata, pun azi inaintea voastra binecuvantarea si blestemul: 11.27 binecuvantarea, daca veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau in ziua aceasta; 11.28 blestemul, daca nu veti asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, si daca va veti abate de la calea pe care v-o dau in ziua aceasta, si va veti duce dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti. 11.29 Si cand Domnul, Dumnezeul tau, te va aduce in tara pe care o vei lua in stapanire, sa rostesti binecuvantarea pe muntele Garizim, si blestemul pe muntele Ebal. 11.30 Muntii acestia sunt dincolo de Iordan, inapoia drumului care merge spre apus, in tara Canaanitilor care locuiesc in campie, fata in fata cu Ghilgal, langa stejarii More. 11.31 Caci veti trece Iordanul si veti intra in stapanirea tarii pe care v-o da Domnul, Dumnezeul vostru, ca s-o stapaniti, si sa locuiti in ea. 11.32 Sa paziti si sa impliniti toate legile si poruncile pe care vi le dau eu astazi.

Deuteronom 12

12.1 Iata legile si poruncile pe care sa le paziti si sa le impliniti, cat veti trai, in tara pe care v-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul parintilor vostri. 12.2 Sa nimiciti toate locurile in care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veti izgoni, fie pe munti inalti, fie pe dealuri, si sub orice copac verde. 12.3 Sa le surpati altarele, sa le sfaramati stalpii idolesti, sa le ardeti in foc copacii inchinati idolilor lor, sa daramati chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, si sa faceti sa le piara numele din locurile acelea. 12.4 Voi sa nu faceti asa fata de Domnul, Dumnezeul vostru! 12.5 Ci sa-L cautati la locasul Lui, si sa mergeti la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate semintiile voastre, ca sa-Si aseze acolo Numele Lui. 12.6 Acolo sa va aduceti arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintai roade, darurile aduse ca implinire a unei juruinte, darurile de buna voie, si intaii-nascuti din cirezile si turmele voastre. 12.7 Acolo sa mancati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, si sa va bucurati, impreuna cu familiile voastre, de toate bunurile cu care va va fi binecuvantat Domnul, Dumnezeul vostru. 12.8 Sa nu faceti dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place~ 12.9 fiindca n-ati ajuns inca in locul de odihna si in mostenirea pe care v-o da Domnul, Dumnezeul vostru. 12.10 Dar veti trece Iordanul, si veti locui in tara pe care v-o va da in stapanire Domnul, Dumnezeul vostru. El va va da odihna, dupa ce va va izbavi de toti vrajmasii vostri care va inconjoara, si veti locui fara frica. 12.11 Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca sa faca sa locuiasca Numele Lui acolo. Acolo sa aduceti tot ce va poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintai roade, si darurile alese pe care le veti face Domnului pentru implinirea juruintelor voastre. 12.12 Acolo sa va bucurati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii vostri si fiicele voastre, robii si roabele voastre, si Levitul care va fi in locurile voastre, caci el n-are nici parte de mosie, nici mostenire cu voi. 12.13 Vezi sa n-aduci arderile tale de tot in toate locurile pe care le vei vedea; 12.14 ci sa-ti aduci arderile de tot in locul pe care-l va alege Domnul in una din semintiile tale, si acolo sa faci tot ce-ti poruncesc eu. 12.15 Totusi, cand vei dori, vei putea sa junghii vite si sa mananci carne in toate cetatile tale, cat iti va fi dat prin binecuvantarea Domnului, Dumnezeului tau; cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor putea sa manance din ea, cum se mananca din caprioara si din cerb. 12.16 Numai sangele sa nu-l mancati, ci sa-l varsati pe pamant ca apa. 12.17 Nu vei putea sa mananci in cetatile tale zeciuiala din graul tau, din mustul tau si din untdelemnul tau, nici intaii nascuti din cirezile si turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru implinirea unei juruinte, nici darurile tale de buna voie, nici cele dintai roade ale tale. 12.18 Ci pe acestea sa le mananci inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, tu, fiul tau si fiica ta, robul si roaba ta, si Levitul care va fi in cetatile tale; si sa te bucuri inaintea Domnului, Dumnezeului tau, de toate bunurile pe care le vei avea. 12.19 Cat vei trai in tara ta, vezi sa nu cumva sa parasesti pe Levit. 12.20 Cand Domnul, Dumnezeul tau, iti va largi hotarele, cum ti-a fagaduit, si dorinta sa mananci carne te va face sa zici: As vrea sa mananc carne! vei putea sa mananci dupa dorinta ta. 12.21 Daca locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-Si aseze acolo Numele, este departe de tine, vei putea sa tai vite din cireada si din turma, cum ti-am poruncit, si vei putea sa mananci din ele in cetatile tale, dupa dorinta ta. 12.22 Sa mananci din ele cum se mananca din caprioara si cerb; cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor manca si ei amandoi. 12.23 Numai, vezi sa nu cumva sa mananci sangele, caci sangele este viata (sufletul); si sa nu mananci sufletul impreuna cu carnea. 12.24 Sa nu-l mananci, ci sa-l versi pe pamant ca apa. 12.25 Sa nu-l mananci, ca sa fii fericit, tu si copiii tai dupa tine, facand ce este placut inaintea Domnului. 12.26 Dar lucrurile pe care vei voi sa le inchini Domnului si darurile pe care le vei aduce pentru implinirea unei juruinte, sa te duci sa le aduci in locul pe care-l va alege Domnul. 12.27 Sa-ti aduci arderile de tot, carnea si sangele, pe altarul Domnului, Dumnezeului tau: in celelalte jertfe ale tale, sangele sa fie varsat pe altarul Domnului, Dumnezeului tau, iar carnea s-o mananci. 12.28 Pazeste si asculta toate aceste lucruri pe care ti le poruncesc, ca sa fii fericit, tu si copiii tai dupa tine, pe vecie, facand ce este bine si ce este placut inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 12.29 Dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, va nimici toate neamurile pe care le vei izgoni dinaintea ta, dupa ce le vei izgoni si te vei aseza in tara lor~ 12.30 vezi sa nu te lasi prins in cursa, calcand pe urmele lor, dupa ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereste-te sa nu cercetezi despre dumnezeii lor si sa zici: Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Si eu vreau sa fac la fel. 12.31 Tu sa nu faci asa fata de Domnul, Dumnezeul tau; caci ele slujeau dumnezeilor lor, facand toate uraciunile pe care le uraste Domnul, si ele chiar isi ardeau in foc fiii si fiicele lor in cinstea dumnezeilor lor. 12.32 Voi sa paziti si sa impliniti toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; sa n-adaugati nimic la ele, si sa nu scoateti nimic din ele.

Deuteronom 13

13.1 Daca se va ridica in mijlocul tau un proroc sau un visator de vise care-ti va vesti un semn sau o minune~ 13.2 si se va implini semnul sau minunea aceea de care ti-a vorbit el zicand: Haidem dupa alti dumnezei, dumnezei pe care tu nu-i cunosti, si sa le slujim! 13.3 sa n-asculti cuvintele acelui proroc sau visator de vise, caci Domnul, Dumnezeul vostru, va pune la incercare ca sa stie daca iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toata inima voastra si din tot sufletul vostru. 13.4 Voi sa mergeti dupa Domnul, Dumnezeul vostru, si de El sa va temeti; poruncile Lui sa le paziti; de glasul Lui sa ascultati; Lui sa-I slujiti, si de El sa va alipiti. 13.5 Prorocul sau visatorul acela de vise sa fie pedepsit cu moartea, caci a vorbit de razvratire impotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din tara Egiptului si v-a izbavit din casa robiei, si a voit sa te abata de la calea in care ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau. 13.6 Daca fratele tau, fiul mamei tale, sau fiul tau, sau fiica ta, sau nevasta care se odihneste la sanul tau, sau prietenul tau pe care-l iubesti ca pe tine insuti, te atata in taina, zicand: Haidem, si sa slujim altor dumnezei! dumnezei pe care nici tu, nici parintii tai nu i-ati cunoscut~ 13.7 dintre dumnezeii popoarelor care va inconjoara, langa tine sau departe de tine, de la o margine a pamantului pana la cealalta 13.8 sa nu te invoiesti si sa nu-l asculti; sa n-arunci spre el o privire de mila, sa nu-l cruti, si sa nu-l ascunzi. 13.9 Ci sa-l omori; intai mana ta sa se ridice asupra lui ca sa-l omoare, si apoi mana intregului popor; 13.10 sa-l ucizi cu pietre, si sa moara, pentru ca a cautat sa te abata de la Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. 13.11 Sa se faca asa, pentru ca tot Israelul sa auda si sa se teama, si sa nu se mai savarseasca o fapta asa de nelegiuita in mijlocul tau. 13.12 Daca vei auzi spunandu-se despre una din cetatile pe care ti le-a dat ca locuinta Domnul, Dumnezeul tau: 13.13 Niste oameni rai au iesit din mijlocul tau, si au amagit pe locuitorii din cetatea lor zicand: Haidem si sa slujim altor dumnezei! dumnezei pe care tu nu-i cunosti 13.14 sa faci cercetari, sa cauti si sa intrebi cu de-amanuntul. Daca este adevarat, daca lucrul este intemeiat, daca uraciunea aceasta a fost facuta in mijlocul tau~ 13.15 atunci sa treci prin ascutisul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimicesti cu desavarsire impreuna cu tot ce va fi in ea, si sa-i treci chiar si vitele prin ascutisul sabiei. 13.16 Sa strangi toata prada in mijlocul pietei, si sa arzi de tot cu foc cetatea si toata prada ei, inaintea Domnului, Dumnezeului tau: sa ramana pentru totdeauna un morman de daramaturi, si niciodata sa nu fie zidita din nou. 13.17 Nimic din ce va fi blestemat ca sa fie nimicit cu desavarsire, sa nu se lipeasca de mana te, pentru ca Domnul sa Se intoarca din iutimea maniei Lui, sa Se indure de tine, sa te ierte, si sa te inmulteasca, dupa cum a jurat lucrul acesta parintilor tai~ 13.18 daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pazind toate poruncile Lui pe care ti le dau astazi, si facand ce este placut inaintea Domnului, Dumnezeului tau.

Deuteronom 14

14.1 Voi sunteti copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Sa nu va faceti crestaturi si sa nu va radeti intre ochi pentru un mort. 14.2 Caci tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau, si Domnul Dumnezeul tau te-a ales, ca sa fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fata pamantului. 14.3 Sa nu mananci nici un lucru uracios. 14.4 Iata dobitoacele pe care sa le mancati: boul, oaia si capra; 14.5 cerbul, caprioara si bivolul; zimbrul, capra neagra, capra salbatica si girafa. 14.6 Sa mancati din orice dobitoc care are copita despicata, unghia despartita in doua si rumega. 14.7 Dar sa nu mancati din cele ce rumega numai, sau care au numai copita despicata si unghia despartita in doua. Astfel, sa nu mancati camila, iepurele si iepurele de casa, care rumega, dar n-au copita despicata: sa le priviti ca necurate. 14.8 Sa nu mancati porcul, care are copita despicata, dar nu rumega: sa-l priviti ca necurat. Sa nu mancati din carnea lor, si sa nu va atingeti de trupurile lor moarte. 14.9 Iata dobitoacele din care veti manca, din toate cele ce sunt in ape: sa mancati din toate cele ce au inotatoare si solzi. 14.10 Dar sa nu mancati din nici unul din cele ce n-au inotatoare si solzi: sa le priviti ca necurate. 14.11 Sa mancati orice pasare curata. 14.12 Dar iata pe acelea pe care nu le puteti manca: vulturul, gripsorul si vulturul de mare; 14.13 sorecarul, soimul, gaia si tot ce tine de neamul sau; 14.14 corbul si toate soiurile lui; 14.15 strutul, bufnita, pescarelul, coroiul si ce tine de neamul lui; 14.16 huhurezul, cocostarcul si lebada; 14.17 pelicanul, corbul de mare si heretele~ 14.18 barza, batlanul si ce tine de neamul lui, pupaza si liliacul. 14.19 Sa priviti ca necurata orice taratoare care zboara: sa nu mancati din ea. 14.20 Sa mancati orice pasare curata. 14.21 Sa nu mancati din nici o mortaciune; s-o dai strainului care va fi in cetatile tale, s-o manance, sau s-o vinzi unui strain; caci tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui. 14.22 Sa iei zeciuiala din tot ce-ti va aduce samanta, din ce-ti va aduce ogorul in fiecare an. 14.23 Si sa mananci inaintea Domnului Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege ca sa-Si aseze Numele acolo, zeciuiala din graul tau, din mustul tau si din untdelemnul tau, si intaii nascuti din cireada si turma ta, ca sa te inveti sa te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tau. 14.24 Poate cand te va binecuvanta Domnul, Dumnezeul tau, drumul va fi prea lung ca sa-ti poti duce zeciuiala acolo, din pricina departarii tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-Si puna acolo Numele Lui. 14.25 Atunci, sa-ti prefaci zeciuiala in argint, sa strangi argintul acela in mana, si sa te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau. 14.26 Acolo, sa cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin si bauturi tari, tot ce-ti va placea, sa le mananci inaintea Domnului, Dumnezeului tau, si sa te bucuri tu si familia ta. 14.27 Sa nu parasesti pe Levitul care va fi in cetatile tale, caci n-are nici parte de mosie, nici mostenire cu tine. 14.28 Dupa trei ani, sa scoti toata zeciuiala din venitul tau din anul al treilea, si s-o pui in cetatile tale. 14.29 Atunci sa vina Levitul, care n-are nici parte, nici mostenire cu tine, strainul, orfanul si vaduva, care vor fi in cetatile tale, si sa manance si sa se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tau, sa te binecuvanteze in toate lucrarile pe care le vei face cu mainile tale.

Deuteronom 15

15.1 La fiecare sapte ani, sa dai iertare. 15.2 Si iata cum se va face iertarea. Cand se va vesti iertarea in cinstea Domnului, orice creditor care va fi imprumutat pe aproapele sau, sa-i ierte imprumutul, sa nu sileasca pe aproapele sau si pe fratele sau sa-i plateasca datoria. 15.3 Vei putea sa silesti pe strain sa-ti plateasca; dar sa ierti ce ai la fratele tau. 15.4 Totusi, la tine sa nu fie nici un sarac, caci Domnul te va binecuvanta in tara pe care ti-o va da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau; 15.5 numai sa asculti de glasul Domnului, Dumnezeului tau, implinind cu scumpatate toate aceste porunci pe care ti le dau astazi. 15.6 Domnul, Dumnezeul tau, te va binecuvanta, cum ti-a spus, asa incat vei da cu imprumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu imprumut de la ele; tu vei stapani peste multe neamuri, dar ele nu vor stapani peste tine. 15.7 Daca va fi la tine vreun sarac dintre fratii tai, in vreuna din cetatile tale, in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu-ti impietresti inima si sa nu-ti inchizi mana inaintea fratelui tau celui lipsit. 15.8 Ci sa-i deschizi mana, si sa-l imprumuti cu ce-i trebuie ca sa faca fata nevoilor lui. 15.9 Vezi sa nu fii asa de rau ca sa zici in inima ta: Ah! se apropie anul al saptelea, anul iertarii! Vezi sa n-ai un ochi fara mila pentru fratele tau cel lipsit si sa nu-i dai. Caci atunci el ar striga catre Domnul impotriva ta, si te-ai face vinovat de un pacat: 15.10 ci sa-i dai si sa nu dai cu parere de rau in inima; caci pentru aceasta te va binecuvanta Domnul, Dumnezeul tau, in toate lucrarile de care te vei apuca. 15.11 Totdeauna vor fi saraci in tara; de aceea iti dau porunca aceasta: Sa-ti deschizi mana fata de fratele tau, fata de sarac si fata de cel lipsit din tara ta. 15.12 Daca unul din fratii tai evrei, barbat sau femeie, se vinde tie, sa-ti slujeasca sase ani; dar in anul al saptelea, sa-i dai drumul de la tine si sa fie slobod. 15.13 Si cand ii vei da drumul ca sa se duca slobod de la tine, sa nu-i dai drumul cu mana goala; 15.14 sa-i dai daruri din cireada ta, din aria ta, din teascul tau, din ce vei avea, prin binecuvantarea Domnului, Dumnezeului tau. 15.15 Sa-ti aduci aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat: de aceea iti dau astazi porunca aceasta. 15.16 Daca insa robul tau iti va zice: Nu vreau sa ies de la tine, pentru ca te iubeste, pe tine si casa ta, si se simte bine la tine, 15.17 atunci sa iei o sula si sa-i gauresti urechea de usa, si sa-ti fie rob pentru totdeauna. Tot asa sa faci si cu roaba ta. 15.18 Sa nu-ti para rau cand il vei lasa sa plece slobod de la tine, caci ti-a slujit sase ani, ceea ce face de doua oricat simbria unui om tocmit cu plata; si Domnul, Dumnezeul tau, te va binecuvanta in tot ce vei face. 15.19 Sa inchini Domnului, Dumnezeului tau, pe orice intai nascut de parte barbateasca din cireada si turma ta. Sa nu muncesti cu intaiul nascut al vacii tale, sa nu tunzi pe intaiul nascut al oilor tale. 15.20 Sa-l mananci in fiecare an, tu si familia ta inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege El. 15.21 Daca are vreun cusur, daca este schiop sau orb, sau are vreo meteahna trupeasca, sa nu-l aduci ca jertfa Domnului, Dumnezeului tau. 15.22 Sa-l mananci in cetatile tale: cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor putea sa-l manance amandoi, cum se mananca acum caprioara sau cerbul. 15.23 Numai sangele sa nu i-l mananci, ci sa-l versi pe pamant ca apa.

Deuteronom 16

16.1 Pazeste luna spicelor, si praznuieste sarbatoarea Pastelor in cinstea Domnului, Dumnezeului tau; caci in luna spicelor te-a scos Domnul, Dumnezeul tau, din Egipt, noaptea. 16.2 Sa jertfesti Pastele in cinstea Domnului, Dumnezeului tau, jertfele tale de oi si boi, in locul pe care-l va alege Domnul ca sa-Si aseze Numele acolo. 16.3 In timpul sarbatorii, sa nu mananci paine dospita, ci sapte zile sa mananci azime, painea intristarii, caci ai iesit in graba din tara Egiptului: asa sa faci, ca sa-ti aduci aminte toata viata ta de ziua cand ai iesit din tara Egiptului. 16.4 Sa nu se vada aluat la tine, pe toata intinderea tarii tale, timp de sapte zile; si nici o parte din vitele pe care le vei jertfi in seara celei dintai zile sa nu fie pastrata peste noapte pana dimineata. 16.5 Nu vei putea sa jertfesti Pastele in vreunul din locurile pe care ti le da Domnul, Dumnezeul tau, ca locuinta; 16.6 ci in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-Si aseze Numele in el, acolo sa jertfesti Pastele, seara, la apusul soarelui, pe vremea iesirii tale din Egipt. 16.7 Sa fierbi vita taiata, si s-o mananci in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau. Si dimineata, vei putea sa te intorci si sa te duci in corturile tale. 16.8 Sase zile, sa mananci azime, si a saptea zi sa fie o adunare de sarbatoare in cinstea Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea. 16.9 Sa numeri sapte saptamani; de cand vei incepe seceratul graului, sa incepi sa numeri sapte saptamani. 16.10 Apoi sa praznuiesti sarbatoarea saptamanilor, si sa aduci daruri de buna voie, dupa binecuvantarea pe care ti-o va da Domnul, Dumnezeul tau. 16.11 Sa te bucuri inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa locuiasca Numele Lui acolo, tu, fiul tau si fiica ta, robul si roaba ta, Levitul care va fi in cetatile tale, si strainul, orfanul si vaduva care vor fi in mijlocul tau. 16.12 Sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt, si sa pazesti si sa implinesti legile acestea. 16.13 Sa praznuiesti sarbatoarea corturilor sapte zile, dupa ce iti vei strange roadele din arie si din teasc. 16.14 Sa te bucuri la sarbatoarea aceasta, tu, fiul tau si fiica ta, robul si roaba ta, si Levitul, strainul, orfanul si vaduva care vor fi in cetatile tale. 16.15 Sa praznuiesti sarbatoarea sapte zile in cinstea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul; caci Domnul, Dumnezeul tau, te va binecuvanta in toate roadele tale si in tot lucrul mainilor tale, si de aceea sa fii vesel. 16.16 De trei ori pe an, toti barbatii sa se infatiseze inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege El: la sarbatoarea azimelor, la sarbatoarea saptamanilor, si la sarbatoarea corturilor. Sa nu se infatiseze cu mainile goale inaintea Domnului. 16.17 Fiecare sa dea ce va putea, dupa binecuvantarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tau. 16.18 Sa pui judecatori si dregatori in toate cetatile pe care ti le da Domnul, Dumnezeul tau, dupa semintiile tale; si ei sa judece poporul cu dreptate. 16.19 Sa n-atingi nici un drept, sa nu cauti la fata oamenilor, si sa nu iei daruri, caci darurile orbesc ochii inteleptilor si sucesc cuvintele celor drepti. 16.20 Sa urmezi cu scumpatate dreptatea, ca sa traiesti si sa stapanesti tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 16.21 Sa nu-ti asezi nici un idol de lemn langa altarul pe care-l vei ridica Domnului, Dumnezeului tau. 16.22 Sa nu ridici nici stalpi idolesti, care sunt urati de Domnul, Dumnezeul tau.

Deuteronom 17

17.1 Sa n-aduci jertfa Domnului, Dumnezeului tau, vreun bou, sau vreun miel care sa aiba vreun cusur sau vreo meteahna trupeasca; caci ar fi o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 17.2 Se va gasi poate in mijlocul tau, intr-una din cetatile pe care ti le da Domnul, Dumnezeul tau, un barbat sau o femeie care sa faca ce este rau inaintea Domnului, Dumnezeului tau, si care sa calce legamantul Lui; 17.3 care sa mearga dupa alti dumnezei ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor, dupa soare, luna sau toata ostirea cerurilor, asa cum eu n-am poruncit. 17.4 De indata ce vei lua cunostinta si vei afla lucrul acesta, sa faci cercetari amanuntite. Daca lucrul este adevarat, daca faptul este intemeiat, daca uraciunea aceasta a fost savarsita in Israel~ 17.5 atunci sa aduci la portile cetatii tale pe barbatul sau femeia care va fi vinovat de aceasta fapta rea, si sa ucizi cu pietre sau sa pedepsesti cu moartea pe barbatul acela sau pe femeia aceea. 17.6 Cel vinovat de moarte sa fie omorat pe marturia a doi sau trei martori; sa nu fie omorat pe marturia unui singur martor. 17.7 Intai mana martorilor sa se ridice asupra lui ca sa-l omoare, si apoi mana intregului popor. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau. 17.8 Daca ti se va parea prea greu de judecat o pricina privitoare la un omor, la o neintelegere, sau la o ranire, si va da prilej la cearta inauntrul cetatii tale, sa te scoli si sa te sui la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau. 17.9 Sa te duci la preoti, Leviti, si la cel ce va implini atunci slujba de judecator; sa-i intrebi, si ei iti vor spune hotararea legii. 17.10 Sa faci cum iti vor spune ei in locul pe care-l va alege Domnul, si sa ai grija sa faci cum te vor invata ei. 17.11 Sa faci dupa legea pe care te vor invata si dupa hotararea pe care o vor rosti ei, sa nu te abati de la ce-ti vor spune ei, nici la dreapta nici la stanga. 17.12 Omul care, din mandrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca sa slujeasca Domnului, Dumnezeului tau, sau care nu va asculta de judecator, omul acela sa fie pedepsit cu moartea. Sa scoti astfel raul din mijlocul lui Israel~ 17.13 pentru ca tot poporul sa auda si sa se teama, si sa nu se mai ingamfe. 17.14 Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, si o vei stapani, dupa ce-ti vei aseza locuinta, si vei zice: Vreau sa pun peste mine un imparat, ca toate neamurile care ma inconjoara, 17.15 sa pui peste tine ca imparat pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, si anume sa iei un imparat din mijlocul fratilor tai; nu vei putea sa pui imparat pe un strain, care sa nu fie fratele tau. 17.16 Dar sa n-aiba multi cai, si sa nu intoarca pe popor in Egipt ca sa aiba multi cai; caci Domnul v-a zis: Sa nu va mai intoarceti pe drumul acela. 17.17 Sa n-aiba un mare numar de neveste, ca sa nu i se abata inima; si sa nu stranga mari gramezi de argint si aur. 17.18 Cand se va aseza pe scaunul de domnie al imparatiei lui, sa scrie pentru el, intr-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preotii din neamul Levitilor. 17.19 Va trebui s-o aiba cu el si s-o citeasca in toate zilele vietii lui, ca sa invete sa se teama de Domnul, Dumnezeul lui, sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele din legea aceasta si toate poruncile acestea~ 17.20 pentru ca inima lui sa nu se inalte mai presus de fratii lui, si sa nu se abata de la poruncile acestea nici la dreapta nici la stanga, si sa aiba astfel multe zile in imparatia lui, el si copiii lui, in mijlocul lui Israel.

Deuteronom 18

18.1 Preotii, Levitii, si toata semintia lui Levi, sa n-aiba nici parte de mosie, nici mostenire in Israel; sa se hraneasca din jertfele mistuite de foc in cinstea Domnului si din darurile aduse Domnului. 18.2 Sa n-aiba mostenire in mijlocul fratilor lor: Domnul va fi mostenirea lor, cum le-a spus. 18.3 Iata care va fi dreptul preotilor de la popor: cei ce vor aduce o jertfa, fie bou, fie miel, sa dea preotului spata, falcile si pantecele. 18.4 Sa-i dai cele dintai roade din graul tau, din mustul tau si din untdelemnul tau, si parga din lana oilor tale; 18.5 caci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tau, dintre toate semintiile, ca sa faca slujba in Numele Domnului, el si fiii lui, in toate zilele. 18.6 Cand va pleca un Levit din una din cetatile tale, din locul unde locuieste el in Israel, ca sa se duca, dupa deplina dorinta a sufletului sau, in locul pe care-l va alege Domnul~ 18.7 si va face slujba in Numele Domnului, Dumnezeului tau, ca toti fratii lui Leviti care stau inaintea Domnului: 18.8 va primi ca hrana o parte la fel cu a lor, si, pe langa ea, se va bucura si de veniturile iesite din vanzarea averii lui parintesti. 18.9 Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora. 18.10 Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor~ 18.11 de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. 18.12 Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tau, pe aceste neamuri dinaintea ta. 18.13 Tu sa te tii in totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tau. 18.14 Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de cei ce citesc in stele si de ghicitori; dar tie, Domnul, Dumnezeul tau, nu-ti ingaduie lucrul acesta. 18.15 Domnul, Dumnezeul tau, iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el! 18.16 Astfel el va raspunde la cererea pe care ai facut-o Domnului, Dumnezeului tau, la Horeb, in ziua adunarii poporului, cand ziceai: Sa nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, si sa nu mai vad acest foc mare, ca sa nu mor. 18.17 Atunci Domnul mi-a zis: Ce au zis ei, este bine. 18.18 Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura lui, si el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. 18.19 Si daca cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el in Numele Meu, Eu ii voi cere socoteala. 18.20 Dar prorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvant pe care nu-i voi porunci sa-l spuna, sau care va vorbi in numele altor dumnezei, prorocul acela sa fie pedepsit cu moartea. 18.21 Poate ca vei zice in inima ta: Cum vom cunoaste cuvantul pe care nu-l va spune Domnul? 18.22 Cand ceea ce va spune prorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din indrazneala: sa n-ai teama de el.

Deuteronom 19

19.1 Dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, va nimici toate neamurile acelea a caror tara ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, dupa ce le vei izgoni si vei locui in cetatile si in casele lor~ 19.2 sa desparti trei cetati in mijlocul tarii pe care ti-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul tau. 19.3 Sa faci drumuri, si sa imparti in trei parti tinutul tarii pe care ti-o va da ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau. Sa faci asa, pentru ca orice ucigas sa poata fugi in cetatile acestea. 19.4 Legea aceasta sa fie pentru ucigasul care va fugi acolo ca sa-si scape viata, cand va omori fara voie pe aproapele sau, fara sa-i fi fost vrajmas mai inainte. 19.5 Asa, de pilda, un om se va duce sa taie lemne in padure cu un alt om; ridica securea cu mana, ca sa taie copacul, fierul scapa din coada, loveste pe tovarasul sau, si-l omoara. Atunci el sa fuga intr-una din cetatile acestea ca sa-si scape viata; 19.6 pentru ca nu cumva razbunatorul sangelui, aprins de manie si urmarind pe ucigas, sa-l ajunga, fiind prea lung drumul, si sa loveasca de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindca mai inainte nu fusese vrajmas aproapelui sau. 19.7 De aceea iti dau porunca aceasta: Sa desparti trei cetati. 19.8 Cand Domnul, Dumnezeul tau, iti va largi hotarele, cum a jurat parintilor tai, si-ti va da toata tara pe care a fagaduit parintilor tai ca ti-o va da~ 19.9 numai sa pazesti si sa implinesti toate aceste porunci pe care ti le dau astazi, ca sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, si sa umbli totdeauna pe caile Lui atunci sa mai adaugi trei cetati la cele trei~ 19.10 pentru ca sa nu fie varsat sangele celui nevinovat in mijlocul tarii pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau, si astfel sa fii vinovat de omor. 19.11 Dar daca un om fuge intr-una din aceste cetati, dupa ce a intins laturi aproapelui sau din vrajmasie impotriva lui, dupa ce s-a aruncat asupra lui si l-a lovit asa incat i-a pricinuit moartea~ 19.12 batranii din cetatea lui sa trimita sa-l prinda si sa-l dea in mainile razbunatorului sangelui, ca sa moara. 19.13 Sa n-ai mila de el, si sa stergi din Israel sangele celui nevinovat, ca sa fii fericit. 19.14 Sa nu muti hotarele aproapelui tau, puse de stramosii tai, in mostenirea pe care vei avea-o in tara pe care ti-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul tau. 19.15 Un singur martor nu va fi de ajuns impotriva unui om, ca sa adevereasca vreo nelegiuire sau vreun pacat oarecare; un fapt nu va putea fi intemeiat decat pe marturia a doi sau trei martori. 19.16 Cand un martor mincinos se va ridica impotriva cuiva ca sa-l invinuiasca de vreo nelegiuire~ 19.17 cei doi oameni cu pricina sa se infatiseze inaintea Domnului, inaintea preotilor si judecatorilor care vor fi atunci in slujba. 19.18 Judecatorii sa faca cercetari amanuntite. Daca se va afla ca martorul acela este un martor mincinos, si ca a facut o marturisire mincinoasa impotriva fratelui sau~ 19.19 atunci sa-i faceti cum avea el de gand sa faca fratelui sau. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau. 19.20 In felul acesta, ceilalti vor auzi si se vor teme, si nu se va mai face o fapta asa de nelegiuita in mijlocul tau. 19.21 Sa n-ai nici o mila, ci sa ceri: viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior.

Deuteronom 20

20.1 Cand vei merge la razboi impotriva vrajmasilor tai, si vei vedea cai si care, si un popor mai mare la numar decat tine, sa nu te temi de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, este cu tine. 20.2 La apropierea luptei, preotul sa vina si sa vorbeasca poporului. 20.3 Sa le spuna: Asculta, Israele! Voi astazi sunteti aproape de lupta impotriva vrajmasilor vostri. Sa nu vi se tulbure inima, fiti fara teama, nu va spaimantati, nu va ingroziti dinaintea lor. 20.4 Caci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca sa bata pe vrajmasii vostri, ca sa va mantuiasca. 20.5 Mai marii ostirii sa vorbeasca apoi poporului si sa zica: Cine a zidit o casa noua, si nu s-a asezat inca in ea, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moara in lupta si sa se aseze altul in ea. 20.6 Cine a sadit o vie, si n-a mancat inca din ea, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moara in lupta si sa manance altul din ea. 20.7 Cine s-a logodit cu o femeie, si n-a luat-o inca, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu moara in lupta si s-o ia altul. 20.8 Mai marii ostirii sa vorbeasca mai departe poporului, si sa spuna: Cine este fricos si slab la inima, sa plece si sa se intoarca acasa, ca sa nu inmoaie inima fratilor lui. 20.9 Dupa ce mai marii ostirii vor ispravi de vorbit poporului, sa aseze pe capeteniile ostirii in fruntea poporului. 20.10 Cand te vei apropia de o cetate ca sa te bati impotriva ei, s-o imbii cu pace. 20.11 Daca primeste pacea si-ti deschide portile, tot poporul care se va afla in ea sa-ti dea bir si sa-ti fie supus. 20.12 Daca nu primeste pacea cu tine si vrea sa faca razboi cu tine, atunci s-o impresori. 20.13 Si dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, o va da in mainile tale, sa treci prin ascutisul sabiei pe toti cei de parte barbateasca. 20.14 Dar sa iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, si tot ce va mai fi in cetate, toata prada, si sa mananci toata prada vrajmasilor tai, pe care ti-i va da in mana Domnul, Dumnezeul tau. 20.15 Asa sa faci cu toate cetatile care vor fi foarte departe de tine, si care nu fac parte din cetatile neamurilor acestora. 20.16 Dar in cetatile popoarelor acestora, a caror tara ti-o da ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau, sa nu lasi cu viata nimic care sufla. 20.17 Ci sa nimicesti cu desavarsire popoarele acelea, pe Hetiti, pe Amoriti, pe Canaaniti, pe Fereziti, pe Heviti, si Iebusiti, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau~ 20.18 ca sa nu va invete sa faceti dupa toate uraciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor, si sa pacatuiti astfel impotriva Domnului, Dumnezeului vostru. 20.19 Daca vei impresura multe zile o cetate cu care esti in razboi, ca s-o cuceresti, pomii sa nu-i strici, taindu-i cu securea; sa mananci din ei si sa nu-i tai; caci pomul de pe camp este oare un om ca sa fie nimicit prin impresurare de tine? 20.20 Numai copacii pe care-i vei sti ca nu sunt pomi buni de mancat, vei putea sa-i strici si sa-i tai, si vei putea sa faci cu ei intarituri impotriva cetatii care este in razboi cu tine, pana va cadea.

Deuteronom 21

21.1 Daca, in tara pe care ti-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul tau, se gaseste intins in mijlocul unui camp un om ucis, fara sa se stie cine l-a lovit~ 21.2 batranii si judecatorii tai sa se duca sa masoare departarea de la trupul mort pana in cetatile de primprejur. 21.3 Cand se va hotari cetatea cea mai apropiata de trupul mort, batranii din cetatea aceea sa ia o vitea care sa nu fi fost pusa la munca si care sa nu fi tras la jug. 21.4 Sa duca viteaua aceea intr-o vale cu apa care nu seaca niciodata si unde nu se ara nici nu se seamana; si acolo, sa taie capul vitelei in vale. 21.5 Atunci sa se apropie preotii, fiii lui Levi; caci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tau, ca sa-I slujeasca si sa binecuvanteze in Numele Domnului, si ei trebuie sa hotarasca in orice cearta si in orice ranire. 21.6 Toti batranii din cetatea aceea cea mai apropiata de trupul mort sa-si spele mainile pe viteaua careia i-au taiat capul in vale. 21.7 Si, luand cuvantul, sa zica: Mainile noastre n-au varsat sangele acesta, si ochii nostri nu l-au vazut varsandu-se. 21.8 Iarta, Doamne, pe poporul Tau Israel, pe care l-ai rascumparat; nu pune sangele nevinovat in socoteala poporului Tau Israel. Si sangele acela nu-i va fi pus in socoteala. 21.9 Astfel trebuie sa curati din mijlocul tau sangele nevinovat, facand ce este placut inaintea Domnului. 21.10 Cand vei merge la razboi impotriva vrajmasilor tai, daca Domnul ii da in mainile tale, si vei lua prinsi din ei~ 21.11 poate ca printre cei prinsi vei vedea o femeie frumoasa, si vei dori s-o iei de nevasta. 21.12 Atunci s-o aduci inauntrul casei tale. Ea sa-si rada capul si sa-si taie unghiile~ 21.13 sa-si lepede hainele pe care le purta cand a fost prinsa, sa locuiasca in casa ta, si sa planga pe tatal si pe mama ei o luna de zile. Dupa aceea, sa te duci la ea, sa-i fii barbat, si ea sa-ti fie nevasta. 21.14 Daca nu-ti va mai place, s-o lasi sa plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici sa te porti cu ea ca cu o roaba, pentru ca ai injosit-o. 21.15 Daca un om, care are doua neveste, iubeste pe una si nu iubeste pe cealalta, si daca are copii cu ele, din care intaiul nascut este de la nevasta pe care n-o iubeste~ 21.16 cand isi va imparti averile intre fiii lui, nu va putea face intai nascut pe fiul aceleia pe care o iubeste, in locul fiului aceleia pe care n-o iubeste, si care este intaiul nascut. 21.17 Ci sa recunoasca de intai nascut pe fiul aceleia pe care n-o iubeste, si sa-i dea o parte indoita din averea lui; caci fiul acesta este cel dintai rod al puterii lui, si lui i se cuvine dreptul de intai nascut. 21.18 Daca un om are un fiu neascultator si indaratnic, care n-asculta nici de glasul tatalui sau, nici de glasul mamei lui, si nu-i asculta nici chiar dupa ce l-au pedepsit~ 21.19 tatal si mama sa-l ia, si sa-l duca la batranii cetatii lui si la poarta locului in care locuieste. 21.20 Sa spuna batranilor cetatii lui: Iata, fiul nostru este neascultator si indaratnic, n-asculta de glasul nostru, si este lacom si betiv. 21.21 Si toti oamenii din cetatea lui sa-l ucida cu pietre, si sa moara. Astfel sa curati raul din mijlocul tau, pentru ca tot Israelul s-auda si sa se teama. 21.22 Daca se va omori un om care a savarsit o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moartea, si l-ai spanzurat de un lemn~ 21.23 trupul lui mort sa nu stea noaptea pe lemn; ci sa-l ingropi in aceeasi zi, caci cel spanzurat este blestemat inaintea lui Dumnezeu, si sa nu spurci tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau.

Deuteronom 22

22.1 Daca vezi ratacindu-se boul sau oaia fratelui tau, sa nu le ocolesti, ci sa le aduci la fratele tau. 22.2 Daca fratele tau nu locuieste langa tine, si nu-l cunosti, sa iei dobitocul la tine acasa, si sa ramana la tine pana ce-l cere fratele tau; si atunci sa i-l dai. 22.3 Tot asa sa faci si cu magarul lui, tot asa sa faci si cu haina lui, si tot asa sa faci cu orice lucru pierdut de el si gasit de tine: sa nu le ocolesti. 22.4 Daca vezi magarul fratelui tau sau boul lui cazut pe drum, sa nu-l ocolesti, ci sa-i ajuti sa-l ridice. 22.5 Femeia sa nu poarte imbracaminte barbateasca, si barbatul sa nu se imbrace cu haine femeiesti; caci oricine face lucrurile acestea este o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 22.6 Daca intalnesti pe drum un cuib de pasare, intr-un copac sau pe pamant, cu pui sau oua si mama lor sezand peste pui sau peste oua, sa nu iei si pe mama si pe puii ei~ 22.7 ci sa dai drumul mamei si sa nu iei decat puii, ca sa fii fericit si sa ai zile multe. 22.8 Cand zidesti o casa noua, sa-ti faci un palimar imprejurul acoperisului, ca sa nu aduci vina de sange asupra casei tale, daca s-ar intampla sa cada cineva de pe ea. 22.9 Sa nu semeni in via ta doua feluri de seminte, ca nu cumva sa intinezi si rodul semintei pe care ai semanat-o si rodul viei. 22.10 Sa nu ari cu un bou si un magar injugati impreuna. 22.11 Sa nu porti o haina tesuta din felurite fire, din lana si in unite impreuna. 22.12 Sa faci ciucuri la cele patru colturi ale hainei cu care te vei inveli. 22.13 Daca un om, care si-a luat o nevasta si s-a impreunat cu ea, o uraste 22.14 apoi, o invinuieste de lucruri nelegiuite si-i scoate nume rau, zicand: Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea, si n-am gasit-o fecioara, 22.15 atunci tatal si mama fetei sa ia semnele fecioriei ei si sa le aduca inaintea batranilor cetatii, la poarta. 22.16 Tatal fetei sa spuna batranilor: Am dat pe fiica mea de nevasta omului acestuia, si el a inceput s-o urasca; 22.17 acum o invinuieste de lucruri nelegiuite, zicand: N-am gasit fecioara pe fiica ta. Dar iata semnele fecioriei fetei mele. Si sa desfaca haina ei inaintea batranilor cetatii. 22.18 Batranii cetatii sa ia atunci pe omul acela si sa-l pedepseasca; 22.19 si, pentru ca a scos nume rau unei fecioare din Israel, sa-l osandeasca la o gloaba de o suta sicli de argint, pe care sa-i dea tatalui fetei. Ea sa ramana nevasta lui, si el nu va putea s-o goneasca toata viata lui. 22.20 Dar daca faptul este adevarat, daca fata nu s-a gasit fecioara~ 22.21 sa scoata pe fata la usa casei tatalui ei; sa fie ucisa cu pietre de oamenii din cetate, si sa moara, pentru ca a savarsit o miselie in Israel, curvind in casa tatalui ei. Sa curati astfel raul din mijlocul tau. 22.22 Daca se va gasi un barbat culcat cu o femeie maritata, sa moara amandoi: si barbatul care s-a culcat cu femeia, si femeia. Sa curati astfel raul din mijlocul lui Israel. 22.23 Daca o fata fecioara este logodita, si o intalneste un om in cetate si se culca cu ea~ 22.24 sa-i aduceti pe amandoi la poarta cetatii, sa-i ucideti cu pietre, si sa moara amandoi: fata, pentru ca n-a tipat in cetate, si omul, pentru ca a necinstit pe nevasta aproapelui sau. Sa curati astfel raul din mijlocul tau. 22.25 Dar daca omul acela intalneste in camp pe fata logodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea sa fie pedepsit cu moartea. 22.26 Fetei sa nu-i faci nimic; ea nu este vinovata de o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moarte, caci e ca si cu un om care se arunca asupra aproapelui lui si-l omoara. 22.27 Fata logodita, pe care a intalnit-o omul acela pe camp, a putut sa strige fara sa fie cineva sa-i sara in ajutor. 22.28 Daca un om intalneste o fata fecioara nelogodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, si se intampla sa fie prinsi~ 22.29 omul care s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint; si, pentru ca a necinstit-o, s-o ia de nevasta, si nu va putea s-o goneasca, toata viata lui. 22.30 Nimeni sa nu ia pe nevasta tatalui sau, si nici sa nu ridice invelitoarea tatalui sau.

Deuteronom 23

23.1 Cel scopit sau famenul sa nu intre in adunarea Domnului. 23.2 Cel nascut din curvie sa nu intre in adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui sa nu intre in adunarea Domnului. 23.3 Amonitul si Moabitul sa nu intre in adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie~ 23.4 pentru ca nu v-au iesit inainte cu paine si apa, pe drum, la iesirea voastra din Egipt, si pentru ca au adus, pe pret de argint, impotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca sa te blesteme. 23.5 Dar Domnul, Dumnezeul tau, n-a voit sa asculte pe Balaam; si Domnul, Dumnezeul tau, a schimbat blestemul acela in binecuvantare, pentru ca tu esti iubit de Domnul, Dumnezeul tau. 23.6 Sa nu-ti pese nici de propasirea lor, nici de bunastarea lor, toata viata ta, pe vecie. 23.7 Sa nu urasti pe Edomit, caci este fratele tau; sa nu urasti pe Egiptean, caci ai fost strain in tara lui: 23.8 fiii care li se vor naste, in al treilea neam, sa intre in adunarea Domnului. 23.9 Cand vei iesi cu oastea impotriva vrajmasilor tai, fereste-te de orice lucru rau. 23.10 Daca va fi la tine cineva care sa nu fie curat, in urma vreunei intamplari din timpul noptii, sa iasa din tabara, si sa nu intre in tabara; 23.11 spre seara, sa se scalde in apa, si dupa asfintitul soarelui va putea sa se intoarca in tabara. 23.12 Sa ai un loc afara din tabara, si acolo sa iesi afara. 23.13 Intre uneltele tale sa ai o lopata, cu care sa sapi si sa-ti acoperi murdariile iesite din tine, cand vei iesi afara. 23.14 Caci Domnul Dumnezeul tau, merge in mijlocul taberei tale, ca sa te ocroteasca si sa-ti dea in mana pe vrajmasii tai dinaintea ta; tabara ta va trebui deci sa fie sfanta, pentru ca Domnul sa nu vada la tine nimic necurat, si sa nu Se abata de la tine. 23.15 Sa nu dai inapoi stapanului sau pe un rob care va fugi la tine dupa ce l-a parasit. 23.16 Sa ramana la tine, in mijlocul tau, in locul pe care-l va alege el, intr-una din cetatile tale, unde ii va placea: sa nu-l asupresti. 23.17 Sa nu fie nici o curva din fetele lui Israel, si sa nu fie nici un sodomit din fiii lui Israel. 23.18 Sa n-aduci in casa Domnului, Dumnezeului tau, castigul unei curve, nici pretul unui caine, ca implinire a unei juruinte oarecare; caci si unul si altul sunt o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 23.19 Sa nu ceri nici o dobanda de la fratele tau: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se imprumuta cu dobanda. 23.20 De la strain vei putea sa iei dobanda, dar de la fratele tau sa nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tau, sa te binecuvanteze in tot ce vei face in tara pe care o vei lua in stapanire. 23.21 Daca faci o juruinta Domnului, Dumnezeului tau, sa nu pregeti s-o implinesti; caci Domnul, Dumnezeul tau, iti va cere socoteala, si te vei face vinovat de un pacat. 23.22 22. Daca te feresti sa faci o juruinta, nu faci un pacat. 23.23 Dar sa pazesti si sa implinesti ce-ti va iesi de pe buze, si anume juruintele pe care le vei face de buna voie Domnului, Dumnezeului tau, si pe care le vei rosti cu gura ta. 23.24 Daca intri in via aproapelui tau, vei putea sa mananci struguri, dupa plac, pana te vei satura; dar in vas sa nu iei. 23.25 Daca intri in holdele aproapelui tau, vei putea sa culegi spice cu mana, dar secera in holdele aproapelui tau, sa n-o pui.

Deuteronom 24

24.1 Cand cineva isi va lua o nevasta si se va insura cu ea, si s-ar intampla ca ea sa nu mai aiba trecere inaintea lui, pentru ca a descoperit ceva rusinos in ea, sa-i scrie o carte de despartire, si, dupa ce-i va da-o in mana, sa-i dea drumul din casa lui. 24.2 Ea sa iasa de la el, sa plece, si va putea sa se marite dupa un alt barbat. 24.3 Daca si acesta din urma incepe s-o urasca, ii scrie o carte de despartire, si dupa ce i-o da in mana, ii da drumul din casa lui; sau, daca acest barbat din urma care a luat-o de nevasta, moare~ 24.4 atunci barbatul dintai, care ii daduse drumul, nu va putea s-o ia iarasi de nevasta, dupa ce s-a pangarit ea, caci lucrul acesta este o uraciune inaintea Domnului, si sa nu faci vinovata de pacat tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau. 24.5 Cand un om va fi insurat de curand, sa nu se duca la oaste, si sa nu se puna nici o sarcina peste el; sa fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, si sa inveseleasca astfel pe nevasta pe care si-a luat-o. 24.6 Sa nu iei zalog cele doua pietre de rasnita, nici chiar piatra de rasnita de deasupra; caci ar insemna ca iei zalog insasi viata cuiva. 24.7 Daca se va gasi cineva care sa fi furat pe vreunul din fratii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, si sa-l fi facut rob sau sa-l fi vandut, hotul acela sa fie pedepsit cu moartea. Sa curati astfel raul din mijlocul tau. 24.8 Ia seama bine si pazeste-te de rana leprei; si sa faceti tot ce va vor invata preotii dintre Leviti, sa aveti grija sa lucrati dupa poruncile pe care li le-am dat. 24.9 Adu-ti aminte ce a facut Domnul, Dumnezeul tau, Mariei, pe drum, la iesirea voastra din Egipt. 24.10 Daca ai vreo datorie la aproapele tau, sa nu intri in casa lui ca sa-i iei lucrul pus zalog; 24.11 ci sa stai afara, si cel pe care l-ai imprumutat sa-ti aduca afara lucrul pus zalog. 24.12 Daca omul acela este sarac, sa nu te culci cu lucrul luat zalog de la el la tine; 24.13 sa i-l dai inapoi la apusul soarelui, ca sa se culce in haina lui, si sa te binecuvanteze; si lucrul acesta ti se va socoti ca un lucru bun inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 24.14 Sa nu nedreptatesti pe simbriasul sarac si nevoias, fie ca este unul din fratii tai, fie ca este unul din strainii care locuiesc in tara ta, in cetatile tale. 24.15 Sa-i dai plata pentru ziua lui inainte de apusul soarelui; caci e sarac, si o doreste mult. Altfel, ar striga catre Domnul impotriva ta, si te-ai face vinovat de un pacat. 24.16 Sa nu omori pe parinti pentru copii, si sa nu omori pe copii pentru parinti; fiecare sa fie omorat pentru pacatul lui. 24.17 Sa nu te atingi de dreptul strainului si al orfanului, si sa nu iei zalog haina vaduvei. 24.18 Sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt, si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat de acolo; de aceea iti dau aceste porunci ca sa le implinesti. 24.19 Cand iti vei secera ogorul, si vei uita un snop pe camp, sa nu te intorci sa-l iei: sa fie al strainului, al orfanului si al vaduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tau, sa te binecuvanteze in tot lucrul mainilor tale. 24.20 Cand iti vei scutura maslinii, sa nu culegi a doua oara roadele ramase pe ramuri: ele sa fie ale strainului, ale orfanului si ale vaduvei. 24.21 Cand iti vei culege via, sa nu culegi a doua oara ciorchinele care raman pe urma ta: ele sa fie ale strainului, ale orfanului si ale vaduvei. 24.22 Adu-ti aminte ca ai fost rob in tara Egiptului; de aceea iti dau poruncile acestea, ca sa le implinesti.

Deuteronom 25

25.1 Cand doi oameni vor avea o cearta intre ei, si se vor infatisa inaintea judecatii ca sa fie judecati, celui nevinovat sa-i dea drumul, iar pe cel vinovat sa-l osandeasca. 25.2 Daca cel vinovat este osandit sa fie batut, judecatorul sa puna sa-l intinda la pamant si sa-i dea in fata lui un numar de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui. 25.3 Sa nu puna sa-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dandu-i mai multe lovituri decat atat, fratele tau sa fie injosit inaintea ta. 25.4 Sa nu legi gura boului, cand treiera graul. 25.5 Cand fratii vor locui impreuna, si unul din ei va muri fara sa lase copii, nevasta mortului sa nu se marite afara cu un strain, ci cumnatul ei sa se duca la ea, s-o ia de nevasta, si sa se insoare cu ea ca cumnat. 25.6 Intaiul nascut, pe care-l va naste, sa mosteneasca pe fratele cel mort si sa-i poarte numele, pentru ca numele acesta sa nu fie sters din Israel. 25.7 Daca omul acesta nu vrea sa ia pe cumnata sa, ea sa se suie la poarta cetatii, la batrani, si sa spuna: Cumnatul meu nu vrea sa ridice in Israel numele fratelui sau, nu vrea sa ma ia de nevasta dupa dreptul de cumnat. 25.8 Batranii cetatii sa-l cheme, si sa-i vorbeasca. Daca el staruie, si zice: Nu vreau s-o iau~ 25.9 atunci cumnata sa sa se apropie de el in fata batranilor, sa-i scoata incaltamintea din picior, si sa-l scuipe in fata. Si luand cuvantul, sa zica: Asa sa se faca omului care nu voieste sa ridice casa fratelui sau. 25.10 Si casa lui se va numi in Israel casa celui descaltat. 25.11 Cand doi oameni se vor certa unul cu altul, si nevasta unuia se va apropia sa scoata pe barbatul sau din mana celui ce-l loveste, daca intinde mana si apuca pe acesta din urma de partile rusinoase~ 25.12 sa-i tai mana: sa n-ai nici o mila de ea. 25.13 Sa n-ai in sacul tau doua feluri de greutati, una mare si alta mica. 25.14 Sa n-ai in casa doua feluri de efa, una mare si alta mica. 25.15 Ci sa ai o greutate adevarata si dreapta, sa ai o efa adevarata si dreapta, pentru ca sa ai zile multe in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 25.16 Caci oricine face aceste lucruri, oricine savarseste o nedreptate, este o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 25.17 Adu-ti aminte ce ti-a facut Amalec pe drum, la iesirea voastra din Egipt: 25.18 cum te-a intalnit pe drum, si, fara nici o teama de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se tarau la coada, cand erai obosit si sleit de puteri. 25.19 Cand iti va da Domnul, Dumnezeul tau, odihna, dupa ce te va izbavi de toti vrajmasii care te inconjoara, in tara pe care Domnul, Dumnezeul tau, ti-o da ca mostenire si spre stapanire, sa stergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri: sa nu uiti lucrul acesta.

Deuteronom 26

26.1 Cand vei intra in tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau, cand o vei stapani si te vei aseza in ea~ 26.2 sa iei cele dintai roade din toate roadele pe care le vei scoate din pamant, in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa le pui intr-un cos, si sa te duci la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tau, ca sa faca sa locuiasca Numele Lui acolo. 26.3 Sa te duci la preotul care va fi in zilele acelea, si sa-i spui: Marturisesc astazi inaintea Domnului, Dumnezeului tau, ca am intrat in tara pe care Domnul a jurat parintilor nostri ca ne-o va da. 26.4 Preotul sa ia cosul din mana ta, si sa-l puna inaintea altarului Domnului, Dumnezeului tau. 26.5 Apoi sa iei iarasi cuvantul, si sa spui inaintea Domnului, Dumnezeului tau: Tatal meu era un Arameu pribeag, gata sa piara; s-a pogorat in Egipt cu putini insi, si s-a asezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic si mare la numar. 26.6 Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, si ne-au supus la grea robie. 26.7 Noi am strigat catre Domnul, Dumnezeul parintilor nostri. Domnul ne-a auzit glasul, si a vazut asuprirea, chinurile si necazurile noastre. 26.8 Si Domnul ne-a scos din Egipt, cu mana tare si cu brat intins, cu aratari infricosatoare, cu semne si minuni. 26.9 El ne-a adus in locul acesta, si ne-a dat tara aceasta, tara in care curge lapte si miere. 26.10 Acum iata, aduc cele dintai roade din roadele pamantului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne! Sa le pui inaintea Domnului, Dumnezeului tau, si sa te inchini inaintea Domnului Dumnezeului tau. 26.11 Apoi sa te bucuri, cu Levitul si cu strainul care va fi in mijlocul tau, de toate bunurile pe care ti le-a dat Domnul, Dumnezeul tau, tie si casei tale. 26.12 Dupa ce vei ispravi de luat toata zeciuiala din roadele tale, in anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai Levitului, strainului, orfanului si vaduvei; si ei sa manance si sa se sature, in cetatile tale. 26.13 Sa spui inaintea Domnului, Dumnezeului tau: Am scos din casa mea ce este sfintit, si l-am dat Levitului, strainului, orfanului si vaduvei, dupa toate poruncile pe care mi le-ai dat Tu; n-am calcat, nici n-am uitat nici una din poruncile Tale. 26.14 N-am mancat nimic din aceste lucruri in timpul meu de jale, n-am indepartat nimic din ele pentru vreo intrebuintare necurata, si n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat dupa toate poruncile pe care mi le-ai dat. 26.15 Priveste din locasul Tau cel sfant, din ceruri, si binecuvanteaza pe poporul Tau Israel, si tara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat parintilor nostri, tara aceasta in care curge lapte si miere. 26.16 Astazi, Domnul, Dumnezeul tau, iti porunceste sa implinesti legile si poruncile acestea; sa le pazesti si sa le implinesti din toata inima ta si din tot sufletul tau. 26.17 Astazi, tu ai marturisit inaintea Domnului ca El va fi Dumnezeul tau, ca vei umbla in caile Lui, vei pazi legile, poruncile si randuielile Lui, si vei asculta de glasul Lui. 26.18 Si azi, Domnul ti-a marturisit ca vei fi un popor al Lui, cum ti-a spus, daca vei pazi toate poruncile Lui~ 26.19 si iti va da asupra tuturor neamurilor pe care le-a facut: intaietate in slava, in faima si in maretie, si vei fi un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau, cum ti-a spus.

Deuteronom 27

27.1 Moise si batranii lui Israel au dat urmatoarea porunca poporului: Paziti toate poruncile pe care vi le dau astazi. 27.2 Dupa ce veti trece Iordanul, ca sa intrati in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa ridici niste pietre mari, si sa le tencuiesti cu var. 27.3 Sa scrii pe pietrele acestea toate cuvintele din legea aceasta, dupa ce vei trece Iordanul, ca sa intri in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, tara in care curge lapte si miere, cum ti-a spus Domnul, Dumnezeul parintilor tai. 27.4 Dupa ce veti trece Iordanul, sa ridicati pe muntele Ebal pietrele acestea, pe care va poruncesc azi sa le ridicati, si sa le tencuiti cu var. 27.5 Acolo, sa zidesti un altar Domnului, Dumnezeului tau, un altar de pietre, peste care sa nu treaca fierul; 27.6 din pietre intregi sa zidesti altarul Domnului, Dumnezeului tau. Sa aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tau; 27.7 sa aduci jertfe de multumire, si sa mananci acolo si sa te bucuri inaintea Domnului, Dumnezeului tau. 27.8 Sa scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, sapandu-le foarte deslusit. 27.9 Moise si preotii din neamul Levitilor au vorbit intregului Israel, si au zis: Israele, ia aminte si asculta! Astazi, tu te-ai facut poporul Domnului, Dumnezeului tau. 27.10 Sa asculti de glasul Domnului, Dumnezeului tau, si sa implinesti poruncile si legile Lui pe care ti le dau astazi. 27.11 In aceeasi zi, Moise a mai dat urmatoarea porunca poporului: 27.12 Dupa ce veti trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Beniamin, sa stea pe muntele Garizim, ca sa binecuvanteze poporul; 27.13 iar Ruben, Gad, Aser, Zabulon, Dan si Neftali, sa stea pe muntele Ebal, ca sa rosteasca blestemul. 27.14 Si Levitii sa ia cuvantul, si sa spuna cu glas tare intregului Israel: 27.15 Blestemat sa fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, caci este o uraciune inaintea Domnului, un lucru iesit din maini de mester, si care-l va pune intr-un loc ascuns! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.16 Blestemat sa fie cel ce va nesocoti pe tatal sau si pe mama sa! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.17 Blestemat sa fie cel ce va muta hotarele aproapelui sau! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.18 Blestemat sa fie cel ce va face pe un orb sa rataceasca pe drum! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.19 Blestemat sa fie cel ce se atinge de dreptul strainului, orfanului si vaduvei! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.20 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu nevasta tatalui sau, caci ridica invelitoarea tatalui sau! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.21 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu vreo vita oarecare! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.22 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatalui sau sau fiica mamei sale! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.23 Blestemat sa fie cel ce se va culca cu soacra sa! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.24 Blestemat sa fie cel ce va lovi pe aproapele lui in ascuns! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.25 Blestemat sa fie cel ce va primi un dar ca sa verse sangele celui nevinovat! Si tot poporul sa raspunda: Amin! 27.26 Blestemat sa fie cine nu va implini cuvintele legii acesteia, si cine nu le va face! Si tot poporul sa raspunda: Amin!

Deuteronom 28

28.1 Daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pazind si implinind toate poruncile Lui pe care ti le dau astazi, Domnul, Dumnezeul tau, iti va da intaietate asupra tuturor neamurilor de pe pamant. 28.2 Iata toate binecuvantarile care vor veni peste tine si de care vei avea parte, daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau: 28.3 Vei fi binecuvantat in cetate, si vei fi binecuvantat la camp. 28.4 Rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau, rodul turmelor tale, fatul vacilor si oilor tale, toate acestea vor fi binecuvantate. 28.5 Cosnita si postava ta vor fi binecuvantate. 28.6 Vei fi binecuvantat la venirea ta, si vei fi binecuvantat la plecarea ta. 28.7 Domnul iti va da biruinta asupra vrajmasilor tai care se vor ridica impotriva ta; pe un drum vor iesi impotriva ta, dar pe sapte drumuri vor fugi dinaintea ta. 28.8 Domnul va face ca binecuvantarea sa fie cu tine in granarele tale si in toate lucrurile pe care vei pune mana. Te va binecuvanta in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 28.9 Vei fi pentru Domnul un popor sfant, cum ti-a jurat El, daca vei pazi poruncile Domnului, Dumnezeului tau, si vei umbla pe caile Lui. 28.10 Toate popoarele vor vedea ca tu porti Numele Domnului, si se vor teme de tine. 28.11 Domnul te va coplesi cu bunatati, inmultind rodul trupului tau, rodul turmelor tale si rodul pamantului tau, in tara pe care Domnul a jurat parintilor tai ca ti-o va da. 28.12 Domnul iti va deschide comoara Lui cea buna, cerul, ca sa trimita tarii tale ploaie la vreme si ca sa binecuvanteze tot lucrul mainilor tale: vei da cu imprumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu imprumut. 28.13 Domnul te va face sa fii cap, nu coada; totdeauna vei fi sus, si niciodata nu vei fi jos, daca vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tau, pe care ti le dau astazi, daca le vei pazi si le vei implini~ 28.14 si nu te vei abate nici la dreapta nici la stanga de la toate poruncile pe care vi le dau astazi, ca sa va duceti dupa alti dumnezei si sa le slujiti. 28.15 Dar daca nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca nu vei pazi si nu vei implini toate poruncile Lui si toate legile Lui, pe care ti le dau astazi, iata toate blestemele care vor veni peste tine si de care vei avea parte. 28.16 Vei fi blestemat in cetate, si vei fi blestemat pe camp. 28.17 Cosnita si postava ta vor fi blestemate. 28.18 Rodul trupului tau, rodul pamantului tau, fatul vacilor tale si fatul oilor tale, toate vor fi blestemate. 28.19 Vei fi blestemat la venirea ta, si vei fi blestemat la plecarea ta. 28.20 Domnul va trimite impotriva ta blestemul, tulburarea si amenintarea, in mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, pana vei fi nimicit, pana vei pieri curand, din pricina rautatii faptelor tale, care te-a facut sa Ma parasesti. 28.21 Domnul va trimite peste tine ciuma, pana te va nimici in tara pe care o vei lua in stapanire. 28.22 Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteala, cu caldura arzatoare, cu seceta, cu rugina in grau si cu taciune, care te vor urmari pana vei pieri. 28.23 Cerul deasupra capului tau va fi de arama, si pamantul sub tine va fi de fier. 28.24 Domnul va trimite tarii tale in loc de ploaie praf si pulbere, care va cadea din cer peste tine pana vei fi nimicit. 28.25 Domnul te va face sa fii batut de vrajmasii tai; pe un drum vei iesi impotriva lor, dar pe sapte drumuri vei fugi dinaintea lor; si vei fi o groaza pentru toate imparatiile pamantului. 28.26 Trupul tau mort va fi hrana tuturor pasarilor cerului si fiarelor pamantului; si nu va fi nimeni care sa le sperie. 28.27 Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la sezut, cu raie si cu pecingine, de care nu vei putea sa te vindeci. 28.28 Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu ratacire a mintii~ 28.29 si vei bajbai pe intuneric ziua in amiaza mare, ca orbul pe intuneric; nu vei avea noroc in treburile tale, si in toate zilele vei fi apasat, pradat, si nu va fi nimeni care sa-ti vina in ajutor. 28.30 Vei avea logodnica, si altul se va culca cu ea; vei zidi casa, si n-o vei locui; vei sadi vie, si nu vei manca din ea. 28.31 Boul tau va fi junghiat sub ochii tai, si nu vei manca din el; ti se va rapi magarul dinaintea ta, si nu ti se va da inapoi; oile tale vor fi date vrajmasilor tai, si nu va fi nimeni care sa-ti vina in ajutor. 28.32 Fiii tai si fiicele tale vor fi date ca roabe pe mana altui popor; ti se vor topi ochii de dor, uitandu-te toata ziua dupa ei, si mana ta va fi fara putere. 28.33 Un popor, pe care nu-l cunosti, va manca rodul pamantului tau si tot venitul lucrului tau, si in toate zilele vei fi apasat si zdrobit. 28.34 Privelistea pe care o vei avea sub ochi te va face sa innebunesti. 28.35 Domnul te va lovi cu o buba rea la genunchi si la coapse, si nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi de la talpa piciorului pana in crestetul capului. 28.36 Domnul te va duce, pe tine si imparatul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici parintii tai. Si acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn si de piatra. 28.37 Si vei fi de pomina, de batjocura si de ras, printre toate popoarele la care te va duce Domnul. 28.38 Vei semana multa samanta pe campul tau, si vei strange putin; caci o vor manca toate lacustele. 28.39 Vei sadi vii si le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n-o vei culege, caci o vor manca viermii. 28.40 Vei avea maslini, pe toata intinderea tarii tale: si nu te vei unge cu untdelemn, caci maslinele vor cadea. 28.41 Vei naste fii si fiice; dar nu vor fi ai tai, caci se vor duce in robie. 28.42 Omizile iti vor manca toti pomii si rodul pamantului. 28.43 Strainul care va fi in mijlocul tau se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogori tot mai jos; 28.44 el iti va da cu imprumut, si tu nu-i vei da cu imprumut; el va fi fruntea si tu vei fi coada. 28.45 Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmari si te vor ajunge pana vei fi nimicit, pentru ca n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pentru ca n-ai pazit poruncile Lui si legile Lui, pe care ti le-a dat. 28.46 Ele vor fi vesnic ca niste semne si minuni pentru tine si samanta ta. 28.47 Pentru ca, in mijlocul belsugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului, Dumnezeului tau, cu bucurie si cu draga inima~ 28.48 vei sluji in mijlocul foamei, setei, goliciunii si lipsei de toate, vrajmasilor tai, pe care-i va trimite Domnul impotriva ta. El iti va pune pe grumaz un jug de fier, pana te va nimici. 28.49 Domnul va aduce de departe, de la marginile pamantului, un neam care va cadea peste tine cu zbor de vultur, un neam a carui limba n-o vei intelege~ 28.50 un neam cu infatisarea salbatica, si care nu se va sfii de cel batran, nici nu va avea mila de copii. 28.51 El va manca rodul turmelor tale si rodul pamantului tau, pana vei fi nimicit; nu-ti va lasa nici grau, nici must, nici untdelemn, nici viteii de la vaci, nici mieii de la oi, pana te va face sa pieri. 28.52 Te va impresura in toate cetatile tale, pana iti vor cadea zidurile, aceste ziduri inalte si tari, in care iti pusesei increderea pe toata intinderea tarii tale; te va impresura in toate cetatile tale, in toata tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. 28.53 In stramtorarea si necazul in care te va aduce vrajmasul tau, vei manca rodul trupului tau, carnea fiilor si fiicelor tale, pe care ti-i va da Domnul, Dumnezeul tau. 28.54 Omul cel mai gingas si cel mai milos dintre voi se va uita rau la fratele sau, la nevasta care se odihneste pe sanul lui, la copiii pe care i-a crutat: 28.55 nu va da nici unuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hraneste, fiindca nu-i va mai ramane nimic in mijlocul stramtorarii si necazului in care te va aduce vrajmasul tau in toate cetatile tale. 28.56 Femeia cea mai gingasa si cea mai miloasa dintre voi, care, de gingasa si miloasa ce era, nu stia sa calce mai usor cu piciorul pe pamant, va privi fara mila pe barbatul care se odihneste la sanul ei, pe fiul si pe fiica ei: 28.57 nu le va da nimic din pielita noului nascut, pielita iesita dintre picioarele ei si din copiii pe care-i va naste, caci, ducand lipsa de toate, ii va manca in ascuns, din pricina stramtorarii si necazului in care te va aduce vrajmasul tau in cetatile tale. 28.58 Daca nu vei pazi si nu vei implini toate cuvintele legii acesteia, scrise in cartea aceasta, daca nu te vei teme de acest Nume slavit si infricosat, adica de Domnul, Dumnezeul tau~ 28.59 Domnul te va lovi in chip minunat, pe tine si samanta ta, cu rani mari si indelungate, cu boli grele si necurmate. 28.60 Va aduce peste tine toate bolile Egiptului de care tremurai, si ele se vor lipi de tine. 28.61 Ba inca, Domnul va aduce peste tine, pana vei fi nimicit, toate felurile de boli si de rani care nu sunt pomenite in cartea legii acesteia. 28.62 Dupa ce ati fost atat de multi ca stelele cerului, nu veti mai ramane decat un mic numar, pentru ca n-ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tau. 28.63 Dupa cum Domnul Se bucura sa va faca bine si sa va inmulteasca, tot asa Domnul Se va bucura sa va piarda si sa va nimiceasca; si veti fi smulsi din tara pe care o vei lua in stapanire. 28.64 Domnul te va imprastia printre toate neamurile, de la o margine a pamantului pana la cealalta: si acolo, vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici parintii tai, dumnezei de lemn si de piatra. 28.65 Intre aceste neamuri, nu vei fi linistit, si nu vei avea un loc de odihna pentru talpa picioarelor tale. Domnul iti va face inima fricoasa, ochii lancezi, si sufletul indurerat. 28.66 Viata iti va sta nehotarata inainte, vei tremura zi si noapte, nu vei fi sigur de viata ta. 28.67 In groaza care-ti va umple inima si in fata lucrurilor pe care ti le vor vedea ochii, dimineata vei zice: O, de ar veni seara! si seara vei zice: O, de ar veni dimineata! 28.68 Si Domnul te va intoarce pe corabii in Egipt, si vei face drumul acesta despre care-ti spusesem: Sa nu-l mai vezi! Acolo, va veti vinde vrajmasilor vostri, ca robi si roabe: si nu va fi nimeni sa va cumpere.

Deuteronom 29

29.1 Iata cuvintele legamantului pe care a poruncit lui Moise Domnul sa-l incheie cu copiii lui Israel in tara Moabului, afara de legamantul pe care-l incheiase cu ei la Horeb. 29.2 Moise a chemat pe tot Israelul si le-a zis: Ati vazut tot ce a facut Domnul sub ochii vostri, in tara Egiptului, lui Faraon, tuturor supusilor lui, si intregii lui tari: 29.3 marile incercari pe care ti le-au vazut ochii, minunile si semnele acelea mari 29.4 Dar Domnul nu v-a dat minte sa pricepeti, nici ochi sa vedeti, nici urechi sa auziti, pana in ziua de azi. 29.5 Totusi El zice: Eu v-am calauzit patruzeci de ani in pustie; hainele nu vi s-au invechit pe voi, si incaltamintea nu vi s-a invechit in picior: 29.6 paine n-ati mancat, si n-ati baut nici vin, nici bautura tare, ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 29.7 Ati ajuns in locul acesta; Sihon, imparatul Hesbonului, si Og, imparatul Basanului, ne-au iesit inainte, ca sa ne bata, si i-am batut. 29.8 Le-am luat tara, si am dat-o in stapanire Rubenitilor, Gaditilor si la jumatate din semintia Manasitilor. 29.9 Sa paziti dar cuvintele legamantului acestuia, si sa le impliniti, ca sa izbutiti in tot ce veti face. 29.10 Astazi stati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toti, capeteniile semintiilor voastre, batranii vostri, mai marii ostirii voastre, toti barbatii din Israel~ 29.11 copiii vostri, nevestele voastre, si strainul care este in mijlocul taberei tale, de la cel ce-ti taie lemne, pana la cel ce-ti scoate apa. 29.12 Stai ca sa intri in legamant cu Domnul, Dumnezeul tau, in legamantul acesta incheiat cu juramant, si pe care Domnul, Dumnezeul tau, il incheie cu tine in ziua aceasta~ 29.13 ca sa te faca azi poporul Lui si El sa fie Dumnezeul tau, cum ti-a spus, si cum a jurat parintilor tai, Avraam, Isaac si Iacov. 29.14 Nu numai cu voi inchei legamantul acesta incheiat cu juramant~ 29.15 ci atat cu cei ce sunt aici printre noi, de fata in ziua aceasta inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cat si cu cei ce nu sunt aici printre noi in ziua aceasta. 29.16 Stiti cum am locuit in tara Egiptului si cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-ati strabatut. 29.17 Ati vazut uraciunile si idolii lor, lemnul si piatra, argintul si aurul, care erau la ele. 29.18 Sa nu fie intre voi nici barbat, nici femeie, nici familie, nici semintie, a caror inima sa se abata azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca sa se duca sa slujeasca dumnezeilor neamurilor acelora. Sa nu fie printre voi nici o radacina care sa aduca otrava si pelin. 29.19 Nimeni, dupa ce a auzit cuvintele legamantului acestuia incheiat cu juramant, sa nu se laude in inima lui si sa zica: Voi avea pacea, chiar daca as urma dupa pornirile inimii mele, si chiar daca as adauga betia la sete. 29.20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mania si gelozia Domnului se vor aprinde impotriva omului aceluia, toate blestemele scrise in cartea aceasta vor veni peste el, si Domnul ii va sterge numele de sub ceruri. 29.21 Domnul il va desparti, spre pieirea lui, din toate semintiile lui Israel, si-i va face dupa toate blestemele legamantului scris in aceasta carte a legii. 29.22 Varsta de oameni care va veni, copiii vostri care se vor naste dupa voi si strainul care va veni dintr-o tara departata, la vederea urgiilor si bolilor cu care va lovi Domnul tara aceasta~ 29.23 la vederea pucioasei, sarii, si arderii intregului tinut, unde nu va fi nici samanta, nici rod, nici o iarba care sa creasca, intocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei si Teboimului, pe care le-a nimicit Domnul, in mania si urgia Lui, 29.24 toate neamurile vor zice: Pentru ce a facut Domnul astfel tarii acesteia? Pentru ce aceasta manie aprinsa, aceasta mare urgie? 29.25 Si li se va raspunde: Pentru ca au parasit legamantul incheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul parintilor lor, cand i-a scos din tara Egiptului; 29.26 pentru ca s-au dus sa slujeasca altor dumnezei si sa se inchine inaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunosteau si pe care nu li-i daduse Domnul. 29.27 De aceea S-a aprins Domnul de manie impotriva acestei tari, si a adus peste ea toate blestemele scrise in cartea aceasta. 29.28 Domnul i-a smuls din tara lor cu manie, cu urgie, cu o mare iutime, si i-a aruncat intr-o alta tara, cum se vede azi. 29.29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie, ca sa implinim toate cuvintele legii acesteia.

Deuteronom 30

30.1 Cand se vor intampla toate aceste lucruri, binecuvantarea si blestemul pe care le pun inaintea ta, daca le vei pune la inima in mijlocul tuturor neamurilor intre care te va risipi Domnul, Dumnezeul tau~ 30.2 daca te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, si daca vei asculta de glasul Lui din toata inima ta si din tot sufletul tau, tu si copiii tai, potrivit cu tot ce-ti poruncesc azi~ 30.3 atunci Domnul, Dumnezeul tau, va aduce inapoi robii tai si va avea mila de tine, te va strange iarasi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va imprastia Domnul, Dumnezeul tau. 30.4 Chiar daca ai fi risipit pana la cealalta margine a cerului, chiar si de acolo te va strange Domnul, Dumnezeul tau, si acolo Se va duce sa te caute. 30.5 Domnul, Dumnezeul tau, te va aduce in tara pe care o stapaneau parintii tai, si o vei stapani; iti va face bine, si te va inmulti mai mult decat pe parintii tai. 30.6 Domnul, Dumnezeul tau, iti va taia imprejur inima ta si inima semintei tale, si vei iubi pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau, ca sa traiesti. 30.7 Domnul, Dumnezeul tau, va face ca toate aceste blesteme sa cada peste vrajmasii tai, peste cei ce te vor uri si te vor prigoni. 30.8 Si tu, te vei intoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui, si vei implini toate aceste porunci pe care ti le dau astazi. 30.9 Domnul, Dumnezeul tau, te va umple de bunatati, facand sa propaseasca tot lucrul mainilor tale, rodul trupului tau, rodul turmelor tale si rodul pamantului tau; caci Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea parintilor tai~ 30.10 daca vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tau, pazind poruncile si randuielile Lui scrise in cartea aceasta a legii, daca te vei intoarce la Domnul, Dumnezeul tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau. 30.11 Porunca aceasta pe care ti-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine. 30.12 Nu este in cer, ca sa zici: Cine se va sui pentru noi in cer si sa ne-o aduca, pentru ca s-o auzim si s-o implinim? 30.13 Nu este nici dincolo de mare, ca sa zici: Cine va trece pentru noi dincolo de mare si sa ne-o aduca, pentru ca s-o auzim si s-o implinim? 30.14 Dimpotriva, este foarte aproape de tine, in gura ta si in inima ta, ca s-o implinesti. 30.15 Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. 30.16 Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui, si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti, si ca Domnul, Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tara pe care o vei lua in stapanire. 30.17 Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta, si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti~ 30.18 va spun astazi ca veti pieri, si nu veti avea zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. 30.19 Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta~ 30.20 iubind pe Domnul, Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui, si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.

Deuteronom 31

31.1 Moise s-a dus si a mai spus urmatoarele cuvinte intregului Israel: 31.2 Astazi, le-a zis el, eu sunt in varsta de o suta douazeci de ani: nu voi mai putea merge in fruntea voastra si Domnul mi-a zis: Tu sa nu treci Iordanul! 31.3 Domnul, Dumnezeul tau, va merge El insusi inaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, si vei pune stapanire pe ele. Iosua va merge inaintea ta, cum a spus Domnul. 31.4 Domnul va face neamurilor acestora cum a facut lui Sihon si Og, imparatii Amoritilor si tarii lor, pe care i-a nimicit. 31.5 Domnul vi le va da in mana, si le veti face dupa poruncile pe care vi le-am dat. 31.6 Intariti-va si imbarbatati-va! Nu va temeti si nu va inspaimantati de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, va merge El insusi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa. 31.7 Moise a chemat pe Iosua, si i-a zis in fata intregului Israel: Intareste-te si imbarbateaza-te. Caci tu vei intra cu poporul acesta in tara pe care Domnul a jurat parintilor lor ca le-o va da, si tu ii vei pune in stapanirea ei. 31.8 Domnul insusi va merge inaintea ta, El insusi va fi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa; nu te teme, si nu te inspaimanta! 31.9 Moise a scris legea aceasta, si a incredintat-o preotilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legamantului Domnului, si tuturor batranilor lui Israel. 31.10 Moise le-a dat porunca aceasta: La fiecare sapte ani, pe vremea anului iertarii, la sarbatoarea corturilor~ 31.11 cand tot Israelul va veni sa se infatiseze inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege El, sa citesti legea aceasta inaintea intregului Israel, in auzul lor. 31.12 Sa strangi poporul, barbatii, femeile, copiii si strainul care va fi in cetatile tale, ca sa auda, si sa invete sa se teama de Domnul, Dumnezeul vostru, sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele legii acesteia. 31.13 Pentru ca si copiii lor, care n-o vor cunoaste, s-o auda, si sa invete sa se teama de Domnul, Dumnezeul vostru, in tot timpul cat veti trai in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. 31.14 Domnul a zis lui Moise: Iata ca se apropie clipa cand vei muri. Cheama pe Iosua, si infatisati-va in cortul intalnirii. Eu voi da poruncile Mele. Moise si Iosua s-au dus si s-au infatisat in cortul intalnirii. 31.15 Si Domnul S-a aratat in cort, intr-un stalp de nor: si stalpul de nor s-a oprit la usa cortului. 31.16 Domnul a zis lui Moise: Iata, tu vei adormi impreuna cu parintii tai. Si poporul acesta se va scula si va curvi dupa dumnezeii straini ai tarii in care intra. Pe Mine Ma va parasi, si va calca legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu el. 31.17 In ziua aceea, Ma voi aprinde de manie impotriva lui. Ii voi parasi, si-Mi voi ascunde Fata de ei. El va fi prapadit, si-l vor ajunge o multime de rele si necazuri; si atunci va zice: Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricina ca Dumnezeul meu nu este in mijlocul meu? 31.18 Si Eu Imi voi ascunde Fata in ziua aceea, din pricina tot raului pe care-l va face, intorcandu-se spre alti dumnezei. 31.19 Acum, scrieti-va cantarea aceasta. Invata pe copiii din Israel s-o cante, pune-le-o in gura, si cantarea aceasta sa-Mi fie martora impotriva copiilor lui Israel. 31.20 Caci voi duce pe poporul acesta in tara pe care am jurat parintilor lui ca i-o voi da, tara unde curge lapte si miere; el va manca, se va satura si se va ingrasa; apoi se va intoarce la alti dumnezei si le va sluji, iar pe Mine Ma va nesocoti si va calca legamantul Meu. 31.21 Cand va fi lovit atunci cu o multime de rele si necazuri, cantarea aceasta, care nu va fi uitata si pe care uitarea n-o va sterge din gura urmasilor, va sta ca martora impotriva acestui popor. Caci Eu ii cunosc pornirile, care se arata si azi, inainte chiar ca sa-l fi dus in tara pe care am jurat ca i-o voi da. 31.22 In ziua aceea, Moise a scris cantarea aceasta, si a invatat pe copiii lui Israel s-o cante. 31.23 Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, si a zis: Intareste-te si imbarbateaza-te, caci tu vei duce pe copiii lui Israel in tara pe care am jurat ca le-o voi da; si Eu insumi voi fi cu tine. 31.24 Dupa ce a ispravit Moise in totul de scris intr-o carte cuvintele legii acesteia~ 31.25 a dat urmatoarea porunca Levitilor, care duceau chivotul legamantului Domnului: 31.26 Luati cartea aceasta a legii, si puneti-o langa chivotul legamantului Domnului, Dumnezeului vostru, ca sa fie acolo ca martora impotriva ta. 31.27 Caci eu iti cunosc duhul tau de razvratire si incapatanarea ta cea mare. Daca va razvratiti voi impotriva Domnului cat traiesc eu inca in mijlocul vostru, cu cat mai razvratiti veti fi dupa moartea mea! 31.28 Strangeti inaintea mea pe toti batranii semintiilor voastre si pe capeteniile ostirii voastre; voi spune cuvintele acestea in fata lor, si voi lua martor impotriva lor cerul si pamantul. 31.29 Caci stiu ca dupa moartea mea va veti strica, si va veti abate de la calea pe care v-am aratat-o; si in cele din urma va va ajunge nenorocirea, daca veti face ce este rau inaintea Domnului, pana acolo incat sa-L maniati prin lucrul mainilor voastre. 31.30 Moise a rostit toate cuvintele cantarii acesteia, in fata intregii adunari a lui Israel:

Deuteronom 32

32.1 Luati aminte ceruri, si voi vorbi; Asculta, pamantule, cuvintele gurii mele. 32.2 Ca ploaia sa curga invataturile mele, Ca roua sa cada cuvantul meu, Ca ploaia repede pe verdeata, Ca picaturile de ploaie pe iarba! 32.3 Caci voi vesti Numele Domnului. Dati slava Dumnezeului nostru! 32.4 El este Stanca; lucrarile Lui sunt desavarsite, Caci toate caile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, El este drept si curat. 32.5 Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este rusinea lor! Neam indaratnic si stricat! 32.6 Pe Domnul il rasplatiti astfel! Popor nechibzuit si fara intelepciune! Nu este El oare Tatal tau, care te-a facut, Te-a intocmit, si ti-a dat fiinta? 32.7 Adu-ti aminte de zilele din vechime, Socoteste anii, varsta de oameni dupa varsta de oameni, Intreaba pe tatal tau, si te va invata, Pe batranii tai, si iti vor spune. 32.8 Cand Cel Preainalt a dat o mostenire neamurilor, Cand a despartit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, Dupa numarul copiilor lui Israel~ 32.9 Caci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de mostenire. 32.10 El l-a gasit intr-un tinut pustiu, Intr-o singuratate plina de urlete infricosate; L-a inconjurat, l-a ingrijit, Si l-a pazit ca lumina ochiului Lui. 32.11 Ca vulturul care isi scutura cuibul, Zboara deasupra puilor, Isi intinde aripile, ii ia, Si-i poarta pe penele lui: 32.12 Asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau, Si nu era nici un dumnezeu strain cu El. 32.13 L-a suit pe inaltimile tarii, Si Israel a mancat roadele campului, I-a dat sa suga miere din stanca, Untdelemnul care iese din stanca cea mai tare~ 32.14 Untul de la vaci si laptele oilor, Cu grasimea mieilor, A berbecilor din Basan si a tapilor, Cu grasimea graului, Si ai baut vinul, sangele strugurelui. 32.15 Israel s-a ingrasat, si a azvarlit din picior; Te-ai ingrasat, te-ai ingrosat si te-ai latit! Si a parasit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stanca mantuirii lui~ 32.16 L-au intaratat la gelozie prin dumnezei straini, L-au maniat prin uraciuni; 32.17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunosteau, Dumnezei noi, veniti de curand, De care nu se temusera parintii vostri. 32.18 Ai parasit Stanca cea care te-a nascut, Si ai uitat pe Dumnezeul, care te-a intocmit. 32.19 Domnul a vazut lucrul acesta, si S-a maniat, S-a suparat pe fiii si fiicele Lui. 32.20 El a zis: Imi voi ascunde Fata de ei, Si voi vedea care le va fi sfarsitul, Caci sunt un neam stricat, Sunt niste copii necredinciosi. 32.21 Mi-au intaratat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au maniat prin idolii lor deserti; Si Eu ii voi intarata la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Ii voi mania printr-un neam fara pricepere. 32.22 Caci focul maniei Mele s-a aprins, Si va arde pana in fundul locuintei mortilor, Va nimici pamantul si roadele lui, Va arde temeliile muntilor. 32.23 Voi ingramadi toate nenorocirile peste ei, Imi voi arunca toate sagetile impotriva lor. 32.24 Vor fi topiti de foame, stinsi de friguri, Si de boli cumplite; Voi trimite in ei dintii fiarelor salbatice Si otrava serpilor. 32.25 Afara, vor pieri de sabie, Si inauntru, vor pieri de groaza: Si tanarul si fata, Si copilul de tata ca si batranul. 32.26 Voiam sa zic: Ii voi lua cu o suflare, Le voi sterge pomenirea dintre oameni! 32.27 Dar Ma tem de ocarile vrajmasului, Ma tem ca nu cumva vrajmasii lor sa se amageasca, Si sa zica: Mana noastra cea puternica, Si nu Domnul a facut toate aceste lucruri. 32.28 Ei nu sunt un neam care si-a pierdut bunul simt, Si nu-i pricepere in ei. 32.29 Daca ar fi fost intelepti, ar intelege, Si s-ar gandi la ce li se va intampla. 32.30 Cum ar urmari unul singur o mie din ei, Si cum ar pune doi pe fuga zece mii, Daca nu i-ar fi vandut Stanca, Daca nu i-ar fi vandut Domnul? 32.31 Caci stanca lor nu este ca Stanca noastra, Vrajmasii nostri insisi sunt judecatori in aceasta privinta. 32.32 Ci vita lor este din sadul Sodomei Si din tinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otraviti, Bobitele lor sunt amare; 32.33 Vinul lor este venin de serpi, Este otrava cumplita de aspida. 32.34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit in comorile Mele? 32.35 A Mea este razbunarea si Eu voi rasplati, Cand va incepe sa le alunece piciorul! Caci ziua nenorocirii lor este aproape, Si ceea ce-i asteapta nu va zabovi. 32.36 Domnul va judeca pe poporul Sau, Dar va avea mila de robii Sai, Vazand ca puterea le este sleita, Si ca nu mai este nici rob nici slobod. 32.37 El va zice: Unde sunt dumnezeii lor, Stanca aceea care le slujea de adapost~ 32.38 Dumnezeii aceia care mancau grasimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de bautura? Sa se scoale, sa va ajute, Si sa va ocroteasca! 32.39 Sa stiti dar ca Eu sunt Dumnezeu, Si ca nu este alt dumnezeu afara de Mine; Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, Si nimeni nu poate scoate pe cineva din mana Mea. 32.40 Caci Imi ridic mana spre cer, Si zic: Cat este de adevarat ca traiesc in veci~ 32.41 Atat este de adevarat ca atunci cand voi ascuti fulgerul sabiei Mele, Si voi pune mana sa fac judecata, Ma voi razbuna impotriva potrivnicilor Mei, Si voi pedepsi pe cei ce Ma urasc; 32.42 Sabia Mea le va inghiti carnea, Si-Mi voi imbata sagetile de sange, De sangele celor ucisi si prinsi, Din capetele fruntasilor vrajmasului. 32.43 Neamuri, cantati laudele poporului Lui! Caci Domnul razbuna sangele robilor Sai, El Se razbuna impotriva potrivnicilor Sai, Si face ispasire pentru tara Lui, pentru poporul Lui. 32.44 Moise a venit si a rostit toate cuvintele cantarii acesteia in fata poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. 32.45 Dupa ce a ispravit Moise de rostit toate cuvintele acestea inaintea intregului Israel~ 32.46 le-a zis: Puneti-va la inima toate cuvintele pe care va jur astazi sa le porunciti copiilor vostri, ca sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele legii acesteia. 32.47 Caci nu este un lucru fara insemnatate pentru voi; este viata voastra, si prin aceasta va veti lungi zilele in tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul. 32.48 In aceeasi zi, Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 32.49 Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo in tara Moabului, in fata Ierihonului; si priveste tara Canaanului pe care o dau in stapanire copiilor lui Israel. 32.50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, si vei fi adaugat la poporul tau, dupa cum Aaron, fratele tau, a murit pe muntele Hor si a fost adaugat la poporul lui~ 32.51 pentru ca ati pacatuit impotriva Mea in mijlocul copiilor lui Israel, langa apele Meriba, la Cades, in pustia Tin, si nu M-ati sfintit in mijlocul copiilor lui Israel. 32.52 Tu vei vedea doar de departe tara dinaintea ta; dar nu vei intra in tara pe care o dau copiilor lui Israel.

Deuteronom 33

33.1 Iata binecuvantarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvantat pe copiii lui Israel, inainte de moartea lui. 33.2 El a zis: Domnul a venit din Sinai, Si a rasarit peste ei din Seir, A stralucit din muntele Paran, Si a iesit din mijlocul zecilor de mii de sfinti, Avand in dreapta Lui focul legii. 33.3 Da, El iubeste popoarele; Toti sfintii sunt in mana Ta. Ei au stat la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale. 33.4 Moise ne-a dat legea, Mostenirea adunarii lui Iacov. 33.5 El era imparat in Israel, Cand se adunau capeteniile poporului Si semintiile lui Israel. 33.6 Traiasca Ruben si sa nu moara, Si barbatii lui sa fie multi la numar! 33.7 Iata ce a zis despre Iuda: Asculta, Doamne, glasul lui Iuda, Si adu-l la poporul lui. Puternice sa-i fie mainile, Si sa-i fii in ajutor impotriva vrajmasilor lui! 33.8 Despre Levi a zis: Tumim si urim au fost incredintati barbatului sfant, Pe care l-ai ispitit la Masa, Si cu care Te-ai certat la apele Meriba. 33.9 Levi a zis despre tatal sau si despre mama sa: Nu i-am vazut! Si despre fratii lui: Nu va cunosc! Iar de copii n-a vrut sa mai stie. Caci ei pazesc Cuvantul Tau, Si tin legamantul Tau; 33.10 Ei invata pe Iacov poruncile Tale, Si pe Israel legea Ta; Ei pun tamaie sub narile Tale, Si ardere de tot pe altarul Tau. 33.11 Binecuvanteaza taria lui, Doamne! Primeste lucrarea mainilor lui! Frange salele potrivnicilor lui, Si vrajmasii lui sa nu se mai scoale! 33.12 Despre Beniamin a zis: El este preaiubitul Domnului, El va locui la adapost langa Dansul. Domnul il va ocroti totdeauna, Si se va odihni intre umerii Lui. 33.13 Despre Iosif a zis: Tara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvantare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape care sunt jos~ 33.14 Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune roade ale fiecarei luni~ 33.15 Cele mai bune roade din muntii cei vechi, Cele mai bune roade de pe dealurile cele vesnice~ 33.16 Cele mai bune roade ale pamantului si din tot ce cuprinde el. Bunavointa Celui ce S-a aratat in rug Sa vina peste capul lui Iosif, Pe crestetul capului domnului fratilor lui! 33.17 El are frumusetea intaiului nascut al taurului; Coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului; Cu ele va impunge pe toate popoarele, Pana la marginile pamantului: Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, Ele sunt miile lui Manase. 33.18 Despre Zabulon a zis: Bucura-te, Zabuloane, de alergarile tale, Si tu, Isahar, de corturile tale! 33.19 Ei vor chema popoarele pe munte; Acolo, vor aduce jertfe de dreptate, Caci vor suge bogatia marii, Si comorile ascunse in nisip. 33.20 Despre Gad a zis: Binecuvantat sa fie cine largeste pe Gad: Gad se odihneste ca un leu, si sfasie la brate si capete. 33.21 El a ales cea dintai parte a tarii, Caci acolo sta ascunsa mostenirea legiuitorului; El a mers cu fruntasii poporului, A adus la indeplinire dreptatea Domnului, Si poruncile Lui fata de Israel. 33.22 Despre Dan a zis: Dan este un pui de leu, Care s-arunca din Basan. 33.23 Despre Neftali a zis: Neftali, satul de bunavointa, Si coplesit cu binecuvantari de la Domnul, Ia in stapanire partea de apus si miazazi! 33.24 Despre Aser a zis: Binecuvantat sa fie Aser intre copiii lui Israel! Placut sa fie fratilor lui, Si sa-si inmoaie piciorul in untdelemn! 33.25 Zavoarele tale sa fie de fier si de arama, Si puterea ta sa tina cat zilele tale! 33.26 Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca sa-ti vina in ajutor, Trece cu maretie pe nori. 33.27 Dumnezeul cel vesnic este un loc de adapost, Si sub bratele Lui cele vesnice este un loc de scapare. El a izgonit pe vrajmas dinaintea ta, Si a zis: Nimiceste-l. 33.28 Israel este fara frica in locuinta lui, Izvorul lui Iacov este deoparte Intr-o tara plina de grau si de must, Si cerul lui picura roua. 33.29 Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, Un popor mantuit de Domnul, Scutul care iti da ajutor, Si sabia care te face slavit? Vrajmasii tai vor face pe prietenii inaintea ta, Si tu vei calca peste inaltimile lor.

Deuteronom 34

34.1 Moise s-a suit din campia Moabului pe muntele Nebo, pe varful muntelui Pisga, in fata Ierihonului. Si Domnul i-a aratat toata tara: de la Galaad pana la Dan~ 34.2 tot tinutul lui Neftali, tara lui Efraim si Manase, toata tara lui Iuda pana la marea de apus~ 34.3 partea de miaza-zi, imprejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, pana la Toar. 34.4 Domnul i-a zis: Aceasta este tara pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: O voi da semintei tale. Ti-am aratat ca s-o vezi cu ochii tai; dar nu vei intra in ea. 34.5 Moise, robul Domnului, a murit acolo, in tara Moabului, dupa porunca Domnului. 34.6 Si Domnul l-a ingropat in vale, in tara Moabului, fata in fata cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormantul pana in ziua de azi. 34.7 Moise era in varsta de o suta douazeci de ani cand a murit; vederea nu-i slabise, si puterea nu-i trecuse. 34.8 Copiii lui Israel au plans pe Moise treizeci de zile, in campia Moabului; si zilele acelea de plans si de jale pentru Moise s-au sfarsit. 34.9 Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul intelepciunii, caci Moise isi pusese mainile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el, si au facut potrivit cu poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul. 34.10 In Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul sa-l fi cunoscut fata in fata. 34.11 Nici unul nu poate fi pus alaturi de el, in ce priveste toate semnele si minunile pe care a trimis Dumnezeu sa le faca in tara Egiptului impotriva lui Faraon, impotriva supusilor lui si impotriva intregii tari~ 34.12 si in ce priveste toate semnele infricosatoare pe care le-a facut Moise cu mana tare inaintea intregului Israel.

Iosua 1

1.1 Dupa moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise: 1.2 Robul Meu Moise a murit: acum, scoala-te, treci Iordanul acesta, tu si tot poporul acesta, si intrati in tara pe care o dau copiilor lui Israel. 1.3 Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise. 1.4 Tinutul vostru se va intinde de la pustie si Liban pana la raul cel mare, raul Eufrat, toata tara Hetitilor, si pana la marea cea mare, spre apusul soarelui. 1.5 Nimeni nu va putea sa stea impotriva ta, cat vei trai. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lasa, nici nu te voi parasi. 1.6 Intareste-te si imbarbateaza-te, caci tu vei da in stapanire poporului acestuia tara pe care am jurat parintilor lor ca le-o voi da. 1.7 Intareste-te numai, si imbarbateaza-te, lucrand cu credinciosie dupa toata legea pe care ti-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stanga, ca sa izbutesti in tot ce vei face. 1.8 Cartea aceasta a legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale, si atunci vei lucra cu intelepciune. 1.9 Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta: Intareste-te si imbarbateaza-te? Nu te inspaimanta si nu te ingrozi, caci Domnul, Dumnezeul tau, este cu tine in tot ce vei face. 1.10 Iosua a dat capeteniilor ostirii poporului urmatoarea porunca: 1.11 Treceti prin tabara, si iata ce sa porunciti poporului: Pregatiti-va merinde, caci peste trei zile veti trece Iordanul acesta ca sa mergeti sa cuceriti tara, pe care v-o da in stapanire Domnul, Dumnezeul vostru. 1.12 Iosua a zis Rubenitilor, Gaditilor si jumatatii din semintia lui Manase: 1.13 Aduceti-va aminte ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, cand a zis: Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat odihna, si v-a dat tara aceasta. 1.14 Nevestele voastre, pruncii vostri si vitele voastre sa ramana in tara pe care v-a dat-o Moise dincoace de Iordan; dar voi toti barbatii voinici, sa treceti inarmati inaintea fratilor vostri, si sa-i ajutati~ 1.15 pana ce Domnul va da odihna fratilor vostri ca si voua, si pana ce vor fi si ei in stapanirea tarii pe care le-o da Domnul, Dumnezeul vostru. Apoi sa va intoarceti sa stapaniti tara care este mosia voastra, si pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre rasaritul soarelui. 1.16 Ei au raspuns lui Iosua, si au zis: Vom face tot ce ne-ai poruncit, si ne vom duce oriunde ne vei trimite. 1.17 Te vom asculta in totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul, Dumnezeul tau, sa fie cu tine, cum a fost cu Moise! 1.18 Orice om care se va razvrati impotriva poruncii tale, si care nu va asculta de tot ce-i vei porunci, sa fie pedepsit cu moartea! Intareste-te numai, si imbarbateaza-te!

Iosua 2

2.1 Iosua, fiul lui Nun, a trimis in ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicandu-le: Duceti-va de cercetati tara, si mai ales Ierihonul. Cei doi oameni au plecat, si au ajuns in casa unei curve, care se chema Rahav, si s-au culcat acolo. 2.2 S-a dat de stire imparatului din Ierihon, si i-au spus: Iata ca niste oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, asta noapte, ca sa iscodeasca tara. 2.3 Imparatul Ierihonului a trimis la Rahav sa-i spuna: Scoate afara pe barbatii care au venit la tine, si care au intrat in casa ta; caci au venit sa iscodeasca tara. 2.4 Femeia a luat pe cei doi barbati, si i-a ascuns; si a zis: Este adevarat ca barbatii acestia au venit la mine, dar nu stiam de unde sunt; 2.5 si, fiindca poarta a trebuit sa se inchida noaptea, barbatii acestia au iesit afara; nu stiu unde s-au dus: grabiti-va de-i urmariti, si-i veti ajunge. 2.6 Ea ii suise pe acoperis, si-i ascunsese sub niste manunchiuri de in, pe care-l intinsese pe acoperis. 2.7 Oamenii aceia i-au urmarit pe drumul care duce la vadul Iordanului, si dupa ce au iesit ei, s-a inchis poarta. 2.8 Inainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperis~ 2.9 si le-a zis: Stiu ca Domnul v-a dat tara aceasta, caci ne-a apucat groaza de voi, si toti locuitorii tarii tremura inaintea voastra. 2.10 Fiindca am auzit cum, la iesirea voastra din Egipt, Domnul a secat inaintea voastra apele marii Rosii, si am auzit ce ati facut celor doi imparati ai Amoritilor dincolo de Iordan, lui Sihon si Og, pe care i-ati nimicit cu desavarsire. 2.11 De cand am auzit lucrul acesta, ni s-a taiat inima, si toti ne-am pierdut nadejdea inaintea voastra; caci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus in ceruri si jos pe pamant. 2.12 Si acum, va rog, jurati-mi pe Domnul ca veti avea fata de casa tatalui meu aceeasi bunavointa pe care am avut-o eu fata de voi. Dati-mi un semn de incredintare 2.13 ca veti lasa cu viata pe tatal meu, pe mama mea, pe fratii mei, pe surorile mele, si pe toti ai lor, si ca ne veti scapa de la moarte. 2.14 Barbatii aceia i-au raspuns: Suntem gata sa murim pentru voi, daca nu ne dati pe fata; si cand Domnul ne va da tara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunavointa si credinciosie. 2.15 Ea i-a pogorat cu o funie pe fereastra, caci casa in care locuia era langa zidul cetatii. 2.16 Si le-a zis: Duceti-va spre munte, ca sa nu va intalneasca cei ce va urmaresc; ascundeti-va acolo trei zile, pana se vor intoarce; dupa aceea, sa va vedeti de drum. 2.17 Barbatii aceia i-au zis: Iata cum vom fi dezlegati de juramantul pe care ne-ai pus sa-l facem. 2.18 La intrarea noastra in tara, leaga funia aceasta de fir caramiziu la fereastra prin care ne-ai pogorat, si strange la tine in casa pe tatal tau, pe mama ta, pe fratii tai, si pe toata familia tatalui tau. 2.19 Daca vreunul din ei va iesi pe poarta casei tale, ca sa mearga afara pe ulita, sangele lui va cadea asupra capului lui, si noi vom fi nevinovati: dar daca va pune cineva mana pe vreunul din cei ce vor fi cu tine in casa, sangele lui va cadea asupra capului nostru. 2.20 Si daca ne vei da pe fata, vom fi dezlegati de juramantul pe care ne-ai pus sa-l facem. 2.21 Ea a raspuns: Fie dupa cuvintele voastre. Si-a luat ramas bun de la ei, si ei au plecat. Ea a legat funia caramizie la fereastra. 2.22 Ei au plecat, si au ajuns la munte, unde au ramas trei zile, pana s-au intors cei care-i urmareau. Cei care-i urmareau i-au cautat pe tot drumul, dar nu i-au gasit. 2.23 Cei doi oameni s-au intors, s-au pogorat din munte, si au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, si i-au istorisit tot ce li se intamplase. 2.24 Ei au zis lui Iosua: Cu adevarat, Domnul a dat toata tara in mainile noastre, si toti locuitorii tarii tremura inaintea noastra.

Iosua 3

3.1 Iosua, sculandu-se dis-de-dimineata, a pornit din Sitim cu toti copiii lui Israel. Au ajuns la Iordan; si au ramas acolo peste noapte, inainte de a trece. 3.2 Dupa trei zile, capeteniile ostii au trecut prin tabara~ 3.3 si au dat poporului urmatoarea porunca: Cand veti vedea chivotul legamantului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoti, care sunt din neamul Levitilor, sa plecati din locul in care sunteti, si sa porniti dupa el. 3.4 Dar intre voi si el sa fie o departare de aproape doua mii de coti: sa nu va apropiati de el. El va va arata drumul pe care trebuie sa-l urmati, caci n-ati mai trecut pe drumul acesta. 3.5 Iosua a zis poporului: Sfintiti-va, caci maine Domnul va face lucruri minunate in mijlocul vostru. 3.6 Si Iosua a zis preotilor: Luati chivotul legamantului, si treceti inaintea poporului. Ei au luat chivotul legamantului, si au pornit inaintea poporului. 3.7 Domnul a zis lui Iosua: Astazi, voi incepe sa te inalt inaintea intregului Israel, ca sa stie ca voi fi cu tine cum am fost cu Moise. 3.8 Sa dai urmatoarea porunca preotilor care duc chivotul legamantului: Cand veti ajunge la marginea apelor Iordanului, sa va opriti in Iordan. 3.9 Iosua a zis copiilor lui Israel: Apropiati-va, si ascultati cuvintele Domnului, Dumnezeului vostru. 3.10 Iosua a zis: Prin aceasta veti cunoaste ca Dumnezeul cel viu este in mijlocul vostru, si ca va izgoni dinaintea voastra pe Canaaniti, pe Hetiti, pe Heviti, pe Fereziti, pe Ghirgasiti, pe Amoriti si pe Iebusiti: 3.11 Iata, chivotul legamantului Domnului intregului pamant va trece inaintea voastra in Iordan. 3.12 Acum, luati doisprezece barbati din semintiile lui Israel, cate un barbat de fiecare semintie. 3.13 Si de indata ce preotii care duc chivotul Domnului, Dumnezeului intregului pamant, vor pune talpa piciorului in apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica in doua, si anume ape care se pogoara din sus, se vor opri gramada. 3.14 Poporul a iesit din corturi, ca sa treaca Iordanul, si preotii care duceau chivotul legamantului au pornit inaintea poporului. 3.15 Cand preotii, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan, si cand li s-au muiat picioarele in marginea apei, caci Iordanul se varsa peste toate malurile lui in tot timpul secerisului~ 3.16 apele care se pogoara din sus s-au oprit, si s-au inaltat gramada, la o foarte mare departare de langa cetatea Adam, care este langa Tartan; iar cele ce se pogorau spre marea campiei, care este marea Sarata, s-au scurs de tot. Poporul a trecut in fata Ierihonului. 3.17 Preotii care duceau chivotul legamantului Domnului s-au oprit pe uscat, in mijlocul Iordanului, in timp ce tot Israelul trecea pe uscat, pana a ispravit tot poporul de trecut Iordanul.

Iosua 4

4.1 Dupa ce a ispravit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: 4.2 Ia doisprezece barbati din popor, cate un barbat din fiecare semintie. 4.3 Da-le porunca urmatoare: Luati de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preotii, douasprezece pietre, pe care sa le duceti cu voi, si sa le puneti in locul unde veti petrece noaptea aceasta. 4.4 Iosua a chemat pe cei doisprezece barbati, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, cate un barbat de fiecare semintie. 4.5 Si le-a zis: Treceti inaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, in mijlocul Iordanului, si fiecare din voi sa ia o piatra pe umar, dupa numarul semintiilor copiilor lui Israel~ 4.6 pentru ca acesta sa fie un semn de aducere aminte in mijlocul vostru. Cand vor intreba copiii vostri intr-o zi: Ce inseamna pietrele acestea pentru voi? 4.7 sa le spuneti: Apele Iordanului s-au despicat in doua inaintea chivotului legamantului Domnului; cand a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat in doua, si pietrele acestea sa fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel. 4.8 Copiii lui Israel au facut asa cum le poruncise Iosua. Au luat douasprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, dupa numarul semintiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei, si le-au pus in locul unde aveau sa ramana peste noapte. 4.9 Iosua a ridicat si el douasprezece pietre in mijlocul Iordanului, in locul unde se oprisera picioarele preotilor care duceau chivotul legamantului; si ele au ramas acolo pana in ziua de azi. 4.10 Preotii care duceau chivotul au stat in mijlocul Iordanului pana la deplina implinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul sa spuna poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Si poporul s-a grabit sa treaca. 4.11 Dupa ce a ispravit de trecut tot poporul, chivotul Domnului si preotii au trecut inaintea poporului. 4.12 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, si jumatate din semintia lui Manase, au trecut inarmati inaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. 4.13 Aproape patruzeci de mii de barbati, pregatiti de razboi, au trecut gata de lupta inaintea Domnului in campia Ierihonului. 4.14 In ziua aceea, Domnul a inaltat pe Iosua inaintea intregului Israel; si s-au temut de el, cum se temusera de Moise, in toate zilele vietii lui. 4.15 Domnul a zis lui Iosua: 4.16 Porunceste preotilor care duc chivotul marturiei, sa iasa din Iordan. 4.17 Si Iosua a poruncit preotilor: Iesiti din Iordan. 4.18 Cand au iesit preotii, care duceau chivotul legamantului Domnului, din mijlocul Iordanului, si cand au calcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au intors la locul lor, si s-au revarsat ca mai inainte peste toate malurile lui. 4.19 Poporul a iesit din Iordan in ziua a zecea a lunii intai, si a tabarat la Ghilgal, la marginea de rasarit a Ierihonului. 4.20 Iosua a ridicat la Ghilgal cele douasprezece pietre pe care le luasera din Iordan. 4.21 El a zis copiilor lui Israel: Cand vor intreba copiii vostri intr-o zi pe parintii lor: Ce inseamna pietrele acestea? 4.22 sa invatati pe copiii vostri, si sa le spuneti: Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat. 4.23 Caci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat inaintea voastra apele Iordanului pana ce ati trecut, dupa cum facuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Rosie, pe care a secat-o inaintea noastra pana am trecut~ 4.24 pentru ca toate popoarele pamantului sa stie ca mana Domnului este puternica, si sa va temeti totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.

Iosua 5

5.1 Cand au auzit toti imparatii Amoritilor de la apusul Iordanului, si toti imparatii Canaanitilor de langa mare ca Domnul secase apele Iordanului inaintea copiilor lui Israel pana am trecut, li s-a taiat inima si au ramas ingroziti inaintea copiilor lui Israel. 5.2 In vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: Fa-ti niste cutite de piatra, si taie imprejur pe copiii lui Israel, a doua oara. 5.3 Iosua si-a facut niste cutite de piatra si a taiat imprejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot. 5.4 Iata pricina pentru care i-a taiat Iosua imprejur. Tot poporul iesit din Egipt, barbatii, toti oamenii de lupta murisera in pustie, pe drum, dupa iesirea lor din Egipt. 5.5 Tot poporul acela iesit din Egipt era taiat imprejur; dar tot poporul nascut in pustie, pe drum, dupa iesirea din Egipt, nu fusese taiat imprejur. 5.6 Caci copiii lui Israel umblasera patruzeci de ani prin pustie pana la nimicirea intregului neam de oameni de razboi care iesisera din Egipt si care nu ascultasera de glasul Domnului. Domnul le-a jurat ca nu-i va lasa sa vada tara pe care jurase parintilor lor ca ne-o va da, tara in care curge lapte si miere. 5.7 In locul lor a ridicat pe copiii lor; si Iosua i-a taiat imprejur, caci erau netaiati imprejur, pentru ca nu-i taiasera imprejur pe drum. 5.8 Dupa ce a ispravit de taiat imprejur pe tot poporul, au ramas pe loc in tabara pana la vindecare. 5.9 Domnul a zis lui Iosua: Astazi, am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastra. Si locului aceluia i-au pus numele Ghilgal (Pravalire) pana in ziua de azi. 5.10 Copiii lui Israel au tabarat la Ghilgal; si au praznuit Pastele in a patrusprezecea zi a lunii, spre seara, in campia Ierihonului. 5.11 A doua zi de Paste au mancat din graul tarii, azime si boabe prajite; chiar in ziua aceea au mancat. 5.12 Mana a incetat a doua zi de Paste, cand au mancat din graul tarii. Copiii lui Israel n-au mai avut mana, ci au mancat din roadele tarii Canaanului in anul acela. 5.13 Pe cand Iosua era langa Ierihon, a ridicat ochii, si s-a uitat. Si iata un om statea in picioare inaintea lui, cu sabia scoasa din teaca in mana. Iosua s-a dus spre el, si i-a zis: Esti dintre ai nostri sau dintre vrajmasii nostri? 5.14 El a raspuns: Nu, ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului, si acum am venit. Iosua s-a aruncat cu fata la pamant, s-a inchinat, si I-a zis: Ce spune Domnul meu robului Sau? 5.15 Si Capetenia ostirii Domnului a zis lui Iosua: Scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care stai este sfant. Si Iosua a facut asa.

Iosua 6

6.1 Ierihonul era inchis si intarit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu iesea din el si nimeni nu intra in el. 6.2 Domnul a zis lui Iosua: Iata, dau in mainile tale Ierihonul si pe imparatul lui, pe vitejii lui ostasi. 6.3 Inconjurati cetatea, voi toti barbatii de razboi, dand ocol cetatii odata. Asa sa faci sase zile. 6.4 Sapte preoti sa poarte inaintea chivotului sapte trambite de corn de berbec; in ziua a saptea, sa inconjurati cetatea de sapte ori, si preotii sa sune din trambite. 6.5 Cand vor suna lung din cornul de berbec, si cand veti auzi sunetul trambitei, tot poporul sa scoata mari strigate. Atunci zidul cetatii se va prabusi, si poporul sa se suie, fiecare drept inainte. 6.6 Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoti, si le-a zis: Luati chivotul legamantului, si sapte preoti sa poarte cele sapte trambite de corn de berbec inaintea chivotului Domnului. 6.7 Si a zis poporului: Porniti, inconjurati cetatea, si barbatii inarmati sa treaca inaintea chivotului Domnului. 6.8 Dupa ce a vorbit Iosua poporului, cei sapte preoti care purtau inaintea Domnului cele sapte trambite de corn de berbec au pornit si au sunat din trambite. Chivotul legamantului Domnului mergea in urma lor. 6.9 Barbatii inarmati mergeau inaintea preotilor, care sunau din trambite, si coada ostirii mergea dupa chivot; in timpul mersului, preotii sunau din trambite. 6.10 Iosua daduse porunca aceasta poporului: Voi sa nu strigati, sa nu vi se auda glasul, si sa nu va iasa o vorba din gura, pana in ziua cand va voi spune: Strigati! Atunci sa strigati. 6.11 Chivotului Domnului a inconjurat cetatea, si i-a dat ocol odata; apoi au intrat in tabara, si au ramas in tabara peste noapte. 6.12 Iosua s-a sculat cu noaptea-n cap, si preotii au luat chivotul Domnului. 6.13 Cei sapte preoti, care purtau cele sapte trambite de corn de berbec inaintea chivotului Domnului, au pornit si au sunat din trambite. Barbatii inarmati mergeau inaintea lor, si coada ostirii venea dupa chivotul Domnului; in timpul mersului, preotii sunau din trambite. 6.14 Au inconjurat cetatea odata, a doua zi; apoi s-au intors in tabara. Au facut acelasi lucru timp de sase zile. 6.15 In ziua a saptea, s-au sculat in zorii zilei, si au inconjurat in acelasi fel cetatea de sapte ori; aceasta a fost singura zi cand au inconjurat cetatea de sapte ori. 6.16 A saptea oara, pe cand preotii sunau din trambite, Iosua a zis poporului: Strigati, caci Domnul v-a dat cetatea in mana! 6.17 Cetatea sa fie data Domnului spre nimicire, ea si tot ce se afla in ea; dar sa lasati cu viata pe curva Rahav si pe toti cei ce vor fi cu ea in casa, pentru ca a ascuns pe solii pe care-i trimiseseram noi. 6.18 Feriti-va numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; caci daca veti lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veti face ca tabara lui Israel sa fie data spre nimicire si o veti nenoroci. 6.19 Tot argintul si tot aurul, toate lucrurile de arama si de fier, sa fie inchinate Domnului, si sa intre in vistieria Domnului. 6.20 Poporul a scos strigate, si preotii au sunat din trambite. Cand a auzit poporul sunetul trambitei, a strigat tare, si zidul s-a prabusit; poporul s-a suit in cetate, fiecare drept inainte. Au pus mana pe cetate~ 6.21 si au nimicit-o cu desavarsire, trecand prin ascutisul sabiei tot ce era in cetate, barbati si femei, copii si batrani, pana la boi, oi si magari. 6.22 Iosua a zis celor doi barbati care iscodisera tara: Intrati in casa curvei, si scoateti din ea pe femeia aceea si pe toti ai ei, cum i-ati jurat. 6.23 Tinerii, iscoadele, au intrat si au scos pe Rahav, pe tatal ei, pe mama ei, pe fratii ei, si pe toti ai ei; au scos afara pe toti cei din familia ei, si i-au asezat afara din tabara lui Israel. 6.24 Cetatea au ars-o impreuna cu tot ce se afla in ea; numai argintul, aurul, si toate lucrurile de arama si de fier le-au pus in vistieria casei Domnului. 6.25 Iosua a lasat cu viata pe curva Rahav, casa tatalui ei, si pe toti ai ei; ea a locuit in mijlocul lui Israel pana in ziua de azi, pentru ca ascunsese solii, pe care-i trimisese Iosua sa iscodeasca Ierihonul. 6.26 Atunci a jurat Iosua, si a zis: Blestemat sa fie inaintea Domnului omul care se va scula sa zideasca din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu pretul intaiului sau nascut ii va pune temeliile si cu pretul celui mai tanar fiu al lui ii va aseza portile! 6.27 Domnul a fost cu Iosua, si i s-a dus vestea in toata tara.

Iosua 7

7.1 Copiii lui Israel au pacatuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din semintia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Si Domnul S-a aprins de manie impotriva copiilor lui Israel. 7.2 Iosua a trimis din Ierihon niste barbati la Ai, care este langa Bet-Aven, la rasarit de Betel. Si le-a zis: Suiti-va, si iscoditi tara. Si oamenii aceia s-au suit, si au iscodit cetatea Ai. 7.3 S-au intors la Iosua, si i-au spus: Degeaba mai faci sa mai mearga tot poporul; doua sau trei mii de oameni vor ajunge ca sa bati cetatea Ai; nu osteni tot poporul; caci oamenii aceia sunt putin la numar. 7.4 Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fuga dinaintea oamenilor din Ai. 7.5 Oamenii din Ai le-au omorat aproape treizeci si sase de oameni; i-au urmarit de la poarta pana la Sebarim, si i-au batut la vale. Poporul a ramas incremenit si cu inima moale ca apa. 7.6 Iosua si-a sfasiat hainele, si s-a aruncat cu fata la pamant pana seara inaintea chivotului Domnului, el si batranii lui Israel, si si-au presarat capul cu tarana. 7.7 Iosua a zis: Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca sa ne dai in mainile Amoritilor si sa ne prapadesti? De am fi stiut sa ramanem de cealalta parte a Iordanului! 7.8 Dar Doamne, ce voi zice, dupa ce Israel a dat dosul inaintea vrajmasilor lui? 7.9 Canaanitii si toti locuitorii tarii vor afla; ne vor inconjura, si ne vor sterge numele de pe pamant. Si ce vei face Tu Numelui Tau celui mare? 7.10 Domnul a zis lui Iosua: Scoala-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fata ta? 7.11 Israel a pacatuit; au calcat legamantul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat si au mintit, si le-au ascuns printre lucrurile lor. 7.12 De aceea copiii lui Israel nu pot sa tina piept vrajmasilor lor: vor da dosul in fata vrajmasilor lor, caci sunt dati spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, daca nu nimiciti ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. 7.13 Scoala-te, sfinteste poporul. Spune-le: Sfintiti-va pentru maine. Caci asa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: In mijlocul tau este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea sa tii piept vrajmasilor tai, pana nu veti scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. 7.14 Sa va apropiati maine dimineata dupa semintiile voastre; si semintia pe care o va arata Domnul prin sorti se va apropia pe familii, si familia pe care o va arata Domnul prin sorti se va apropia pe case, si casa pe care o va arata Domnul prin sorti se va apropia pe barbati. 7.15 Cine va fi aratat prin sorti ca a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars in foc, el si tot ce este al lui, pentru ca a calcat legamantul Domnului si a facut o miselie in Israel. 7.16 Iosua s-a sculat dis-de-dimineata, si a apropiat pe Israel, dupa semintiile lui, si a fost aratata prin sorti semintia lui Iuda. 7.17 A apropiat familiile lui Iuda, si a fost aratata prin sorti familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case, si a fost aratata prin sorti casa lui Zabdi. 7.18 A apropiat casa lui Zabdi pe barbati, si a fost aratat prin sorti Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din semintia lui Iuda. 7.19 Iosua a zis lui Acan: Fiule, da slava Domnului, Dumnezeului lui Israel, marturiseste si spune-mi ce ai facut, nu-mi ascunde nimic. 7.20 Acan a raspuns lui Iosua, si a zis: Este adevarat ca am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, si iata ce am facut. 7.21 Am vazut in prada o manta frumoasa de Sinear, doua sute de sicli de argint, si o placa de aur in greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, si le-am luat; iata, sunt ascunse in pamant in mijlocul cortului meu, si argintul este pus sub ele. 7.22 Iosua a trimis niste oameni, care au alergat in cort; si iata ca lucrurile erau ascunse in cortul lui Acan, si argintul era sub ele. 7.23 Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua si tuturor copiilor lui Israel, si le-au pus inaintea Domnului. 7.24 Iosua si tot Israelul impreuna cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii si fiicele lui Acan, boii lui, magarii, oile, cortul lui si tot ce era al lui; si i-au suit in valea Acor. 7.25 Iosua a zis: Pentru ce ne-ai nenorocit? Si pe tine te va nenoroci Domnul azi. Si tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars in foc, i-au ucis cu pietre~ 7.26 si au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede pana in ziua de azi. Si Domnul S-a intors din iutimea maniei Lui. Din pricina acestei intamplari s-a dat pana in ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare).

Iosua 8

8.1 Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme, si nu te inspaimanta! Ia cu tine pe toti oamenii de razboi, scoala-te, suie-te impotriva cetatii Ai. Iata ca iti dau in mainile tale pe imparatul din Ai si pe poporul lui, cetatea lui si tara lui. 8.2 Sa faci cetatii Ai cum ai facut Ierihonului si imparatului lui: sa pastrati pentru voi numai prada de razboi si vitele. Pune niste oameni la panda inapoia cetatii. 8.3 Iosua s-a sculat cu toti oamenii de razboi ca sa se suie impotriva cetatii Ai. A ales treizeci de mii de barbati viteji, pe care i-a pornit noaptea~ 8.4 si le-a dat urmatoarea porunca: Ascultati! Sa va puneti la panda inapoia cetatii; sa nu va departati mult de cetate, si toti sa fiti gata. 8.5 Iar eu si tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Si cand vor iesi inaintea noastra, ca intaiasi data, noi o s-o luam la fuga dinaintea lor. 8.6 Ei ne vor urmari pana cand ii vom trage departe de cetate, caci vor zice: Fug dinaintea noastra, ca intaiasi data! Si vom fugi dinaintea lor. 8.7 Voi sa iesiti atunci de la panda si sa puneti mana pe cetate, si Domnul, Dumnezeul vostru, o va da in mainile voastre. 8.8 Dupa ce veti lua cetatea, sa-i puneti foc, sa faceti cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau. 8.9 Iosua i-a pornit, si s-au dus de s-au asezat la panda intre Betel si Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea in mijlocul poporului. 8.10 Iosua s-a sculat dis-de-dimineata, a cercetat poporul, si a pornit impotriva cetatii Ai, in fruntea poporului, el si batranii lui Israel. 8.11 Toti oamenii de razboi care erau cu el s-au suit si s-au apropiat de cetate; cand au ajuns in fata cetatii, au tabarat la miaza noapte de Ai, de care erau despartiti prin vale. 8.12 Iosua a luat aproape cinci mii de oameni, si i-a pus la panda intre Betel si Ai, la apus de cetate. 8.13 Dupa ce s-a asezat toata tabara la miaza noapte de cetate, si cei de panda la apus de cetate, Iosua a inaintat in noaptea aceea in mijlocul vaii. 8.14 Cand a vazut imparatul cetatii Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat in graba dis-de-dimineata, si au iesit inaintea lui Israel, ca sa-l bata. Imparatul s-a indreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotarat, inspre campie, si nu stia ca inapoia cetatii o mana de oameni stateau la panda impotriva lui. 8.15 Iosua si tot Israelul s-au prefacut ca sunt batuti, si au fugit pe drumul dinspre pustie. 8.16 Atunci tot poporul care era in cetate s-a strans ca sa-i urmareasca. Au urmarit pe Iosua si au fost trasi departe din cetate. 8.17 N-a ramas nici un om in Ai si in Betel care sa nu fi iesit impotriva lui Israel. Au lasat cetatea deschisa, si au urmarit pe Israel. 8.18 Domnul a zis lui Iosua: Intinde spre Ai sulita pe care o ai in mana, caci am s-o dau in mana ta! Si Iosua a intins spre cetate sulita pe care o avea in mana. 8.19 De indata ce si-a intins mana, barbatii, care stateau la panda, au iesit repede din locul unde erau; au patruns in cetate, au luat-o, si s-au grabit de i-au pus foc. 8.20 Oamenii din Ai, uitandu-se inapoi, au vazut fumul cetatii suindu-se spre cer, si n-au mai putut sa scape in nici o parte. Poporul care fugea spre pustie s-a intors impotriva celor ce-l urmareau; 8.21 caci Iosua si tot Israelul, vazand cetatea luata de cei ce stateau la panda, si fumul cetatii suindu-se in sus, s-au intors si au batut pe oamenii din Ai. 8.22 Ceilalti de asemenea le-au iesit inainte din cetate, si oamenii din Ai au fost inconjurati de Israel din toate partile. Israel i-a batut, fara sa lase unul cu viata, nici vreun fugar; 8.23 pe imparatul din Ai, l-au prins viu, si l-au adus la Iosua. 8.24 Dupa ce a ispravit Israel de ucis pe toti locuitorii din Ai, in camp si in pustie, unde ii urmarisera ei, si dupa ce toti au fost trecuti in totul prin ascutisul sabiei, tot Israelul s-a intors la Ai si a trecut cetatea prin ascutisul sabiei. 8.25 In totul au fost douasprezece mii de insi ucisi in ziua aceea, barbati si femei, toti oameni din Ai. 8.26 Iosua nu si-a tras mana pe care o tinea intinsa cu sulita, pana ce toti locuitorii au fost nimiciti cu desavarsire. 8.27 Israel a pastrat pentru sine doar vitele si prada din cetatea aceasta, dupa porunca pe care o daduse lui Iosua Domnul. 8.28 Iosua a ars cetatea Ai, si a facut din ea pentru totdeauna un morman de daramaturi, care se vede pana in ziua de azi. 8.29 A spanzurat de un lemn pe imparatul din Ai, si l-a lasat pe lemn pana seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit sa i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea portii cetatii, si au ridicat pe el o mare gramada de pietre, care este pana in ziua de azi. 8.30 Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal~ 8.31 cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, si cum este scris in cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, si jertfe de multumiri. 8.32 Si acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise inaintea copiilor lui Israel. 8.33 Tot Israelul, batranii, mai marii ostii si judecatorii lui, stateau de amandoua partile chivotului, inaintea preotilor, din neamul Levitilor, care duceau chivotul legamantului Domnului; erau de fata atat strainii cat si copiii lui Israel, jumatate in dreptul muntelui Garizim, si jumatate in dreptul muntelui Ebal, dupa porunca pe care o daduse mai inainte Moise, robul Domnului, ca sa binecuvanteze pe poporul lui Israel. 8.34 Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvantarile si blestemele, dupa cum este scris in cartea legii. 8.35 N-a ramas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care sa nu-l fi citit Iosua in fata intregii adunari a lui Israel, in fata femeilor, copiilor si strainilor care mergeau in mijlocul lor.

Iosua 9

9.1 La auzul acestor lucruri, toti imparatii care erau dincoace de Iordan, in munte si in vale, si pe toata coasta marii celei mari, pana langa Liban, Hetitii, Amoritii, Canaanitii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii~ 9.2 s-au unit impreuna intr-o intelegere ca sa lupte impotriva lui Iosua si impotriva lui Israel. 9.3 Locuitorii din Gabaon, de partea lor, cand au auzit ce facuse Iosua Ierihonului si cetatii Ai~ 9.4 au intrebuintat un viclesug, si au pornit la drum cu merinde pentru calatorie. Au luat niste saci vechi pe magarii lor, si niste burdufuri vechi pentru vin, rupte si carpite~ 9.5 iar in picioare purtau incaltaminte veche si carpita, si erau imbracati cu niste haine vechi pe ei; iar toata painea pe care o aveau pentru hrana era uscata si mucegaise. 9.6 S-au dus la Iosua in tabara la Ghilgal, si i-au zis lui si tuturor celor din Israel: Noi venim dintr-o tara departata, acum deci faceti legamant cu noi. 9.7 Barbatii lui Israel au raspuns Hevitilor acestora: Poate ca voi locuiti in mijlocul nostru, cum sa facem noi legamant cu voi? 9.8 Ei au zis lui Iosua: Noi suntem robii tai. Si Iosua le-a zis: Cine sunteti voi, si de unde veniti? 9.9 Ei i-au raspuns: Robii tai vin dintr-o tara foarte departata, pentru faima Domnului, Dumnezeului tau; caci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a facut in Egipt~ 9.10 si de ce a facut celor doi imparati ai Amoritilor dincolo de Iordan, lui Sihon, imparatul Hesbonului, si lui Og, imparatul Basanului, care era la Astarot. 9.11 Si batranii nostri si toti locuitorii din tara noastra ne-au zis: Luati cu voi merinde pentru calatorie, duceti-va inaintea lor, si spuneti-le: Noi suntem robii vostri; acum deci faceti legamant cu noi. 9.12 Iata painea noastra: era calda cand am luat-o ca merinde de acasa, in ziua cand am plecat sa venim la voi, si acum s-a uscat si s-a mucegait. 9.13 Burdufurile acestea de vin, cand le-am umplut, erau noi de tot, si iata-le s-au rupt; hainele si incaltamintea noastra s-au invechit de lungimea prea mare a drumului. 9.14 Barbatii lui Israel au luat din merindele lor, si n-au intrebat pe Domnul. 9.15 Iosua a facut pace cu ei, si a incheiat un legamant prin care trebuia sa-i lase cu viata, si capeteniile adunarii le-au jurat lucrul acesta. 9.16 La trei zile dupa incheierea acestui legamant, copiii lui Israel au aflat ca erau vecini cu ei, si ca locuiau in mijlocul lor. 9.17 Caci copiii lui Israel au plecat, si a treia zi au ajuns la cetatile lor; cetatile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot si Chiriat-Iearim. 9.18 Dar nu i-au batut, pentru ca fruntasii adunarii le jurasera pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, ca-i vor lasa cu viata. Si toata adunarea a cartit impotriva capeteniilor. 9.19 Toate capeteniile au zis intregii adunari: Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, si acum nu putem sa ne atingem de ei. 9.20 Iata ce le vom face: ii vom lasa cu viata, ca sa n-aducem peste noi mania Domnului, din pricina juramantului pe care li l-am facut. 9.21 Sa traiasca, le-au zis capeteniile. Dar au fost intrebuintati la taiat lemne si la scos apa pentru toata adunarea, cum le spusesera capeteniile. 9.22 Iosua i-a chemat, si le-a vorbit astfel: Pentru ce ne-ati inselat zicand: Suntem foarte departe de voi, cand voi locuiti in mijlocul nostru? 9.23 Acum sunteti blestemati, si nu veti inceta sa fiti in robie, sa taiati lemne si sa scoateti apa pentru casa Dumnezeului meu. 9.24 Ei au raspuns lui Iosua, si au zis: Robii tai au auzit de poruncile date de Domnul, Dumnezeul tau, robului Sau Moise, ca sa va dea in mana toata tara si sa nimiceasca dinaintea voastra pe toti locuitorii ei; si venirea voastra a bagat mare frica in noi cu privire la viata noastra: iata de ce am lucrat asa. 9.25 Si acum iata-ne in mainile tale; fa cu noi ce vei crede ca este bine si drept sa faci. 9.26 Iosua le-a facut asa cum hotarase; i-a izbavit din mana copiilor lui Israel, care nu i-au omorat; 9.27 dar din ziua aceea i-a pus sa taie lemne si sa scoata apa pentru adunare, si pentru altarul Domnului in locul pe care l-ar alege Domnul: ceea ce fac pana in ziua de azi.

Iosua 10

10.1 Adoni-Tedec, imparatul Ierusalimului, a aflat ca Iosua pusese mana pe Ai si o nimicise cu desavarsire, ca facuse cetatii Ai si imparatului ei cum facuse Ierihonului si imparatului lui, si ca locuitorii Gabaonului facusera pace cu Israel si erau in mijlocul lor. 10.2 Atunci i-a fost foarte mare frica; fiindca Gabaon era o cetate mare ca una din cetatile imparatesti, mai mare chiar decat Ai, si toti barbatii ei erau viteji. 10.3 Adoni-Tedec, imparatul Ierusalimului, a trimis sa spuna lui Hoham, imparatul Hebronului, lui Piream, imparatul Iarmutului, lui Iafia, imparatul Lachisului, si lui Debir, imparatul Eglonului: 10.4 Suiti-va la mine, si ajutati-ma, ca sa batem Gabaonul, caci a facut pace cu Iosua si cu copiii lui Israel. 10.5 Cei cinci imparati ai Amoritilor: imparatul Ierusalimului, imparatul Hebronului, imparatul Iarmutului, imparatul Lachisului, si imparatul Eglonului, s-au adunat astfel si s-au suit impreuna cu toate ostile lor; au venit si au tabarat langa Gabaon, si au inceput sa lupte impotriva lui. 10.6 Oamenii din Gabaon au trimis sa spuna lui Iosua, in tabara din Ghilgal: Nu parasi pe robii tai, suie-te la noi in graba, izbaveste-ne, da-ne ajutor; caci toti imparatii Amoritilor, care locuiesc pe munte, s-au strans impotriva noastra. 10.7 Iosua s-a suit din Ghilgal, el si toti oamenii de razboi cu el, si toti cei viteji. 10.8 Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme de ei, caci ii dau in mainile tale, si nici unul din ei nu va putea sa stea impotriva ta. 10.9 Iosua a venit fara veste peste ei, dupa ce a mers toata noaptea de la Ghilgal. 10.10 Domnul i-a pus in invalmaseala dinaintea lui Israel; si Israel le-a pricinuit o mare infrangere la Gabaon, i-a urmarit pe drumul care suie la Bet-Horon, si i-a batut pana la Azeca si pana la Macheda. 10.11 Pe cand fugeau ei dinaintea lui Israel, si se pogorau din Bet-Horon, Domnul a facut sa cada din cer peste ei niste pietre mari pana la Azeca, si au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinii au fost mai multi decat cei ucisi cu sabia de copiii lui Israel. 10.12 Atunci Iosua a vorbit Domnului, in ziua cand a dat Domnul pe Amoriti in mainile copiilor lui Israel, si a zis in fata lui Israel: Opreste-te, soare, asupra Gabaonului, Si tu, luna, asupra vaii Aialonului! 10.13 Si soarele s-a oprit, si luna si-a intrerupt mersul, Pana ce poporul si-a razbunat pe vrajmasii lui. Lucrul acesta nu este scris oare in Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit in mijlocul cerului, si nu s-a grabit sa apuna, aproape o zi intreaga. 10.14 N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici inainte nici dupa aceea, cand Domnul sa fi ascultat glasul unui om; caci Domnul lupta pentru Israel. 10.15 Si Iosua si tot Israelul impreuna cu el, s-a intors in tabara la Ghigal. 10.16 Cei cinci imparati au fugit, si s-au ascuns intr-o pestera la Macheda. 10.17 S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicand: Cei cinci imparati se afla ascunsi intr-o pestera la Macheda. 10.18 Iosua a zis: Pravaliti niste pietre mari la intrarea pesterii, si puneti niste oameni sa-i pazeasca. 10.19 Si voi nu va opriti, ci urmariti pe vrajmasii vostri, si bateti-i pe dinapoi; nu-i lasati sa intre in cetatile lor, caci Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat in mainile voastre. 10.20 Dupa ce Iosua si copiii lui Israel le-au pricinuit o foarte mare infrangere, si i-au batut cu desavarsire, cei ce au putut scapa au intrat in cetatile intarite~ 10.21 si tot poporul s-a intors linistit in tabara la Iosua in Macheda, fara ca cineva sa fi cracnit cu limba lui impotriva copiilor lui Israel. 10.22 Iosua a zis atunci: Deschideti intrarea pesterii, scoateti afara din ea pe cei cinci imparati, si aduceti-i la mine. 10.23 Ei au facut asa, si au adus la el pe cei cinci imparati, pe care-i scosesera din pestera: pe imparatul Ierusalimului, pe imparatul Hebronului, pe imparatul Iarmutului, pe imparatul Lachisului, si pe imparatul Eglonului. 10.24 Dupa ce au adus pe acesti imparati inaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toti barbatii lui Israel, si a zis capeteniilor oamenilor de razboi, care mersesera cu el: Apropiati-va si puneti-va picioarele pe grumajii imparatilor acestora. Ei s-au apropiat, si au pus picioarele pe grumajii lor. 10.25 Iosua le-a zis: Nu va temeti si nu va spaimantati, ci intariti-va si imbarbatati-va, caci asa va face Domnul tuturor vrajmasilor vostri impotriva carora va veti lupta. 10.26 Dupa aceea, Iosua i-a lovit, si i-a omorat; i-a spanzurat de cinci copaci, si au ramas spanzurati de copaci pana seara. 10.27 Pe la apusul soarelui, Iosua a poruncit sa-i pogoare din copaci, i-au aruncat in pestera in care se ascunsesera, si au pus la intrarea pesterii niste pietre mari, care au ramas acolo pana in ziua de azi. 10.28 Iosua a luat Macheda chiar in ziua aceea, si a trecut-o prin ascutisul sabiei; a nimicit cu desavarsire pe imparat, cetatea si pe toti cei ce se aflau in ea; n-a lasat sa scape nici unul, si imparatului din Macheda i-a facut cum facuse imparatului Ierihonului. 10.29 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, a trecut din Macheda la Libna, si a dat lupta impotriva Libnei. 10.30 Domnul a dat-o si pe ea, impreuna cu imparatul ei, in mainile lui Israel, si a trecut-o prin ascutisul sabiei, pe ea si pe toti cei ce se gaseau in ea; n-a lasat sa scape nici unul, si a facut imparatului ei cum facuse imparatului Ierihonului. 10.31 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, a trecut din Libna in Lachis, a tabarat inaintea ei, si a inceput lupta impotriva ei. 10.32 Domnul a dat cetatea Lachis in mainile lui Israel, care a luat-o a doua zi, si a trecut-o prin ascutisul sabiei, pe ea si pe toti cei ce se aflau in ea, cum facuse cu Libna. 10.33 Atunci Horam, imparatul Ghezerului, s-a suit ca sa dea ajutor Lachisului. Iosua l-a batut, pe el si pe poporul lui, fara sa lase pe cineva sa scape. 10.34 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, a trecut din Lachis la Eglon; au tabarat inaintea ei, si au inceput lupta. 10.35 Au luat-o in aceeasi zi, si au trecut-o prin ascutisul sabiei, pe ea si pe toti cei ce se aflau in ea; Iosua a nimicit-o cu desavarsire chiar in ziua aceea, cum facuse cu Lachis. 10.36 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, s-a suit din Eglon la Hebron, si au inceput lupta impotriva lui. 10.37 L-au luat, si l-au trecut prin ascutisul sabiei, pe el, pe imparatul lui, toate cetatile care tineau de el, si pe toti cei ce se aflau in el; Iosua n-a lasat pe nici unul sa scape, cum facuse cu Eglonul, si l-a nimicit cu desavarsire impreuna cu toti cei ce se aflau in el. 10.38 Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, s-a indreptat impotriva Debirului, si a inceput lupta impotriva lui. 10.39 L-a luat, pe el, pe imparatul lui, si toate cetatile care tineau de el; le-au trecut prin ascutisul sabiei, si au nimicit cu desavarsire pe toti cei ce se aflau in ele, fara sa lase sa scape vreunul; Iosua a facut Debirului si imparatului lui cum facuse Hebronului si cum facuse Libnei si imparatului ei. 10.40 Iosua a batut astfel toata tara, muntele, partea de miazazi, campia si costisele, si a batut pe toti imparatii; n-a lasat sa scape nimeni, si a nimicit cu desavarsire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel. 10.41 Iosua i-a batut de la Cades-Barnea pana la Gaza, a batut toata tara Gosen pana la Gabaon. 10.42 Iosua a luat in acelasi timp pe toti imparatii aceia si tara lor, caci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. 10.43 Si Iosua, si tot Israelul impreuna cu el, s-a intors in tabara la Ghilgal.

Iosua 11

11.1 Iabin, imparatul Hatorului, auzind de aceste lucruri, a trimis soli la Iobab, imparatul Madonului, la imparatul Simronului, la imparatul Acsafului~ 11.2 la imparatii care erau la miaza noapte de munte, in campia de la miazazi de Chineret, in vale, si pe inaltimile Dorului la apus~ 11.3 Canaanitilor de la rasarit si de la apus, Amoritilor, Hetitilor, Ferezitilor, Iebusitilor in munte, si Hevitilor la poalele Hermonului in tara Mitpa. 11.4 Au iesit, ei si toate ostirile lor impreuna cu ei, alcatuind un popor fara numar, ca nisipul care este pe marginea marii, si avand cai si care in foarte mare numar. 11.5 Toti imparatii acestia au hotarat un loc de intalnire, si au venit de au tabarat impreuna la apele Merom, ca sa lupte impotriva lui Israel. 11.6 Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme de ei, caci maine, pe vremea aceasta, ii voi da batuti pe toti inaintea lui Israel. Cailor sa le tai vinele picioarelor, iar carele lor sa le arzi in foc. 11.7 Iosua, cu toti oamenii lui de razboi, au venit pe neasteptate peste ei la apele Merom, si s-au napustit in mijlocul lor. 11.8 Domnul i-a dat in mainile lui Israel; ei i-au batut si i-au urmarit pana la Sidonul cel mare, pana la Misrefot-Maim, si pana in valea Mitpa la rasarit; i-au batut, fara sa lase sa scape vreunul. 11.9 Iosua le-a facut cum ii spusese Domnul: cailor le-a taiat vinele picioarelor, iar carele lor le-a ars in foc. 11.10 La intoarcere, si in acelasi timp, Iosua a luat Hatorul, si a trecut prin sabie pe imparatul lui. Hatorul era mai inainte capitala tuturor acestor imparatii. 11.11 Au trecut prin ascutisul sabiei si au nimicit cu desavarsire pe toti cei ce se gaseau in el: n-a ramas nimic din ce avea suflare de viata, si au pus foc Hatorului. 11.12 Iosua a luat de asemenea toate cetatile imparatilor acelora, si pe toti imparatii lor i-a trecut prin ascutisul sabiei, si i-a nimicit cu desavarsire, cum poruncise Moise, robul Domnului. 11.13 Dar Israel n-a ars nici una din cetatile asezate pe dealuri, afara numai de Hator, care a fost ars de Iosua. 11.14 Copiii lui Israel au pastrat pentru ei toata prada cetatilor acelora si vitele; dar au trecut prin ascutisul sabiei pe toti oamenii, pana i-au nimicit, fara sa lase ceva din ce are suflare de viata. 11.15 Iosua a implinit poruncile date de Domnul robului Sau Moise, si de Moise lui Iosua; n-a lasat nimic neimplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul. 11.16 Astfel Iosua a luat toata tara aceasta, muntele, toata partea de miazazi, toata tara Gosen, valea, campia, muntele lui Israel si vaile lui~ 11.17 de la muntele cel plesuv care se inalta spre Seir pana la Baal-Gad, in valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. A luat pe toti imparatii lor, i-a batut si i-a omorat. 11.18 Razboiul, pe care l-a purtat Iosua impotriva tuturor acestor imparati, a tinut multa vreme. 11.19 N-a ramas nici o cetate, care sa fi facut pace cu copiii lui Israel, afara de Heviti, care locuiau in Gabaon; pe toate le-au luat prin lupta. 11.20 Caci Domnul a ingaduit ca popoarele acelea sa-si impietreasca inima si sa lupte impotriva lui Israel, pentru ca Israel sa le nimiceasca cu desavarsire, fara sa aiba mila de ele, si sa le nimiceasca, dupa cum poruncise lui Moise Domnul. 11.21 In acelasi timp, Iosua a pornit, si a nimicit pe Anachimi, din muntele Hebronului, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda si din tot muntele lui Israel; Iosua i-a nimicit cu desavarsire, impreuna cu cetatile lor. 11.22 N-au ramas deloc Anachimi in tara copiilor lui Israel; n-au ramas decat la Gaza, la Gat si la Asdod. 11.23 Iosua a pus stapanire deci pe toata tara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Si Iosua a dat-o de mostenire lui Israel, fiecaruia i-a dat partea lui, dupa semintiile lor. Apoi tara s-a odihnit de razboi.

Iosua 12

12.1 Iata imparatii pe care i-au batut copiii lui Israel, si a caror tara au luat-o in stapanire de cealalta parte a Iordanului, spre rasaritul soarelui, de la paraul Arnon pana la muntele Hermonului, cu toata campia de la rasarit: 12.2 Pe Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon. Stapanirea lui se intindea de la Aroer, care este pe malul paraului Arnon, si, de la mijlocul paraului, peste jumatate din Galaad, pana la paraul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon; 12.3 de la campie pana la marea Chineret la rasarit, si pana la marea campiei, care este marea Sarata, la rasarit, spre Bet-Iesimot; si de la miazazi, sub poalele muntelui Pisga. 12.4 Pe Og, imparatul Basanului, singura ramasita a Refaimitilor, care locuiau la Astarot si la Edrei. 12.5 Stapanirea lui se intindea peste muntele Hermonului, peste Salca, peste tot Basanul, pana la hotarul Ghesuritilor si Maacatitilor, si peste jumatate din Galaad, hotarul lui Sihon, imparatul Hesbonului. 12.6 Moise, robul Domnului, si copiii lui Israel, i-au batut; si Moise, robul Domnului, le-a dat tara lor in stapanirea Rubenitilor, Gaditilor, si la jumatate din semintia lui Manase. 12.7 Iata imparatii pe care i-au batut Iosua si copiii lui Israel dincoace de Iordan, la apus, de la Baal-Gad in valea Libanului pana la muntele cel plesuv, care se inalta spre Seir. Iosua a dat tara lor in stapanire semintiilor lui Israel, fiecareia i-a dat partea ei~ 12.8 in munte, in vale, in campie, pe costise, in pustie, si in partea de miazazi tara Hetitilor, Amoritilor, Canaanitilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor. 12.9 Imparatul Ierihonului, unul; imparatul din Ai, langa Betel, unul; 12.10 imparatul Ierusalimului, unul; imparatul Hebronului, unul; 12.11 imparatul Iarmutului, unul; imparatul din Lachis, unul; 12.12 imparatul Eglonului, unul; imparatul Ghezerului, unul; 12.13 imparatul Debirului unul; imparatul Ghederului, unul; 12.14 imparatul din Horma, unul; imparatul Aradului, unul; 12.15 imparatul Libnei, unul; imparatul Adulamului, unul; 12.16 imparatul din Macheda, unul; imparatul Betelului, unul; 12.17 imparatul Tapuahului, unul; imparatul Heferului, unul; 12.18 imparatul Afecului, unul; imparatul Lasaronului, unul; 12.19 imparatul Madonului, unul; imparatul Hatorului, unul; 12.20 imparatul Simron-Meronului, unul; imparatul Acsafului, unul; 12.21 imparatul Taanacului, unul; imparatul din Meghido, unul; 12.22 imparatul din Chedes, unul; imparatul Iocneamului, la Carmel, unul; 12.23 imparatul Dorului, pe inaltimile Dorului, unul; imparatul Goimului, langa Ghilgal, unul; 12.24 imparatul din Tirta, unul. Peste tot treizeci si unu de imparati.

Iosua 13

13.1 Iosua era batran, inaintat in varsta. Domnul i-a zis atunci: Tu ai imbatranit, ai inaintat in varsta, si tara care-ti mai ramane de supus este foarte mare. 13.2 Iata tara care mai ramane: toate tinuturile Filistenilor si tot tinutul Ghesuritilor~ 13.3 de la Sihor, care curge inaintea Egiptului, pana la hotarul Ecronului la miazanoapte, tinut care trebuie socotit drept Canaanit, si care este stapanit de cei cinci domnitori ai Filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat si cel din Ecron, si de Aviti; 13.4 incepand de la miazazi, toata tara Canaanitilor, si Meara, care este a Sidonitilor, pana la Afec, pana la hotarul Amoritilor; 13.5 tara Ghiblitilor si tot Libanul spre rasaritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, pana la intrarea Hamatului; 13.6 toti locuitorii de pe munte, de la Liban pana la Misrefot-Maim, toti Sidonitii. Eu ii voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Da numai tara aceasta de mostenire prin sorti lui Israel, cum ti-am poruncit; 13.7 si imparte acum tara aceasta ca mostenire intre cele noua semintii si intre jumatate din semintia lui Manase. 13.8 Rubenitii si Gaditii, cu cealalta jumatate din semintia lui Manase, si-au primit mostenirea, pe care le-a dat-o Moise de cealalta parte a Iordanului, la rasarit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului: 13.9 de la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, si de la cetatea care este in mijlocul vaii, toata campia Medeba, pana la Dibon; 13.10 toate cetatile lui Sihon, imparatul Amoritilor, care domnea la Hesbon, pana la hotarul copiilor lui Amon; 13.11 Galaadul, tinutul Ghesuritilor si al Maacatitilor, tot muntele Hermonului, si tot Basanul, pana la Salca; 13.12 toata imparatia lui Og in Basan, care domnea in Astarot si in Edrei, si care era singura ramasita a Refaimitilor. Moise a batut pe acesti imparati, si i-a izgonit. 13.13 Dar copiii lui Israel n-au izgonit pe Ghesuriti si pe Maacatiti, care au locuit in mijlocul lui Israel pana in ziua de azi. 13.14 Semintia lui Levi a fost singura careia Moise nu i-a dat parte de mostenire; jertfele mistuite de foc inaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost mostenirea lui, cum ii spusese El. 13.15 Moise daduse semintiei fiilor lui Ruben o parte de mostenire, dupa familiile lor. 13.16 Ei au avut ca tinut al lor: de la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, si cetatea care este in mijlocul vaii, toata campia de langa Medeba~ 13.17 Hesbonul, si toate cetatile lui din campie, Dibonul, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon~ 13.18 Iahat, Chedemot, Mefaat~ 13.19 Chiriataim, Sibma, Teret-Hasahar, pe muntele vaii~ 13.20 Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Iesimot~ 13.21 toate cetatile campiei, si toata imparatia lui Sihon, imparatul Amoritilor, care domnea la Hesbon: Moise il batuse, pe el si pe domnitorii Madianului, pe Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba, domnitori care se trageau din Sihon, si care locuiau in tara. 13.22 Intre cei pe care i-au ucis copiii lui Israel, nimicisera cu sabia si pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor. 13.23 Hotarul tinutului fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta este mostenirea fiilor lui Ruben, dupa familiile lor: cetatile si satele lor. 13.24 Moise daduse semintiei lui Gad, fiilor lui Gad, o parte de mostenire, dupa familiile lor. 13.25 Tinutul lor a fost Iaezerul, toate cetatile Galaadului, jumatate din tara copiilor lui Amon pana la Aroer, fata in fata cu Raba~ 13.26 de la Hesbon pana la Ramat-Mitpe si Betonim, de la Mahanaim pana la hotarul Debirului~ 13.27 si, in vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot si Tafon, ramasita din imparatia lui Sihon, imparatul Hesbonului, avand ca hotar Iordanul pana la marginea marii Chineret, de cealalta parte a Iordanului, la rasarit. 13.28 Aceasta este mostenirea fiilor lui Gad, dupa familiile lor: cetatile si satele lor. 13.29 Moise daduse la jumatate din semintia lui Manase, fiilor lui Manase, o parte de mostenire dupa familiile lor. 13.30 Tinutul lor a fost: de la Mahanaim, tot Basanul, toata imparatia lui Og, imparatul Basanului, si toate targusoarele lui Iair in Basan, saizeci de cetati. 13.31 Jumatate din Galaad, Astarot si Edrei, cetati din imparatia lui Og, in Basan, au cazut fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adica la jumatate din fiii lui Machir, dupa familiile lor. 13.32 Acestea sunt partile de mostenire pe care le-a dat Moise, cand era in campia Moabului, de cealalta parte a Iordanului, in fata Ierihonului, la rasarit. 13.33 Moise n-a dat nici o mostenire semintiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este mostenirea lui, cum ii spusese El.

Iosua 14

14.1 Iata locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca mostenire in tara Canaanului, pe care li le-au impartit intre ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, si capeteniile de familie ale semintiilor copiilor lui Israel. 14.2 Impartirea s-a facut prin sorti, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele noua semintii si jumatate. 14.3 Caci Moise daduse o mostenire celor doua semintii si jumatate de cealalta parte a Iordanului; dar Levitilor nu le daduse mostenire printre ei. 14.4 Fiii lui Iosif, alcatuiau doua semintii: Manase si Efraim; si Levitilor nu li s-a dat parte in tara, afara de cetatile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele si averile lor. 14.5 Copiii lui Israel au facut intocmai dupa poruncile pe care le daduse lui Moise Domnul, si au impartit tara. 14.6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal; si Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: Stii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine si cu privire la tine, la Cades-Barnea. 14.7 Eram in varsta de patruzeci de ani cand m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca sa iscodesc tara, si i-am adus stiri asa cum imi spunea inima mea curata. 14.8 Fratii mei care se suisera impreuna cu mine au taiat inima poporului, dar eu am urmat in totul calea Domnului, Dumnezeului meu. 14.9 Si in ziua aceea Moise a jurat, si a zis: Tara in care a calcat piciorul tau, va fi mostenirea ta pe vecie, pentru tine si pentru copiii tai, pentru ca ai urmat in totul voia Domnului, Dumnezeului meu. 14.10 Acum iata ca Domnul m-a tinut in viata, cum a spus. Sunt patruzeci si cinci de ani de cand vorbea Domnul astfel lui Moise, cand umbla Israel prin pustie; si acum iata ca azi sunt in varsta de optzeci si cinci de ani. 14.11 Si astazi, sunt tot asa de tare ca in ziua cand m-a trimis Moise; am tot atata putere cat aveam atunci, fie pentru lupta, fie pentru ca sa merg in fruntea voastra. 14.12 Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; caci ai auzit atunci ca acolo sunt Anachimi, si ca sunt cetati mari si intarite. Domnul va fi, poate, cu mine, si-i voi izgoni, cum a spus Domnul. 14.13 Iosua a binecuvantat pe Caleb, fiul lui Iefune, si i-a dat ca mostenire Hebronul. 14.14 Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de mostenire pana in ziua de azi Hebronul, pentru ca urmase in totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel. 14.15 Hebronul se chema mai inainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Si tara s-a odihnit de razboi.

Iosua 15

15.1 Partea cazuta prin sorti semintiei fiilor lui Iuda, dupa familiile lor, se intindea spre hotarul Edomului pana la pustia Tin, la miazazi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazazi. 15.2 Astfel, hotarul lor de miazazi pornea de la capatul marii Sarate, de la sanul care cauta spre miazazi. 15.3 Iesea spre miazazi de suisul Acrabim, trecea prin Tin, si se suia la miazazi de Cades-Barnea; de acolo trecea inainte prin Hetron, suia spre Adar, si se intorcea la Carcaa; 15.4 trecea apoi prin Atmon, mergea pana la paraul Egiptului, si iesea la mare. Acesta sa va fie hotarul de miazazi. 15.5 Hotarul de rasarit era marea Sarata pana la imbucatura Iordanului. Hotarul de miazanoapte pornea de la sanul marii care este la imbucatura Iordanului. 15.6 Suia spre Bet-Hogla, trecea pe la miazanoapte de Bet-Araba, si se ridica pana la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben; 15.7 suia mai departe la Debir, la o departare bunicica de valea Acor, si se indrepta spre miazanoapte inspre Ghilgal, care este in fata suisului Adumim la miazazi de parau. Trecea pe langa apele En-Semes, si mergea pana la En-Roguel. 15.8 Suia de-acolo prin valea Ben-Hinom inspre miazazi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica pana in varful muntelui, care este in dreptul vaii Hinom la apus, si la capatul vaii Refaimitilor la miazanoapte. 15.9 Din varful muntelui, hotarul se intindea pana la izvorul apelor Neftoah, iesea la cetatile muntelui Efron, si trecea prin Baala, sau Chiriat-Iearim. 15.10 Din Baala se intorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazanoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se pogora la Bet-Semes, si trecea prin Timna. 15.11 Apoi iesea in latura de miazanoapte a Ecronului, se intindea spre Sicron, trecea prin muntele Baala, ajungea pana la Iabneel si iesea la mare. 15.12 Hotarul de apus era marea cea mare si tarmul ei. Acestea au fost, de jur imprejur, hotarele fiilor lui Iuda, dupa familiile lor. 15.13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte in mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adica Hebronul: Arba era tatal lui Anac. 15.14 Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Sesai, Ahiman si Talmai, copiii lui Anac. 15.15 De acolo s-a suit impotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai inainte Chiriat-Sefer. 15.16 Caleb a zis: Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer si o va lua, ii voi da de nevasta pe fiica mea Acsa. 15.17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mana pe ea; si Caleb i-a dat de nevasta pe fiica sa Acsa. 15.18 Dupa ce a intrat ea la Otniel, l-a sfatuit sa ceara de la tatal ei un ogor. Ea s-a pogorat de pe magarul ei, si Caleb i-a zis: Ce vrei? 15.19 Ea a raspuns: Fa-mi un dar, caci mi-ai dat un pamant secetos; da-mi si izvoare de apa. Si el i-a dat izvoarele de sus si izvoarele de jos. 15.20 Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Iuda, dupa familiile lor. 15.21 Cetatile asezate in tinutul de la miazazi, la marginea cea mai departata a semintiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabteel, Eder, Iagur~ 15.22 China, Dimona, Adada~ 15.23 Chedes, Hator, Itnan~ 15.24 Zif, Telem, Bealot~ 15.25 Hator-Hadata, Cheriot-Hetron, care este Hator~ 15.26 Amam, Sema, Molada~ 15.27 Hatar-Gada, Hesmon, Bet-Palet~ 15.28 Hatar-Sual, Beer-Seba, Biziotia~ 15.29 Baala, Iim, Atem~ 15.30 Eltolad, Chesil, Horma~ 15.31 Ticlag, Madmana, Sansana~ 15.32 Lebaot, Silhim, Ain, si Rimon. Toate cetatile: douazeci si noua, impreuna cu satele lor. 15.33 In campie: Estaol, Torea, Asna~ 15.34 Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam~ 15.35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeca~ 15.36 Saaraim, Aditaim, Ghedera, si Ghederotaim; patruzeci de cetati, si satele lor. 15.37 Tenan, Hadasa, Migdal-Gad~ 15.38 Dilean, Mitpe, Iocteel~ 15.39 Lachis, Botcat, Eglon~ 15.40 Cabon, Lahmas, Chitlis~ 15.41 Ghederot, Bet-Dagon, Naama, si Macheda; saisprezece cetati, si satele lor. 15.42 Libna, Eter, Asan~ 15.43 Iiftah, Asna, Netib~ 15.44 Cheila, Aczib, si Maresa; noua cetati, si satele lor. 15.45 Ecron, cetatile si satele lui; 15.46 de la Ecron si la apus, toate cetatile de langa Asdod, si satele lor~ 15.47 Asdod, cetatile si satele lui; Gaza, cetatile si satele ei, pana la paraul Egiptului, si la marea cea mare, care slujeste ca hotar. 15.48 In munte: Samir, Iatir, Soco~ 15.49 Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul~ 15.50 Anab, Estemo, Anim~ 15.51 Gosen, Holon, si Ghilo, unsprezece cetati si satele lor. 15.52 Arab, Duma, Esean~ 15.53 Janum, Bet-Tapuah, Afeca~ 15.54 Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, si Tior; noua cetati, si satele lor. 15.55 Maon, Carmel, Zif, Iuta~ 15.56 Iizreel, Iocdeam, Zanoah~ 15.57 Cain, Ghibea, si Timna; zece cetati si satele lor. 15.58 Halhul, Bet-Tur, Ghedor~ 15.59 Maarat, Bet-Anot, si Eltecon; sase cetati si satele lor. 15.60 Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, si Raba; doua cetati, si satele lor. 15.61 In pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca~ 15.62 Nibsan, Ir-Hamelah, si En-Ghedi; sase cetati si satele lor. 15.63 Fiii lui Iuda n-au putut izgoni pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim; si Iebusitii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim pana in ziua de azi.

Iosua 16

16.1 Partea cazuta la sorti fiilor lui Iosif se intindea de la Iordan, langa Ierihon, spre apele Ierihonului, la rasarit. Hotarul urma pustia care se ridica de la Ierihon la Betel prin munte. 16.2 Mergea mai departe de la Betel la Luz, si trecea spre hotarul Architilor prin Atarot. 16.3 Apoi se pogora la apus spre hotarul Iafletitilor, pana la hotarul Bet-Horonului de jos si pana la Ghezer, iesind la mare. 16.4 Acolo si-au primit mostenirea fiii lui Iosif: Manase si Efraim. 16.5 Iata hotarele fiilor lui Efraim, dupa familiile lor. Hotarul mostenirii lor era, la rasarit, Atarot-Adar pana la Bet-Horonul de sus. 16.6 Iesea spre mare la Micmetat in partea de miazanoapte, se intorcea la rasarit pana la Taanat-Silo, si trecea inspre rasarit prin Ianoah. 16.7 Din Ianoah pogora la Atarot si la Naarata, atingea Ierihonul, si mergea pana la Iordan. 16.8 Din Tapuah mergea spre apus pana la paraul Cana, si iesea la mare. Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Efraim, dupa familiile lor. 16.9 Fiii lui Efraim aveau si cetati deosebite in mijlocul mostenirii fiilor lui Manase, toate cu satele lor. 16.10 Ei n-au izgonit pe Canaanitii care locuiau in Ghezer, si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Efraim pana in ziua de azi, dar au fost pusi sa plateasca un bir.

Iosua 17

17.1 O parte a cazut prin sorti semintiei lui Manase, caci el era intaiul nascut al lui Iosif. Machir, intaiul nascut al lui Manase si tatal lui Galaad, avusese Galaadul si Basanul, pentru ca era un barbat de razboi. 17.2 Au dat prin sorti o parte celorlalti fii ai lui Manase, dupa familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Semida: acestia sunt copiii de parte barbateasca ai lui Manase, fiul lui Iosif, dupa familiile lor. 17.3 Telofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale caror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta. 17.4 Ele s-au infatisat inaintea preotului Eleazar, inaintea lui Iosua, fiul lui Nun, si inaintea mai marilor, si au zis: Domnul a poruncit lui Moise sa ne dea o mostenire intre fratii nostri. Si li s-a dat, dupa porunca Domnului, o mostenire intre fratii tatalui lor. 17.5 Au cazut zece parti lui Manase, afara de tara Galaadului si a Basanului, care este de cealalta parte a Iordanului. 17.6 Caci fetele lui Manase au avut o mostenire intre fiii lui, si tara Galaadului a fost pentru ceilalti fii ai lui Manase. 17.7 Hotarul lui Manase se intindea de la Aser pana la Micmetat, care este la rasarit de Sihem, si ducea la dreapta pana la locuitorii din En-Tapuah. 17.8 Tara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim. 17.9 Hotarul se pogora pana la paraul Cana, la miazazi de parau. Cetatile acestea ale lui Efraim erau in mijlocul cetatilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazanoapte a paraului si iesea la mare. 17.10 Tinutul de la miazazi era al lui Efraim, cel de la miazanoapte al lui Manase, si marea le slujea ca hotar; la miazanoapte se intalneau cu Aser si la rasarit cu Isahar. 17.11 Manase stapanea in Isahar si in Aser: Bet-Sean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, si locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei inaltimi. 17.12 Fiii lui Manase n-au putut sa izgoneasca pe locuitorii din aceste cetati, si Canaanitii au izbutit astfel sa ramana in tara aceasta. 17.13 Cand copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Canaaniti la un bir, dar nu i-au izgonit. 17.14 Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, si i-au zis: Pentru ce ne-ai dat de mostenire numai un sort si numai o parte, cand noi suntem un popor mare la numar si Domnul ne-a binecuvantat pana acum? 17.15 Iosua le-a zis: Daca sunteti un popor mare la numar, suiti-va in padure, si taiati-o, ca sa va faceti loc in tara Ferezitilor si a Refaimitilor, fiindca muntele lui Efraim este prea stramt pentru voi. 17.16 Fiii lui Iosif au zis: Muntele nu ne va ajunge, si toti Canaanitii care locuiesc in vale, cei ce sunt la Bet-Sean si in satele lui, si cei ce sunt in valea lui Izreel au care de fier. 17.17 Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim si lui Manase: Voi sunteti un popor mare la numar, si puterea voastra este mare, nu veti avea un singur sort. 17.18 Ci veti avea muntele, caci veti taia padurea, si iesirile ei vor fi ale voastre, si veti izgoni pe Canaaniti, cu toate carele lor de fier si cu toata taria lor.

Iosua 18

18.1 Toata adunarea copiilor lui Israel s-a strans la Silo, si au asezat acolo cortul intalnirii. Tara era supusa inaintea lor. 18.2 Mai ramaneau sapte semintii ale copiilor lui Israel, care nu-si primisera inca partea de mostenire. 18.3 Iosua a zis copiilor lui Israel: Pana cand va veti lenevi sa mergeti sa luati in stapanire tara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul parintilor vostri? 18.4 Alegeti trei barbati de fiecare semintie, si-i voi porni. Sa se scoale, sa strabata tara, sa faca un plan in vederea impartelii, si sa se intoarca la mine. 18.5 S-o imparta in sapte parti; Iuda sa ramana in hotarele lui la miazazi, si casa lui Iosif sa ramana in hotarele ei la miaza noapte. 18.6 Voi dar, sa faceti un plan al tarii impartite in sapte parti, si sa mi-l aduceti aici. Voi arunca sortul pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului nostru. 18.7 Dar Levitii sa n-aiba parte in mijlocul vostru, caci mostenirea lor este preotia Domnului; si Gad, Ruben si jumatate din semintia lui Manase, si-au primit mostenirea, pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealalta parte a Iordanului, la rasarit. 18.8 Cand s-au sculat barbatii si au pornit sa faca planul tarii, Iosua le-a dat porunca aceasta: Duceti-va, strabateti tara, faceti-mi un plan, si intoarceti-va la mine; apoi eu voi arunca pentru voi sortul inaintea Domnului, la Silo. 18.9 Barbatii acestia au plecat, au strabatut tara, si au facut planul dupa cetati, intr-o carte, impartind-o in sapte parti, si s-au intors la Iosua in tabara la Silo. 18.10 Iosua a aruncat inaintea Domnului sorti pentru ei la Silo, si a impartit tara intre copiii lui Israel, dand fiecaruia partea lui. 18.11 Sortul a cazut pe semintia fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, si partea care le-a cazut prin sorti isi avea hotarele intre fiii lui Iuda si fiii lui Iosif. 18.12 Inspre miaza-noapte, hotarul lor pornea de la Iordan. Suia pe la miaza noapte de Ierihon, se ridica in munte spre apus, si iesea in pustia Bet-Aven. 18.13 De acolo trecea prin Luz, la miazazi de Luz, adica Betel, si se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miaza-zi de Bet-Horonul de jos. 18.14 Inspre apus, hotarul mergea si se intorcea pe la miazazi de muntele care este in fata Bet-Horonului; mergea spre miazazi, si iesea la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus. 18.15 Partea de miazazi incepea de la capatul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus pana la izvorul apelor Neftoahului. 18.16 Se pogora pe la capatul muntelui care este in fata vaii Ben-Hinom, in valea Refaimitilor, la miazanoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazazi a Iebusitilor, pana la En-Roguel. 18.17 Se indrepta spre miaza noapte la En-Semes, apoi la Ghelilot, care este in fata suisului Adumim, si se pogora pe la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben. 18.18 Trecea pe partea de miazanoapte in fata Arabei, se pogora pe la Araba~ 18.19 mergea inainte pe partea de miazanoapte de Bet-Hogla, si iesea la sanul de miazanoapte al marii Sarate, spre imbucatura Iordanului la miazazi. Acesta era hotarul de miazazi. 18.20 Inspre rasarit hotarul il facea Iordanul. Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, cu hotarele ei de jur imprejur. 18.21 Cetatile semintiei fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Chetit~ 18.22 Bet-Araba, Temaraim, Betel~ 18.23 Avim, Para, Ofra~ 18.24 Chefar-Amonai, Ofni si Gheba; douasprezece cetati, si satele lor. 18.25 Gabaon, Rama, Beerot~ 18.26 Mitpe, Chefira, Mota 18.27 Rechem, Iirpeel, Tareala~ 18.28 Tela, Elef, Iebus, adica Ierusalimul, Ghibeat si Chiriat; patrusprezece cetati, si satele lor. Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor.

Iosua 19

19.1 A doua parte a cazut prin sorti lui Simeon, semintiei fiilor lui Simeon, dupa familiile lor. Mostenirea lor era in mijlocul mostenirii fiilor lui Iuda. 19.2 Ei au avut in mostenirea lor: Beer-Seba, Seba, Molada~ 19.3 Hatar-Sual, Bala, Atem~ 19.4 Eltolad, Betul, Horma~ 19.5 Ticlag, Bet-Marcabot, Hatar-Susa~ 19.6 Bet-Lebaot, si Saruhen, treisprezece cetati si satele lor; 19.7 Ain, Rimon, Eter, si Asan, patru cetati, si satele lor; 19.8 si toate satele din imprejurimile acestor cetati, pana la Baalat-Beer, care este Ramatul de miazazi, Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Simeon, dupa familiile lor. 19.9 Mostenirea fiilor lui Simeon a fost luata din partea de mostenire a fiilor lui Iuda; caci partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei, si de aceea fiii lui Simeon si-au primit pe a lor in mijlocul mostenirii lor. 19.10 A treia parte a cazut prin sorti fiilor lui Zabulon dupa familiile lor. 19.11 Hotarul mostenirii lor se intindea pana la Sarid. La apus se suia spre Mareala, si atingea Dabeset, apoi paraul care curge inaintea Iocneamului. 19.12 Din Sarid se intorcea spre rasarit, spre rasaritul soarelui, pana la hotarul Chislot-Taborului, mergea inainte la Dabrat, si suia la Iafia. 19.13 De acolo trecea la rasarit prin Ghita-Hefer, prin Ita-Catin, mergea la Rimon, si se intorcea pana la Nea. 19.14 Se intorcea apoi inspre miazanoapte spre Hanaton, si iesea la valea Iiftah-El. 19.15 Cuprindea Catat, Nahalal, Simron, Iideala, Betleem: douasprezece cetati, si satele lor. 19.16 Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Zabulon, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.17 A patra parte a cazut prin sorti lui Isahar, fiilor lui Isahar, dupa familiile lor. 19.18 Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem~ 19.19 Hafaraim, Sion, Anaharat~ 19.20 Rabit, Chision, Abet~ 19.21 Remet, En-Ganim, En-Hada, si Bet-Patet; 19.22 atingea Taborul, Sahatima, Bet-Semes, si iesea la Iordan: saisprezece cetati, si satele lor. 19.23 Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Isahar, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.24 A cincea parte a cazut prin sorti semintiei fiilor lui Aser, dupa familiile lor. 19.25 Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acsaf~ 19.26 Alamelec, Amead si Miseal; atingea, spre apus, Carmelul si Sihor-Libnat; 19.27 apoi se intorcea inspre rasarit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon si de valea Iiftah-El la miazanoapte de Bet-Emec si Neiel, si se intindea spre Cabul, la stanga~ 19.28 si spre Ebron, Rehob, Hamon si Cana, pana la Sidonul cel mare. 19.29 Se intorcea apoi spre Rama pana la cetatea cea tare a Tirului, si spre Hosa, si iesea la mare, prin tinutul Aczib. 19.30 Cuprindea: Uma, Afec si Rehob; douazeci si doua de cetati, si satele lor. 19.31 Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Aser, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.32 A sasea parte a cazut prin sorti fiilor lui Neftali, dupa familiile lor. 19.33 Hotarul lor se intindea de la Helef, de la Alon, prin Taananim, Adami-Necheb si Iabneel, pana la Lacum, si iesea la Iordan. 19.34 Se intorcea spre apus la Aznot-Tabor, si de acolo mergea inainte la Hucoc; se atingea de Zabulon, inspre miazazi, de Aser inspre apus, si de Iuda; inspre rasarit era Iordanul. 19.35 Cetatile tari erau: Tidim, Ter, Hamat, Racat, Chineret~ 19.36 Adama, Rama, Hator~ 19.37 Chedes, Edrei, En-Hator~ 19.38 Iireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat si Bet-Semes: nouasprezece cetati, si satele lor. 19.39 Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Neftali, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.40 A saptea parte a cazut prin sorti semintiei fiilor lui Dan, dupa familiile lor. 19.41 Hotarul mostenirii lor era Torea, Estaol, Ir-Semes~ 19.42 Saalabin, Aialon, Iitla~ 19.43 Elon, Timnata, Ecron~ 19.44 Elteche, Ghibeton, Baalat~ 19.45 Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon~ 19.46 Me-Iarcon si Racon, cu hotarul care este fata in fata cu Iafo. 19.47 Tinutul fiilor lui Dan se intindea si in afara de acestea. Fiii lui Dan s-au suit si s-au luptat impotriva lui Lesem; au pus mana pe el si l-au trecut prin ascutisul sabiei; au pus stapanire pe el, s-au asezat in el si l-au numit Dan, dupa numele tatalui lor Dan. 19.48 Aceasta a fost mostenirea semintiei fiilor lui Dan, dupa familiile lor, cetatile acestea si satele lor. 19.49 Dupa ce au ispravit de impartit tara, dupa hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o mostenire in mijlocul lor. 19.50 Dupa porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah, in muntele lui Efraim. El a zidit cetatea din nou, si si-a asezat locuinta acolo. 19.51 Acestea sunt mostenirile pe care le-au impartit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, si capeteniile de familie ale semintiilor copiilor lui Israel, prin sorti inaintea Domnului, la Silo, la usa cortului intalnirii. Astfel au ispravit ei impartirea tarii.

Iosua 20

20.1 Domnul a vorbit lui Iosua, si a zis: 20.2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Hotarati-va cum v-am poruncit prin Moise, cetati de scapare~ 20.3 unde sa poata fugi ucigasul care va omori pe cineva fara voie, fara sa aiba vreun gand sa-l omoare; ele sa va fie un loc de scapare impotriva razbunatorului sangelui. 20.4 Ucigasul sa fuga intr-una din aceste cetati, sa se opreasca la intrarea portii cetatii, si sa spuna intamplarea lui batranilor cetatii aceleia; ei sa-l primeasca la ei in cetate, si sa-i dea o locuinta, ca sa locuiasca impreuna cu ei. 20.5 Daca razbunatorul sangelui il va urmari, ei sa nu dea pe ucigas in mainile lui; caci fara sa vrea a omorat pe aproapele lui, si fara sa-i fi fost vrajmas mai inainte. 20.6 El sa ramana in cetatea aceasta pana se va infatisa inaintea adunarii ca sa fie judecat, pana la moartea marelui preot care va fi atunci in slujba. Atunci, ucigasul sa se intoarca si sa intre iarasi in cetatea si in casa lui, in cetatea de unde fugise. 20.7 Ei au pus deoparte Chedesul, in Galileia, in muntele lui Neftali; Sihemul in muntele lui Efraim; si Chiriat-Arba, sau Hebronul, in muntele lui Iuda. 20.8 Si de cealalta parte a Iordanului, la rasaritul Ierihonului, a ales Beterul, in pustie, in campie, in semintia lui Ruben; Ramot in Galaad, in semintia lui Gad; si Golan, in Basan, in semintia lui Manase. 20.9 Acestea au fost cetatile hotarate pentru toti copiii lui Israel si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor, pentru ca cel ce va ucide pe cineva fara voie sa poata fugi in ele, si sa nu moara ucis de mana razbunatorului sangelui, inainte de a se infatisa inaintea adunarii.

Iosua 21

21.1 Capeteniile de familie ale Levitilor s-au apropiat de preotul Eleazar, de Iosua, fiul lui Nun, si de capeteniile de familie ale semintiilor copiilor lui Israel. 21.2 Le-au vorbit la Silo, in tara Canaanului, si au zis: Domnul a poruncit prin Moise ca sa ni se dea cetati de locuit, cu imprejurimile lor pentru vitele noastre. 21.3 Copiii lui Israel au dat atunci Levitilor, din mostenirea lor, cetatile urmatoare si imprejurimile lor, dupa porunca Domnului. 21.4 Au tras la sorti pentru familiile Chehatitilor; si Levitii, fiii preotului Aaron, au avut prin sorti treisprezece cetati din semintia lui Iuda, din semintia lui Simeon si din semintia lui Beniamin; 21.5 ceilalti fii ai lui Chehat au avut prin sorti zece cetati ale familiilor din semintia lui Efraim, din semintia lui Dan, si din jumatate din semintia lui Manase. 21.6 Fiii lui Gherson au avut prin sorti treisprezece cetati ale familiilor din semintia lui Isahar, din semintia lui Aser, din semintia lui Neftali si din jumatate din semintia lui Manase in Basan. 21.7 Fiii lui Merari, dupa familiile lor, au avut douasprezece cetati din semintia lui Ruben, din semintia lui Gad, si din semintia lui Zabulon. 21.8 Copiii lui Israel au dat Levitilor, prin sorti, aceste cetati si imprejurimile lor, cum poruncise lui Moise Domnul. 21.9 Au dat din semintia fiilor lui Iuda si din semintia fiilor lui Simeon urmatoarele cetati numite pe nume~ 21.10 si care au fost ale fiilor lui Aaron dintre familiile Chehatitilor si ale fiilor lui Levi, caci ei au iesit cei dintai la sorti. 21.11 Le-au dat Chiriat-Arba, sau Hebronul, in muntele lui Iuda, si locul dimprejur: Arba era tatal lui Anac. 21.12 Campia cetatii si satele ei au fost date in stapanire lui Caleb, fiul lui Iefune. 21.13 Au dat deci fiilor preotului Aaron: cetatea de scapare pentru ucigasi, Hebronul si imprejurimile lui, Libna si imprejurimile ei~ 21.14 Iatirul si imprejurimile lui, Estemoa si imprejurimile ei~ 21.15 Holonul si imprejurimile lui, Debirul si imprejurimile lui~ 21.16 Ainul si imprejurimile lui, Iuta si imprejurimile ei, si Bet-Semesul si imprejurimile lui: noua cetati din aceste doua semintii; 21.17 si din semintia lui Beniamin: Gabaonul si imprejurimile lui, Gheba si imprejurimile ei~ 21.18 Anatot si imprejurimile lui, si Almonul si imprejurimile lui: patru cetati. 21.19 Toate cetatile preotilor, fiii lui Aaron, au fost treisprezece cetati si imprejurimile lor. 21.20 Levitii din familiile celorlalti fii ai lui Chehat au avut prin sort cetati din semintia lui Efraim. 21.21 Le-au dat cetatea de scapare pentru ucigasi, Sihemul si imprejurimile lui, in muntele lui Efraim, Ghezerul si imprejurimile lui~ 21.22 Chibtaim si imprejurimile lui, si Bet-Horon si imprejurimile lui, patru cetati; 21.23 din semintia lui Dan: Elteche si imprejurimile ei, Ghibeton si imprejurimile lui~ 21.24 Aialon si imprejurimile lui, si Gat-Rimon si imprejurimile lui, patru cetati; 21.25 si din jumatate din semintia lui Manase: Taanac si imprejurimile lui, si Gat-Rimon si imprejurimile lui, doua cetati. 21.26 Toate cetatile erau zece, si imprejurimile lor, pentru familiile celorlalti fii ai lui Chehat. 21.27 Au dat fiilor lui Gherson, dintre familiile Levitilor: din cealalta jumatate a semintiei lui Manase, cetatea de scapare pentru ucigasi Golan din Basan si imprejurimile ei, si Beestra si imprejurimile ei, doua cetati; 21.28 din semintia lui Isahar: Chision si imprejurimile lui, Dabrat si imprejurimile lui~ 21.29 Iarmutul si imprejurimile lui si En-Ganim si imprejurimile lui, patru cetati; 21.30 din semintia lui Aser: Miseal si imprejurimile lui, Abdonul si imprejurimile lui~ 21.31 Helcat si imprejurimile lui, si Rehob si imprejurimile lui, patru cetati; 21.32 si din semintia lui Neftali: cetatea de scapare pentru ucigasi Chedes din Galilea si imprejurimile ei, Hamot-Dor si imprejurimile lui, si Cartanul si imprejurimile lui, trei cetati. 21.33 Toate cetatile Ghersonitilor, dupa familiile lor, erau treisprezece cetati, si imprejurimile lor. 21.34 Celorlalti Leviti, care faceau parte din familiile fiilor lui Merari, le-au dat: din semintia lui Zabulon: Iocneamul si imprejurimile lui, Carta si imprejurimile ei~ 21.35 Dimna si imprejurimile ei, si Nahalal, si imprejurimile lui, patru cetati; 21.36 din semintia lui Ruben: Beterul si imprejurimile lui, Iahta si imprejurimile ei~ 21.37 Chedemot si imprejurimile lui, si Mefaat si imprejurimile lui, patru cetati; 21.38 si din semintia lui Gad: cetatea de scapare pentru ucigasi, Ramot din Galaad si imprejurimile lui, Mahanaim si imprejurimile lui~ 21.39 Hesbonul si imprejurimile lui, si Iaezerul si imprejurimile lui, de toate: patru cetati. 21.40 Toate cetatile care au cazut la sorti fiilor lui Merari, dupa familiile lor, alcatuind celelalte familii ale Levitilor, erau douasprezece cetati. 21.41 Toate cetatile Levitilor din mijlocul mosiilor copiilor lui Israel erau patruzeci si opt de cetati, si imprejurimile lor. 21.42 Fiecare din aceste cetati isi avea imprejurimile ei de jur imprejur; asa erau toate cetatile acestea. 21.43 Astfel, Domnul a dat lui Israel toata tara pe care jurase ca o va da parintilor lor; ei au luat-o in stapanire si s-au asezat in ea. 21.44 Domnul le-a dat odihna de jur imprejur, cum jurase parintilor lor; nici unul din vrajmasii lor nu putuse sa le stea impotriva, si Domnul i-a dat pe toti in mainile lor. 21.45 Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel Domnul, nici una n-a ramas neimplinita: toate s-au implinit.

Iosua 22

22.1 Atunci Iosua a chemat pe Rubeniti, pe Gaditi si jumatatea din semintia lui Manase. 22.2 Si le-a zis: Voi ati pazit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, si ati ascultat de glasul meu in tot ce v-am poruncit. 22.3 N-ati parasit pe fratii vostri, de o buna bucata de vreme pana in ziua de azi; si ati pazit randuielile si poruncile Domnului, Dumnezeului vostru. 22.4 Acum cand Domnul, Dumnezeul vostru, a dat odihna fratilor vostri, cum le spusese, intoarceti-va si duceti-va la corturile voastre, in tara data in stapanirea voastra, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 22.5 Aveti grija numai sa paziti si sa impliniti poruncile si legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru, sa umblati in toate caile Lui, sa tineti poruncile Lui, sa va alipiti de El, si sa-I slujiti din toata inima voastra si din tot sufletul vostru. 22.6 Si Iosua i-a binecuvantat si le-a dat drumul; si ei au plecat la corturile lor. 22.7 Moise daduse unei jumatati din semintia lui Manase o mostenire in Basan, si Iosua a dat celeilalte jumatati o mostenire langa fratii lor, dincoace de Iordan, la apus. 22.8 Cand i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvantat, si le-a zis: Voi va intoarceti la corturile voastre cu mari bogatii, cu foarte multe turme, si cu o mare multime de argint, de aur, de arama, de fier, si de imbracaminte. Impartiti cu fratii vostri prada luata de la vrajmasii vostri. 22.9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, si jumatate din semintia lui Manase, s-au intors acasa, lasand pe copiii lui Israel la Silo, in tara Canaanului, ca sa se duca in tara Galaadului, care era mosia lor si unde se asezasera, cum poruncise lui Moise Domnul. 22.10 Cand au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din tara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au zidit acolo un altar langa Iordan, un altar a carui marime izbea privirile. 22.11 Copiii lui Israel au auzit zicandu-se: Iata ca fiii lui Ruben; fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au zidit un altar in fata tarii Canaanului, pe malurile Iordanului, in partile copiilor lui Israel. 22.12 Cand au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toata adunarea copiilor lui Israel s-a strans la Silo, ca sa se suie impotriva lor si sa se bata cu ei. 22.13 Copiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad si la jumatatea din semintia lui Manase, in tara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar~ 22.14 si zece capetenii cu el, cate o capetenie de fiecare casa parinteasca pentru fiecare din semintiile lui Israel; toti erau capetenii de casa parinteasca intre miile lui Israel. 22.15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad si la jumatate din semintia lui Manase, in tara Galaadului, si le-au vorbit, astfel: 22.16 Asa vorbeste toata adunarea Domnului: Ce inseamna pacatul acesta pe care l-ati savarsit fata de Dumnezeul lui Israel, si pentru ce va abateti acum de la Domnul, zidindu-va un altar ca sa va razvratiti azi impotriva Domnului? 22.17 Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a carui pata n-am ridicat-o pana acum de peste noi, cu toata urgia pe care a adus-o ea asupra adunarii Domnului? 22.18 Si voi va abateti astazi de la Domnul! Daca va razvratiti azi impotriva Domnului, maine El Se va mania impotriva intregii adunari a lui Israel. 22.19 Daca priviti ca necurata tara care este mosia voastra, treceti in tara care este mosia Domnului, unde este asezata locuinta Domnului, si asezati-va in mijlocul nostru; dar nu va razvratiti impotriva Domnului, si nu va despartiti de noi, zidindu-va un altar, afara de altarul Domnului, Dumnezeului nostru! 22.20 Acan, fiul lui Zerah, n-a savarsit oare un pacat cu privire la lucrurile date spre nimicire, si nu S-a aprins de manie Domnul impotriva intregii adunari a lui Israel? Si el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui. 22.21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au raspuns astfel capeteniilor peste miile lui Israel: 22.22 Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, stie, si Israel insusi sa stie lucrul acesta! Daca din razvratire si pacatuire impotriva Domnului am facut lucrul acesta, sa nu ne vina in ajutor Domnul in ziua aceasta! 22.23 Daca ne-am zidit un altar ca sa ne abatem de la Domnul, ca sa aducem pe el arderi de tot si daruri de mancare, si ca sa aducem pe el jertfe de multumiri, Domnul sa ne ceara socoteala de aceasta! 22.24 Am facut lucrul acesta mai degraba de frica, gandindu-ne ca intr-o zi s-ar putea ca fiii vostri sa zica fiilor nostri: Ce legatura este intre voi si Domnul, Dumnezeul lui Israel? 22.25 Domnul a pus Iordanul hotar intre noi si voi, fii ai lui Ruben si fii ai lui Gad: voi n-aveti parte de Domnul! Si fiii vostri ar face astfel ca fiii nostri sa nu se mai teama de Domnul. 22.26 De aceea am zis: Sa ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot si pentru jertfe: 22.27 ci ca o marturie intre noi si voi, intre urmasii nostri si ai vostri, ca voim sa slujim Domnului, inaintea Fetei Lui, prin arderile noastre de tot si prin jertfele noastre de ispasire si de multumiri, ca sa nu zica fiii vostri intr-o zi fiilor nostri: Voi n-aveti parte de Domnul! 22.28 Noi am zis: Daca mai tarziu ne vor vorbi astfel noua sau urmasilor nostri, vom raspunde: Priviti chipul altarului Domnului, pe care l-au facut parintii nostri, nu pentru arderi de tot si pentru jertfe, ci ca marturie intre noi si voi. 22.29 Departe de noi gandul sa ne razvratim impotriva Domnului si sa ne abatem astazi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mancare si pentru jertfe, afara de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este inaintea locasului Lui! 22.30 Cand au auzit preotul Fineas, si capeteniile adunarii, capeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad si fiii lui Manase, au ramas multumiti. 22.31 Si Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad, si fiilor lui Manase: Cunoastem acum ca Domnul este in mijlocul nostru, fiindca n-ati savarsit pacatul acesta impotriva Domnului; si ati izbavit astfel pe copiii lui Israel din mana Domnului. 22.32 Fineas, fiul preotului Eleazar, si capeteniile, au parasit pe fiii lui Ruben si pe fiii lui Gad, si s-au intors din tara Galaadului in tara Canaanului, la copiii lui Israel, carora le-au facut o dare de seama~ 22.33 Copiii lui Israel au ramas multumiti; au binecuvantat pe Dumnezeu, si n-au mai vorbit sa se suie inarmati ca sa pustiasca tara pe care o locuiau fiii lui Ruben si fiii lui Gad. 22.34 Fiii lui Ruben si fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor) caci, au zis ei, el este martor intre noi ca Domnul este Dumnezeu.

Iosua 23

23.1 De multa vreme Domnul daduse odihna lui Israel, izbavindu-l de toti vrajmasii care-l inconjurau. Iosua era batran, inaintat in varsta. 23.2 Atunci Iosua o chemat pe tot Israelul, pe batranii lui, pe capeteniile lui, pe judecatorii lui, si pe capeteniile ostii. Si le-a zis: Eu sunt batran, inaintat in varsta. 23.3 Ati vazut tot ce a facut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastra; caci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi. 23.4 Vedeti, v-am dat ca mostenire prin sort, dupa semintiile voastre, neamurile acestea care au ramas, incepand de la Iordan, si toate neamurile pe care le-am nimicit, pana la marea cea mare spre apusul soarelui. 23.5 Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastra si le va alunga dinaintea voastra; si voi le veti stapani tara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru. 23.6 Puneti-va toata puterea ca sa paziti si sa impliniti tot ce este scris in cartea legii lui Moise, fara sa va abateti nici la dreapta nici la stanga. 23.7 Sa nu va amestecati cu neamurile acestea care au ramas printre voi; sa nu rostiti numele dumnezeilor lor, si sa nu-l intrebuintati in juramant; sa nu le slujiti, si sa nu va inchinati inaintea lor. 23.8 Ci alipiti-va de Domnul Dumnezeul vostru, cum ati facut pana in ziua aceasta. 23.9 Domnul a izgonit dinaintea voastra neamuri mari si puternice; si nimeni pana in ziua aceasta, n-a putut sa va stea impotriva. 23.10 Unul singur dintre voi urmarea o mie din ei, caci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus. 23.11 Vegheati dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru. 23.12 Daca va veti abate si va veti alipi de neamurile acestea care au ramas printre voi, daca va veti uni cu ele prin casatorii, si daca veti intra in legaturi cu ele~ 23.13 sa fiti incredintati ca Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastra; ci ele va vor fi o cursa si un lat, un bici in coaste, si niste spini in ochi, pana veti pieri de pe fata acestei tari bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. 23.14 Iata ca astazi eu ma duc pe calea pe care merge tot ce este pamantesc. Recunoasteti dar din toata inima voastra si din tot sufletul vostru, ca nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastra de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a ramas neimplinit; toate vi s-au implinit, nici unul n-a ramas neimplinit. 23.15 Si dupa cum toate cuvintele bune, pe care vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s-au implinit pentru voi, tot asa Domnul va implini fata de voi toate cuvintele rele, pana va va nimici de pe fata acestei tari bune pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. 23.16 Daca veti calca legamantul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor, Domnul Se va aprinde de manie impotriva voastra, si veti pieri degraba din tara cea buna pe care v-a dat-o El.

Iosua 24

24.1 Iosua a adunat toate semintiile lui Israel la Sihem, si a chemat pe batranii lui Israel, pe capeteniile lui, pe judecatorii lui si pe capeteniile ostii. Ei s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu. 24.2 Iosua a zis intregului popor: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Parintii vostri Terah, tatal lui Avraam si tatal lui Nahor, locuiau in vechime de cealalta parte a Raului (Eufrat), si slujeau altor dumnezei. 24.3 Eu am luat pe tatal vostru Avraam din cealalta parte a Raului, si l-am purtat prin toata tara Canaanului; i-am inmultit samanta, si i-am dat pe Isaac. 24.4 Lui Isaac i-am dat pe Iacov si pe Esau: lui Esau i-am dat in stapanire muntele Seir, iar Iacov si fiii lui s-au pogorat in Egipt. 24.5 Am trimis pe Moise si pe Aaron si am lovit Egiptul cu minunile pe care le-am facut in mijlocul lui; apoi v-am scos afara din el. 24.6 Am scos pe parintii vostri din Egipt, si ati ajuns la mare. Egiptenii au urmarit pe parintii vostri pana la marea Rosie, cu care si calareti. 24.7 Parintii vostri au strigat catre Domnul. Si Domnul a pus intuneric intre voi si Egipteni, a adus marea inapoi peste ei, si i-a acoperit. Ati vazut cu ochii vostri ce am facut Egiptenilor. Si ati ramas multa vreme in pustie. 24.8 V-am adus in tara Amoritilor, care locuiau dincolo de Iordan, si ei au luptat impotriva voastra. I-am dat in mainile voastre; ati pus stapanire pe tara lor, si i-am nimicit dinaintea voastra. 24.9 Balac, fiul lui Tipor, imparatul Moabului, s-a sculat si a pornit la lupta impotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca sa va blestem. 24.10 Dar n-am vrut sa ascult pe Balaam: el v-a binecuvantat, si v-am izbavit din mana lui Balac. 24.11 Ati trecut Iordanul, si ati ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat impotriva voastra: Amoritii, Ferezitii, Canaanitii, Hetitii, Ghirgasitii, Hevitii si Iebusitii. I-am dat in mainile voastre~ 24.12 am trimis inaintea voastra viespe bondareasca, si i-a izgonit dinaintea voastra, ca pe cei doi imparati ai Amoritilor: nu cu sabia, nici cu arcul tau. 24.13 V-am dat o tara pe care n-o munciserati, cetati pe care nu le zidiserati, dar pe care le locuiti, vii si maslini pe care nu-i sadiserati, dar care va slujesc ca hrana. 24.14 Acum, temeti-va de Domnul, si slujiti-I cu scumpatate si credinciosie. Departati dumnezeii carora le-au slujit parintii vostri dincolo de Rau si in Egipt, si slujiti Domnului. 24.15 Si daca nu gasiti cu cale sa slujiti Domnului, alegeti astazi cui vreti sa slujiti: sau dumnezeilor carora le slujeau parintii vostri dincolo de Rau, sau dumnezeilor Amoritilor in a caror tara locuiti. Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului. 24.16 Poporul a raspuns, si a zis: Departe de noi gandul sa parasim pe Domnul, si sa slujim altor dumnezei. 24.17 Caci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din tara Egiptului, din casa robiei, pe noi si pe parintii nostri; El a facut inaintea ochilor nostri acele minuni mari, si ne-a pazit in tot timpul drumului pe care l-am urmat si in mijlocul tuturor popoarelor, pe la care am trecut. 24.18 El a izgonit dinaintea noastra pe toate popoarele, si pe Amoritii care locuiau tara aceasta. Si noi vom sluji Domnului, caci El este Dumnezeul nostru. 24.19 Iosua a zis poporului: Voi nu veti putea sa slujiti Domnului, caci este un Dumnezeu sfant, un Dumnezeu gelos; El nu va va ierta faradelegile si pacatele. 24.20 Cand veti parasi pe Domnul, si veti sluji unor dumnezei straini, El Se va intoarce, si va va face rau, si va va nimici, dupa ce v-a facut bine. 24.21 Poporul a zis lui Iosua: Nu! caci vom sluji Domnului. 24.22 Iosua a zis poporului: Voi sunteti martori impotriva voastra insiva ca ati ales pe Domnul, ca sa-I slujiti. Ei au raspuns: Suntem martori! 24.23 Scoateti dar dumnezeii straini care sunt in mijlocul vostru, si intoarceti-va inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel. 24.24 Si poporul a zis lui Iosua: Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, si vom asculta glasul Lui. 24.25 Iosua a facut in ziua aceea un legamant cu poporul, si i-a dat legi si porunci, la Sihem. 24.26 Iosua a scris aceste lucruri in cartea legii lui Dumnezeu. A luat o piatra mare, si a ridicat-o acolo sub stejarul care era in locul inchinat Domnului. 24.27 Si Iosua a zis intregului popor: Iata, piatra aceasta va fi martora impotriva noastra, caci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul, ea va fi martora impotriva voastra, ca sa nu fiti necredinciosi Dumnezeului vostru. 24.28 Apoi Iosua a dat drumul poporului, si s-a dus fiecare in mostenirea lui. 24.29 Dupa aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, in varsta de o suta zece ani. 24.30 L-au inmormantat in tinutul care-i cazuse la imparteala, la Timnat-Serah, in muntele lui Efraim, la miazanoapte de muntele Gaas. 24.31 Israel a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua, si in tot timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua si care cunosteau tot ce facuse Domnul pentru Israel. 24.32 Oasele lui Iosif, pe care le adusesera copiii lui Israel din Egipt, au fost ingropate la Sihem, in partea tarinei pe care o cumparase Iacov de la fiii lui Hamor, tatal lui Sihem, cu o suta de chesita, si care a ajuns mostenirea fiilor lui Iosif. 24.33 Eleazar, fiul lui Aaron, a murit, si a fost ingropat la Ghibeat-Fineas, care fusese dat fiului sau Fineas, in muntele lui Efraim.

Judecatori 1

1.1 Dupa moartea lui Iosua, copiii lui Israel au intrebat pe Domnul, si au zis: Cine dintre noi sa se suie intai impotriva Canaanitilor, ca sa porneasca lupta cu ei? 1.2 Domnul a raspuns: Iuda sa se suie; iata ca am dat tara in mainile lui. 1.3 Si Iuda a zis fratelui sau Simeon: Suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sort, si sa luptam impotriva Canaanitilor; si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort. Si Simeon s-a dus cu el. 1.4 Iuda s-a suit, si Domnul a dat pe Canaaniti si pe Fereziti in mainile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec. 1.5 Au gasit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta impotriva lui, si au batut pe Canaaniti si Fereziti. 1.6 Adoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmarit si l-au prins, si i-au taiat degetele cele mari de la maini si de la picioare. 1.7 Adoni-Bezec a zis: Saptezeci de imparati, cu degetele cele mari de la maini si de la picioare taiate, strangeau mancare sub masa mea; Dumnezeu imi rasplateste si mie cum am facut. L-au dus la Ierusalim si a murit acolo. 1.8 Fiii lui Iuda au pornit lupta impotriva Ierusalimului si l-au luat; l-au trecut prin ascutisul sabiei si au dat foc cetatii. 1.9 Fiii lui Iuda s-au pogorat apoi, ca sa bata pe Canaaniti, care locuiau muntele, tinutul de miazazi si campia. 1.10 Iuda a pornit impotriva Canaanitilor care locuiau la Hebron, numit mai inainte Chiriat-Arba; si a batut pe Sesai, pe Ahiman si Talmai. 1.11 De acolo a pornit impotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai inainte Chiriat-Sefer. 1.12 Caleb a zis: Voi da pe fiica mea Acsa de nevasta cui va bate Chiriat-Seferul si-l va lua. 1.13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mana pe cetate; si Caleb i-a dat de nevasta pe fiica sa Acsa. 1.14 Cand a intrat ea la Otniel, l-a indemnat sa ceara un ogor de la tatal ei. Ea s-a pogorat de pe magar; si Caleb i-a zis: Ce vrei? 1.15 Ea i-a raspuns: Da-mi un dar, caci mi-ai dat un pamant secetos; da-mi si izvoare de apa. Si Caleb i-a dat Izvoarele de sus si Izvoarele de jos. 1.16 Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din cetatea Finicilor, impreuna cu fiii lui Iuda, in pustia lui Iuda la miazazi de Arad, si s-au dus de s-au asezat intre popor. 1.17 Iuda a pornit cu fratele sau Simeon, si au batut pe Canaaniti care locuiau la Tefat; au nimicit cetatea cu desavarsire, si au numit-o Horma (Nimicire). 1.18 Iuda a mai pus mana pe Gaza si pe tinutul ei, pe Ascalon si pe tinutul lui, si pe Ecron si pe tinutul lui. 1.19 Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier. 1.20 Au dat Hebronul lui Calebm cum spusese Moise; si el a izgonit de-acolo pe cei trei fii ai lui Anac. 1.21 Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim; si Iebusitii au locuit in Ierusalim cu fiii lui Beniamin pana in ziua de azi. 1.22 Casa lui Iosif s-a suit si ea impotriva Betelului, si Domnul a fost cu ei. 1.23 Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai inainte se chema Luz. 1.24 Strajerii au vazut pe un om iesind din cetate, si i-au zis: Arata-ne pe unde putem intra in cetate, si vom avea mila de tine. 1.25 El le-a aratat pe unde ar putea sa intre in cetate. Si au trecut cetatea prin ascutisul sabiei; dar pe omul acela l-au lasat sa plece cu toata familia lui. 1.26 Omul acela s-a dus in tara Hetitilor; a zidit o cetate, si i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat pana in ziua de azi. 1.27 Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean si din satele dimprejurul lui, din Taanac si satele lui, din Dor si satele dimprejurul lui, din Iibleam si satele dimprejurul lui, din Meghido si satele dimprejurul lui; asa incat Canaanitii au izbutit sa ramana in tara aceasta. 1.28 Cand Israel a fost destul de tare, a supus pe Canaaniti la un bir, dar nu i-a izgonit. 1.29 Efraim n-a izgonit pe Canaanitii care locuiau la Ghezer, si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Efraim la Ghezer. 1.30 Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Zabulon, dar au fost supusi la un bir. 1.31 Nici Aser n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic si din Rehob; 1.32 si Aseritii au locuit in mijlocul Canaanitilor, locuitorii tarii, caci nu i-au izgonit. 1.33 Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Semes, nici pe locuitorii din Bet-Anat, si a locuit in mijlocul Canaanitilor, locuitorii tarii; dar locuitorii din Bet-Semes si din Bet-Anat au fost supusi la un bir. 1.34 Amoritii au dat inapoi in munte pe fiii lui Dan, si nu i-au lasat sa se coboare in campie. 1.35 Amoritii au izbutit sa ramana la Har-Heres, la Aialon si la Saalbim; dar mana casei lui Iosif a apasat asupra lor, si au fost supusi la un bir. 1.36 Tinutul Amoritilor se intindea de la suisul Acrabim, de la Sela, si in sus.

Judecatori 2

2.1 Ingerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim, si a zis: Eu v-am scos din Egipt, si v-am adus in tara pe care am jurat parintilor vostri ca v-o voi da. Am zis: Niciodata nu voi rupe legamantul Meu cu voi; 2.2 si voi sa nu incheiati legamant cu locuitorii din tara aceasta, ci sa le surpati altarele. Dar voi n-ati ascultat de glasul Meu. Pentru ce ati facut lucrul acesta? 2.3 Am zis atunci: Nu-i voi izgoni dinaintea voastra; ci va vor sta in coaste, si dumnezeii lor va vor fi o cursa. 2.4 Dupa ce a spus Ingerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul si a plans. 2.5 Au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plang); si au adus jertfe Domnului acolo. 2.6 Iosua a dat drumul poporului, si copiii lui Israel au plecat fiecare in mostenirea lui, ca sa ia tara in stapanire. 2.7 Poporul a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua, si in tot timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua si care vazusera toate lucrurile mari, pe care le facuse Domnul pentru Israel. 2.8 Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, in varsta de o suta zece ani. 2.9 L-au ingropat in tinutul pe care-l avea de mostenire, la Timnat-Heres, in muntele lui Efraim, la miazanoapte de muntele Gaas. 2.10 Tot neamul acela de oameni a fost adaugat la parintii lui, si s-a ridicat dupa el un alt neam de oameni, care nu cunostea pe Domnul, nici ce facuse El pentru Israel. 2.11 Copiii lui Israel au facut atunci ce nu placea Domnului, si au slujit Baalilor. 2.12 Au parasit pe Domnul, Dumnezeul parintilor lor, care-i scosese din tara Egiptului, si au mers dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i inconjurau; s-au inchinat inaintea lor, si au maniat pe Domnul. 2.13 Au parasit pe Domnul, si au slujit lui Baal si Astarteelor. 2.14 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel. El i-a dat in mainile unor pradatori care i-au pradat, i-a vandut in mainile vrajmasilor lor de jur imprejur, si nu s-au mai putut impotrivi vrajmasilor lor. 2.15 Oriunde mergeau, mana Domnului era impotriva lor ca sa le faca rau, cum spusese Domnul, si cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel intr-o mare stramtorare. 2.16 Domnul a ridicat judecatori, ca sa-i izbaveasca din mana celor ce-i pradau. 2.17 Dar ei n-au ascultat nici de judecatorii lor, caci au curvit cu alti dumnezei si s-au inchinat inaintea lor. In curand s-au abatut de la calea pe care o urmasera parintii lor, si n-au ascultat de poruncile Domnului, ca si ei. 2.18 Cand le ridica Domnul judecatori, Domnul era cu judecatorul, si-i izbavea din mana vrajmasilor lor in tot timpul vietii judecatorului, caci Domnului I se facea mila de suspinele scoase de ei impotriva celor ce-i apasau si-i chinuiau. 2.19 Dar, dupa moartea judecatorului, se stricau din nou, mai mult decat parintii lor, ducandu-se dupa alti dumnezei, ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor, si staruiau in aceasta purtare si impietrire. 2.20 Atunci Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si a zis: Fiindca neamul acesta a calcat legamantul Meu pe care-l poruncisem parintilor lor, si fiindca n-au ascultat de glasul Meu~ 2.21 nu voi mai izgoni dinaintea lor nici unul din neamurile pe care le-a lasat Iosua cand a murit. 2.22 Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la incercare, ca sa stiu daca vor cauta sau nu sa urmeze calea Domnului, cum au cautat parintii lor. 2.23 Si Domnul a lasat in pace pe popoarele acelea pe care nu le daduse in mainile lui Iosua, si nu S-a grabit sa le izgoneasca.

Judecatori 3

3.1 Iata neamurile pe care le-a lasat Domnul ca sa incerce pe Israel prin ele, pe toti cei ce nu cunoscusera toate razboaiele Canaanului. 3.2 El voia numai ca varstele de oameni ale copiilor lui Israel sa cunoasca si sa invete razboiul, si anume cei ce nu-l cunoscusera mai inainte. 3.3 Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toti Canaanitii, Sidonitii, si Hevitii care locuiau in muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon pana la intrarea Hamatului. 3.4 Neamurile acestea au slujit ca sa puna pe Israel la incercare, pentru ca Domnul sa vada daca vor asculta de poruncile pe care le daduse parintilor lor prin Moise. 3.5 Si copiii lui Israel au locuit in mijlocul Canaanitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor; 3.6 au luat de neveste pe fetele lor, si au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, si au slujit dumnezeilor lor. 3.7 Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului, au uitat pe Domnul, si au slujit Baalilor si idolilor. 3.8 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a vandut in mainile lui Cusan-Riseataim, imparatul Mesopotamiei. Si copiii lui Israel au fost supusi opt ani lui Cusan-Riseataim. 3.9 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, care i-a izbavit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. 3.10 Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecator in Israel, si a pornit la razboi. Domnul a dat in mainile lui pe Cusan-Riseataim, imparatul Mesopotamiei, si mana Lui a fost puternica impotriva lui Cusan-Riseataim. 3.11 Tara a avut odihna patruzeci de ani. Si Otniel, fiul lui Chenaz, a murit. 3.12 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; si Domnul a intarit pe Eglon, imparatul Moabului, impotriva lui Israel, pentru ca facusera ce nu placea Domnului. 3.13 Eglon a strans la el pe fiii lui Amon si pe Amaleciti, si a pornit. A batut pe Israel, si a luat cetatea Finicilor. 3.14 Si copiii lui Israel au fost supusi optsprezece ani lui Eglon, imparatul Moabului. 3.15 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si Domnul le-a ridicat un izbavitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mana dreapta. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, imparatul Moabului. 3.16 Ehud si-a facut o sabie cu doua taisuri, lunga de un cot, si a incins-o pe sub haine, in partea dreapta. 3.17 A dat darul lui Eglon, imparatul Moabului: Eglon era un om foarte gras. 3.18 Cand a ispravit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l adusesera. 3.19 El insusi s-a intors de la pietrariile de langa Ghilgal, si a zis: Imparate, am sa-ti spun ceva in taina. Imparatul a zis: Tacere! Si toti cei ce erau langa el au iesit afara. 3.20 Ehud a inceput vorba cu el pe cand statea singur in odaia lui de vara, si a zis: Am un cuvant din partea lui Dumnezeu pentru tine. Eglon s-a sculat de pe scaun. 3.21 Atunci Ehud a intins mana stanga, a scos sabia din partea dreapta, si i-a implantat-o in pantece. 3.22 Chiar si manerul a intrat dupa fier, si grasimea s-a strans in jurul fierului; caci n-a putut scoate sabia din pantece, ci a lasat-o in trup asa cum o infipsese. 3.23 Ehud a iesit prin tinda, a inchis usile de la odaia de sus dupa el, si a tras zavorul. 3.24 Dupa ce a iesit el, au venit slujitorii imparatului si s-au uitat; si iata ca usile odaii de sus erau inchise cu zavorul. Ei au zis: Fara indoiala, isi acopera picioarele in odaia de vara. 3.25 Au asteptat multa vreme; si fiindca el nu deschidea usile odaii de sus, au luat cheia si au descuiat; si iata ca stapanul lor era mort, intins pe pamant. 3.26 Pana sa se dumireasca ei, Ehud a luat-o la fuga, a trecut de pietrarii, si a scapat in Seira. 3.27 Cum a ajuns, a sunat din trambita in muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s-au pogorat cu el din munte, si el s-a pus in fruntea lor. 3.28 El le-a zis: Veniti dupa mine, caci Domnul a dat in mainile voastre pe vrajmasii vostri Moabiti. Ei s-au pogorat dupa el, au pus stapanire pe vadurile Iordanului, in fata Moabului, si n-au lasat pe nimeni sa treaca. 3.29 Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toti voinici si viteji, si n-a scapat unul. 3.30 In ziua aceea Moabul a fost smerit sub mana lui Israel. Si tara a avut odihna optzeci de ani. 3.31 Dupa el, a urmat Samgar, fiul lui Anat. El a ucis sase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Si el a fost un izbavitor al lui Israel.

Judecatori 4

4.1 Copiii lui Israel iarasi au facut ce nu place Domnului, dupa moartea lui Ehud. 4.2 Si Domnul i-a vandut in mainile lui Iabin, imparatul Canaanului, care domnea la Hator. Capetenia ostirii lui era Sisera, si locuia la Haroset-Goim. 4.3 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, caci Iabin avea noua sute de care de fier, si de douazeci de ani apasa cu putere pe copiii lui Israel. 4.4 Pe vremea aceea judecator in Israel era Debora, prorocita, nevasta lui Lapidot. 4.5 Ea sedea sub finicul Deborei, intre Rama si Betel, in muntele lui Efraim; si copiii lui Israel se suiau la ea ca sa fie judecati. 4.6 Ea a trimis sa cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedes-Neftali, si i-a zis: Iata porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: Du-te, indreapta-te spre muntele Taborului, si ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali si din copiii lui Zabulon; 4.7 voi trage spre tine, la paraul Chison, pe Sisera, capetenia ostirii lui Iabin, impreuna cu carele si ostile lui, si-l voi da in mainile tale. 4.8 Barac i-a zis: Daca vii tu cu mine, ma voi duce; dar daca nu vii cu mine, nu ma voi duce. 4.9 Ea a raspuns: Voi merge cu tine; dar nu vei avea slava in calea pe care mergi, caci Domnul va da pe Sisera in mainile unei femei. Si Debora s-a sculat, si s-a dus cu Barac la Chedes. 4.10 Barac a chemat pe Zabulon si Neftali la Chedes; zece mii de oameni mergeau in urma lui, si Debora a plecat cu el. 4.11 Heber, Chenitul, se despartise de Cheniti, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, si isi intinsese cortul pana la stejarul Taanaim, langa Chedes. 4.12 Au dat de stire lui Sisera, ca Barac, fiul lui Abinoam, s-a indreptat spre muntele Taborului. 4.13 Si, de la Haroset-Goim, Sisera si-a strans spre paraul Chisonului toate carele: noua sute de care de fier, si tot poporul care era cu el. 4.14 Atunci Debora a zis lui Barac: Scoala-te, caci iata ziua cand da Domnul pe Sisera in mainile tale. Intr-adevar, Domnul, merge inaintea ta. Si Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni dupa el. 4.15 Domnul a pus pe fuga dinaintea lui Barac, prin ascutisul sabiei, pe Sisera, toate carele lui si toata tabara. Sisera s-a dat jos din carul lui, si a fugit pe jos. 4.16 Barac a urmarit carele si ostirea pana la Haroset-Goim; si toata ostirea lui Sisera a cazut sub ascutisul sabiei, fara sa fi ramas un singur om. 4.17 Sisera a fugit pe jos in cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul; caci intre Iabin, imparatul Hatorului, si casa lui Heber, Chenitul, era pace. 4.18 Iael a iesit inaintea lui Sisera, si i-a zis: Intra, domnul meu, intra la mine, si nu te teme. El a intrat la ea in cort, si ea l-a ascuns sub o invelitoare. 4.19 El i-a zis: Da-mi te rog, putina apa sa beau, caci mi-e sete. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat sa bea, si l-a acoperit. 4.20 El i-a mai zis: Stai la usa cortului, si daca vine cineva si te intreaba: Este cineva aici? sa raspunzi: Nu. 4.21 Iael, nevasta lui Heber, a luat un tarus de al cortului, a pus mana pe ciocan, s-a apropiat incet de el, si i-a batut tarusul in tampla, asa ca a raspuns adanc in pamant. El adormise adanc si era rupt de oboseala; si a murit. 4.22 Pe cand Barac urmarea pe Sisera, Iael i-a iesit inainte si i-a zis: Vino, si-ti voi arata pe omul pe care-l cauti. El a intrat la ea, si iata ca Sisera statea intins, mort, cu tarusul batut in tampla. 4.23 In ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, imparatul Canaanului, inaintea copiilor lui Israel. 4.24 Si mana copiilor lui Israel a apasat greu asupra lui Iabin, imparatul Canaanului, pana ce au nimicit pe Iabin, imparatul Canaanului.

Judecatori 5

5.1 In ziua aceea, Debora a cantat aceasta cantare, cu Barac, fiul lui Abinoam: 5.2 Niste capetenii s-au pus in fruntea poporului in Israel, Si poporul s-a aratat gata de lupta: Binecuvantati pe Domnul! 5.3 Ascultati, imparati! Luati aminte, domnitori! Voi canta, da, voi canta Domnului, Voi canta din alauta Domnului, Dumnezeului lui Israel. 5.4 Doamne, cand ai iesit din Seir, Cand ai plecat din campiile Edomului, Pamantul s-a cutremurat, cerurile au picurat, Si norii au turnat ape cu galeata; 5.5 Muntii s-au clatinat inaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clatinat Domnului, Dumnezeului lui Israel. 5.6 Pe vremea lui Samgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau parasite, Si calatorii apucau pe cai strambe. 5.7 Capeteniile erau fara putere in Israel, fara putere, Pana cand m-am sculat eu, Debora, Pana cand m-am ridicat eu, ca o mama in Israel. 5.8 El isi alesese noi dumnezei: Atunci razboiul era la porti; Dar nu vedeai nici scut, nici sulita La patruzeci de mii in Israel. 5.9 Inima mea se indreapta spre capeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au aratat gata sa lupte. Binecuvantati pe Domnul! 5.10 Voi, care calariti pe magarite albe, Voi, care sedeti pe covoare, Si voi, care umblati pe drum, cantati! 5.11 Arcasii, din mijlocul adapatoarelor, Sa laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile carmuirii Sale in Israel. Atunci poporul Domnului s-a pogorat la porti: 5.12 Trezeste-te, trezeste-te, Debora! Trezeste-te, trezeste-te si zi o cantare! Scoala-te, Barac, Si adu-ti robii de razboi, Fiul lui Abinoam! 5.13 Atunci o ramasita din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinta asupra celor viteji. 5.14 Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. Dupa tine a mers Beniamin in ostirea ta. Din Machir au venit capeteniile, Si din Zabulon carmuitorii. 5.15 Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Si Isahar a venit dupa Barac, A fost trimis pe urma lui in vale. La paraiele lui Ruben, Au fost mari hotarari! 5.16 Pentru ce ai ramas in mijlocul staulelor sa asculti behaitul turmelor? La paraiele lui Ruben mari au fost sfaturile! 5.17 Galaadul de dincolo de Iordan nu si-a parasit locuinta. Pentru ce a stat Dan pe corabii? Aser a stat pe malul marii, Si s-a odihnit in limanurile lui. 5.18 Zabulon este un popor care a infruntat moartea, Si Neftali la fel, pe inaltimile din campie. 5.19 Imparatii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat imparatii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N-au luat nici o prada, nici argint. 5.20 Din ceruri se luptau, De pe cararile lor stelele se luptau impotriva lui Sisera~ 5.21 Paraul Chison i-a luat, Paraul din vremurile stravechi, paraul Chison! Suflete, calca-n picioare pe viteji! 5.22 Atunci copitele cailor au rasunat De goana, de goana nabadaioasa a razboinicilor lor. 5.23 Blestemati pe Meroza, a zis Ingerul Domnului, Blestemati, blestemati pe locuitorii lui; Caci n-au venit in ajutorul Domnului, In ajutorul Domnului, printre oamenii viteji. 5.24 Binecuvantata sa fie intre femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvantata sa fie ea intre femeile care locuiesc in corturi! 5.25 El a cerut apa, si ea i-a a dat lapte; In pahar imparatesc i-a adus unt. 5.26 Cu o mana a luat tarusul, Si cu dreapta ciocanul lucratorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfaramat si strapuns tampla. 5.27 El s-a ghemuit: a cazut si s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit si a cazut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a cazut fara viata. 5.28 Pe fereastra, prin zabrele, Se uita mama lui Sisera, si striga: Pentru ce zaboveste carul lui sa vina? Pentru ce vin carele lui asa de incet? 5.29 Cele mai intelepte dintre femeile ei ii raspund, Si ea isi raspunde singura: 5.30 Negresit, au gasit prada! Si-o impart: O fata, doua fete de fiecare om; Prada de haine vopsite pentru Sisera; Prada de haine vopsite cusute la gherghef, Doua haine vopsite si cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului! 5.31 Asa sa piara toti vrajmasii Tai, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cand se arata in puterea lui. Tara a avut odihna patruzeci de ani.

Judecatori 6

6.1 Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului; si Domnul i-a dat in mainile lui Madian, timp de sapte ani. 6.2 Mana lui Madian a fost puternica impotriva lui Israel. Ca sa scape de Madian, copiii lui Israel fugeau in vagaunile muntilor, in pesteri si pe stanci intarite. 6.3 Dupa ce semana Israel, Madian se suia cu Amalec si fiii Rasaritului, si porneau impotriva lui. 6.4 Tabarau in fata lui, nimiceau roadele tarii pana spre Gaza; si nu lasau in Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici magari. 6.5 Caci se suiau impreuna cu turmele si corturile lor, soseau ca o multime de lacuste, erau fara numar, ei si camilele lor, si veneau in tara ca s-o pustiasca. 6.6 Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, si copiii lui Israel au strigat catre Domnul. 6.7 Cand copiii lui Israel au strigat catre Domnul din pricina lui Madian~ 6.8 Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. 6.9 V-am scapat din mana Egiptenilor si din mana tuturor celor ce va apasau; i-am izgonit dinaintea voastra, si v-am dat voua tara lor. 6.10 V-am zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; sa nu va temeti de dumnezeii Amoritilor, in a caror tara locuiti. Dar voi n-ati ascultat glasul Meu. 6.11 Apoi a venit Ingerul Domnului, si S-a asezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul sau, batea grau in teasc, ca sa-l ascunda de Madian. 6.12 Ingerul Domnului i S-a aratat, si i-a zis: Domnul este cu tine, viteazule! 6.13 Ghedeon I-a zis: Rogu-te, domnul meu, daca Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au intamplat toate aceste lucruri? Si unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc parintii nostri cand spun: Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt? Acum Domnul ne paraseste, si ne da in mainile lui Madian! 6.14 Domnul S-a uitat la el, si a zis: Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, si izbaveste pe Israel din mana lui Madian; oare nu te trimit Eu? 6.15 Ghedeon I-a zis: Rogu-te, domnul meu, cu ce sa izbavesc pe Israel? Iata ca familia mea este cea mai saraca din Manase, si eu sunt cel mai mic din casa tatalui meu. 6.16 Domnul i-a zis: Eu voi fi cu tine, si vei bate pe Madian ca pe un singur om. 6.17 Ghedeon I-a zis: Daca am capatat trecere inaintea Ta, da-mi un semn ca sa-mi arati ca Tu imi vorbesti. 6.18 Nu Te departa de aici pana ma voi intoarce la Tine, sa-mi aduc darul, si sa-l pun inaintea Ta. Si Domnul a zis: Voi ramane pana te vei intoarce. 6.19 Ghedeon a intrat in casa, a pregatit un ied, si a facut azime dintr-o efa de faina. A pus carnea intr-un cos si zeama a turnat-o intr-o oala, le-a adus sub stejar, si I le-a pus inainte. 6.20 Ingerul lui Dumnezeu i-a zis: Ia carnea si azimele, pune-le pe stanca aceasta si varsa zeama. Si el a facut asa. 6.21 Ingerul Domnului a intins varful toiagului pe care-l avea in mana, si a atins carnea si azimele. Atunci, s-a ridicat din stanca un foc care a mistuit carnea si azimele. Si Ingerul Domnului S-a facut nevazut dinaintea lui. 6.22 Ghedeon, vazand ca fusese Ingerul Domnului, a zis: Vai de mine, Stapane Doamne! Am vazut pe Ingerul Domnului fata-n fata. 6.23 Si Domnul i-a zis: Fii pe pace, nu te teme, caci nu vei muri. 6.24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, si i-a pus numele Domnul pacii: altarul acesta este si astazi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer. 6.25 In aceeasi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: Ia vitelul tatalui tau, si un alt taur de sapte ani. Darama altarul lui Baal, care este al tatalui tau, si taie parul inchinat Astartei, care este deasupra. 6.26 Sa zidesti apoi si sa intocmesti, pe varful acestei stanci, un altar Domnului, Dumnezeului tau. Sa iei taurul al doilea, si sa aduci o ardere de tot, cu lemnul din stalpul idolului pe care-l vei taia. 6.27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui, si a facut ce spusese Domnul; dar fiindca se temea de casa tatalui sau, si de oamenii din cetate, a facut lucrul acesta noaptea, nu ziua. 6.28 Cand s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineata, iata ca altarul lui Baal era daramat, parul inchinat idolului deasupra lui era taiat; si al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit. 6.29 Ei si-au zis unul altuia: Cine a facut lucrul acesta? Si au intrebat si au facut cercetari. Li s-a spus: Ghedeon, fiul lui Ioas, a facut lucrul acesta. 6.30 Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: Scoate pe fiul tau, ca sa moara, caci a daramat altarul lui Baal si a taiat parul sfant care era deasupra lui. 6.31 Ioas a raspuns tuturor celor ce s-au infatisat inaintea lui: Oare datoria voastra este sa aparati pe Baal? Voi trebuie sa-i veniti in ajutor? Oricine va lua apararea lui Baal, sa moara pana dimineata. Daca Baal este un Dumnezeu, sa-si apere el pricina, fiindca i-au daramat altarul. 6.32 In ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), caci au zis: Apere-se Baal impotriva lui, fiindca i-a daramat altarul. 6.33 Tot Madianul, Amalec si fiii Rasaritului, s-au strans impreuna, au trecut Iordanul, si au tabarat in valea Isreel. 6.34 Ghedeon a fost imbracat cu Duhul Domnului; a sunat din trambita, si Abiezer a fost chemat ca sa mearga dupa el. 6.35 A trimis soli in tot Manase, care de asemenea a fost chemat sa mearga dupa el. A trimis soli in Aser, in Zabulon si in Neftali, care s-au suit sa le iese inainte. 6.36 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Daca vrei sa izbavesti pe Israel prin mana mea, cum ai spus~ 6.37 iata, voi pune un val de lana in arie; daca numai lana va fi acoperita de roua, si tot pamantul va ramane uscat, voi cunoaste ca vei izbavi pe Israel prin mana mea, cum ai spus. 6.38 Si asa s-a intamplat. In ziua urmatoare, el s-a sculat dis-de-dimineata, a stors lana, si a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apa. 6.39 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Sa nu Te aprinzi de manie impotriva mea, si nu voi mai vorbi decat de data aceasta. As vrea numai sa mai fac o incercare cu lana: numai lana sa ramana uscata, si tot pamantul sa se acopere cu roua. 6.40 Si Dumnezeu a facut asa in noaptea aceea. Numai lana a ramas uscata, si tot pamantul s-a acoperit cu roua.

Judecatori 7

7.1 Ierubaal, sau Ghedeon, si tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineata, si au tabarat la izvorul Harod. Tabara lui Madian era la miazanoapte de Ghedeon, spre dealul More, in vale. 7.2 Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca sa dau pe Madian in mainile lui; el ar putea sa se laude impotriva Mea, si sa zica: Mana mea m-a izbavit. 7.3 Vesteste dar lucrul acesta in auzul poporului: Cine este fricos si se teme, sa se intoarca si sa se departeze de muntele Gaaladului. Douazeci si doua de mii de oameni din popor s-au intors, si au mai ramas zece mii. 7.4 Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul este inca prea mult. Pogoara-i la apa, si acolo ti-i voi alege; acela despre care iti voi spune: Acesta sa mearga cu tine, va merge cu tine; si acela despre care iti voi spune: Acesta sa nu mearga cu tine, nu va merge cu tine. 7.5 Ghedeon a pogorat poporul la apa, si Domnul a zis lui Ghedeon: Pe toti cei ce vor lipai apa cu limba, cum lipaieste cainele, sa-i desparti de toti cei ce vor bea apa din genunchi. 7.6 Cei ce au lipait apa, ducand-o la gura cu mana, au fost in numar de trei sute de oameni; si tot poporul celalalt a ingenuncheat ca sa bea. 7.7 Si Domnul a zis lui Ghedeon: Cu cei trei sute de oameni care au lipait, va voi mantui, si voi da pe Madian in mainile tale. Toti ceilalti din popor sa se duca fiecare acasa. 7.8 Au luat merindele poporului si trambitele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toti barbatii lui Israel, pe fiecare in cortul lui, si a tinut pe cei trei sute de oameni. Tabara lui Madian era jos in vale. 7.9 Domnul a zis lui Ghedeon in timpul noptii: Scoala-te, si pogoara-te in tabara, caci am dat-o in mainile tale. 7.10 Daca ti-e frica sa te pogori, pogoara-te cu Pura, slujitorul tau. 7.11 Sa asculti ce vor zice, si dupa aceea ti se vor intari mainile: pogoara-te dar in tabara. El s-a pogorat cu Pura, slujitorul lui, pana la intaia straja a taberei. 7.12 Madian, Amalec, si toti fiii Rasaritului, erau raspanditi in vale, ca o multime de lacuste, si camilele lor erau fara numar, ca nisipul de pe marginea marii. 7.13 Ghedeon a sosit; si iata ca un om istorisea tovarasului sau un vis. El zicea: Am visat un vis: si se facea ca o turta de orz se rostogolea in tabara lui Madian; a venit de s-a lovit pana la cort, si cortul a cazut; l-a rasturnat cu susul in jos, si cortul a fost daramat. 7.14 Tovarasul lui a raspuns, si a zis: Aceasta nu este altceva decat sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, barbatul lui Israel; Dumnezeu a dat in mainile lui pe Madian si toata tabara. 7.15 Cand a auzit Ghedeon istorisirea visului si talcuirea lui, s-a aruncat cu fata la pamant, s-a intors in tabara lui Israel, si a zis: Sculati-va, caci Domnul a dat in mainile voastre tabara lui Madian. 7.16 A impartit in trei cete pe cei trei sute de oameni, si le-a dat tuturor trambite si ulcioare goale, cu niste faclii in ulcioare. 7.17 El le-a zis: Sa va uitati la mine, si sa faceti ca mine. Cum voi ajunge in tabara, sa faceti ce voi face eu; 7.18 si cand voi suna din trambita, eu si toti cei ce vor fi cu mine, sa sunati si voi din trambita de jur imprejurul taberei, si sa ziceti: Sabia Domnului si a lui Ghedeon! 7.19 Ghedeon si cei o suta de oameni care erau cu el au ajuns la capatul taberei la inceputul strajii de la mijlocul noptii, indata dupa ce pusesera pe pazitori. Au sunat din trambita, si au spart ulcioarele pe care le aveau in mana. 7.20 Cele trei cete au sunat din trambita si au spart ulcioarele; au apucat facliile cu mana stanga si trambitele cu mana dreapta ca sa sune, si au strigat: Sabia Domnului si a lui Ghedeon! 7.21 Au ramas fiecare la locul lui in jurul taberei, si toata tabara a inceput sa alerge, sa tipe, si sa fuga. 7.22 Cei trei sute de oameni au sunat iarasi din trambita; si in toata tabara, Domnul i-a facut sa intoarca sabia unii impotriva altora. Tabara a fugit pana la Bet-Sita spre Terera, pana la hotarul de la Abel-Mehola langa Tabat. 7.23 Barbatii lui Israel s-au strans, cei din Neftali, din Aser si din tot Manase, si au urmarit pe Madian. 7.24 Ghedeon a trimis soli in tot muntele lui Efraim, ca sa spuna: Pogorati-va inaintea lui Madian, si taiati-le trecerea apelor pana la Bet-Bara, si Iordan. Toti barbatii lui Efraim s-au strans, si au pus stapanire pe trecerea apelor pana la Bet-Bara si Iordan. 7.25 Au pus mana pe doua capetenii ale lui Madian: Oreb si Zeeb; au ucis pe Oreb la stanca lui Oreb, si au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmarit pe Madian, si au adus capetele lui Oreb si Zeeb la Ghedeon de cealalta parte a Iordanului.

Judecatori 8

8.1 Barbatii lui Efraim au zis lui Ghedeon: Ce inseamna felul acesta de purtare fata de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, cand ai plecat sa te lupti impotriva lui Madian? Si au avut o mare cearta cu el. 8.2 Ghedeon le-a raspuns: Ce-am facut eu pe langa voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor ramase in via lui Efraim decat culesul intregii vii a lui Abiezer? 8.3 In mainile voastre a dat Dumnezeu pe capeteniile lui Madian: Oreb, si Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe langa voi? Dupa ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mania. 8.4 Ghedeon a ajuns la Iordan, si l-a trecut, el si cei trei sute de oameni care erau cu el, obositi, dar urmarind mereu pe vrajmas. 8.5 El a zis celor din Sucot: Dati, va rog, cateva paini poporului care ma insoteste, caci sunt obositi, si sunt in urmarirea lui Zebah si Talmuna, imparatii Madianului. 8.6 Capeteniile din Sucot au raspuns: Este oare mana lui Zebah si Talmuna in stapanirea ta, ca sa dam paine ostirii tale? 8.7 Si Ghedeon a zis: Ei bine! dupa ce Domnul va da in mainile noastre pe Zebah si pe Talmuna, va voi scarpina carnea cu spini din pustie si cu maracini. 8.8 De acolo s-a suit la Penuel, si a facut celor din Penuel aceeasi rugaminte. Ei i-au raspuns cum ii raspunsesera cei din Sucot. 8.9 Si a zis si celor din Penuel: Cand ma voi intoarce in pace, voi darama turnul acesta. 8.10 Zebah si Talmuna erau la Carcor impreuna cu ostirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toti cei ce mai ramasesera din toata ostirea fiilor Rasaritului: o suta douazeci de mii de oameni care scoteau sabia, fusesera ucisi. 8.11 Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc in corturi, la rasarit de Nobah si de Iogbeha, si a batut ostirea care se credea la adapost. 8.12 Zebah si Talmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmarit, a prins pe cei doi imparati ai Madianului: Zebah si Talmuna, si a pus pe fuga toata ostirea. 8.13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a intors de la lupta prin suisul Heres. 8.14 A prins dintre cei din Sucot un tanar pe care l-a intrebat, si care i-a dat in scris numele capeteniilor si batranilor din Sucot; erau saptezeci si sapte de barbati. 8.15 Apoi a venit la cei din Sucot, si a zis: Iata pe Zebah si Talmuna, pentru care m-ati batjocorit, zicand: Oare mana lui Zebah si Talmuna este in stapanirea ta, ca sa dam paine oamenilor tai obositi? 8.16 Si a luat pe batranii cetatii, si a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie si cu maracini. 8.17 A daramat si turnul din Penuel, si a ucis pe oamenii cetatii. 8.18 El a zis lui Zebah si lui Talmuna: Cum erau oamenii pe care i-ati ucis la Tabor? Ei au raspuns: Erau ca tine, fiecare avea infatisarea unui fiu de imparat. 8.19 El a zis: Erau fratii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul ca, daca i-ati fi lasat cu viata, nu v-as ucide. 8.20 Si a zis lui Ieter, intaiul lui nascut: Scoala-te, si ucide-i! Dar tanarul nu si-a scos sabia, pentru ca-i era teama, caci era inca un copil. 8.21 Zebah si Talmuna au zis: Scoala-te tu insuti si ucide-ne! Caci cum e omul asa e si puterea lui. Si Ghedeon s-a sculat, si a ucis pe Zebah si Talmuna. A luat apoi lunisoarele de la gatul camilelor lor. 8.22 Barbatii lui Israel au zis lui Ghedeon: Domneste peste noi, tu, si fiul tau, si fiul fiului tau, caci ne-ai izbavit din mana lui Madian. 8.23 Ghedeon le-a zis: Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi. 8.24 Ghedeon le-a zis: Am sa va fac o rugaminte: dati-mi fiecare verigile de nas pe care le-ati luat ca prada. Vrajmasii aveau verigi de aur, caci erau Ismaeliti. 8.25 Ei au zis: Ti le vom da cu placere. Si au intins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le pradase. 8.26 Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie sapte sute de sicli de aur, afara de lunisoare, de cerceii de aur, si hainele de purpura, pe care le purtau imparatii Madianului, si afara de lantisoarele de la gatul camilelor lor. 8.27 Ghedeon a facut din ele un efod, si l-a pus in cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricina de curvie pentru tot Israelul; si a fost o cursa pentru Ghedeon si pentru casa lui. 8.28 Madianul a fost smerit inaintea copiilor lui Israel, si n-a mai ridicat capul. Si tara a avut odihna patruzeci de ani, in timpul vietii lui Ghedeon. 8.29 Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a intors, si a locuit in casa lui. 8.30 Ghedeon a avut saptezeci de fii, iesiti din el, caci a avut mai multe neveste. 8.31 Tiitoarea lui, care era la Sihem, i-a nascut de asemenea un fiu, caruia i-au pus numele Abimelec. 8.32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit dupa o batranete fericita; si a fost ingropat in mormantul tatalui sau Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer. 8.33 Dupa moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au inceput iarasi sa curveasca cu Baalii si au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. 8.34 Copiii lui Israel nu si-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbavise din mana tuturor vrajmasilor care-i inconjurau. 8.35 Si n-au tinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, dupa tot binele pe care-l facuse el lui Israel.

Judecatori 9

9.1 Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem la fratii mamei lui, si iata cum le-a vorbit atat lor cat si la toata familia casei tatalui mamei sale: 9.2 Spuneti, va rog, in auzul tuturor locuitorilor din Sihem: Este mai bine pentru voi ca saptezeci de oameni, toti fii ai lui Ierubaal, sa stapaneasca peste voi, sau un singur om sa stapaneasca peste voi? Si aduceti-va aminte ca eu sunt os din oasele voastre si carne din carnea voastra. 9.3 Fratii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el in auzul tuturor locuitorilor din Sihem, si inima lor s-a plecat spre Abimelec; caci isi ziceau: El este frate cu noi. 9.4 I-au dat saptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumparat cu ei pe niste oameni fara capatai si neastamparati, care au mers dupa el. 9.5 A venit in casa tatalui sau la Ofra, si a ucis pe fratii sai, fiii lui Ierubaal, saptezeci de oameni, pe aceeasi piatra. N-a scapat decat Iotam, cel mai tanar fiu al lui Ierubaal, caci se ascunsese. 9.6 Toti locuitorii din Sihem si toata casa lui Milo s-au strans laolalta, si au venit de au facut imparat pe Abimelec, langa stejarul sadit in Sihem. 9.7 Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus si s-a asezat pe varful muntelui Garizim, si iata ce le-a strigat el cu glas tare: Ascultati-ma, locuitorii Sihemului, si Dumnezeu sa va asculte! 9.8 Copacii au plecat sa unga un imparat si sa-l puna in fruntea lor. Ei au zis maslinului: Imparateste peste noi! 9.9 Dar maslinul le-a raspuns: Sa-mi parasesc eu untdelemnul meu, care imi aduce laude din partea lui Dumnezeu si a oamenilor, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci? 9.10 Si copacii au zis smochinului: Vino, tu, de imparateste peste noi! 9.11 Dar smochinul le-a raspuns: Sa-mi parasesc eu dulceata mea si rodul meu cel minunat, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci? 9.12 Si copacii au zis vitei: Vino, tu, si domneste peste noi. 9.13 Dar vita le-a raspuns: Sa-mi parasesc eu vinul, care inveseleste pe Dumnezeu si pe oameni, ca sa ma duc sa domnesc peste copaci? 9.14 Atunci toti copacii au zis spinului: Vino, tu, si imparateste peste noi. 9.15 Si spinul a raspuns copacilor: Daca in adevar vreti sa ma ungeti ca imparat al vostru, veniti si adapostiti-va sub umbra mea; altfel, sa iasa un foc din spin, si sa mistuie cedrii Libanului. 9.16 Acum, oare cu adevarat si cu toata curatia ati lucrat voi, facand imparat pe Abimelec? Ati aratat voi bunavointa fata de Ierubaal si de casa lui? V-ati purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v-a facut-o? 9.17 Caci tatal meu s-a luptat pentru voi; si-a pus viata in primejdie, si v-a izbavit din mana lui Madian; 9.18 si voi v-ati ridicat impotriva casei tatalui meu, i-ati ucis fiii, saptezeci de oameni, pe aceeasi piatra, si ati facut imparat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru ca este fratele vostru. 9.19 Daca in adevar si cu toata curatia v-ati purtat voi astazi fata de Ierubaal si casa lui, bine! Abimelec sa fie bucuria voastra, si voi sa fiti bucuria lui! 9.20 Daca nu, sa iasa un foc din Abimelec, si sa mistuie pe locuitorii din Sihem si casa lui Milo; si un foc sa iasa din locuitorii Sihemului si din casa lui Milo, si sa mistuie pe Abimelec! 9.21 Iotam s-a dat inlaturi, si a luat-o la fuga; s-a dus la Beer unde a locuit departe de fratele sau Abimelec. 9.22 Abimelec stapanise trei ani peste Israel. 9.23 Atunci Dumnezeu a trimis un duh rau intre Abimelec si locuitorii Sihemului si locuitorii Sihemului au fost necredinciosi lui Abimelec~ 9.24 pentru ca si cruzimea savarsita cu cei saptezeci de fii ai lui Ierubaal sa-si ia pedeapsa, si sangele lor sa cada asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, si asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutasera sa ucida pe fratii sai. 9.25 Locuitorii Sihemului au pus la panda impotriva lui, pe varfurile muntilor, niste oameni, care jefuiau pe toti cei ce treceau pe langa ei, pe drum. Si lucrul acesta a fost adus la cunostinta lui Abimelec. 9.26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fratii sai, si au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut incredere in el! 9.27 Au iesit la camp, le-au cules viile, le-au calcat strugurii, si au inceput sa se inveseleasca; au intrat in casa dumnezeului lor, au mancat si au baut, si au blestemat pe Abimelec. 9.28 Si Gaal, fiul lui Ebed, zicea: Cine este Abimelec, si cine este Sihem, ca sa slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, si nu este Zebul, ingrijitorul lui? Slujiti barbatilor lui Hamor, tatal lui Sihem; de ce sa slujim lui Abimelec? 9.29 Oh! daca as fi eu stapanul acestui popor, as rasturna pe Abimelec. Si despre Abimelec zicea: Strange-ti ostirea si iesi! 9.30 Zebul, carmuitorul cetatii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, si s-a aprins de manie. 9.31 A trimis pe ascuns niste soli la Abimelec, ca sa-i spuna: Iata, Gaal, fiul lui Ebed, si fratii lui, au venit la Sihem, si au rasculat cetatea impotriva ta. 9.32 Acum, pleaca noaptea, tu si poporul care este cu tine, si stai la panda in camp. 9.33 Dimineata, la rasaritul soarelui, sa te arunci cu navala asupra cetatii. Si cand Gaal si poporul care este cu el vor iesi impotriva ta, sa-i faci ce-ti vor ingadui puterile. 9.34 Abimelec si tot poporul care era cu el au plecat noaptea, si s-au pus la panda langa Sihem, impartiti in patru cete. 9.35 Gaal, fiul lui Ebed, a iesit, si a stat la intrarea portii cetatii. Abimelec si tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la panda. 9.36 Gaal a zarit poporul, si a zis lui Zebul: Iata un popor care se pogoara din varful muntilor. Zebul i-a raspuns: Este umbra muntilor pe care-i iei drept oameni. 9.37 Gaal, luand iarasi cuvantul, a zis: Este chiar un popor care se pogoara de pe inaltimile tarii, si o ceata vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor. 9.38 Zebul i-a raspuns: Unde iti este acum gura, cu care ziceai: Cine este Abimelec, ca sa-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispretuiai tu? Mergi acum, si lupta-te cu el! 9.39 Gaal a inaintat in fruntea locuitorilor Sihemului, si s-a luptat cu Abimelec. 9.40 Urmarit de Abimelec, a luat-o la fuga dinaintea lui, si multi oameni au cazut morti pana la intrarea portii. 9.41 Abimelec s-a oprit la Aruma. Si Zebul a izgonit pe Gaal si pe fratii lui, care n-au putut sa ramana la Sihem. 9.42 A doua zi, poporul, a iesit la camp. Abimelec, caruia i s-a dat de stire~ 9.43 si-a luat ceata, a impartit-o in trei parti, si s-a pus la panda in camp. Vazand ca poporul iesea din cetate, s-a sculat impotriva lor, si i-a batut. 9.44 Abimelec si cetele care erau cu el au pornit inainte si s-au asezat la intrarea portii cetatii: doua din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau in camp, si i-au batut. 9.45 Abimelec a batut cetatea toata ziua; a luat-o, si a ucis poporul care se afla in ea. Apoi a daramat cetatea pana in temelie, si a presarat sare peste ea. 9.46 La auzul acestui lucru, toti locuitorii turnului Sihemului s-au dus in cetatuia casei dumnezeului Berit. 9.47 S-a dat de stire lui Abimelec ca toti locuitorii turnului Sihemnului s-au strans acolo. 9.48 Atunci Abimelec s-a suit pe muntele Talmon, el si tot poporul care era cu el. A luat o secure in mana, a taiat o ramura de copac, a luat-o si a pus-o pe umar. Apoi a zis poporului care era cu el: Ati vazut ce am facut? Grabiti-va si faceti si voi ca mine. 9.49 Si au taiat fiecare cate o ramura, si au mers dupa Abimelec; au asezat ramurile langa cetatuie, si i-au dat foc ei si celor ce se aflau in ea. Asa au pierit toti oamenii din turnul Sihemului, in numar de aproape o mie, barbati si femei. 9.50 Abimelec a pornit impotriva Tebetului. A impresurat Tebetul, si l-a luat. 9.51 In mijlocul cetatii era un turn tare, unde au fugit toti locuitorii cetatii, barbati si femei; au incuiat usile dupa ei, si s-au suit pe acoperisul turnului. 9.52 Abimelec a ajuns pana la turn; l-a batut, si s-a apropiat de usa turnului ca sa-i puna foc. 9.53 Atunci o femeie a aruncat o piatra de rasnita pe capul lui Abimelec, si i-a sfaramat teasta capului. 9.54 Indata el a chemat pe tanarul care-i purta armele, si i-a zis: Scoate-ti sabia, si omoara-ma, ca sa nu se zica de mine: L-a omorat o femeie. Tanarul l-a strapuns cu sabia, si a murit. 9.55 Cand au vazut barbatii lui Israel ca Abimelec a murit, au plecat fiecare acasa. 9.56 Astfel a facut Dumnezeu sa cada asupra lui Abimelec raul pe care-l facuse tatalui sau, ucigand pe cei saptezeci de frati ai lui; 9.57 si Dumnezeu a facut sa cada asupra capului oamenilor din Sihem tot raul pe care-l facusera. Astfel s-a implinit fata de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.

Judecatori 10

10.1 Dupa Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, barbat din Isahar, ca sa izbaveasca pe Israel; el locuia la Samir, in muntele lui Efraim. 10.2 Tola a fost judecator in Israel douazeci si trei de ani; apoi a murit, si a fost ingropat la Samir. 10.3 Dupa el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecator in Israel douazeci si doi de ani. 10.4 El avea treizeci de fii, care calareau pe treizeci de manji de magari, si stapaneau treizeci de cetati, numite si azi cetatile lui Iair, si asezate in tara Galaadului. 10.5 Si Iair a murit, si a fost ingropat la Camon. 10.6 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; au slujit Baalilor si Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, si dumnezeilor Filistenilor, si au parasit pe Domnul, si nu I-au mai slujit. 10.7 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a vandut in mainile Filistenilor si in mainile fiilor lui Amon. 10.8 Ei au apasat si au asuprit pe copiii lui Israel in vremea aceea optsprezece ani, si anume: pe toti copiii lui Israel care erau de cealalta parte a Iordanului in tara Amoritilor in Galaad. 10.9 Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca sa se bata si impotriva lui Iuda, impotriva lui Beniamin si impotriva casei lui Efraim. Si Israel era intr-o mare stramtorare. 10.10 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si au zis: Am pacatuit impotriva Ta, caci am parasit pe Dumnezeul nostru si am slujit Baalilor. 10.11 Domnul a zis copiilor lui Israel: Nu v-am izbavit Eu de Egipteni, de Amoriti, de fiii lui Amon, si de Filisteni? 10.12 Si cand v-au apasat Sidonitii, Amalec si Maon, si ati strigat catre Mine, nu v-am izbavit Eu din mainile lor? 10.13 Dar voi M-ati parasit, si ati slujit altor dumnezei. De aceea nu va voi mai izbavi. 10.14 Duceti-va si chemati pe dumnezeii pe care i-ati ales; ei sa va izbaveasca in vremea stramtorarii voastre! 10.15 Copiii lui Israel au zis Domnului: Am pacatuit, fa-ne ce-Ti va placea. Numai izbaveste-ne astazi! 10.16 Si au scos dumnezeii straini din mijlocul lor, si au slujit Domnului. El S-a indurat de suferintele lui Israel. 10.17 Fiii lui Amon s-au strans si au tabarat in Galaad, si copiii lui Israel s-au strans si au tabarat la Mitpa. 10.18 Poporul, si capeteniile Galaadului si-au zis unul altuia: Cine este omul care va incepe lupta impotriva fiilor lui Amon? El va fi capetenia tuturor locuitorilor Galaadului.

Judecatori 11

11.1 Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad nascuse pe Iefta. 11.2 Nevasta lui Galaad i-a nascut fii, care, facandu-se mari, au izgonit pe Iefta, si i-au zis: Tu nu vei avea mostenire in casa tatalui nostru, caci esti fiul unei alte femei. 11.3 Si Iefta a fugit de la fratii lui, si a locuit in tara Tob. Niste oameni fara capatai s-au strans la Iefta, si faceau plimbari cu el. 11.4 Dupa catva timp, fiii lui Amon au pornit cu razboi impotriva lui Israel. 11.5 Si pe cand fiii lui Amon faceau razboi cu Israel, batranii Galaadului s-au dus sa caute pe Iefta din tara Tob. 11.6 Ei au zis lui Iefta: Vino de fii capetenia noastra, si sa batem pe fiii lui Amon. 11.7 Iefta a raspuns batranilor Galaadului: Nu m-ati urat voi, si nu m-ati izgonit voi din casa tatalui meu? Pentru ce veniti la mine acum cand sunteti in stramtorare? 11.8 Batranii Galaadului au zis lui Iefta: Ne intoarcem la tine acum, ca sa mergi cu noi, sa bati pe fiii lui Amon, si sa fii capetenia noastra, capetenia tuturor locuitorilor Galaadului. 11.9 Iefta a raspuns batranilor Galaadului: Daca ma aduceti inapoi ca sa bat pe fiii lui Amon, si daca Domnul ii va da inaintea mea, voi fi eu oare capetenia voastra? 11.10 Batranii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul sa ne auda, si sa judece, daca nu vom face ce spui. 11.11 Si Iefta a pornit cu batranii Galaadului. Poporul l-a pus in fruntea lui, si l-a asezat capetenie, si Iefta a spus din nou inaintea Domnului, la Mitpa, toate cuvintele pe care le rostise. 11.12 Iefta a trimis soli imparatului fiilor lui Amon, ca sa-i spuna: Ce ai cu mine de vii impotriva mea sa faci razboi impotriva tarii mele? 11.13 Imparatul fiilor lui Amon a raspuns solilor lui Iefta: Pentru ca Israel, cand s-a suit din Egipt, a pus mana pe tara mea, de la Arnon pana la Iaboc si Iordan. Da-mi-o inapoi acum de buna voie. 11.14 Iefta a trimis iarasi soli imparatului fiilor lui Amon~ 11.15 ca sa-i spuna: Asa vorbeste Iefta. Israel n-a pus mana pe tara Moabului, nici pe tara fiilor lui Amon. 11.16 Caci, cand s-a suit Israel din Egipt, a mers in pustie pana la marea Rosie si a ajuns la Cades. 11.17 Atunci Israel a trimis soli imparatului Edomului, ca sa-i spuna: Lasa-ma sa trec prin tara ta. Dar imparatul Edomului n-a voit. A trimis si la imparatul Moabului, si nici el n-a vrut. Si Israel a ramas la Cades. 11.18 Apoi a mers prin pustie, a ocolit tara Edomului si tara Moabului, si a venit la rasaritul tarii Moabului; au tabarat dincolo de Arnon, fara sa intre pe tinutul Moabului, caci Arnonul era hotarul Moabului. 11.19 Israel a trimis soli lui Sihon, imparatul Amoritilor, imparatul Hesbonului. Si Israel i-a zis: Lasa-ma sa trec prin tara ta pana la locul spre care mergem. 11.20 Dar Sihon n-a avut incredere in Israel, ca sa-l lase sa treaca pe tinutul lui; si-a strans tot poporul, a tabarat la Iahat, si a luptat impotriva lui Israel. 11.21 Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon si pe tot poporul lui in mainile lui Israel, care i-a batut. Israel a pus mana pe toata tara Amoritilor, care erau asezati in tara aceasta. 11.22 Au pus mana pe tot tinutul Amoritilor, de la Arnon pana la Iaboc, si de la pustie pana la Iordan. 11.23 Si acum, cand Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriti dinaintea poporului Sau Israel, tu sa le stapanesti tara? 11.24 Oare ce-ti da in stapanire dumnezeul tau Chemos, nu vei stapani? Si tot ce ne-a dat in stapanire Domnul, Dumnezeul nostru, inaintea noastra, noi sa nu stapanim! 11.25 Esti tu mai bun decat Balac, fiul lui Tipor, imparatul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a facut el razboi impotriva lui? 11.26 Iata ca sunt trei sute de ani de cand locuieste Israel la Hesbon si in satele din jurul lui, la Aroer si in satele din jurul lui si in toate cetatile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-ati luat in tot timpul acesta? 11.27 Eu nu te-am suparat deloc, si rau te-ai purtat cu mine, facandu-mi razboi. Domnul sa judece lucrul acesta. El sa fie astazi judecator intre fiii lui Israel si fiii lui Amon. 11.28 Imparatul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta sa i le spuna. 11.29 Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a strabatut Galaadul si Manase; a trecut la Mitpe in Galaad; si din Mitpe din Galaad, a pornit impotriva fiilor lui Amon. 11.30 Iefta a facut o juruinta Domnului, si a zis: Daca vei da in mainile mele pe fiii lui Amon~ 11.31 oricine va iesi pe portile casei mele inaintea mea, la intoarcerea mea fericita de la fiii lui Amon, va fi inchinat Domnului, si-l voi aduce ca ardere de tot. 11.32 Iefta a pornit impotriva fiilor lui Amon, si Domnul i-a dat in mainile lui. 11.33 Le-a pricinuit o foarte mare infrangere, de la Aroer pana spre Minit, loc care cuprindea douazeci de cetati, si pana la Abel-Cheramim. Si fiii lui Amon au fost smeriti inaintea copiilor lui Israel. 11.34 Iefta s-a intors acasa la Mitpa. Si iata ca fiica sa i-a iesit inainte cu timpane si jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii si nici alta fata. 11.35 Cum a vazut-o, el si-a rupt hainele, si a zis: Ah! fata mea! adanc ma lovesti si ma tulburi! Am facut o juruinta Domnului, si n-o pot intoarce. 11.36 Ea i-a zis: Tata, ai facut o juruinta Domnului, fa-mi potrivit cu ceea ce ti-a iesit din gura, acum cand Domnul te-a razbunat pe vrajmasii tai, pe fiii lui Amon. 11.37 Si ea a zis tatalui sau: Atat ingaduie-mi: lasa-ma sloboda doua luni, ca sa ma duc sa ma pogor in munti, si sa-mi plang fecioria cu tovarasele mele. 11.38 El a raspuns: Du-te! Si a lasat-o sloboda doua luni. Ea s-a dus cu tovarasele ei, si si-a plans fecioria pe munti. 11.39 Dupa cele doua luni, s-a intors la tatal ei, si el a implinit cu ea juruinta pe care o facuse. Ea nu cunoscuse impreunarea cu barbat. De atunci s-a facut in Israel obiceiul 11.40 ca, in toti anii, fetele lui Israel se duc sa praznuiasca pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

Judecatori 12

12.1 Barbatii lui Efraim s-au strans, au pornit spre miaza noapte, si au zis lui Iefta: Pentru ce te-ai dus sa bati pe fiii lui Amon, fara sa ne fi chemat si pe noi sa mergem cu tine? Vrem sa-ti dam foc casei si sa te ardem impreuna cu ea. 12.2 Iefta le-a raspuns: Eu si poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; si cand v-am chemat, nu m-ati scapat din mainile lor. 12.3 Vazand ca nu-mi vii in ajutor, mi-am pus viata in joc, si am pornit impotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat in mainile mele. Pentru ce va suiti dar azi impotriva mea ca sa-mi faceti razboi? 12.4 Iefta a strans pe toti barbatii Galaadului, si a inceput lupta cu Efraim. Barbatii Galaadului au batut pe Efraim, pentru ca Efraimitii ziceau: Sunteti niste fugari ai lui Efraim! Galaadul este in mijlocul lui Efraim, in mijlocul lui Manase! 12.5 Galaaditii au pus mana pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Si cand unul din fugarii lui Efraim, zicea: Lasa-ma sa trec! barbatii Galaadului il intrebau: Esti Efraimit? Daca raspundea: Nu~ 12.6 atunci ii ziceau: Ei bine, zi Sibolet. Si el zicea: Sibolet, caci nu putea sa-l spuna bine. Atunci barbatii Galaadului il apucau, si-l injunghiau langa vadurile Iordanului. Astfel au pierit in vremea aceea patruzeci si doua de mii de barbati din Efraim. 12.7 Iefta a fost judecator in Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, si a fost ingropat intr-una din cetatile Galaadului. 12.8 Dupa el, a fost judecator in Israel Ibtan din Betleem. 12.9 El a avut treizeci de fii, a maritat treizeci de fete in afara, si a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afara. El a fost judecator in Israel sapte ani; 12.10 apoi Ibtan a murit, si a fost ingropat in Betleem. 12.11 Dupa el a fost judecator in Israel Elon din Zabulon. El a fost judecator in Israel zece ani; 12.12 apoi Elon din Zabulon a murit, si a fost ingropat la Aialon, in tara lui Zabulon. 12.13 Dupa el, a fost judecator in Israel, Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul. 12.14 El a avut patruzeci de fii si treizeci de nepoti, care calareau pe saptezeci de manji de magari. El a fost judecator in Israel opt ani; 12.15 apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit si a fost la ingropat Piraton, in tara lui Efraim, pe muntele Amalecitilor.

Judecatori 13

13.1 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; si Domnul i-a dat in mainile Filistenilor, timp de patruzeci de ani. 13.2 Era un om in Torea, din familia Danitilor, care se chema Manoah. Nevasta sa era stearpa, si nu nastea. 13.3 Ingerul Domnului S-a aratat femeii, si i-a zis: Iata ca tu esti stearpa, si n-ai copii; dar vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu. 13.4 Acum ia bine seama, sa nu bei nici vin, nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat. 13.5 Caci vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele mamei lui; si el va incepe sa izbaveasca pe Israel din mana Filistenilor. 13.6 Femeia s-a dus si a spus barbatului ei: Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, si avea infatisarea unui inger al lui Dumnezeu, o infatisare infricosata. Nu l-am intrebat de unde este, si nici nu mi-a spus care-i este numele. 13.7 Dar mi-a zis: Tu vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu; si acum sa nu bei nici vin nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele maicii lui, pana in ziua mortii lui. 13.8 Manoah a facut Domnului urmatoarea rugaciune: Doamne, Te rog, sa mai vina odata la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis, si sa ne invete ce sa facem pentru copilul care se va naste! 13.9 Dumnezeu a ascultat rugaciunea lui Manoah, si Ingerul lui Dumnezeu a venit iarasi la femeie. Ea sedea intr-un ogor, si Manoah, barbatul ei, nu era cu ea. 13.10 Ea a alergat repede sa dea de veste barbatului ei, si i-a zis: Iata ca omul care venise in cealalta zi la mine, mi s-a aratat iarasi. 13.11 Manoah s-a sculat, a mers dupa nevasta sa, s-a dus la omul acela, si i-a zis: Tu ai vorbit femeii acesteia? El a raspuns: Eu. 13.12 Manoah a zis: Acum, daca se va implini cuvantul Tau, ce va trebui sa pazim cu privire la copil, si ce va fi de facut? 13.13 Ingerul Domnului a raspuns lui Manoah: Femeia sa se fereasca de tot ce i-am spus. 13.14 Sa nu guste nici un rod din vita, sa nu bea nici vin, nici bautura tare, si sa nu manance nimic necurat; sa pazeasca tot ce i-am poruncit. 13.15 Manoah a zis Ingerului Domnului: Ingaduie-mi sa Te opresc, si sa-Ti pregatesc un ied. 13.16 Ingerul Domnului a raspuns lui Manoah: Chiar daca M-ai opri, n-as manca din bucatele tale; dar daca vrei sa aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului. Manoah nu stia ca este Ingerul Domnului. 13.17 Si Manoah a zis Ingerului Domnului: Care-Ti este numele, ca sa-Ti aducem slava, cand se va implini cuvantul Tau? 13.18 Ingerul Domnului i-a raspuns: Pentru ce Imi ceri Numele? El este minunat. 13.19 Manoah a luat iedul si darul de mancare, si a adus jertfa Domnului pe stanca. S-a facut o minune, in timp ce Manoah si nevasta sa priveau. 13.20 Pe cand flacara se suia de pe altar spre cer, Ingerul Domnului S-a suit in flacara altarului. Vazand lucrul acesta, Manoah si nevasta sa au cazut cu fata la pamant. 13.21 Ingerul Domnului nu S-a mai aratat lui Manoah si nevestei lui. Atunci Manoah a inteles ca este Ingerul Domnului~ 13.22 si a zis nevestei sale: Vom muri, caci am vazut pe Dumnezeu. 13.23 Nevasta sa i-a raspuns: Daca ar fi vrut Domnul sa ne omoare, n-ar fi primit din mainile noastre arderea de tot si darul de mancare, nu ne-ar fi aratat toate acestea, si nu ne-ar fi facut sa auzim acum asemenea lucruri. 13.24 Femeia a nascut un fiu, si i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, si Domnul l-a binecuvantat. 13.25 Si Duhul Domnului a inceput sa-l miste la Mahane-Dan, intre Torea si Estaol.

Judecatori 14

14.1 Samson s-a pogorat la Timna, si a vazut acolo o femeie din fetele Filistenilor. 14.2 Cand s-a suit inapoi, a spus lucrul acesta tatalui sau si mamei sale, si a zis: Am vazut la Timna o femeie din fetele Filistenilor; luati-mi-o acum de nevasta. 14.3 Tatal sau si mama sa i-au zis: Nu este nici o femeie intre fetele fratilor tai si in tot poporul nostru, de te duci sa-ti iei nevasta de la Filisteni, care sunt netaiati imprejur? Si Samson a zis tatalui sau: Ia-mi-o, caci imi place. 14.4 Tatal sau si mama sa nu stiau ca lucrul acesta venea de la Domnul: caci Samson cauta un prilej de cearta din partea Filistenilor. In vremea aceea Filistenii stapaneau peste Israel. 14.5 Samson s-a pogorat impreuna cu tatal sau si cu mama sa la Timna. Cand au ajuns la viile din Timna, iata ca i-a iesit inainte un leu tanar mugind. 14.6 Duhul Domnului a venit peste Samson; si, fara sa aiba ceva in mana, Samson a sfasiat pe leu cum se sfasie un ied. N-a spus tatalui sau si mamei sale ce facuse. 14.7 S-a pogorat si a vorbit cu femeia aceea, si ea i-a placut. 14.8 Dupa catva timp, s-a dus iarasi la Timna ca s-o ia, si s-a abatut sa vada hoitul leului. Si iata ca in trupul leului era un roi de albine si miere. 14.9 A luat mierea in mana, si a mancat-o pe drum; si cand a ajuns la tatal sau si la mama sa, le-a dat, si au mancat si ei din ea. Dar nu le-a spus ca luase mierea aceasta din trupul leului. 14.10 Tatal lui Samson s-a pogorat la femeia aceea. Si acolo Samson a facut un ospat, caci asa faceau tinerii. 14.11 Cum l-au vazut, au poftit treizeci de tovarasi, care au stat impreuna cu el. 14.12 Samson le-a zis: Am sa va spun o ghicitoare. Daca mi-o veti ghici in cele sapte zile ale ospatului, si daca o veti dezlega, va voi da treizeci de camasi si treizeci de haine de schimb. 14.13 Dar daca n-o veti ghici, sa-mi dati voi treizeci de camasi si treizeci de haine de schimb. Ei i-au zis: Spune-ne ghicitoarea ta s-o auzim. 14.14 Si el le-a zis: Din cel ce mananca a iesit ce se mananca, Si din cel tare a iesit dulceata. 14.15 Trei zile, n-au putut dezlega ghicitoarea. In ziua a saptea, au zis nevestei lui Samson: Indupleca pe barbatul tau sa ne dezlege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine si casa tatalui tau. Ne-ati adunat aici ca sa ne jefuiti, nu-i asa? 14.16 Nevasta lui Samson plangea langa el si zicea: Tu n-ai decat ura pentru mine, si nu ma iubesti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, si nu mi-ai dezlegat-o! Si el i-a raspuns: N-am dezlegat-o nici tatalui meu, nici mamei mele: sa ti-o dezleg tie? 14.17 Ea a plans langa el tot timpul celor sapte zile cat a tinut ospatul; si in ziua a saptea, i-a dezlegat-o, caci il necajea. Si ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii. 14.18 Oamenii din cetate au zis lui Samson in ziua a saptea, inainte de apusul soarelui: Ce este mai dulce decat mierea, si ce este mai tare decat leul? Si el le-a zis: Daca n-ati fi arat cu juncana mea, Nu mi-ati fi dezlegat ghicitoarea. 14.19 Duhul Domnului a venit peste el, si s-a pogorat la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele si a dat hainele de schimb celor ce dezlegasera ghicitoarea. Era aprins de manie, si s-a suit la casa tatalui sau. 14.20 Nevasta sa a fost data unuia din tovarasii lui, cu care era prieten el.

Judecatori 15

15.1 Dupa catva timp, pe vremea seceratului graului, Samson s-a dus sa-si vada nevasta, si i-a dus un ied. El a zis: Vreau sa intru la nevasta mea in odaia ei. 15.2 Dar tatal nevestei nu i-a ingaduit sa intre. Am crezut ca o urasti, a zis el, si am dat-o tovarasului tau. Nu este sora sa cea tanara mai frumoasa ca ea? Ia-o dar in locul ei. 15.3 Samson le-a zis: De data aceasta nu voi fi vinovat fata de Filisteni, daca le voi face rau. 15.4 Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, si a luat niste faclii: apoi a legat vulpile coada de coada, si a pus cate o faclie intre cele doua cozi, la mijloc. 15.5 A aprins facliile, a dat drumul vulpilor in granele Filistenilor, si a aprins astfel atat stogurile de snopi, cat si graul care era in picioare, ba inca si gradinile de maslini. 15.6 Filistenii au zis: Cine a facut lucrul acesta? Li s-a raspuns: Samson, ginerele Timneanului, pentru ca acesta i-a luat nevasta si a dat-o tovarasului lui. Si Filistenii s-au suit, si au ars-o pe ea si pe tatal ei. 15.7 Samson le-a zis: Asa faceti? Nu voi inceta decat dupa ce-mi voi razbuna pe voi. 15.8 I-a batut aspru, pe spate si pe pantece; apoi s-a pogorat si a locuit in crapatura stancii Etam. 15.9 Atunci Filistenii au pornit, au tabarat in Iuda, si s-au intins pana la Lehi. 15.10 Barbatii din Iuda au zis: Pentru ce v-ati suit impotriva noastra? Ei au raspuns: Ne-am suit sa legam pe Samson, ca sa-i facem asa cum ne-a facut el noua. 15.11 Atunci trei mii de barbati din Iuda s-au pogorat la crapatura stancii Etam, si au zis lui Samson: Nu stii ca Filistenii stapanesc peste noi? Ce ne-ai facut deci? El le-a raspuns: Le-am facut asa cum mi-au facut si ei mie. 15.12 Ei i-au zis: Noi ne-am pogorat sa te legam, ca sa te dam in mainile Filistenilor. Samson le-a zis: Jurati-mi ca nu ma veti omori. 15.13 Ei i-au raspuns: Nu; vrem numai sa te legam si sa te dam in mainile lor, dar nu te vom omori. Si l-au legat cu doua funii noi, si l-au scos din stanca. 15.14 Cand a ajuns la Lehi, Filistenii au inceput sa strige de bucurie inaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la brate s-au facut ca niste fire de in ars in foc, si legaturile i-au cazut de pe maini. 15.15 El a gasit o falca de magar neuscata inca, a intins mana si a luat-o si a ucis cu ea o mie de oameni. 15.16 Si Samson a zis: Cu o falca de magar, o gramada, doua gramezi; Cu o falca de magar, am ucis o mie de oameni. 15.17 Dupa ce a ispravit de vorbit, a aruncat falca din mana. Si locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea falcii). 15.18 Fiindu-i foarte sete, a strigat catre Domnul, si a zis: Tu ai ingaduit, prin mana robului Tau, aceasta mare izbavire; si acum sa mor de sete, si sa cad in mainile celor netaiati imprejur? 15.19 Dumnezeu a despicat crapatura stancii din Lehi, si a iesit apa din ea. Samson a baut, duhul i s-a intremat, si s-a inviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce striga); el este si astazi la Lehi. 15.20 Samson a fost doua zeci de ani judecator in Israel, pe vremea Filistenilor.

Judecatori 16

16.1 Samson a plecat la Gaza; acolo a vazut o curva, si a intrat la ea. 16.2 S-a spus oamenilor din Gaza: Samson a venit aici. Si l-au inconjurat, si au pandit toata noaptea la poarta cetatii. Au stat linistiti toata noaptea, si au zis: Cand se va lumina de ziua, il vom omori. 16.3 Samson a ramas culcat pana la miezul noptii. Pe la miezul noptii, s-a sculat, si a apucat portile cetatii cu amandoi stalpii, le-a scos impreuna cu zavorul, le-a pus pe umeri, si le-a dus pe varful muntelui din fata Hebronului. 16.4 Dupa aceea, a iubit pe o femeie in valea Sorec. Ea se numea Dalila. 16.5 Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, si i-au zis: Indupleca-l, si afla de unde-i vine puterea lui cea mare si cum am putea sa-l biruim, ca sa-l legam si sa-l slabim, si-ti vom da fiecare cate o mie o suta de sicli de argint. 16.6 Dalila a zis lui Samson: Spune-mi, te rog, de unde-ti vine puterea ta cea mare, si cu ce ar trebui sa fii legat ca sa fii biruit. 16.7 Samson i-a zis: Daca as fi legat cu sapte funii noi, care sa nu fie uscate inca, as slabi si as fi ca orice alt om. 16.8 Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei sapte funii noi, neuscate inca. Si ea l-a legat cu funiile acestea. 16.9 Iar niste oameni stateau la panda la ea, intr-o odaie. Ea i-a zis: Filistenii sunt asupra ta Samson! Si el a rupt funiile, cum se rupe o ata de calti cand se atinge de foc. Si astfel n-au stiut de unde-i venea puterea. 16.10 Dalila a zis lui Samson: Vezi, ti-ai batut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arata-mi cu ce trebuie sa fii legat. 16.11 El i-a zis: Daca as fi legat cu funii noi, care sa nu fi fost intrebuintate niciodata, as slabi si as fi ca orice alt om. 16.12 Dalila a luat niste funii noi, si l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Iar niste oameni stateau la panda intr-o odaie. Si el a rupt funiile de la brate ca pe o ata. 16.13 Dalila a zis lui Samson: Pana acum ti-ai batut joc de mine, si mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie sa fii legat. El i-a zis: N-ai decat sa impletesti cele sapte suvite de par din capul meu in urzeala tesaturii. 16.14 Si ea le-a pironit cu un cui de lemn in pamant. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Si el s-a trezit din somn, si a smuls cuiul de lemn din pamant cu urzeala cu tot. 16.15 Ea i-a zis: Cum poti spune: Te iubesc! cand inima ta nu este cu mine? Iata ca de trei ori ti-ai batut joc de mine, si nu mi-ai spus de unde-ti vine puterea ta cea mare. 16.16 Fiindca ea il necajea si-l chinuia in fiecare zi cu staruintele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniste de moarte~ 16.17 si-a deschis toata inima fata de ea, si i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru ca sunt inchinat Domnului din pantecele maicii mele. Daca as fi ras, puterea m-ar parasi, as slabi, si as fi ca orice alt om. 16.18 Dalila, vazand ca isi deschisese toata inima fata de ea, a trimis sa cheme pe domnitorii Filistenilor, si a pus sa le spuna: Suiti-va de data aceasta, caci mi-a deschis toata inima lui. Si domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, si au adus argintul in maini. 16.19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Si chemand un om, a ras cele sapte suvite de pe capul lui Samson, si a inceput astfel sa-l slabeasca. El si-a pierdut puterea. 16.20 Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Si el s-a trezit din somn, si a zis: Voi face ca si mai inainte, si ma voi scutura. Nu stia ca Domnul Se departase de el. 16.21 Filistenii l-au apucat, si i-au scos ochii; l-au pogorat la Gaza, si l-au legat cu niste lanturi de arama. El invartea la rasnita in temnita. 16.22 Dar parul capului lui a inceput iarasi sa creasca, dupa ce fusese ras. 16.23 Si domnitorii Filistenilor s-au strans ca sa aduca o mare jertfa dumnezeului lor Dagon, si ca sa se inveseleasca. Ei ziceau: Dumnezeul nostru a dat in mainile noastre pe Samson, vrajmasul nostru. 16.24 Si cand l-a vazut poporul, au laudat pe dumnezeul lor, zicand: Dumnezeul nostru a dat in mainile noastre pe vrajmasul nostru, pe acela care ne pustiia tara, si ne inmultea mortii. 16.25 In bucuria inimii lor, au zis: Chemati pe Samson, ca sa ne desfateze! Au scos pe Samson din temnita, si el a jucat inaintea lor. L-au asezat intre stalpi. 16.26 Si Samson a zis tanarului care-l tinea de mana: Lasa-ma, ca sa ma pot atinge de stalpii pe care se reazema casa, si sa ma reazem de ei. 16.27 Casa era plina de barbati si de femei; toti domnitorii Filistenilor erau acolo, si pe acoperis erau aproape trei mii de insi, barbati si femei, care priveau la Samson, cum juca. 16.28 Atunci Samson a strigat catre Domnul, si a zis: Doamne, Dumnezeule! Adu-ti aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, da-mi putere numai de data aceasta, si cu o singura lovitura sa-mi razbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei! 16.29 Si Samson a imbratisat amandoi stalpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, si s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, si altul la stanga. 16.30 Samson a zis: Sa mor impreuna cu Filistenii! S-a plecat cu toata puterea, si casa a cazut peste domnitori si peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prapadit la moartea lui au fost mai multi decat cei pe care-i omorase in timpul vietii. 16.31 Fratii lui si toata casa tatalui sau s-au pogorat, si l-au luat. Cand s-au suit inapoi, l-au ingropat intre Torea si Estaol, in mormantul tatalui sau Manoah. El fusese judecator in Israel douazeci de ani.

Judecatori 17

17.1 Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. 17.2 El a zis mamei sale: Cei o mie o suta de sicli de argint, care ti s-au luat, si pentru care ai blestemat chiar in auzul urechilor mele, argintul acesta este in mainile mele, eu il luasem. Si mama sa a zis: Binecuvantat sa fie fiul meu de Domnul! 17.3 El a dat inapoi mamei sale cei o mie o suta sicli de argint; si mama sa a zis: Inchin cu mana mea argintul acesta Domnului, ca sa fac cu el fiului meu un chip cioplit si un chip turnat; si astfel ti-l voi da inapoi. 17.4 El a dat argintul inapoi mamei sale. Mama sa a luat doua sute sicli de argint, si a dat argintul la argintar, care a facut din el un chip cioplit si un chip turnat. Chipurile au fost aduse in casa lui Mica. 17.5 Mica acesta avea o casa a lui Dumnezeu; a facut un efod si terafimi, si a sfintit pe unul din fiii lui ca preot. 17.6 In vremea aceea, nu era imparat in Israel. Fiecare facea ce-i placea. 17.7 Era un tanar in Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, si locuia pentru o vreme acolo. 17.8 Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, sa-si caute o locuinta potrivita. Urmandu-si drumul, a ajuns in muntele lui Efraim la casa lui Mica. 17.9 Mica i-a zis: De unde vii? El i-a raspuns: Eu sunt Levit, din Betleemul lui Iuda, si merg sa-mi caut o locuinta potrivita. 17.10 Mica i-a zis: Ramai la mine; tu sa-mi fii tata si preot, si eu iti voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie, si mijloace de trai. 17.11 Si Levitul a intrat la el. S-a hotarat astfel sa ramana la omul acesta, care a privit pe tanar ca pe unul din fiii lui. 17.12 Mica a sfintit pe Levit, si tanarul acesta i-a slujit ca preot si a locuit in casa lui. 17.13 Si Mica a zis: Acum, stiu ca Domnul imi va face bine, fiindca am ca preot pe Levitul acesta.

Judecatori 18

18.1 In vremea aceea, nu era imparat in Israel; si semintia Danitilor isi cauta o mosie ca sa se aseze in ea, caci pana in ziua aceea nu-i cazuse la sorti nici o mostenire in mijlocul semintiilor lui Israel. 18.2 Fiii lui Dan au luat dintre ei toti, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Torea si din Estaol, sa iscodeasca tara si s-o cerceteze. Ei le-au zis: Duceti-va si cercetati tara. Ei au ajuns in muntele lui Efraim, la casa lui Mica, si au ramas peste noapte acolo. 18.3 Cand erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tanarului Levit, s-au apropiat si i-au zis: Cine te-a adus aici? Ce faci tu in locul acesta? Si ce ai aici? 18.4 El le-a raspuns: Mica face cutare si cutare lucru pentru mine, imi da o simbrie, si eu ii sunt preot. 18.5 Ei i-au zis: Intreaba pe Dumnezeu, ca sa stim daca vom avea noroc in calatoria noastra. 18.6 Si preotul le-a raspuns: Duceti-va in pace; calatoria pe care o faceti este sub privirea Domnului. 18.7 Cei cinci oameni au plecat, si au ajuns in Lais. Au vazut poporul de acolo traind la adapost, in felul Sidonitilor, linistit si fara grija; in tara nu era nimeni care sa le faca cel mai mic neajuns stapanind peste ei; erau departe de Sidoniti, si n-aveau nici o legatura cu alti oameni. 18.8 S-au intors la fratii lor in Torea si Estaol, si fratii lor le-au zis: Ce veste ne aduceti? 18.9 Haidem, au raspuns ei, sa ne suim impotriva lor; caci am vazut tara, si iata ca era foarte buna. Ce! Stati si nu ziceti nimic? Nu fiti lenesi si porniti sa puneti stapanire pe tara aceasta. 18.10 Cand veti intra in ea, veti da peste un popor care sta fara frica. Tara este mare, si Dumnezeu a dat-o in mainile voastre; este un loc unde nu lipseste nimic din tot ce este pe pamant. 18.11 Sase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Torea si Estaol, incinsi cu armele lor de razboi. 18.12 S-au suit, si au tabarat la Chiriat-Iearim in Iuda; de aceea locul acesta, care este inapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pana in ziua de azi Mahane-Dan (Tabara lui Dan). 18.13 Au trecut de acolo in muntele lui Efraim si au ajuns pana la casa lui Mica. 18.14 Atunci cei cinci oameni care se dusesera sa iscodeasca tara Lais, au luat cuvantul si au zis fratilor lor: Stiti ca in casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit si un chip turnat? Vedeti acum ce aveti de facut. 18.15 Ei s-au abatut pe acolo, au intrat in casa tanarului Levit, in casa lui Mica, si l-au intrebat de sanatate! 18.16 Cei sase sute de oameni din fiii lui Dan, incinsi cu armele lor de razboi, stateau la intrarea portii. 18.17 Si cei cinci oameni care se dusesera sa iscodeasca tara, s-au suit si au intrat in casa; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, si chipul turnat, in timp ce preotul era la intrarea portii cu cei sase sute de oameni, incinsi cu armele lor de razboi. 18.18 Cand au intrat in casa lui Mica, si au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, si chipul turnat, preotul le-a zis: Ce faceti? 18.19 Ei au raspuns: Taci, pune-ti mana la gura, si vino cu noi; sa ne fii parinte si preot. Mai bine este sa fii preot la casa unui singur om, sau sa fii preotul unei semintii si unei familii din Israel? 18.20 Preotul s-a bucurat in inima lui; a luat efodul, terafimii, si chipul cioplit, si s-a unit cu ceata poporului. 18.21 Au pornit iarasi la drum si au plecat, punand inaintea lor copiii, vitele si calabalacurile. 18.22 Dupa ce se departasera bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau in casele vecine cu a lui Mica s-au strans si au urmarit pe fiii lui Dan. 18.23 Au strigat dupa fiii lui Dan, care s-au intors si au zis lui Mica: Ce ai, si ce inseamna gloata aceasta de oameni? 18.24 El a raspuns: Dumnezeii mei, pe care mi-i facusem, mi i-ati luat impreuna cu preotul si ati plecat: ce-mi mai ramane? Cum puteti dar sa-mi spuneti: Ce ai? 18.25 Fiii lui Dan i-au zis: Sa nu-ti auzim glasul; caci altfel niste oameni amarati se vor arunca asupra voastra, si te vei pierde si pe tine si pe cei din casa ta. 18.26 Si fiii lui Dan si-au vazut mai departe de drum. Mica, vazand ca sunt mai tari decat el, s-a intors si a venit acasa. 18.27 Au ridicat dar ce facuse Mica, si au luat pe preotul care era in slujba lui, si s-au napustit asupra Laisului, asupra unui popor linistit si in pace; l-au trecut prin ascutisul sabiei, si au ars cetatea. 18.28 Nimeni n-a izbavit-o, caci era departe de Sidon, si locuitorii ei n-aveau nici o legatura cu alti oameni: ea era in valea care se intinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, si au locuit in ea; 18.29 au numit-o Dan, dupa numele lui Dan, tatal lor, care se nascuse lui Israel; dar cetatea se chema mai inainte Lais. 18.30 Au inaltat pentru ei chipul cioplit; si Ionatan, fiul lui Ghersom, fiul lui Moise, el si fiii lui au fost preotii semintiei Danitilor, pana pe vremea robirii tarii. 18.31 Au asezat pentru ei chipul cioplit pe care-l facuse Mica, in tot timpul cat a fost casa lui Dumnezeu la Silo.

Judecatori 19

19.1 Pe vremea cand nu era imparat in Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, si-a luat ca tiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 19.2 Tiitoarea nu i-a fost credincioasa, si l-a parasit ca sa se duca in casa tatalui ei in Betleemul lui Iuda, unde a ramas timp de patru luni. 19.3 Barbatul ei s-a sculat si s-a dus la ea, ca sa-i vorbeasca inimii si s-o aduca inapoi. Avea cu el pe sluga lui si doi magari. Ea l-a adus in casa tatalui ei; si cand l-a vazut tatal femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie. 19.4 Socrul sau, tatal femeii aceleia tinere, l-a tinut la el trei zile. Au mancat si au baut, si au ramas noaptea acolo. 19.5 A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineata, si Levitul se pregatea sa plece. Dar tatal tinerei femei a zis ginerelui sau: Ia o bucata de paine, ca sa prinzi la inima; si apoi veti pleca. 19.6 Si au sezut de au mancat si au baut amandoi. Apoi tatal tinerei femei a zis barbatului: Hotaraste-te dar sa ramai aici la noapte, si sa ti se inveseleasca inima. 19.7 Barbatul se scula sa plece; dar in urma staruintelor socrului sau, a ramas acolo si noaptea aceea. 19.8 In ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineata sa plece. Atunci tatal tinerei femei a zis: Intareste-ti mai intai inima, te rog; si ramai pana ce se va pleca ziua spre seara. Si au mancat amandoi. 19.9 Barbatul se scula sa plece, cu tiitoarea si sluga lui; dar socrul sau, tatal tinerei femei, i-a zis: Iata ca ziua a trecut, e tarziu, ramai dar peste noapte aici; iata ca ziua se pleaca spre noapte, ramai aici peste noapte, si sa ti se inveseleasca inima; maine va veti scula dis-de-dimineata ca sa porniti la drum, si te vei duce la cortul tau. 19.10 Barbatul n-a vrut sa mai ramana si in noaptea aceea, ci s-a sculat si a plecat. A ajuns pana in fata Iebusului, adica Ierusalimul, cu cei doi magari inseuati si cu tiitoarea lui. 19.11 Cand s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seara. Sluga a zis atunci stapanului sau: Haidem, sa ne indreptam spre cetatea aceasta a Iebusitilor, si sa ramanem in ea peste noapte. 19.12 Stapanul sau i-a raspuns: Nu putem sa intram intr-o cetate straina, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci sa mergem pana la Ghibea. 19.13 A mai zis slugii sale: Haidem, sa ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, si sa ramanem acolo peste noapte. 19.14 Au mers mai departe, si apunea soarele cand s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. 19.15 S-au indreptat intr-acolo ca sa se duca sa ramana peste noapte in Ghibea. Levitul a intrat, si s-a oprit in piata cetatii. Nu s-a gasit nimeni care sa-i primeasca in casa sa ramana peste noapte. 19.16 Si iata ca un batran se intorcea seara de la munca campului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, si oamenii din locul acela erau Beniamiti. 19.17 El a ridicat ochii si a vazut pe calator in piata cetatii. Si batranul i-a zis: Incotro mergi, si de unde vii? 19.18 El i-a raspuns: Venim din Betleemul lui Iuda si mergem pana la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Ma dusesem la Betleemul lui Iuda, si acum ma duc la casa Domnului. Dar nu se gaseste nimeni sa ma primeasca in casa. 19.19 Avem insa paie si nutret pentru magarii nostri; avem si paine si vin pentru mine, pentru roaba ta, si pentru baiatul care este cu robii tai. Nu ducem lipsa de nimic. 19.20 Batranul a zis: Pacea sa fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai sa nu ramai in piata peste noapte. 19.21 L-a dus in casa lui, si a dat nutret magarilor. Calatorii si-au spalat picioarele; apoi au mancat si au baut. 19.22 Pe cand se inveseleau ei, iata ca oamenii din cetate, niste fii ai lui Belial, oameni stricati, au inconjurat casa, au batut la poarta, si au zis batranului, stapanul casei: Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca sa ne impreunam cu el. 19.23 Stapanul casei a iesit la ei, si le-a zis: Nu, fratilor, va rog sa nu faceti un lucru asa de rau; fiindca omul acesta a intrat in casa mea, nu savarsiti miselia aceasta. 19.24 Iata ca am o fata fecioara, si omul acesta are o tiitoare; vi le voi aduce afara: necinstiti-le, si faceti-le ce va va placea. Dar nu savarsiti cu omul acesta o fapta asa de nelegiuita. 19.25 Oamenii aceia n-au vrut sa-l asculte. Atunci omul si-a luat tiitoarea, si le-a adus-o afara. Ei s-au impreunat cu ea, si si-au batut joc de ea toata noaptea pana dimineata: si i-au dat drumul cand se lumina de ziua. 19.26 Catre ziua, femeia aceasta a venit si a cazut la usa casei omului la care era barbatul ei, si a ramas acolo pana la ziua. 19.27 Si dimineata, barbatul ei s-a sculat, a deschis usa casei, si a iesit ca sa-si urmeze drumul mai departe. Dar iata ca femeia, tiitoarea lui, era intinsa la usa casei, cu mainile pe prag. 19.28 El i-a zis: Scoala-te, si haidem sa mergem! Ea n-a raspuns. Atunci barbatul a pus-o pe magar, si a plecat acasa. 19.29 Cand a ajuns acasa, a luat un cutit, a apucat pe tiitoarea lui, si a taiat-o madular cu madular in douasprezece bucati, pe care le-a trimis in tot tinutul lui Israel. 19.30 Toti cei ce au vazut lucrul acesta, au zis: Niciodata nu s-a intamplat si nu s-a vazut asa ceva, de cand s-au suit copiii lui Israel din Egipt pana in ziua de azi; luati aminte dar la lucrul aceasta, sfatuiti-va si vorbiti!

Judecatori 20

20.1 Totii copiii lui Israel au iesit de la Dan pana la Beer-Seba si tara Galaadului, si adunarea s-a strans ca un singur om inaintea Domnului, la Mitpa. 20.2 Capeteniile intregului popor, toate semintiile lui Israel, au venit in adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedestri, care scoteau sabia. 20.3 Si fiii lui Beniamin au auzit ca se suisera copiii lui Israel la Mitpa. Copiii lui Israel au zis: Spuneti cum s-a intamplat aceasta nelegiuire? 20.4 Atunci Levitul, barbatul femeii care fusese ucisa, a luat cuvantul, si a zis: Ajunsesem, impreuna cu tiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca sa ramanem peste noapte acolo. 20.5 Locuitorii din Ghibea s-au sculat impotriva mea, si au inconjurat noaptea casa in care eram. Aveau de gand sa ma omoare, au siluit pe tiitoarea mea, pana cand a murit. 20.6 Mi-am luat tiitoarea, si am taiat-o in bucati, pe care le-am trimis in tot tinutul mostenirii lui Israel; caci au savarsit o nelegiuire si o miselie in Israel. 20.7 Iata-va pe toti, copii ai lui Israel; sfatuiti-va, si luati o hotarare aici! 20.8 Tot poporul s-a sculat ca un singur om, si a zis: Nici unul din noi sa nu se duca in cortul lui, si nimeni sa nu se intoarca acasa. 20.9 Iata acum ce vom face cetatii Ghibea: sa mergem impotriva ei dupa cum vom iesi la sort. 20.10 Sa luam din toate semintiile lui Israel zece oameni din o suta, o suta dintr-o mie, si o mie din zece mii; ei sa se duca sa caute merinde pentru popor, pentru ca, la intoarcerea lor, sa facem cetatii Ghibea din Beniamin potrivit cu toata miselia pe care a facut-o ea in Israel. 20.11 Astfel toti barbatii lui Israel s-au strans impotriva cetatii, uniti ca un singur om. 20.12 Semintiile lui Israel au trimis niste oameni in toate familiile lui Beniamin, ca sa-i spuna: Ce inseamna nelegiuirea aceasta care s-a facut intre voi? 20.13 Scoateti afara acum pe oamenii aceia stricati din Ghibea, ca sa-i omoram si sa curatim raul din mijlocul lui Israel. Dar Beniamitii n-au vrut sa asculte glasul fratilor lor, copiii lui Israel. 20.14 Beniamitii au iesit din cetatile lor, si s-au strans la Ghibea, ca sa lupte impotriva copiilor lui Israel. 20.15 Numarul Beniamitilor iesiti in ziua aceea din cetati fost de douazeci si sase de mii de oameni, care scoteau sabia, fara sa se mai socoteasca si locuitorii din Ghibea, care alcatuiau sapte sute de oameni alesi. 20.16 In tot poporul acesta, erau sapte sute de oameni alesi care nu se slujeau de mana dreapta; toti acestia, aruncand o piatra cu prastia, puteau sa ocheasca un fir de par, si nu dadeau gres. 20.17 S-a facut si numaratoarea barbatilor lui Israel, afara de ai lui Beniamin, si s-a gasit patru sute de mii care scoteau sabia, toti barbatii de razboi. 20.18 Si copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit la Betel, si au intrebat pe Dumnezeu, zicand: Cine din noi sa se suie intai ca sa lupte impotriva fiilor lui Beniamin? Domnul a raspuns: Iuda sa se suie intai. 20.19 Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineata, si au tabarat la Ghibea. 20.20 Si barbatii lui Israel au inaintat ca sa inceapa lupta impotriva barbatilor lui Beniamin, si s-au asezat in linie de bataie impotriva lor inaintea cetatii Ghibea. 20.21 Fiii lui Beniamin au iesit din Ghibea, si in ziua aceea au culcat la pamant douazeci si doua de mii de oameni din Israel. 20.22 Poporul, barbatii lui Israel, s-au imbarbatat, si s-au asezat din nou in linie de bataie in locul unde se asezasera in ziua intai. 20.23 Si copiii lui Israel s-au suit, si au plans inaintea Domnului pana seara; au intrebat pe Domnul, si au zis: Sa ma mai sui la lupta impotriva fiilor fratelui meu Beniamin? Domnul a raspuns: Suiti-va impotriva lui. 20.24 Copiii lui Israel au inaintat impotriva fiilor lui Beniamin, in ziua a doua. 20.25 Si in aceeasi zi, Beniamitii le-au iesit inainte din Ghibea, si iarasi au culcat la pamant optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toti in stare sa poarte armele. 20.26 Totii copiii lui Israel si tot poporul s-au suit si au venit la Betel; au plans si au ramas acolo inaintea Domnului, au postit in ziua aceea pana seara, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire inaintea Domnului. 20.27 Si copiii lui Israel au intrebat pe Domnul acolo se gasea atunci chivotul legamantului lui Dumnezeu~ 20.28 si Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, statea pe vremea aceea inaintea lui Dumnezeu, si au zis: Sa mai pornesc la lupta impotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau sa ma las? Domnul a raspuns: Suiti-va, caci maine ii voi da in mainile voastre. 20.29 Atunci Israel a pus niste oameni la panda in jurul cetatii Ghibea. 20.30 Copiii lui Israel s-au suit impotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, si s-au asezat in linie de bataie inaintea cetatii Ghibea, ca si in celelalte dati. 20.31 Si fiii lui Beniamin au iesit inaintea poporului, si au fost trasi departe de cetate. Au inceput sa loveasca de moarte in popor, ca si in celelalte dati, pe drumurile cele mari, care suie: unul la Betel si altul la Ghibea prin campie, si au ucis aproape treizeci de barbati din Israel. 20.32 Fiii lui Beniamin ziceau: Iata-i batuti inaintea noastra ca si mai inainte! Dar copiii lui Israel ziceau: Sa fugim, si sa-i tragem departe de cetate la drumul mare. 20.33 Toti barbatii lui Israel si-au parasit locurile, si s-au insiruit de bataie la Baal-Tamar; si oamenii lui Israel, care stateau la panda, s-au aruncat din locul in care erau, din Maare-Ghibea. 20.34 Zece mii de oameni alesi din tot Israelul au ajuns inaintea cetatii Ghibea. Lupta a fost apriga, si Beniamitii nu-si inchipuiau prapadul prin care aveau sa treaca. 20.35 Domnul a batut pe Beniamin inaintea lui Israel, si copiii lui Israel au ucis in ziua aceea douazeci si cinci de mii o suta de oameni din Beniamin, toti in stare sa poarte armele. 20.36 Fiii lui Beniamin credeau ca barbatii lui Israel sunt batuti, caci acestia faceau loc Beniamitilor si se bizuiau pe oamenii pe care-i pusesera la panda impotriva cetatii Ghibea. 20.37 Oamenii de la panda s-au aruncat repede asupra cetatii Ghibea, au pornit inainte si au trecut toata cetatea prin ascutisul sabiei. 20.38 Dupa un semn asupra caruia se invoisera cu barbatii lui Israel, cei de la panda aveau sa faca sa se inalte din cetate un fum gros. 20.39 Atunci barbatii lui Israel s-au intors in lupta. Beniamintii le omorasera aproape treizeci de oameni, si ziceau: Negresit, iata-i batuti inaintea noastra ca in cea dintai lupta! 20.40 Dar un fum gros incepea sa se inalte atunci din cetate. Beniamitii s-au uitat inapoi; si iata ca flacarile se ridicau din cetatea intreaga spre cer. 20.41 Barbatii lui Israel se intorsesera; si barbatii lui Beniamin s-au inspaimantat, vazand prapadul care avea sa-i ajunga. 20.42 Au dat dosul inaintea barbatilor lui Israel, si au fugit pe calea care duce in pustie., Dar navalitorii s-au luat dupa ei, iar pe cei ce iesisera din cetate i-au culcat la pamant, caci ii prinsesera la mijloc. 20.43 Au inconjurat pe Beniamin, l-au gonit si l-au zdrobit de indata ce voia sa se odihneasca, pana in fata cetatii Ghibea inspre soare rasare. 20.44 Optsprezece mii de barbati au cazut din Beniamin, toti voinici. 20.45 Din cei ce au dat dosul ca sa fuga spre pustie la stanca Rimon, barbatii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmarit pana la Ghideom, si au ucis din ei doua mii. 20.46 Intreg numarul Beniamitilor care au pierit in ziua aceea a fost de douazeci si cinci de mii de oameni in stare sa poarte armele, toti voinici. 20.47 Sase sute de oameni erau cei ce dadusera dosul si fugisera spre pustie la stanca Rimon; acolo au ramas patru luni. 20.48 Barbatii lui Israel s-au intors la fiii lui Beniamin, si i-au trecut prin ascutisul sabiei, de la oamenii din cetati pana la dobitoace, si tot ce au gasit. Au pus de asemenea foc tuturor cetatilor pe care le-au gasit in cale.

Judecatori 21

21.1 Barbatii lui Israel jurasera la Mitpa, zicand: Nici unul din noi sa nu-si dea fata dupa un Beniamit. 21.2 Poporul a venit la Betel, si a stat inaintea lui Dumnezeu pana seara. Au ridicat glasul, au varsat multe lacrimi~ 21.3 si au zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a intamplat asa ceva in Israel, sa lipseasca astazi o semintie intreaga din Israel? 21.4 A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineata; au zidit acolo un altar, si au adus arderi de tot si jertfe de multumire. 21.5 Copiii lui Israel au zis: Cine dintre toate semintiile lui Israel nu s-a suit la adunare inaintea Domnului? Caci facusera un juramant mare impotriva oricui nu s-ar sui la Domnul la Mitpa, si zisesera: Sa fie pedepsit cu moartea. 21.6 Copiilor lui Israel le parea rau de fratele lor Beniamin, si ziceau: Astazi a fost nimicita o semintie din Israel. 21.7 Cum sa facem rost de neveste celor ce au ramas cu viata, fiindca am jurat pe Domnul sa nu le dam fetele noastre de neveste? 21.8 Ei au zis deci: Este cineva dintre semintiile lui Israel care sa nu se fi suit la Domnul la Mitpa? Si nimeni din Iabes din Galaad nu venise in tabara, la adunare. 21.9 Au facut numaratoarea poporului, si nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad. 21.10 Atunci adunarea a trimis impotriva lor douasprezece mii de ostasi, dandu-le porunca aceasta: Duceti-va, si treceti prin ascutisul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile si copiii. 21.11 Iata ce sa faceti: sa nimiciti cu desavarsire orice barbat si orice femeie care a cunoscut impreunarea cu barbat. 21.12 Au gasit intre locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcasera cu barbat, si le-au adus in tabara la Silo, care este in tara Canaanului. 21.13 Toata adunarea a trimis soli sa vorbeasca fiilor lui Beniamin care erau la stanca Rimon, si sa le vesteasca pacea. 21.14 In timpul acela Beniamitii s-au intors si li s-au dat de neveste acelea pe care le lasasera cu viata din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. 21.15 Poporului ii parea rau de Beniamin, caci Domnul facuse o spartura in semintiile lui Israel. 21.16 Batranii adunarii au zis: Cum sa facem rost de neveste pentru cei ramasi, caci femeile lui Beniamin au fost nimicite? 21.17 Si au zis: Cei ce au mai ramas din Beniamin, sa-si pastreze mostenirea, ca sa nu se stearga o semintie din Israel. 21.18 Dar noi nu putem sa dam pe fetele noastre dupa ei, caci copiii lui Israel au jurat, zicand: Blestemat sa fie cine va da o nevasta unui Beniamit! 21.19 Si au zis: Iata, in fiecare an este o sarbatoare a Domnului la Silo, care este la miaza noapte de Betel, la rasaritul drumului care suie din Betel la Sihem, si la miaza-zi de Lebona. 21.20 Apoi au dat urmatoarea porunca fiilor lui Beniamin: Duceti-va si stati la panda in vii. 21.21 Uitati-va, si cand veti vedea pe fetele din Silo iesind sa joace, sa iesiti din vii, sa va luati fiecare cate o nevasta din fetele din Silo, si sa va duceti in tara lui Beniamin. 21.22 Daca parintii sau fratii lor vor veni sa se planga la noi, le vom spune: Dati-ni-le noua, caci n-am luat cate o nevasta de fiecare in razboi. Nu voi li le-ati dat: numai atunci, ati fi vinovati. 21.23 Fiii lui Beniamin au facut asa: si-au luat neveste, dupa numarul lor, dintre jucatoarele pe care le-au rapit; apoi au plecat si s-au intors in mostenirea lor; au zidit iarasi, cetatile, si au locuit acolo. 21.24 Si in acelasi timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare in semintia lui si in familia lui, si s-a intors fiecare in mostenirea lui. 21.25 Pe vremea aceea, nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea.

Rut 1

1.1 Pe vremea judecatorilor, a fost o foamete in tara. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa si cu cei doi fii ai lui, sa locuiasca pentru o vreme in tara Moabului. 1.2 Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, si cei doi fii ai lui se numeau Mahlon si Chilion: erau Efratiti, din Betleemul lui Iuda. Ajungand in tara Moabului, si-au asezat locuinta acolo. 1.3 Elimelec, barbatul Naomei, a murit, si ea a ramas cu cei doi fii ai ei. 1.4 Ei si-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, si cealalta Rut, si au locuit acolo aproape zece ani. 1.5 Mahlon si Chilion au murit si ei amandoi, si Naomi a ramas fara cei doi fii ai ei si fara barbat. 1.6 Apoi s-a sculat, ea si nurorile ei, ca sa se intoarca in tara ei din tara Moabului, caci aflase in tara Moabului ca Domnul cercetase pe poporul Sau si-i daduse paine. 1.7 Ea a iesit din locul in care locuia insotita de cele doua nurori ale ei, si a pornit ca sa se intoarca in tara lui Iuda. 1.8 Naomi a zis atunci celor doua nurori ale ei: Duceti-va si intoarceti-va fiecare la casa mamei ei! Domnul sa Se indure de voi, cum v-ati indurat si voi de cei ce au murit si de mine! 1.9 Sa va dea Domnul sa gasiti odihna fiecare in casa unui barbat! Si le-a sarutat. Ele au ridicat glasul, si au plans; 1.10 si i-au zis: Nu; noi vom merge cu tine la poporul tau. 1.11 Naomi a zis: Intoarceti-va, fiicele mele! Pentru ce sa veniti voi cu mine? Mai am eu oare fii in pantecele meu, ca sa poata fi barbatii vostri? 1.12 Intoarceti-va, fiicele mele, si duceti-va! Eu sunt prea batrana ca sa ma marit din nou. Si chiar daca as zice ca trag nadejde; chiar daca in noaptea aceasta as fi cu un barbat, si as naste fii~ 1.13 ati mai astepta voi pana sa se faca mari si ati vrea voi sa nu va maritati din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amarata decat voi, pentru ca mana Domnului s-a intins impotriva mea. 1.14 Si ele au ridicat glasul, si iarasi au plans. Orpa a sarutat pe soacra sa si a plecat, dar Rut s-a tinut de ea. 1.15 Naomi a zis catre Rut: Iata, cumnata ta s-a intors la poporul ei si la dumnezeii ei; intoarce-te si tu dupa cumnata ta. 1.16 Rut a raspuns: Nu sta de mine sa te las, si sa ma intorc de la tine! Incotro vei merge tu voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tau va fi poporul meu, si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu; 1.17 unde vei muri tu, voi muri si eu, si voi fi ingropata acolo. Faca-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea! 1.18 Naomi, vazand-o hotarata sa mearga cu ea, n-a mai staruit. 1.19 Au calatorit impreuna pana ce au ajuns la Betleem. Si cand au intrat in Betleem, toata cetatea s-a pus in miscare din pricina lor si femeile ziceau: Naomi (Placuta) este aceasta? 1.20 Ea le-a zis: Nu-mi mai ziceti Naomi; ziceti-mi Mara (Amaraciune), caci cel Atotputernic m-a umplut de amaraciune. 1.21 La plecare eram in belsug, si acum Domnul ma aduce inapoi cu mainile goale. De ce sa-mi mai ziceti Naomi, cand Domnul S-a rostit impotriva mea, si Cel Atotputernic m-a intristat? 1.22 Astfel s-au intors din tara Moabului Naomi si nora sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la inceputul seceratului orzurilor.

Rut 2

2.1 Naomi avea o ruda dupa barbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, si se numea Boaz. 2.2 Rut, Moabita, a zis catre Naomi: Lasa-ma, te rog, sa ma duc sa strang spice de pe campul aceluia inaintea caruia voi capata trecere. Ea i-a raspuns: Du-te, fiica mea. 2.3 Ea s-a dus intr-un ogor sa stranga spice pe urma seceratorilor. Si s-a intamplat ca ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. 2.4 Si iata ca Boaz a venit din Betleem, si a zis seceratorilor: Domnul sa fie cu voi! Ei i-au raspuns: Domnul sa te binecuvanteze! 2.5 Si Boaz a zis slujitorului insarcinat cu privegherea seceratorilor: A cui este tanara aceasta? 2.6 Slujitorul insarcinat cu privegherea seceratorilor a raspuns: Este o tanara Moabita, care s-a intors cu Naomi din tara Moabului. 2.7 Ea a zis: Da-mi voie sa strang si sa culeg spice dintre snopi, ramase pe urma seceratorilor. Si de azi dimineata, de cand a venit, a stat in picioare pana acum, si nu s-a odihnit decat o clipa in casa. 2.8 Boaz a zis catre Rut: Asculta, fiica, sa nu te duci sa culegi spice in alt ogor; sa nu te departezi de aici, si ramai cu slujnicele mele. 2.9 Uita-te unde vor secera pe campii, si du-te dupa ele. Am poruncit slugilor mele sa nu se atinga de tine. Si cand iti va fi sete, sa te duci la vase, si sa bei din ce vor scoate slugile. 2.10 Atunci ea s-a aruncat cu fata la pamant, si i-a zis: Cum am capatat eu trecere inaintea ta, ca sa te ingrijesti de mine, o straina? 2.11 Boaz i-a raspuns: Mi s-a spus tot ce ai facut pentru soacra ta, de la moartea barbatului tau, si cum ai parasit pe tatal tau si pe mama ta si tara in care te-ai nascut, ca sa mergi la un popor pe care nu-l cunosteai mai inainte. 2.12 Domnul sa-ti rasplateasca ce ai facut, si plata sa-ti fie deplina din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale carui aripi ai venit sa te adapostesti! 2.13 Si ea a zis: O! sa capat trecere inaintea ta, domnul meu! Caci tu m-ai mangaiat, si vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Si totusi eu nu sunt nici macar ca una din slujnicele tale. 2.14 La vremea pranzului, Boaz a zis catre Rut: Apropie-te, mananca paine, si inmoaie-ti bucata in otet. Ea a sezut langa seceratori. I-au dat graunte prajite; a mancat si s-a saturat si ce a ramas a strans. 2.15 Apoi s-a sculat sa culeaga spice. Boaz a dat urmatoarea porunca slujitorilor sai: Lasati-o sa culeaga spice si intre snopi, si sa n-o opriti; 2.16 si chiar voi sa-i scoateti din snopi cateva spice; s-o lasati sa culeaga spice, si sa n-o infruntati. 2.17 Ea a cules spice de pe camp pana seara, si a batut ce culesese. A iesit aproape o efa de orz. 2.18 A luat-o si a intrat in cetate, si soacra sa a vazut ce culesese. Rut a scos si ramasitele de la pranz si i le-a dat. 2.19 Soacra sa i-a zis: Unde ai cules astazi spice, si unde ai muncit? Binecuvantat sa fie cel ce s-a ingrijit de tine! Si Rut a spus soacrei sale la cine muncise: Omul la care am muncit azi, a zis ea, se numeste Boaz. 2.20 Naomi a zis nurorii sale: Sa fie binecuvantat de Domnul, care este plin de indurare pentru cei vii, cum a fost si pentru cei ce au murit. Omul acesta este ruda cu noi, i-a mai spus Naomi, este din cei ce au drept de rascumparare asupra noastra. 2.21 Rut, Moabita, a adaugat: El mi-a mai zis: Ramai cu slugile mele, pana vor ispravi de secerat. 2.22 Si Naomi a zis catre nora sa Rut: Este bine, fiica mea, sa iesi cu slujnicele lui, si sa nu te intalneasca cineva in alt ogor. 2.23 Ea s-a tinut dar de slujnicele lui Boaz, ca sa culeaga spice, pana la sfarsitul seceratului orzurilor si seceratului graului. Si locuia cu soacra sa.

Rut 3

3.1 Soacra sa Naomi i-a zis: Fiica mea, as vrea sa-ti dau un loc de odihna, ca sa fii fericita. 3.2 Si acum Boaz, cu ale carui slujnice ai fost, nu este el ruda cu noi? Iata, el are sa vanture la noapte orzurile in arie. 3.3 Spala-te si unge-te, apoi imbraca-te cu hainele tale, si pogoara-te la arie. Sa nu te faci cunoscuta lui, pana va ispravi de mancat si de baut. 3.4 Si cand se va duce sa se culce, inseamna-ti locul unde se culca. Apoi du-te, descopera-i picioarele, si culca-te. Si el insusi iti va spune ce sa faci. 3.5 Ea i-a raspuns: Voi face tot ce ai spus. 3.6 Rut s-a pogorat la arie, si a facut tot ce poruncise soacra sa. 3.7 Boaz a mancat si a baut, si inima-i era vesela. S-a dus si s-a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci incet de tot, i-a descoperit picioarele, si s-a culcat. 3.8 La miezul noptii, omul s-a speriat; s-a plecat, si iata ca o femeie era culcata la picioarele lui. 3.9 El a zis: Cine esti tu? Ea raspuns: Eu sunt Rut, slujnica ta; intinde-ti poala hainei peste slujnica ta, caci ai drept de rascumparare. 3.10 Si el a zis: Fii binecuvantata de Domnul, fiica! Aceasta fapta de pe urma marturiseste si mai mult pentru tine decat cea dintai, ca n-ai umblat dupa tineri, saraci sau bogati. 3.11 Acum, fiica, nu te teme, iti voi face tot ce vei zice, caci toata cetatea stie ca esti o femeie cinstita. 3.12 Este adevarat ca am drept de rascumparare, dar este o alta ruda mai aproape decat mine. 3.13 Ramai in noaptea aceasta aici. Si maine, daca vrea sa te rascumpere, bine, sa te rascumpere; dar daca nu-i place sa te rascumpere, te voi rascumpara eu, viu este Domnul! Culca-te aici pana dimineata. 3.14 Ea a ramas culcata la picioarele lui pana dimineata, si s-a sculat mai inainte de a se putea cunoaste unul pe altul. Boaz a zis: Sa nu stie nimeni ca a intrat o femeie in arie! 3.15 Si a adaugat: Adu mantaua de pe tine, si tine-o. Ea a tinut-o, si el a masurat sase masuri de orz, si le-a pus pe ea. Apoi a intrat in cetate. 3.16 Rut s-a intors la soacra sa, si Naomi, a zis: Tu esti, fiica mea? Rut i-a istorisit tot ce-i facuse omul acela. 3.17 Ea a zis: Mi-a dat aceste sase masuri de orz, zicand: Sa nu te intorci cu mainile goale la soacra ta. 3.18 Si Naomi a zis: Fii linistita, fiica mea, pana vei sti cum se va ispravi lucrul acesta, caci omul acesta nu va avea odihna pana nu va sfarsi lucrul chiar astazi.

Rut 4

4.1 Boaz s-a suit la poarta cetatii, si s-a oprit acolo. Si iata ca cel ce avea drept de rascumparare, si despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: Hei, cutare, apropie-te, stai aici. Si el s-a apropiat, si s-a oprit. 4.2 Boaz a luat atunci zece oameni dintre batranii cetatii, si a zis: Sedeti aici. Si ei au sezut jos. 4.3 Apoi a zis celui ce avea drept de rascumparare: Naomi, intorcandu-se din tara Moabului, a vandut bucata de pamant care era a fratelui nostru Elimelec. 4.4 Am crezut de datoria mea sa te instiintez despre aceasta, si sa-ti spun: Cumpar-o, in fata locuitorilor si in fata batranilor poporului meu. Daca vrei s-o rascumperi, rascumpar-o; dar daca nu vrei, spune-mi, ca sa stiu. Caci nu este nimeni inaintea ta care sa aiba dreptul de rascumparare, si dupa tine eu am dreptul acesta. Si el a raspuns: O voi rascumpara. 4.5 Boaz a zis: In ziua in care vei cumpara tarina din mana Naomei, o vei cumpara in acelasi timp si de la Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca sa ridici numele mortului in mostenirea lui. 4.6 Si cel ce avea drept de rascumparare a raspuns: Nu pot s-o rascumpar pe socoteala mea, de frica sa nu-mi stric mostenirea mea; ia tu dreptul de rascumparare, caci eu nu pot s-o rascumpar. 4.7 Odinioara in Israel, pentru intarirea unei rascumparari sau unui schimb, omul isi scotea incaltamintea si o dadea celuilalt: aceasta slujea ca marturie in Israel. 4.8 Cel ce avea drept de rascumparare a zis dar lui Boaz: Cumpar-o pe socoteala ta! Si si-a scos incaltamintea. 4.9 Atunci Boaz a zis batranilor si intregului popor: Voi sunteti martori azi ca am cumparat din mana Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion si al lui Mahlon~ 4.10 si ca mi-am cumparat de asemenea de nevasta pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca sa ridic numele mortului in mostenirea lui, si pentru ca numele mortului sa nu fie sters dintre fratii lui si din poarta locului lui. Voi sunteti martori azi despre aceasta! 4.11 Tot poporul care era la poarta si batranii au zis: Suntem martori! Domnul sa faca pe femeia care intra in casa ta ca Rahela si ca Lea, care amandoua au zidit casa lui Israel! Arata-ti puterea in Efrata, si fa-ti un nume in Betleem! 4.12 Samanta pe care ti-o va da Domnul, prin aceasta tanara femeie, sa-ti faca o casa asemenea casei lui Peret, care s-a nascut lui Iuda din Tamar! 4.13 Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevasta, si el a intrat la ea. Domnul a facut-o sa zamisleasca, si ea a nascut un fiu. 4.14 Femeile au zis Naomei: Binecuvantat sa fie Domnul, care nu te-a lasat lipsita azi de un barbat cu drept de rascumparare, si al carui nume va fi laudat in Israel! 4.15 Copilul acesta iti va inviora sufletul, si va fi sprijinul batranetelor tale; caci l-a nascut nora ta, care te iubeste, si care face pentru tine mai mult decat sapte fii. 4.16 Naomi a luat copilul, l-a tinut in brate, si a vazut de el. 4.17 Vecinele i-au pus nume, zicand: Un fiu s-a nascut Naomei! Si l-au numit Obed. Acesta a fost tatal lui Isai, tatal lui David. 4.18 Iata samanta lui Peret. Peret a fost tatal lui Hetron; 4.19 Hetron a fost tatal lui Ram; Ram a fost tatal lui Aminadab; 4.20 Aminadab a fost tatal lui Nahson: Nahson a fost tatal lui Salmon; 4.21 Salmon a fost tatal lui Boaz; Boaz a fost tatal lui Obed; 4.22 Obed a fost tatal lui Isai; si Isai a fost tatal lui David.

1 Samuel 1

1.1 Era un om din Ramataim-Tofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Tuf, Efratit. 1.2 El avea doua neveste; una se numea Ana, iar cealalta Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. 1.3 Omul acesta se suia in fiecare an din cetatea sa la Silo, ca sa se inchine inaintea Domnului ostirilor si sa-I aduca jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni si Fineas, preoti ai Domnului. 1.4 In ziua cand isi aducea Elcana jertfa, dadea parti nevestei sale Penina, tuturor fiilor, si tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 1.5 Dar Anei ii dadea o parte indoita; caci iubea pe Ana. Dar Domnul o facuse stearpa. 1.6 Potrivnica ei o intepa dese ori, ca s-o faca sa se manie, pentru ca Domnul o facuse stearpa. 1.7 Si in toti anii era asa. Ori de cate ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o intepa la fel. Atunci ea plangea si nu manca. 1.8 Elcana, barbatul ei, ii zicea: Ano, pentru ce plangi, si nu mananci? Pentru ce ti-este intristata inima? Oare nu pretuiesc eu pentru tine mai mult decat zece fii? 1.9 Ana s-a sculat, dupa ce au mancat si au baut ei la Silo. Preotul Eli sedea pe un scaun, langa unul din usiorii Templului Domnului. 1.10 Si Ana se ruga Domnului cu sufletul amarat si plangea! 1.11 Ea a facut o juruinta, si a zis: Doamne, Dumnezeul ostirilor! Daca vei binevoi sa cauti spre intristarea roabei Tale, daca-Ti vei aduce aminte de mine si nu vei uita pe roaba Ta, si daca vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi inchina Domnului pentru toate zilele vietii lui, si brici nu va trece peste capul lui. 1.12 Fiindca ea statea multa vreme in rugaciune inaintea Domnului, Eli se uita cu bagare de seama la gura ei. 1.13 Ana vorbea in inima ei, si numai buzele si le misca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea ca este beata~ 1.14 si i-a zis: Pana cand vei fi beata? Du-te de te trezeste. 1.15 Ana a raspuns: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care sufera in inima ei, si n-am baut nici vin, nici bautura ametitoare; ci imi varsam sufletul inaintea Domnului. 1.16 Sa nu iei pe roaba ta drept o femeie stricata, caci numai prea multa mea durere si suparare m-a facut sa vorbesc pana acum. 1.17 Eli a luat din nou cuvantul, si a zis: Du-te in pace, si Dumnezeul lui Israel sa asculte rugaciunea pe care I-ai facut-o! 1.18 Ea a zis: Sa capete roaba ta trecerea inaintea ta! Si femeia a plecat. A mancat, si fata ei n-a mai fost aceeasi. 1.19 S-au sculat dis-de-dimineata, si, dupa ce s-au inchinat pana la pamant inaintea Domnului, s-au intors si au venit acasa la Rama. Elcana s-a culcat cu nevasta sa Ana, si Domnul si-a adus aminte de ea. 1.20 Cand i s-au implinit zilele, Ana a ramas insarcinata, si a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), caci a zis ea, de la Domnul l-am cerut. 1.21 Barbatul sau Elcana s-a suit apoi cu toata casa lui, sa aduca Domnului jertfa de peste an, si sa-si implineasca juruinta. 1.22 Dar Ana nu s-a suit, si a zis barbatului ei: Cand voi intarca copilul, il voi duce, ca sa fie pus inaintea Domnului si sa ramana acolo pentru totdeauna. 1.23 Elcana, barbatul ei, i-a zis: Fa ce vei crede, asteapta pana-l vei intarca. Numai implineasca-Si Domnul cuvantul Lui! Si femeia a ramas acasa, si a dat tata fiului ei, pana l-a intarcat. 1.24 Cand l-a intarcat, l-a suit cu ea, si a luat trei tauri, o efa de faina, si un burduf cu vin. L-a dus in casa Domnului la Silo: copilul era inca mic de tot. 1.25 Au junghiat taurii, si au dus copilul la Eli. 1.26 Ana a zis: Domnul meu, iarta-ma! Cat este de adevarat ca sufletul tau traieste, domnul meu, atat este de adevarat ca eu sunt femeia aceea care stateam aici langa tine si ma rugam Domnului. 1.27 Pentru copilul acesta ma rugam, si Domnul a ascultat rugaciunea pe care I-o faceam. 1.28 De aceea vreau sa-l dau Domnului: toata viata lui sa fie dat Domnului. Si s-au inchinat acolo inaintea Domnului.

1 Samuel 2

2.1 Ana s-a rugat, si a zis: Mi se bucura inima in Domnul, Puterea mea a fost inaltata de Domnul; Mi s-a deschis larg gura impotriva vrajmasilor mei, Caci ma bucur de ajutorul Tau. 2.2 Nimeni nu este sfant ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decat Tine; Nu este stanca asa ca Dumnezeul nostru. 2.3 Nu mai vorbiti cu atata ingamfare, Sa nu va mai iasa din gura cuvinte de mandrie; Caci Domnul este un Dumnezeu care stie totul, Si toate faptele sunt cantarite de El. 2.4 Arcul celor puternici s-a sfaramat, Si cei slabi sunt incinsi cu putere. 2.5 Cei ce erau satui, se inchiriaza pentru paine, Si cei ce erau flamanzi se odihnesc; Chiar cea stearpa naste de sapte ori, Si cea care avea multi copii sta lancezita. 2.6 Domnul omoara si invie, El pogoara in locuinta mortilor si El scoate de acolo. 2.7 Domnul saraceste si El imbogateste, El smereste si El inalta 2.8 El ridica din pulbere pe cel sarac, Ridica din gunoi pe cel lipsit. Ca sa-i puna sa sada alaturi cu cei mari. Si le da de mostenire un scaun de domnie imbracat cu slava; Caci ai Domnului sunt stalpii pamantului, Si pe ei a asezat El lumea. 2.9 El va pazi pasii preaiubitilor Lui, Dar cei rai vor fi nimiciti in intuneric; Caci omul nu va birui prin putere. 2.10 Vrajmasii Domnului vor tremura, Din inaltimea cerului El Isi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pamantului. El va da Imparatului Sau putere, Si El va inalta taria Unsului Lui. 2.11 Elcana s-a dus acasa, la Rama, si copilul a ramas in slujba Domnului, inaintea preotului Eli. 2.12 Fiii lui Eli erau niste oameni rai. Nu cunosteau pe Domnul. 2.13 Si iata care era felul de purtare al acestor preoti fata de popor. Cand aducea cineva o jertfa, venea sluga preotului in clipa cand se fierbea carnea. Tinand in mana o furculita cu trei coarne~ 2.14 o vara in cazan, in caldare, in tigaie sau in oala; si tot ce apuca cu furculita, lua preotul pentru el. Asa faceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 2.15 Chiar inainte de a arde grasimea, venea sluga preotului si zicea celui ce aducea jertfa: Da pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiarta, ci vrea carne cruda. 2.16 Si daca omul zicea: Dupa ce se va arde grasimea, vei lua ce-ti va placea, sluga raspundea: Nu! da mi acum, caci altfel iau cu sila. 2.17 Tinerii acestia se faceau vinovati inaintea Domnului de un foarte mare pacat, pentru ca nesocoteau darurile Domnului. 2.18 Samuel facea slujba inaintea Domnului; si copilul acesta era imbracat cu un efod de in. 2.19 Mama sa ii facea pe fiecare an o mantie mica, si i-o aducea cand se suia cu barbatul ei ca sa aduca jertfa din fiecare an. 2.20 Eli a binecuvantat pe Elcana si pe nevasta sa, si a zis: Sa dea Domnul sa ai copii din femeia aceasta, care sa inlocuiasca pe acela pe care l-a imprumutat ea Domnului! Si s-au intors acasa. 2.21 Cand a cercetat Domnul pe Ana, ea a ramas insarcinata, si a nascut trei fii si doua fiice. Si tanarul Samuel crestea inaintea Domnului. 2.22 Eli era foarte batran, si a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat si ca se culcau cu femeile care slujeau afara la usa cortului intalnirii. 2.23 El le-a zis: Pentru ce faceti astfel de lucruri? Caci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. 2.24 Nu, copii, ce aud spunandu-se despre voi, nu este bine; voi faceti pe poporul Domnului sa pacatuiasca. 2.25 Daca un om pacatuieste impotriva altui om, il va judeca Dumnezeu; dar daca pacatuieste impotriva Domnului, cine se va ruga pentru el? Totusi ei n-au ascultat de glasul tatalui lor, caci Domnul voia sa-i omoare. 2.26 Tanarul Samuel crestea mereu, si era placut Domnului si oamenilor. 2.27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, si i-a zis: Asa vorbeste Domnul: Nu M-am descoperit Eu casei tatalui tau, cand erau in Egipt, in casa lui Faraon? 2.28 Eu l-am ales dintre toate semintiile lui Israel, ca sa fie in slujba Mea, in preotie, ca sa se suie la altarul Meu, sa arda tamaia, si sa poarte efodul inaintea Mea; si am dat casei tatalui tau toate jertfele mistuite de foc si aduse de copiii lui Israel. 2.29 Pentru ce calcati voi in picioare jertfele Mele si darurile Mele, care am poruncit sa se faca in locasul Meu? Si cum se face ca tu cinstesti pe fiii tai mai mult decat pe Mine, ca sa va ingrasati din cele dintai roade luate din toate darurile poporului Meu Israel? 2.30 De aceea, iata ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spusesem ca si casa ta si casa tatalui tau au sa umble totdeauna inaintea Mea. Si acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Caci voi cinsti pe cine Ma cinsteste, dar cei ce Ma dispretuiesc, vor fi dispretuiti. 2.31 Iata ca vine vremea cand voi taia bratul tau si bratul casei tatalui tau, asa incat nu va mai fi nici un batran in casa ta. 2.32 Vei vedea un potrivnic al tau in locasul Meu, in timp ce Israel va fi coplesit de bunatati de Domnul; si nu va mai fi niciodata nici un batran in casa ta. 2.33 Voi lasa sa ramana la altarul Meu numai unul dintr-ai tai, ca sa ti se topeasca ochii de durere si sa ti se intristeze sufletul; dar toti ceilalti din casa ta vor muri in floarea varstei. 2.34 Si iata semnul celor ce se vor intampla celor doi fii ai tai Hofni si Fineas: amandoi vor muri intr-o zi. 2.35 Eu Imi voi pune un preot credincios, care va lucra dupa inima Mea si dupa sufletul Meu; ii voi zidi o casa statatoare, si va umbla totdeauna inaintea Unsului Meu. 2.36 Si oricine va mai ramane din casa ta va veni sa se arunce cu fata la pamant inaintea lui, pentru un ban de argint si pentru o bucata de paine, si va zice: Pune-ma, te rog, in una din slujbele preotiei, ca sa am o bucata de paine sa mananc.

1 Samuel 3

3.1 Tanarul Samuel slujea Domnului inaintea lui Eli. Cuvantul Domnului era rar in vremea aceea, si vedeniile nu erau dese. 3.2 Tot pe vremea aceea, Eli incepea sa aiba ochii tulburi, si nu mai putea sa vada. El statea culcat la locul lui~ 3.3 iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese inca; si Samuel era culcat in Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. 3.4 Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a raspuns: Iata-ma! 3.5 Si a alergat la Eli, si a zis: Iata-ma, caci m-ai chemat. Eli a raspuns. Nu te-am chemat; intoarce-te si te culca. Si s-a dus si s-a culcat. 3.6 Domnul a chemat din nou pe Samuel. Si Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, si a zis: Iata-ma, caci m-ai chemat. Eli a raspuns: Nu te-am chemat, fiule, intoarce-te si te culca. 3.7 Samuel nu cunostea inca pe Domnul, si Cuvantul Domnului nu-i fusese inca descoperit. 3.8 Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oara. Si Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, si a zis: Iata-ma, caci m-ai chemat. Eli a inteles ca Domnul cheama pe copil~ 3.9 si a zis lui Samuel: Du-te, de te culca; si daca vei mai fi chemat, sa spui: Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta. Si Samuel s-a dus sa se culce la locul lui. 3.10 Domnul a venit, S-a infatisat si l-a chemat ca si in celelalte dati: Samuele, Samuele! Si Samuel a raspuns: Vorbeste, caci robul Tau asculta. 3.11 Atunci Domnul a zis lui Samuel: Iata ca voi face in Israel un lucru care va asurzi urechile oricui il va auzi. 3.12 In ziua aceea voi implini asupra lui Eli tot ce am rostit impotriva casei lui; voi incepe si voi ispravi. 3.13 I-am spus ca vreau sa pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina faradelegii de care are cunostinta, si prin care fiii lui s-au facut vrednici de lepadat, fara ca el sa-i fi oprit. 3.14 De aceea jur casei lui Eli ca niciodata faradelegea casei lui Eli nu va fi ispasita, nici prin jertfe, nici prin daruri de mancare. 3.15 Samuel a ramas culcat pana dimineata, apoi a deschis usile casei Domnului. Samuel s-a temut sa istoriseasca lui Eli vedenia aceea. 3.16 Dar Eli a chemat pe Samuel, si a zis: Samuele, fiule! El a raspuns: Iata-ma! 3.17 Si Eli a zis: Care este cuvantul pe care ti l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu sa Se poarte cu tine cu toata asprimea, daca-mi ascunzi ceva din tot ce ti-a spus! 3.18 Samuel i-a istorisit tot, fara sa-i ascunda nimic. Si Eli a zis: Domnul este acesta, sa faca ce va crede! 3.19 Samuel crestea, Domnul era cu el, si n-a lasat sa cada la pamant nici unul din cuvintele sale. 3.20 Tot Israelul, de la Dan pana la Beer-Seba, a cunoscut ca Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului. 3.21 Domnul nu inceta sa Se arate in Silo; caci Domnul Se descoperea lui Samuel, in Silo, prin cuvantul Domnului.

1 Samuel 4

4.1 Chemarea lui Samuel a ajuns la cunostinta intregului Israel. Israel a iesit inaintea Filistenilor, ca sa lupte impotriva lor. Au tabarat langa Eben-Ezer, si Filistenii tabarasera la Afec. 4.2 Filistenii s-au asezat in linie de bataie impotriva lui Israel, si lupta a inceput. Israel a fost batut de Filisteni, care au omorat pe campul de bataie aproape patru mii de oameni. 4.3 Poporul s-a intors in tabara, si batranii lui Israel au zis: Pentru ce ne-a lasat Domnul sa fim batuti astazi de Filisteni? Haidem sa luam de la Silo chivotul legamantului Domnului, ca sa vina in mijlocul nostru, si sa ne izbaveasca din mana vrajmasilor nostri. 4.4 Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legamantului Domnului ostirilor, care sta intre heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni si Fineas, erau acolo, impreuna cu chivotul legamantului lui Dumnezeu. 4.5 Cand a intrat chivotul legamantului Domnului in tabara, tot Israelul a scos strigate de bucurie, de s-a cutremurat pamantul. 4.6 Rasunetul acestor strigate a fost auzit de Filisteni, si au zis: Ce inseamna strigatele acestea care rasuna in tabara Evreilor? Si au auzit ca sosise chivotul Domnului in tabara. 4.7 Filistenii s-au temut, pentru ca au crezut ca Dumnezeu venise in tabara. Vai de noi! au zis ei, caci n-a fost asa ceva pana acum. 4.8 Vai de noi! Cine ne va izbavi din mana acestor dumnezei puternici? Dumnezeii acestia au lovit pe Egipteni cu tot felul de urgii in pustie. 4.9 Intariti-va, si fiti oameni, Filistenilor, ca nu cumva sa fiti robi Evreilor, cum v-au fost ei robi voua: fiti oameni si luptati! 4.10 Filistenii au inceput lupta, si Israel a fost batut. Fiecare a fugit in cortul lui. Infrangerea a fost foarte mare, si din Israel au cazut treizeci de mii de oameni pedestri. 4.11 Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, si cei doi fii ai lui Eli, Hofni si Fineas, au murit. 4.12 Un om din Beniamin a alergat din tabara de bataie si a venit la Silo in aceeasi zi cu hainele sfasiate, si cu capul acoperit cu tarana. 4.13 Cand a ajuns, Eli, astepta, stand pe un scaun langa drum, caci inima ii era nelinistita pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui in cetate, omul acesta a dat de veste, si toata cetatea a strigat. 4.14 Eli, auzind aceste strigate, a zis: Ce inseamna zarva aceasta? Si indata omul a venit si a adus lui Eli vestea aceasta. 4.15 Si Eli era in varsta de nouazeci si opt de ani, avea ochii intunecati si nu mai putea sa vada. 4.16 Omul a zis lui Eli: Vin de pe campul de bataie, si din campul de bataie am fugit astazi. Eli a zis: Ce s-a intamplat, fiule? 4.17 Cel ce aducea vestea aceasta, ca raspuns, a zis: Israel a fugit dinaintea Filistenilor, si poporul a suferit o mare infrangere; si chiar cei doi fii ai tai, Hofni si Fineas, au murit, si chivotul Domnului a fost luat. 4.18 Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, si Eli a cazut de pe scaun pe spate, langa poarta; si-a rupt ceafa si a murit, caci era om batran si greu. El fusese judecator in Israel patruzeci de ani. 4.19 Nora sa, nevasta lui Fineas, era insarcinata, si sta sa nasca. Cand a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei si despre moartea barbatului ei, s-a incovoiat si a nascut, caci au apucat-o durerile nasterii. 4.20 Cand tragea sa moara, femeile care erau langa ea i-au zis: Nu te teme, caci ai nascut un fiu! Dar ea n-a raspuns si n-a luat seama la ce i se spunea. 4.21 A pus copilului numele I-Cabod! (Nu mai e slava), zicand: S-a dus slava din Israel! Spunea lucrul acesta din pricina luarii chivotului lui Dumnezeu, si din pricina socrului si barbatului ei. 4.22 Ea a zis: S-a dus slava din Israel, caci chivotul lui Dumnezeu este luat.

1 Samuel 5

5.1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, si l-au dus din Eben-Ezer la Asdod. 5.2 Dupa ce au pus mana pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus in casa lui Dagon (Zeul peste) si l-au asezat langa Dagon. 5.3 A doua zi, Asdodenii, care se sculasera dis-de-dimineata, au gasit pe Dagon intins cu fata la pamant, inaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, si l-au pus inapoi la locul lui. 5.4 Si a doua zi, sculandu-se dis-de-dimineata, au gasit pe Dagon intins cu fata la pamant, inaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon si cele doua maini ale lui erau taiate pe prag, si nu-i ramasese decat trunchiul. 5.5 De aceea, pana in ziua de azi, preotii lui Dagon si toti cei ce intra in casa lui Dagon, la Asdod, nu calca pe prag. 5.6 Mana Domnului a apasat asupra celor din Asdod, si i-a pustiit; i-a lovit cu bube la sezut, atat in Asdod cat si in tinutul lui. 5.7 Cand au vazut ca asa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: Chivotul Dumnezeului lui Israel sa nu ramana la noi, caci mana Lui apasa asupra noastra si asupra lui Dagon, dumnezeul nostru. 5.8 Si au trimis si au adunat la ei pe toti domnitorii Filistenilor, si au zis: Ce sa facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Domnitorii au raspuns: Sa se duca la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel. Si au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. 5.9 Dar dupa ce a fost dus acolo, mana Domnului a apasat asupra cetatii, si a fost o mare groaza; a lovit pe oamenii cetatii de la mic pana la mare, si au avut o spuzenie de bube la sezut. 5.10 Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cand a intrat chivotul lui Dumnezeu in Ecron, Ecronitii au strigat: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca sa ne omoare, pe noi si poporul nostru. 5.11 Si au trimis si au strans pe toti domnitorii Filistenilor, si au zis: Trimiteti inapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; sa se intoarca la locul lui, ca sa nu ne omoare, pe noi si poporul nostru. Caci in toata cetatea era o groaza de moarte, si mana lui Dumnezeu apasa cu putere. 5.12 Oamenii care nu mureau, erau loviti cu bube la sezut, si tipetele cetatii se inaltau pana la cer.

1 Samuel 6

6.1 Chivotul Domnului a fost sapte luni in tara Filistenilor. 6.2 Si Filistenii au chemat pe preoti si pe ghicitori, si au zis: Ce sa facem cu chivotul Domnului? Aratati-ne cum trebuie sa-l trimitem inapoi la locul lui. 6.3 Ei au raspuns: Daca trimiteti inapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, sa nu-l trimiteti cu mana goala, ci aduceti lui Dumnezeu o jertfa pentru vina; atunci va veti vindeca, si veti sti pentru ce nu s-a indepartat mana Lui de peste voi. 6.4 Filistenii au zis: Ce jertfa pentru vina sa-I aducem? Ei au raspuns: Cinci umflaturi de aur si cinci soareci de aur, dupa numarul domnitorilor Filistenilor, caci aceeasi urgie a fost peste voi toti si peste domnitorii vostri. 6.5 Faceti niste chipuri dupa umflaturile voastre si niste chipuri dupa soarecii vostri care pustiesc tara, si dati slava Dumnezeului lui Israel: poate ca va inceta sa-Si apese mana peste voi, peste dumnezeii vostri, si peste tara voastra. 6.6 Pentru ce sa va impietriti inima, cum si-au impietrit inima Egiptenii si Faraon? Nu i-a pedepsit El si n-au lasat ei atunci pe copiii lui Israel sa plece? 6.7 Acum, faceti un car nou de tot, si luati doua vaci tinere care dau tata si care n-au tras la jug; injugati vacile la car, si manati inapoi acasa viteii lor care se tin dupa ele. 6.8 Sa luati chivotul Domnului, si sa-l puneti in car; sa puneti alaturi de el, intr-o lada, lucrurile de aur pe care le dati Domnului ca dar pentru vina; apoi sa-l trimiteti, si va pleca. 6.9 Sa-l urmariti cu privirea; si daca se va sui pe drumul hotarului sau spre Bet-Semes, Domnul ne-a facut acest mare rau; daca nu, vom sti ca nu mana Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din intamplare. 6.10 Oamenii au facut asa. Au luat doua vaci care alaptau, le-au injugat la car, si le-au inchis viteii acasa. 6.11 Au pus in car chivotul Domnului, si lada cu soarecii de aur si chipurile umflaturilor lor. 6.12 Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Semes; au tinut mereu acelasi drum, mugind, si nu s-au abatut nici la dreapta nici la stanga. Domnitorii Filistenilor au mers dupa ele pana la hotarul Bet-Semesului. 6.13 Locuitorii din Bet-Semes secerau granele in vale: au ridicat ochii, au zarit chivotul, si s-au bucurat cand l-au vazut. 6.14 Carul a ajuns in campul lui Iosua din Bet-Semes, si s-a oprit acolo. Acolo era o piatra mare. Au despicat lemnele carului, si vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului. 6.15 Levitii au pogorat chivotul Domnului, si lada de langa el in care se aflau lucrurile de aur, si le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Semes au adus Domnului in ziua aceea arderi de tot si jertfe. 6.16 Cei cinci domnitori ai Filistenilor, dupa ce au vazut lucrul acesta, s-au intors la Ecron in aceeasi zi. 6.17 Iata umflaturile de aur pe care le-au dat Domnului Filistenii, ca dar pentru vina; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron. 6.18 Erau si niste soareci de aur, dupa numarul tuturor cetatilor Filistenilor, care erau ale celor cinci capetenii, atat cetati intarite cat si cetati fara ziduri. Lucrul acesta il adevereste piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului, si care este si astazi in campul lui Iosua din Bet-Semes. 6.19 Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Semes, cand s-au uitat in chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) saptezeci de oameni din popor. Si poporul a plans, pentru ca Domnul il lovise cu o mare urgie. 6.20 Oamenii din Bet-Semes au zis: Cine poate sta inaintea Domnului, inaintea acestui Dumnezeu sfant? Si la cine trebuie sa se suie chivotul, daca se departeaza de la noi? 6.21 Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca sa le spuna: Filistenii au adus inapoi chivotul Domnului; pogorati-va si suiti-l la voi.

1 Samuel 7

7.1 Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit, si au suit chivotul Domnului; l-au dus in casa lui Abinadab, pe deal, si au sfintit pe fiul sau Eleazar ca sa pazeasca chivotul Domnului. 7.2 Trecuse destula vreme din ziua cand fusese pus chivotul in Chiriat-Iearim. Trecusera douazeci de ani. Atunci toata casa lui Israel a plans dupa Domnul. 7.3 Samuel a zis intregii case a lui Israel: Daca din toata inima voastra va intoarceti la Domnul, scoateti din mijlocul vostru dumnezeii straini si Astarteele, indreptati-va inima spre Domnul, si slujiti-I numai Lui; si El va va izbavi din mana Filistenilor. 7.4 Si copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii si Astarteele, si au slujit numai Domnului. 7.5 Samuel a zis: Strangeti pe tot Israelul la Mitpa, si eu ma voi ruga Domnului pentru voi. 7.6 Si s-au strans la Mitpa. Au scos apa si au varsat-o inaintea Domnului, si au postit in ziua aceea, zicand: Am pacatuit impotriva Domnului! Samuel judeca pe copiii lui Israel la Mitpa. 7.7 Filistenii au aflat ca fiii lui Israel se adunasera la Mitpa, si domnitorii Filistenilor s-au suit impotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s-au temut de Filisteni~ 7.8 si au zis lui Samuel: Nu inceta sa strigi pentru noi catre Domnul, Dumnezeul nostru, ca sa ne scape din mana Filistenilor. 7.9 Samuel a luat un miel sugar, si l-a adus intreg ca ardere de tot Domnului. A strigat catre Domnul pentru Israel, si Domnul l-a ascultat. 7.10 Pe cand aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s-au apropiat ca sa bata pe Israel. Domnul a tunat in ziua aceea cu mare vuiet impotriva Filistenilor, si i-a pus pe fuga. Au fost batuti dinaintea lui Israel. 7.11 Barbatii lui Israel au iesit din Mitpa, au urmarit pe Filisteni, si i-au batut pana sub Bet-car. 7.12 Samuel a luat o piatra pe care a pus-o intre Mitpa si Sen, si i-a pus numele Eben-Ezer (Piatra de ajutor), zicand: Pana aici Domnul ne-a ajutat. 7.13 Astfel au fost smeriti Filistenii, si n-au mai venit pe tinutul lui Israel. Mana Domnului a fost impotriva Filistenilor in tot timpul vietii lui Samuel. 7.14 Cetatile pe care le luasera Filistenii de la Israel, s-au intors la Israel, de la Ecron pana la Gat, cu tinutul lor; Israel le-a smuls din mana Filistenilor. Si a fost pace intre Israel si Amoriti. 7.15 Samuel a fost judecator in Israel in tot timpul vietii lui. 7.16 El se ducea in fiecare an de facea inconjurul Betelului, Ghilgalului si Mitpei, si judeca pe Israel in toate locurile acestea. 7.17 Apoi se intorcea la Rama, unde era casa lui; si acolo judeca pe Israel. Si a zidit acolo un altar Domnului.

1 Samuel 8

8.1 Cand a imbatranit Samuel, a pus pe fiii sai judecatori peste Israel. 8.2 Fiul sau intai nascut se numea Ioel, si al doilea Abia; ei erau judecatori la Beer-Seba. 8.3 Fiii lui Samuel n-au calcat pe urmele lui; ci se dadeau la lacomie, luau mita si calcau dreptatea. 8.4 Toti batranii lui Israel s-au strans si au venit la Samuel la Rama. 8.5 Ei au zis: Iata ca tu esti batran, si copiii tai nu calca pe urmele tale; acum pune un imparat peste noi sa ne judece, cum au toate neamurile. 8.6 Samuel n-a vazut cu placere faptul ca ziceau: Da-ne un imparat ca sa ne judece. Si Samuel s-a rugat Domnului. 8.7 Domnul a zis lui Samuel: Asculta glasul poporului in tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada, ci pe Mine ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei. 8.8 Ei se poarta cu tine cum s-au purtat totdeauna, de cand i-am scos din Egipt pana in ziua de astazi; M-au parasit si au slujit altor dumnezei. 8.9 Asculta-le glasul deci; dar instiinteaza-i, si fa-le cunoscut dreptul imparatului care va domni peste ei. 8.10 Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un imparat. 8.11 El a zis: Iata care va fi dreptul imparatului care va domni peste voi. El va lua pe fiii vostri, ii va pune la carele sale si intre calaretii lui, ca sa alerge inaintea carului lui; 8.12 ii va pune capetenii peste o mie si capetenii peste cinzeci, si-i va intrebuinta la aratul pamanturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de razboi si a uneltelor carelor lui. 8.13 Va lua pe fetele voastre sa-i faca miresme, de mancare si paine. 8.14 Va lua cea mai buna parte din campiile voastre, din viile voastre si din maslinii vostri, si o va da slujitorilor lui. 8.15 Va lua zeciuiala din rodul semintelor si viilor voastre, si o va da famenilor si slujitorilor lui. 8.16 Va lua pe robii si roabele voastre, cei mai buni boi si magari ai vostri, si-i va intrebuinta la lucrarile lui. 8.17 Va lua zeciuiala din oile voastre, si voi insiva veti fi slugile lui. 8.18 Si atunci veti striga impotriva imparatului vostru pe care-l veti alege, dar Domnul nu va va asculta. 8.19 Poporul n-a vrut sa asculte glasul lui Samuel. Nu! au zis ei, ci sa fie un imparat peste noi~ 8.20 ca sa fim si noi ca toate neamurile; imparatul nostru ne va judeca, va merge in fruntea noastra si ne va carmui in razboaiele noastre. 8.21 Samuel, dupa ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus in auzul Domnului. 8.22 Si Domnul a zis lui Samuel: Asculta-le glasul, si pune un imparat peste ei. Si Samuel a zis barbatilor lui Israel: Duceti-va fiecare in cetatea lui.

1 Samuel 9

9.1 Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Teror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare si voinic. 9.2 El avea un fiu cu numele Saul, tanar si frumos, mai frumos decat oricare din copiii lui Israel. Si-i intrecea pe toti in inaltime de la umar in sus. 9.3 Magaritele lui Chis, tatal lui Saul, s-au ratacit; si Chis a zis fiului sau Saul: Ia cu tine o sluga, scoala-te si du-te de cauta magaritele. 9.4 Saul a trecut prin muntele lui Efraim, si a strabatut tara Salisa, fara sa le gaseasca; au trecut prin tara Saalim, si nu erau acolo; au strabatut tara lui Beniamin, si nu le-au gasit. 9.5 Ajunsesera in tara Tuf, cand Saul a zis slugii care il insotea: Haide sa ne intoarcem, ca nu cumva tatal meu, lasand magaritele, sa fie ingrijorat de noi. 9.6 Sluga i-a zis: Iata ca in cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vaza; tot ce spune el, nu se poate sa nu se intample. Haidem la el dar; poate ca ne va arata drumul pe care trebuie sa apucam. 9.7 Saul a zis slugii sale: Dar daca mergem acolo, ce sa aducem omului lui Dumnezeu? Caci nu mai avem merinde in saci si n-avem nici un dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem? 9.8 Sluga a luat din nou cuvantul, si a zis lui Saul: Uite eu am la mine un sfert de siclu de argint; il voi da omului lui Dumnezeu, si ne va arata drumul. 9.9 Odinioara in Israel, cand se ducea cineva sa intrebe pe Dumnezeu, zicea: Haidem, sa mergem la vazator! Caci acela care se numeste azi proroc, se numea odinioara vazator. 9.10 Saul a zis slugii: Ai dreptate; haidem sa mergem! Si s-au dus in cetatea unde era omul lui Dumnezeu. 9.11 Pe cand se suiau ei spre cetate, au intalnit niste fete care iesisera sa scoata apa; si le-au zis: Aici este vazatorul? 9.12 Ele le-au raspuns: Da, iata-l inaintea ta; dar du-te repede, astazi a venit in cetate, pentru ca poporul aduce jertfa pe inaltime. 9.13 Cand veti intra in cetate, il veti gasi inainte ca sa se suie la locul inalt sa manance; caci poporul nu mananca pana nu vine el, fiindca el trebuie sa binecuvanteze jertfa; dupa aceea, mananca si cei poftiti. Suiti-va dar, caci acum il veti gasi. 9.14 Si s-au suit in cetate. Tocmai cand intrau pe poarta cetatii, au fost intalniti de Samuel, care iesea sa se suie pe inaltime. 9.15 Dar, cu o zi mai inainte de venirea lui Saul, Domnul instiintase pe Samuel, si-i zisese: 9.16 Maine, la ceasul acesta, iti voi trimite un om din tara lui Beniamin, si sa-l ungi drept capetenie a poporului Meu Israel. El va scapa poporul Meu din mana Filistenilor; caci am cautat cu indurare spre poporul Meu, pentru ca strigatul lui a ajuns pana la Mine. 9.17 Cand a zarit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: Iata omul, despre care ti-am vorbit; el va domni peste poporul Meu. 9.18 Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul portii, si a zis: Arata-mi, te rog, unde este casa vazatorului. 9.19 Samuel a raspuns lui Saul: Eu sunt vazatorul. Suie-te inaintea mea pe inaltime, si veti manca astazi cu mine. Maine te voi lasa sa pleci, si-ti voi spune tot ce se petrece in inima ta. 9.20 Nu te nelinisti de magaritele pe care le-ai pierdut acum trei zile, caci s-au gasit. Si pentru cine este pastrat tot ce este mai de pret in Israel? Oare nu pentru tine si pentru toata casa tatalui tau? 9.21 Saul a raspuns: Oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici semintii ale lui Israel? Si familia mea nu este cea mai mica dintre toate familiile din semintia lui Beniamin? Pentru ce dar imi vorbesti astfel? 9.22 Samuel a luat pe Saul si pe sluga lui, i-a varat in odaia de mancare, le-a dat locul cel dintai intre cei poftiti, care erau aproape treizeci de insi. 9.23 Samuel a zis bucatarului: Adu portia pe care ti-am dat-o, cand ti-am zis: Pune-o deoparte. 9.24 Bucatarul a dat spata si ce era pe ea, si a pus-o inaintea lui Saul. Si Samuel a zis: Iata ce a fost pastrat, pune-o inainte, si mananca, fiindca pentru tine s-a pastrat cand am poftit poporul. Astfel Saul a mancat cu Samuel in ziua aceea. 9.25 S-au pogorat apoi de pe inaltime in cetate, si Samuel a stat de vorba cu Saul pe acoperisul casei. 9.26 Apoi s-au sculat dis-de-dimineata; si in revarsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperis, si a zis: Scoala-te, si te voi insoti. Saul s-a sculat, si au iesit amandoi, el si Samuel. 9.27 Cand s-au pogorat la marginea cetatii, Samuel a zis lui Saul: Spune slugii tale sa treaca inaintea noastra. Si sluga a trecut inainte. Opreste-te acum, a zis iarasi Samuel, si-ti voi face cunoscut cuvantul lui Dumnezeu.

1 Samuel 10

10.1 Samuel a luat sticluta cu untdelemn, si a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sarutat, si a zis: Nu te-a uns Domnul ca sa fii capetenia mostenirii Lui? 10.2 Astazi, dupa ce ma vei parasi, vei gasi doi oameni la mormantul Rahelei, in hotarul lui Beniamin la Teltah. Ei iti vor zice: Magaritele pe care te-ai dus sa le cauti s-au gasit; si iata ca tatal tau nu se mai gandeste la magarite, ci este ingrijorat de voi, si zice: Ce sa fac pentru fiul meu? 10.3 De acolo vei merge mai departe, si vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi intampinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, in Betel, si ducand unul trei iezi, altul trei turte de paine, iar altul un burduf cu vin. 10.4 Ei te vor intreba de sanatate, si-ti vor da doua paini, pe care le vei lua din mana lor. 10.5 Dupa aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se afla garnizoana Filistenilor. Cand vei intra in cetate, vei intalni o ceata de proroci pogorandu-se de pe inaltimea pentru jertfa, cu laute, timpane, fluiere si cobze inainte, si prorocind. 10.6 Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei, si vei fi prefacut intr-alt om. 10.7 Cand ti se vor implini semnele acestea, fa ce vei gasi de facut, caci Dumnezeu este cu tine. 10.8 Apoi sa te pogori inaintea mea la Ghilgal; si eu ma voi pogori la tine, ca sa aduc arderi de tot si jertfe de multumire. Sa ma astepti sapte zile acolo, pana voi ajunge eu la tine si-ti voi spune ce ai sa faci. 10.9 De indata ce Saul a intors spatele ca sa se desparta de Samuel, Dumnezeu i-a dat o alta inima, si toate semnele acestea s-au implinit in aceeasi zi. 10.10 Cand au ajuns la Ghibea, iata ca i-a iesit inainte o ceata de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, si el a prorocit in mijlocul lor. 10.11 Toti cei ce-l cunoscusera mai inainte, au vazut ca prorocea impreuna cu prorocii, si isi ziceau unul altuia in popor: Ce s-a intamplat cu fiul lui Chis? Oare si Saul este intre proroci? 10.12 Cineva din Ghibea a raspuns: Si cine este tatal lor? De-acolo zicala: Oare si Saul este intre proroci? 10.13 Cand a sfarsit de prorocit, s-a dus pe inaltime. 10.14 Unchiul lui Saul a zis lui Saul si slugii lui: Unde v-ati dus? Saul a raspuns: Sa cautam magaritele; dar cand am vazut ca nu le gasim, ne-am dus la Samuel. 10.15 Unchiul lui Saul a zis din nou: Istoriseste-mi dar ce v-a spus Samuel. 10.16 Si Saul a raspuns unchiului sau: Ne-a spus ca magaritele s-au gasit. Si nu i-a spus nimic despre imparatia despre care vorbise Samuel. 10.17 Samuel a chemat poporul inaintea Domnului la Mitpa~ 10.18 si a zis copiilor lui Israel: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu am scos din Egipt pe Israel, si v-am izbavit din mana Egiptenilor si din mana tuturor imparatiilor care va apasau. 10.19 Si astazi, voi lepadati pe Dumnezeul vostru, care v-a izbavit din toate relele si din toate suferintele voastre, si-I ziceti: Pune un imparat peste noi! Infatisati-va acum inaintea Domnului, dupa semintiile voastre si dupa miile voastre. 10.20 Samuel a apropiat toate semintiile lui Israel, si a iesit la sorti semintia lui Beniamin. 10.21 A apropiat semintia lui Beniamin pe familii, si a iesit la sort familia lui Matri. Apoi a iesit la sort Saul, fiul lui Chis. L-au cautat, dar nu l-au gasit. 10.22 Au intrebat din nou pe Domnul: A venit oare omul acesta aici? Si Domnul a zis: Iata ca este ascuns intre vase. 10.23 Au alergat si l-au scos de acolo, si el s-a infatisat in mijlocul poporului. Ii intrecea pe toti in inaltime, de la umar in sus. 10.24 Samuel a zis intregului popor: Vedeti pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni in tot poporul care sa fie ca el. Si tot poporul a strigat: Traiasca imparatul! 10.25 Samuel a facut cunoscut poporului dreptul imparatiei, si l-a scris intr-o carte, pe care a pus-o inaintea Domnului. Apoi a dat drumul intregului popor, trimitand pe fiecare acasa. 10.26 Si Saul s-a dus acasa in Ghibea, insotit de o parte din ostasi a caror inima o miscase Dumnezeu. 10.27 S-au gasit insa si oameni rai, care ziceau: Ce ne poate ajuta acesta? Si l-au dispretuit, si nu i-au adus nici un dar. Dar Saul s-a facut ca nu-i aude.

1 Samuel 11

11.1 Nahas, Amonitul, a venit si a impresurat Iabesul din Galaad. Toti locuitorii din Iabes au zis lui Nahas: Fa legamant cu noi, si-ti vom fi supusi. 11.2 Dar Nahas, Amonitul, le-a raspuns: Voi face legamant cu voi daca ma lasati sa va scot la toti ochiul drept, si sa arunc astfel o ocara asupra intregului Israel. 11.3 Batranii din Iabes i-au zis: Da-ne un ragaz de sapte zile, ca sa trimitem soli in tot tinutul lui Israel; si daca nu va fi nimeni sa ne ajute, ne vom supune tie. 11.4 Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, si au spus aceste lucruri in auzul poporului. Si tot poporul a ridicat glasul, si a plans. 11.5 Saul tocmai se intorcea de la camp, in urma boilor, si a intrebat: Ce are poporul de plange? I-au istorisit ce spusesera cei din Iabes. 11.6 Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, si s-a maniat foarte tare. 11.7 A luat o pereche de boi, i-a taiat in bucati, si le-a trimis prin soli in tot tinutul lui Israel, zicand: Oricine nu va merge dupa Saul si Samuel, isi va vedea boii taiati la fel. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om. 11.8 Saul le-a facut numaratoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii, si barbatii lui Iuda treizeci de mii. 11.9 Ei au zis solilor care venisera: Asa sa vorbiti locuitorilor Iabesului din Galaad: Maine, cand va dogori soarele, veti avea ajutor. Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie~ 11.10 si au zis Amonitilor: Maine ne vom supune voua, si ne veti face ce va va placea. 11.11 A doua zi, Saul a impartit poporul in trei cete. Au patruns in tabara Amonitilor in straja diminetii, si i-au batut pana la caldura zilei. Cei ce au scapat, au fost risipiti, si n-au mai ramas doi laolalta dintre ei. 11.12 Poporul a zis lui Samuel: Cine zicea: Saul sa domneasca peste noi? Dati incoace pe oamenii aceia, ca sa-i omoram. 11.13 Dar Saul a zis: Nimeni nu va fi omorat in ziua aceasta, caci astazi Domnul a dat o izbavire lui Israel. 11.14 Si Samuel a zis poporului: Veniti, si sa mergem la Ghilgal, ca sa intarim acolo imparatia. 11.15 Tot poporul s-a dus la Ghilgal, si au pus pe Saul imparat, inaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de multumire inaintea Domnului; si Saul si toti oamenii lui Israel s-au inveselit foarte mult acolo.

1 Samuel 12

12.1 Samuel a zis intregului Israel: Iata ca v-am ascultat glasul in tot ce mi-ati zis, si am pus un imparat peste voi. 12.2 De acum, iata imparatul care va merge inaintea voastra. Cat despre mine, eu sunt batran, am albit, asa ca fiii mei sunt cu voi; am umblat inaintea voastra, din tinerete pana in ziua de azi. 12.3 Iata-ma! Marturisiti impotriva mea, in fata Domnului si in fata unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat magarul? Pe cine am apasat, si pe cine am napastuit? De la cine am luat mita ca sa inchid ochii asupra lui? Marturisiti, si va voi da inapoi. 12.4 Ei au raspuns: